14 iulie: Sf. Nicodim Aghioritul. Despre paza simturilor

Citez integral articolul: Sfantul Nicodim Aghioritul – Despre paza simturilor

Ce sînt organele simturilor

Aceste organe ale simturilor sînt ferestre prin care intra în suflet viata si moartea: viata, atunci cînd se ocîrmuiesc bine si nu îsi primesc desfatarile lor cele firesti; iar moartea, cînd ele gusta mortaciunile, ca pasarile hoitare, tarîna, ca sarpele, si putreziciunile, ca mustele. Acestea se întîmpla cînd gusta din dezmierdarile cele vatamatoare de suflet si purtatoare de moarte. De aceea, si dumnezeiescul Ieremia, vorbind despre aceste simturi, zicea: „S-a suit moartea prin ferestrele voastre” (Ieremia 9:20).

Cu ce se aseamana organele simturilor

Sîrguieste-te sa-ti cureti sufletul de întinaciunile aduse de organele simturilor! Se cuvine a vedea cum Mirele se iveste prin ferestre, adica prin simturile noastre. Cînd cugetam la legea Domnului ziua si noaptea, desfatîndu-ne întru dumnezeiestile cuvinte si luînd aminte la cele scrise cu umilinta si cu întelegere, ne deschidem ferestrele noastre si primim fata Mirelui. Iar cînd altii citesc dumnezeiestile cuvinte sau vorbesc despre Dumnezeu, si noi ascultam, din nou se iveste Mirele, de data aceasta prin ceilalti, si ne arata noua felul frumusetii Lui, pornind de la cele din afara spre cele dinlauntru, caci ele se aseamana pîraielor tulburi (asemanarea este a Marelui Vasile). Aceste pîraie, dupa ce vor iesi din albiile lor în vreo iarna, din pricina ploilor celor repezi, tîrasc în curgerea lor orice li s-ar întîmpla în cale: pietre, lemne, pamînt si altele de acest fel. Tot asa si organele simturilor: dupa ce o data s-ar lasa de Domnul mintea, daca s-ar dezlipi vreodata mintea de la Dumnezeu, se reped cu mare iuteala la lucrurile simtite si, tîrînd cu ele privirea necinstita, urîta cuvîntare, auzul rau si, pe scurt, toata mizeria si necuratia poftelor, se întorc înapoi si le baga pe toate în ticalosul suflet, facîndu-l întunecat si plin de atîtea chipuri urîte si strigari rasunatoare. Deci, într-un cuvînt, îl îneaca pe loc în patimi, prefacîndu-l în pestera de tîlhari sau gazda de necurati.