SACCSIV – blog ortodox

Video ÎN DIRECT din Salonic: Conferință împotriva pseudo-sinodului din Creta

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 16, 2018

 

Reclame

La doi ani de la Sinodul din Creta (partea 1): DESPRE … CIPURI, masonerie si tot ce tine de Noua Ordine Mondiala

Posted in Uncategorized by saccsiv on iunie 8, 2018

In cei doi ani s-au petrecut multe chestii interesante. Unele dintre ele, la prima vedere, par chiar bizare. Le voi analiza, pe scurt, pe toate, dar pe bucatele, ca sa sara in ochi mai bine.

Asadar, azi voi scrie despre … cipuri.

Sau mai exact spus, despre antihristicul angrenaj: documente cu cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash.

Dar si despre masonerie si tot ce tine de Noua Ordine Mondiala. Pentru ca toate sunt din acelasi film cu ecumenismul. Adica toate pregatesc iminenta instaurare a ANTIHRISTULUI.

Si de bine ce o pregatesc, la doi ani de la Sinodul din Creta, aproape nimeni nu mai zice nimica despre ele.

Dar sa explicam, pe scurt, pentru cititorii oleaca mai noi.

Noua Ordine Mondiala are stricta legatura cu antihristul, cine zice altfel, bate campii sau mai rau, e cu treaba:

Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”

Noua Ordine Mondiala se bazeaza pe doi stalpi fundamentali: semnul fiarei si religia antihristica.

Asadar, ecumenismul nu trebuie analizat doar ca o uniune a Ortodoxiei cu restul “bisericilor crestine”, ci ca parte a unui mai mare intreg:

CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR s-a clădit pe banii ROCKEFELLER, iar țelul său final este LUCIFERIANISMUL / Ecumenismul este doar un vehicul / BOR e în rahat până în gât, dar zicem că mirosim a levănțică

Despre ECUMENISMUL TOTAL si ANTIHRIST

Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

Iata de ce, cand vorbim despre ecumenism, trebuie musai sa vorbim si despre semnul fiarei, daca vrem cu adevarat sa fim folositori pe acest Pamant. Semnul fiarei, adica antihristicul angrenaj documente cu cip – eGuvernare – internetul obiectelor – disparitia banilor cash:

Sfântul PAISIE AGHIORITUL explică de ce EVREII folosesc 666 pentru SEMNUL FIAREI, nu-l înlocuiesc cu un alt număr, o fac pe față, ba îl mai și promovează

Acestia ar fi deci cei doi stalpi. Dar un edificiu are nevoie nu doar de un schelet ci si de material care sa imbrace acel schelet. Aici intra multele rataciri “mici” dar cu efect mare: de la muzica clasica la muzica rock, de la homeopatie la denigrarea Sfintilor Inchisorilor, etc. Exemplele sunt multe iar acest portal si blogurile mama Apologeticum si saccsiv despre toate au scris.

Si fiind toate din acelasi film, este firesc ca despre toate ne-au vorbit si Marii Duhovnici la vremea lor. Si de asemenea marturisitorii care intre timp s-au mutat si ei la Domnul dar si multi altii (dintre care intre timp majoritatea s-au hotarat sa taca sau sa vorbeasca doar in soapta sau sa intoarca efectiv armele):

Puțini am fost, doar câțiva am mai rămas

Cititorii mai vechi stiu despre ce vorbesc. Au fost anii de glorie 2008 – 2009, cu un numar maxim de marturisitori (bloguri, carti, conferinte, chiar aparitii tv), coagulati in jurul Parintelui Justin Parvu si care cu totii abordau toate temele de mai sus.

Si nici nu era de conceput ca vreunul sa aiba discurs antiecumenist dar si pro cip. Sau antiecumenist dar si pro muzica clasica. Sau antiecumenist dar si impotriva Miscarii Legionare. Cei care erau astfel, nu erau cu noi. De fapt nu erau pe nicaieri. Anonimus. Nu-i stia nimeni. Sau care erau printre noi, se abtineau sa bata campii. Taceau cu totii si asteptau cu ura momentul in care sa se manifeste. Precum gandacii de bucatarie care asteapta sa se stinga lumina. Si pana la urma a venit si momentul lor. Pe masura ce Marii Duhovnici au inceput sa plece rand pe rand pentru a se intalni cu camarazii lor in Ceruri, gandacii au inceput sa iasa cu din cei in ce mai mult tupeu.

Dar totusi, chiar si dupa ce Parintele Justin Parvu s-a mutat si el la Domnul, o vreme inca se mai manifestau un numar considerabil de antiecumenisti reali, adica implicati activi inclusiv in lupta impotriva cipului si a tot restul.

Si cam asa ne-a gasit Sinodul din Creta.

Cu putina vreme inaintea acestuia, realii antiecumenisti, care inca se mai manifestau public, au mai reusit o coagulare a fortelor in incercarea de a-i determina pe Ierarhi sa nu faca deplasarea in Grecia sau macar sa nu semneze daca totusi se duc acolo. Pe Ierarhi insa i-a durut in bascheti, caci de tineri au fost pregatiti sa tradeze:

CINE și ÎN CE SCOP i-a pregătit încă de mici pe actualii IERARHI să devină Ierarhi? Aproape toți au trecut foarte scurtă vreme prin MONAHISM, strict cât să figureze că sunt monahi, căci altfel nu puteau fi Ierarhi, dar au foarte multe studii unde trebuie …

Deci au semnat iar mai apoi la Bucuresti au luat act si ceilalti ce nu se deplasasera. Iar dupa acest moment s-a produs si marea ruptura in randul miscarii antiecumeniste. Caci unii au hotarat sa mearga pe varianta nepomenirii iar ceilalti nu. Dar din pacate, prin nu stiu ce mecanism bizar al gandirii, cei din ultima categorie au inceput de la luna la luna a-si diminua discursul anti Creta, ba mai rau, inclusiv discursul antiecumenist in general. Si ca sa fie raul cat mai mare, si-au diminuat si restul discursului anti. Ba chiar unii au tacut de tot …

ATENTIE! In cazul in care nu s-a inteles deja, specific ca mai sus m-am referit la cei ce ani de zile s-au manifestat in public.

Revenind, dupa ruptura despre care am pomenit mai sus, cati dintre vechii antiecumenisti am mai ramas sa strigam de pe case? O mana de oameni. Dar toti cu expunere publica. Mai mare sau mai mica. Cu bloguri puternice sau deloc. La care se uitau o mare masa de cititori traditionalisti, preoti si mireni, care se manifestau mai putin public, adica o faceau eventual la comentarii sau in parohii sau intre rude si prieteni. Ca atare, am considerat ca cel mai bun lucru de facut este sa-i promovam pe preotii ce au intrerupt pomenirea. Iar Apologeticum, saccsiv iar mai apoi si OrtodoxInfo i-a promovat chiar pe toti, ceea ce pentru ei a contat enorm, datorita traficului. Astfel, din preoti anonimi (cunoscuti cel mult in zona lor de bastina) au devenit vedete cunoscute si de romanii ce vietuiesc la marginile Pamantului. Iar asta se traduce prin putere. Foarte mult putere asupra a foarte multor oameni. Ce-au facut cu aceasta putere venita peste noapte? Unii s-au inchipuit deja arhistrategi de nivel galactic. Altii s-au clatinat dar si-au revenit. Iar cativa au ramas cuminti. Au fost si intrusi printre ei? La inceput n-am crezut, dar mai apoi am realizat ca da. Si i-au manipulat la greu pe primii, adica pe cei fuduli ametiti de inaltime.

Una peste alta si daca tragem linie, am facut oare bine ca i-am promovat pe toti de-a valma? Consider ca nu. Pentru ca, de fapt, despre majoritatea nu stiam nimic, iar in cazul celor despre care mai stiam cate ceva, am ignorat complet ceea ce stiam. Adica, nu ne-a pasat ce mai au in cap. De exemplu, cum se raporteaza la chestiunea cipului, a Sfintilor Inchisorilor, a Marilor Duhovnici, etc. Greseala fundamentala, caci promovandu-i, era evident ca masele de cititori ii vor urma pe unii sau pe altii. Firesc, aveau nevoie de preoti si duhovnici.

Facandu-i cunoscuti, toti acesti preoti au inceput sa se cunoasca si intre ei. S-au intalnit cate doi, cate trei, au facut sinaxe. Dar la nici o sinaxa nu s-a impus suficient de clar si raspicat ideea ca si despre cip trebuie sa vorbeasca la fel de mult.

Dupa o vreme si aceasta miscare antiecumenista a nepomenitorilor s-a scindat, dar despre acest aspect nu voi insista in materialul de fata.

In concluzie

La doi ani de la Sinodul din Creta, nu mai exista o miscare inchegata antiecumenism si anticip. Am ingrosat cuvantul si, pentru ca obligatoriu trebuie sa fie cu si, altfel e degeaba sau chiar mai rau. Iar in privinta celorlalte ce tin de Noua Ordine Mondiala si a altor rataciri dracesti, suntem in haos total: avem preoti nepomenitori ce promoveaza rock-ul, avem preoti nepomenitori ce promoveaza muzica clasica, avem preoti nepomenitori ce-i ataca pe Sfintii Inchisorilor si multe alte grozavii ce le-am mai aflat intre timp.

Evident, avem si cativa preoti nepomenitori treji.

Ce va face OrtodoxInfo ca sa nu se aleaga praful de tot?

Ne vom stradui sa-i determinam pe veterani sa iasa din tacerea lor.

Ii vom promova pe preotii nepomenitori treji si ne vom delimita de cei cu ghiveci in cap, indiferent cine vor fi aceia.

Vom incuraja mai putin cunoscutii preoti antiecumenisti si anticip dar inca pomenitori. Si nu sunt deloc putini. Ii vom incuraja in marturiserea antiecumenista si anticip.

Vom incuraja masele de vechi cititori sa creeze o presiune de jos in sus asupra duhovnicilor lor ce inca dorm pe ei in multe privinte.

Reala miscare antiecumenista, adica cea care include si lupta anticip si tot restul, trebuie sa renasca.

Celor care spun că nu este încă momentul întreruperii pomenirii: Mărturisiți măcar public că respingeți ecumenismul și minciunosinodul din Creta!

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 30, 2018

De Mihai-Silviu Chirilă

Au trecut doi ani de la minciunosinodul din Creta și lucrurile par a fi intrat într-un fel de “normalitate” în Biserica Ortodoxă Română, după ce Patriarhia a emis o broșură în care i-a asigurat pe preoți și pe credincioși că totul a fost în regulă în Creta, că nu s-a trădat Ortodoxia, ci a fost reafirmată cu tărie etc. De asemenea, pentru a le lua românilor mintea de la documentele eretice semnate în 2016, ierarhia bisericească s-a lansat în câteva acțiuni de fidelizare a celor pe care îi păstorește.

În 2017, ierarhii și-au lipit imaginea puternic șifonată de participarea la Colimbari de sfinții închisorilor, pe care i-au elogiat, cu voie de la organizațiile care se ocupă cu implementarea legilor antisemitismului, având însă grijă să nu îi numească niciodată “sfinții închisorilor” și, mai ales, să nu facă nimic pentru canonizarea lor.

În acest demers, în care, printr-o mișcare uluitoare, l-au asociat și pe “patriarhul roșu” Iustinian, cel ce a introdus BOR în CMB și i-a unit cu forța pe greco-catolici cu ortodocșii, infestând cu spiritul catolic trupul Bisericii din Transilvania, celor ce au umplut închisorile regimului roșu în timpul păstoririi sale, Patriarhia a mizat și pe sprijinul unor politicieni, care au trecut prin Parlament o lege potrivit căreia în luna mai erau comemorați cei ce au murit în regimul comunist pentru dreapta credință (sau pentru apărarea dreptului la libertatea religioasă, cum s-au exprimat politicienii, în acest proiect legislativ ecumenist în esența sa, deoarece, prin modul în care a fost formulat, recunoștea alături de mărturisitorii ortodocși și pe “mărturisitorii” altor culte, în condițiile în care canonul 34 Laodiceea spune că martirii ereticilor nu sunt martiri).

Anul acesta organizațiile care au permis anul trecut discutarea publică a problemei sfinților închisorilor, deși cu doi ani înainte trecuseră prin Parlament o lege draconică profund anticonstituțională (Legea 217/2015), prin care pedepseau cu ani grei de închisoare pe oricine elogia unele personalități ale culturii române, considerate a fi antisemite, au interzis aplicarea legii votate în 2017. Finita la commedia par a spune cei de la Institutul Wiesel și de la alte organizații similare unei acțiuni care a stârnit suspiciuni anul trecut prin faptul că a fost lăsată să se desfășoare fără o opoziție serioasă din partea celor care au votat ani grei de închisoare contra celor care fac orice referire la personalitățile interbelice condamnate în condițiile tulburi ale războiului mondial la ani grei de închisoare pentru că erau creștini.

După ce i-a fidelizat pe ortodocșii cu simpatii naționaliste mai ales anul trecut, anul acesta Patriarhia pare angrenată într-un alt proiect, demarat încă dinaintea sinodului din Creta, referendumul pentru familia creștină, care ar putea să-i aducă alături pe cei ce țin la valorile familiei creștine. Orice demers profamilie este foarte bun și foarte necesar, dacă este onest și nu este folosit pentru a ascunde greșeli mult mai grave decât cele pe care încearcă să le repare referendumul profamilie. Este posibil ca demersul, chiar dacă va trece la un moment dat de opoziția președintelui țării, să aibă o utilitate limitată, în condițiile în care lobby-ul homosexual ar putea spune că nu este nicio problemă ca familia să fie în Constituție definită ca alcătuită din bărbat și femeie, pentru că cei de același sex nu doresc familie, doresc parteneriat civil, la care să emită dreptul, mai ales după acordarea satisfacției creștinilor de a li se defini familia în Constituție. S-a făcut aceasta în alte țări europene, unde modificarea constituțională în favoarea familiei creștine a fost însoțită aproape concomitent de acordarea dreptului de parteneriat civil.

O mișcare mai inteligentă ar fi fost interzicerea avortului pe baza principiilor constituționale, invocându-se articolul constituțional care spune că persoana poate dispune de propriul trup cu respectarea drepturilor constituționale ale celorlalți, inclusiv a dreptului la viață, apărat de asemenea de Constituție. Tot ce trebuia făcut era modificarea articolului care să oblige statul să protejeze viața din momentul concepției, cum e și firesc, pentru că cineva trebuie să fie conceput mai înainte de a se naște, iar a aștepta ca cel conceput să fie la mila sau să se protejeze singur împotriva sălbăticiei egoiste a unor părinți denaturați, până când ajunge la o vârstă la care statul să îl considere (pe baza unor concepții evoluționiste profund arbitrare și a unor teologumene romano-catolice din Evul Mediu referitoare la transmiterea sufletului) subiect al protecției sale este cât se poate de neconstituțional și inuman. Astfel au procedat și alte popoare și le-a reușit protejarea vieții din momentul concepției ei, în ciuda opoziției UE. Demersul nu ar fi putut fi împiedicat și ar fi salvat milioane de vieți de români. Dar acesta este un subiect care face demersul altui articol. Să dea Dumnezeu ca referendumul profamilie să ajute familia creștină să se apere contra agresivei propagande LGBT și mai ales să nu fie un instrument de păcălire a credincioșilor față de marea problemă nerezolvată: adeziunea ierarhiei la ecumenism!

În timp ce Patriarhia depune eforturi pentru a se reabilita în ochii populației și a minimaliza importanța sinodului tâlhăresc din Creta, lupta împotriva ecumenismului, demarată în forță în 2016, prin întreruperea pomenirii de către câteva zeci de preoți și a comuniunii bisericești cu ierarhii semnatari ai documentelor eretice de câteva mii de credincioși, bate pasul pe loc de câteva luni bune, în care în locul discursului antiecumenist au fost introduse câteva teme diversioniste de discuție, legate mai ales de poziționarea celor care au întrerupt pomenirea față de cei care încă nu au făcut-o. Ca urmare a acestei evoluții, s-au cristalizat câteva poziții distincte. Unii au îmbrățișat o poziție stilistă, negând harul și Tainele Bisericii și trecând pe calendarul vechi, alții au abordat un fel de poziție neostilistă, blamându-i pe toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea ca eretici și pe toți ierarhii ortodocși care luptă contra ecumenismului ca fiind compromiși și aliindu-se cu grupări aflate în stare de schismă față de Biserica lor locală, pe când alții au mers pe o laxitate care face ca granița dintre pomenire și nepomenirea ierarhilor eretici să fie estompată aproape cu totul.

Între toate aceste puncte de vedere s-a cristalizat și o poziție echilibrată, care evită atât radicalismul, cât și laxismul. Cei ce au îmbrățișat această cale echilibrată, rămânând în nepomenire, îi încurajează pe cei ce încă nu au ajuns la stadiul de a întrerupe pomenirea să își facă mărturisirea de credință în măsura în care o pot face în acest moment al luptei, conștienți că scopul acestui demers este determinarea ierarhiei să ia o atitudine ortodoxă față de ecumenism, nu neapărat crearea unei națiuni de nepomenitori, cum bine s-a exprimat un părinte nepomenitor, pentru care am un respect deosebit, chiar dacă nu îi împărtășesc în multe puncte strategia de luptă antiecumenistă.

Din toate motivele enunțate mai sus, a venit momentul ca lupta contra ecumenismului să fie reorientată spre țelul său inițial: convingerea ierarhilor români să revină la Ortodoxie, prin reevaluarea și respingerea sinodului din Creta și prin pași concreți pentru ieșirea BOR din CMB. Este necesar ca mărturisitorii nepomenitori să abandoneze discursurile identitare de tipul celor promovate de cei din grupare ultraradicală în întâlnirile lor, pe care în ultima perioadă le au aproape în fiecare sâmbătă. A venit momentul ca toți cei ce caută o “puritate desăvârșită” a poziției lor în această luptă, abordând o “acrivie” inexistentă în practica patristică, îngrădindu-se de toți din Biserică și căzând astfel în rătăciri de tip schismatic, să înțeleagă că din acest moment sunt pe cont propriu și trebuie să se descurce cum pot, deoarece nu le vom mai atrage atenția, atunci când vor cădea din nou (și o vor face cu siguranță), așa cum am făcut și după întâlnirea de la Roman, și după participarea la întâlnirea din Serbia, și după întâlnirea din Satu Mare, pentru că au devenit deja surzi la orice altă opinie decât cea care îi ghidează pe calea pe care și-au ales-o. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim la porțile raiului cu toți, iar dacă prin poziția lor radicală vor fi cei ce vor scoate Biserica noastră din impas, eu vor fi primul care îi voi elogia ca pe niște eroi ai credinței și mărturisitori ai acesteia. Până atunci însă, se cuvine să revenim la problema de fond: ecumenismul.

Tema acestui articol mi-a fost inspirată de campania de informare a câtorva frați care au înțeles care trebuie să fie imperativul luptei în acest moment: trezirea conștiinței celor ce nu au întrerupt încă pomenirea și care trebuie să ia și ei o poziție față de erezia prezentă în Biserică, ecumenismul. În această adevărată călătorie misionară pe care au făcut-o prin toată țara, s-au confruntat cu insistență cu câteva idei care le-au fost și le sunt piatră de poticnire unor preoți, monahi și credincioși, preocupați de erezia gravă semnată în Creta, dar neconvinși de necesitatea sau oportunitatea întreruperii pomenirii.

Una dintre cele mai recurente teme a fost aceea a lui “nu este momentul acum”. Mulți preoți spun că, într-adevăr, la Creta s-a trădat credința, dar nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii. În această afirmație sunt încurajați și de tulburările produse între cei care au întrerupt pomenirea și care în ultima perioadă s-au poziționat diferit unii față de alții, dând posibilitatea Patriarhiei, prin oamenii săi infiltrați (alții decât cei ce au provocat disensiunile în rândul nepomenitorilor) să îi înspăimânte pe preoți cu perspectiva căderii în schismă, în cazul întreruperii pomenirii. (Mărturisitorii care umblă prin țară să trezească conștiințele împotriva ereziei cretane au relatat că la Mănăstirea Pângărați din Neamț au auzit una dintre cele mai halucinante afirmații ale unuia dintre conducătorii mănăstirii, care le-a spus că preferă să fie… înșelat de Biserică, decât să iasă în afara ei prin nepomenire, o viziune despre Biserică ce aduce aminte mai mult de apologiile papei Ioan Paul al II-lea față de cei cărora papismul le-ar fi greșit în timpul celui de-al doilea război mondial decât de învățătura ortodoxă, care spune că Biserica este infailibilă, deoarece Capul ei este Hristos, și conducătorul ei prin istorie este Sfântul Duh, motiv pentru care nu poate greși și, cu atât mai mult, înșela pe cineva!!!)

Nu voi intra în argumentarea necesității întreruperii pomenirii, nici în cea a faptului că întreruperea pomenirii nu este schismă, ci este cea mai eficientă armă de luptă contra ereziei și schismei. Am făcut aceste demonstrații în anii trecuți, iar argumentarea că nepomenirea nu este schismă a făcut-o cât se poate de bine și părintele profesor Teodor Zisis, într-o carte tradusă în limba română anul acesta.

Voi face însă o referire la o convorbire pe care am avut-o cu mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, în august 2016. La câteva zile după apariția scrisorii preoților și credincioșilor, prin care ceream mitropolitului Moldovei să își retragă semnătura de pe documentele din Creta și să facă demersuri pentru condamnarea ecumenismului și ieșirea BOR din CMB (nu și întreruperea comuniunii cu ceilalți membri ai sinodului sau cu celelalte Biserici, așa cum cer acum “acriviștii” ultraradicali), am fost invitați la o întâlnire la Iași cu ierarhul. Am participat eu și încă doi mireni, unul dintre ei cosemnatar al scrisorii. Cu acea ocazie, încercând să ne convingă să “luptăm din interiorul Bisericii” și “să nu ieșim din Biserică” prin întreruperea pomenirii, înaltul ierarh moldav ne-a spus, citez din memorie: “Scrieți articole, cărți, faceți conferințe, emisiuni, arătați lumii care sunt greșelile din Creta, dar nu întrerupeți pomenirea!”.

Din aceste cuvinte se desprind două aspecte esențiale:

  1. Singurul lucru care îi mișcă și îi îngrijorează pe ierarhii români este nepomenirea lor la sfintele slujbe;
  2. Ierarhii par a nu avea nimic împotriva mărturisirii publice contra sinodului din Creta, atât timp cât nu este însoțit de nepomenire.

Dacă prima constatare este sigură, cea de-a doua este relativă, mai ales după întreruperea pomenirii de către foarte mulți preoți din țară.

Și atunci, întrebarea se pune: Dacă nu este acum momentul întreruperii pomenirii ierarhului, ce îi împiedică pe preoții care se opun sinodului mincinos din Creta să facă mărturisirea publică împotriva acestuia chiar dacă nu au întrerupt pomenirea, să spună credincioșilor public că sinodul a fost tâlhăresc, să spună că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, să țină conferințe, să adreseze scrisori ierarhilor, în care să îi roage să revizuiască decizia de adoptare a deciziilor din Creta, fără a-i amenința cu întreruperea pomenirii?

În condițiile în care îngrijorarea celor care spun că nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii este motivată doar de frica de o posibilă cădere în schismă, nu de frica de repercusiunile pe care le poate avea mărturisirea dreptei credințe, nu ar trebui să existe niciun motiv pentru a amâna mărturisirea publică a dreptei credințe împotriva ecumenismului, chiar și fără întreruperea pomenirii.

Preotul care își asumă mărturisirea publică fără a întrerupe pomenirea își asumă aceleași riscuri ca și cel ce a întrerupt pomenirea deja, deoarece poate fi destituit din slujirea preoțească pentru contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii, conform art. 39 RACDIJBOR, în condițiile în care ierarhii ar dori să procedeze la o atitudine dictatorială completă în BOR contra adevărului de credință, ceea ce ar avea consecințe catastrofale pentru ei.

Preotul care amână mărturisirea dreptei credințe de frica aplicării acelui articol din RACDIJBOR trebuie ajutat să înțeleagă că misiunea preoțească înseamnă și asumarea unor riscuri, iar destituirea sa din slujirea clericală pentru că a spus adevărul în biserică ar fi și mai necanonică și mai agravantă pentru ierarhii români decât caterisirea preoților nepomenitori, împotriva cărora au putut manipula argumentul comiterii schismei, printr-o falsă interpretare a canoanelor. Ce ar putea spune însă în apărarea lor pentru că au caterisit un preot care îi pomenește, dar afirmă adevărul de credință împotriva minciunii ecumeniste? Cât de nedreaptă ar părea decizia lor și ce consecințe ar avea pentru conștiința celor ce ar vedea așa ceva? Din acest motiv, cred că ar fi puțin ierarhi care ar îndrăzni să pedepsească un asemenea preot.

Protopopiatele fac aproape săptămânal întâlniri cu preoții. Este o ocazie extraordinară pentru ca preoții să transforme discuțiile sterile despre numărul de lumânări vândute și despre contribuțiile la catedrala mântuirii neamului în dezbateri serioase și persistente pe tema sinodului din Creta, în care preoții să le ceară protopopilor să le spună adevărul despre Creta și să le prezinte îngrijorările înaintea ierarhilor. Același lucru îl pot face ieromonahii în sinaxele monahale, care se fac destul de frecvent.

Cercurile pastorale pot fi de asemenea un prilej foarte bun de discuție între preoți pe tema sinodului din Creta, ale cărui hotărâri trebuie dezbătute cu seriozitate, pe bazele teologice, nu propagandistice. Predicile sunt un excelent mod de a comunica poporului că sinodul din Creta este greșit și că ei, preoții, se desolidarizează de deciziile luate de ierarhii lor pe această temă.

În 2016, mulți dintre membrii societății civile creștine, teologi, intelectuali, care nu au agreat întreruperea pomenirii au afirmat că lupta contra ecumenismului și a sinodului din Creta trebuie dusă “din interiorul Bisericii” (deși nepomenirea, făcută așa cum trebuie, nu scoate pe nimeni din Biserică, conform canonului 15 I-II). Din păcate, după câteva memorii și scrisori deschise, acea luptă s-a atenuat. Pentru ca să îi convingă pe ierarhi să se răzgândească în privința Cretei, lupta trebuie dusă constant, cu sau fără întreruperea pomenirii.

În consecință, cei ce se opun sinodului din Creta, dar nu pot sau nu vor să întrerupă încă pomenirea, pot să își facă mărturisirea publică a dezacordului față de ecumenism, în așa fel încât poporul să fie informat corect cu privire la ce s-a întâmplat la sinodul mincinos de la Colimbari și la pericolul ecumenismului pentru mântuire. Este un pas foarte important în angrenarea în lupta pentru păstrarea dreptei credințe. Dacă toți preoții ortodocși români ar face presiuni în acest fel asupra ierarhilor, aceștia ar fi obligați să revizuiască decizia de acceptare a sinodului, măcar și de frica faptului că mărturisitorii încă pomenitori de astăzi ar putea deveni mărturisitorii nepomenitori de mâine.

Așa cum întreruperea pomenirii este o datorie morală a oricărui preot care îl aude pe episcopul său predicând o erezie (nu și o obligație juridico-canonică, potrivit canonului 15 I-II, decât după condamnarea ierarhului de către sinod ca eretic și scoaterea sa în afara Bisericii, conform canonului 3 de la sinodul al III-lea ecumenic), mărturisirea publică a dreptei credințe, chiar dacă nu este însoțită imediat de întreruperea pomenirii, este o datorie a oricărui preot și a oricărui credincios în fața ereziei. Când erezia este prezentă în toată Biserica Ortodoxă, nu doar în cea din România, de aproape o sută de ani, cum poate un preot rămâne nepăsător la aceasta, fără a lua nicio măsură de protejare a turmei, amăgindu-se cu ideea că nu este atât de grav, “că nu s-a schimbat nimic”, că “nu s-a ajuns la potir”, că nu își poate lăsa copii pe drumuri etc.? Este adevărat că “nu este momentul acum” pentru întreruperea pomenirii, pentru că momentul era în urmă cu zeci de ani, de pe vremea când o întrerupea Sfântul Paisie Aghioritul, când ecumenismul nu își făcuse generații de preoți și arhierei fideli și nu schimbase mintea credincioșilor ortodocși în așa fel încât să accepte ideologia sa fără prea mare opoziție.

Ca unul dintre cei ce au rămas pe calea echilibrată a mărturisirii prin nepomenire a dreptei credințe contra ecumenismului, evitând, cu ajutorul lui Dumnezeu, căderea în vreo latură schismatică, cred că sunt în asentimentul celorlalți mărturisitori nepomenitori echilibrați când afirm deschiderea noastră față de colaborarea cu toți preoții și credincioșii Bisericii noastre pe diverse proiecte care să conducă la convingerea ierarhilor noștri să se comporte ca niște părinți ai poporului dreptcredincios și să ia măsurile ce se impun pentru readucerea păcii și dreptei credințe în toată Biserica (scrisori deschise, conferințe, studii, cărți, campanii de informare, emisiuni radio-tv etc.). Rămânem în nepomenire și continuăm lupta ca nepomenitori, deoarece aceasta este arma cea mai eficientă de luptă contra ereziei, dar suntem gata să îi sprijinim cum putem (chiar și cu o simplă încurajare de a începe lupta) pe toți cei ce doresc să mărturisească public dreapta credință împotriva ecumenismului și care vor să facă acest lucru fără a întrerupe încă pomenirea. Cei ce doresc să o facă pe cont propriu, fără implicarea noastră, pot să o facă liniștit, dar să o facă de așa manieră încât ecourile ei să fie la fel de puternice pe cât au fost cele ale întreruperii pomenirii. Numai așa mărturisirea lor va fi auzită de ierarhii ecumeniști.

A spune că nu este momentul întreruperii pomenirii acum și a nu mai face nimic din acest motiv pentru mărturisirea credinței este o formă de părtășie la erezie, care îl face vinovat înaintea lui Dumnezeu pe creștinul sau preotul care rămân indiferenți pentru indiferența sau lașitatea lor.

Preoții și credincioșii care doresc să întrerupă pomenirea trebuie, la rândul lor, să fie foarte atenți și să procedeze corect, pentru a nu cădea în latura schismatică în care au căzut unii dintre nepomenitori. Pomenirea trebuie întreruptă pentru apărarea dreptei credințe, nu pentru orgolii personale sau dorința de răfuială cu arhiereii sau de afirmare publică. Chiar dacă unii au deraiat de la exigențele canonului care reglementează până unde trebuie mers în această luptă, alții au rămas în interiorul granițelor acestui canon, arătând că se poate întrerupe pomenirea fără pericol și că aceasta continuă să fie, cel puțin față de ierarhii români, cea mai eficientă metodă de a-i determina să asculte glasul poporului credincios.

Patriarhia își închipuie că introducând, prin diverși infiltrați, disensiunile în rândul nepomenitorilor, lupta contra ecumenismului asumat de ierarhi a fost compromisă. În realitate însă, disensiunile interne dintre nepomenitori au ajutat la cristalizarea pozițiilor fiecăruia, fiind o amară, dar utilă pedagogie pentru toți cei implicați, în condițiile în care în Biserica noastră românească întreruperea pomenirii este o acțiune de pionierat, ea nemaifiind făcută niciodată în istorie. Odată lămurite lucrurile și învățate lecțiile pe care greșelile făcute ni le-au predat, lupta continuă cu cei rămași. Acestei lupte se cuvine să se adauge toți credincioșii Bisericii, după puterea și măsura fiecăruia, care doresc ca Ortodoxia să triumfe împotriva ereziei.

 

GHERON SAVA LAVRIOTUL a cazut in SCHISMA …

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 25, 2018

De unde s-a plecat in vara lui 2016 si unde s-a ajuns in 2018?

Multi au uitat de unde am plecat cu totii, asa ca reamintesc.

In vara lui 2016, pana la Sinodul din Creta, exista in tara noastra un maricel front antiecumenist care luase o atitudine ferma, inclusiv publicand scrisori deschise in care Ierarhii erau rugati sa nu se deplaseze in Creta sau daca totusi o fac, macar sa nu semneze nimic. Unde eram cu totii la acea vreme, Ierarhi, preoti si mireni? Evident, in BOR. Si nimeni nu zicea altfel. In afara de stilisti, desigur, dar ei oricum n-au considerat niciodata BOR ca fiind Biserica.

Apoi, pe Ierarhi i-a durut in bascheti de rugamintile noastre, s-au dus si au semnat. Dupa care, o parte dintre antiecumenisti au trecut la fapte, intrerupand pomenirea lor pana la momentul in care respectivii Ierarhi isi vor retrage semnatura de pe Documentul din Creta. Subliniere foarte importanta: fiecare astfel de preot declara deci la acea vreme ca va relua pomenirea Ierarhului sau in momentul in care Ierarhul sau isi va retrage acea semnatura.

Si era bine si era unitate.

Intre timp insa, constat cu regret ca s-au format doua tabere aflate pe pozitii ireconciliabile, una dintre ele urand-o verde si din ficati pe cealalta. Doua sunt principalele cauze pentru care s-a ajuns aici: discutiile despre Har si actiunea distructiva a unui dezbinator. Despre acesta din urma voi vorbi intr-un material separat.

De multa vreme tot avertizez ca discutia despre Har nu ajuta la absolut nimic, ba din contra. Ca daca spui ca este Har, intrebarea imediat urmatoare vine firesc in mintea actualului mirean nepomenitor: “Atunci de ce sa mai bat sute de kilometri pana la un preot nepomenitor? Nu-i mai simplu sa merg la biserica din colt?”. Iar daca spui ca nu mai este Har, atunci apar si mai multe probleme, dintre care cea mai grava este schisma.

Si deja incepem sa culegem roadele acestei nebunii. Unii s-au intors la vechile biserici cu duhovnici pomenitori, altii au luat drumul diametral opus, spre stilism, adica schisma.

(more…)

Ierodiacon Antonie Cazacu A INTRERUPT POMENIREA Arhiepiscopului Pimen

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 12, 2018

Iata ce putem citi la Ierodiacon Antonie Cazacu, Mănăstirea Doroteia, jud. Suceava: Mărturisire Ortodoxă despre Sinedriul din Creta de pe OrtodoxInfo:

Încă de la începutul acestei scrisori deschise aș vrea să vă afirm poziția mea fermă în relație cu așa zisul sinod din Creta și erezia ecumenistă. Am întrerupt pomenirea episcopului în urmă cu cinci luni, timp în care nu am fost lăsat să mai slujesc la Sfânta Liturghie și nici să mă împărtășesc cu Sfintele Taine, lucru ce s-a hotărât în cadrul obștii, consider eu în mod necanonic, întrucât doar episcopul poate să hotărască oprirea de la slujire a unui clerit hirotonit. Am acceptat decizia ca oprire din partea starețului de slujire în cadrul mănăstirii conduse de el, ca o măsură administrativă. Cu toate acestea hotărârea de oprire pe termen nelimitat sfidează Sfintele Canoane si Sfânta Tradiție. Ar mai fi de menționat că am fost de asemenea oprit și de la Sfânta Împărtășanie în mod necanonic întrucât nu se aplică două pedepse pentru aceeași faptă. Aceste decizii au avut un singur scop menționat de stareț și alti membri ai obștii, acela de a mă îndepărta din mănăstire. Desigur și acest lucru este necanonic, împotriva tradiției și a lucrării duhovnicești a unui stareț sau duhovnic, sfinții părinți și canoanele îndeamnă starețul sau duhovnicul să insiste de multe ori cu lacrimi pentru întoarcerea unui călugăr care pleacă din mănăstire iar nu să îl forțeze să plece pe unul care dorește să stea. Si în nici un caz să îl forțeze să trăiască și să se manifeste împotriva propriei conștiințe.

(more…)

NAUCITOR / Parintele Ioan de la Rarau: “In Creta a fost satanism dar … Ierarhii ce au semnat acolo sunt ortodocsi pana la moarte”

Posted in Uncategorized by saccsiv on ianuarie 7, 2018

Vizionati va rog intre minutele 15:34 și 19:20:

Este un interviu din septembrie 2017 cu parintele Ioan de la Sihastria Rarau.

Fratele DanielVla a facut si un transcript:

 

Noi trebuie să ne păstrăm credința, dreapta credință, altfel nu ne mântuim.

Ceea ce o fost la… Creta, aceea o fost satanism. Mâna lu′ papa de la Roma, și masonilor…

Asta e nenorocirea: că creștinii noștrii se împart, ei se despart. Se împart și se despart. Se retrag din sânul Bisericii.

Întrebare: – Trebuie să fim de acord cu ecumenismul?

Nu cu ecumenismul! Trebuie să fim de acord cu Ortodoxia!

Mitropoliții noștri sunt ortodocși. Am vorbit personal cu ÎPS Teofan, cu ÎPS Pimen, cu ÎPS Ioan de la Timișoara și cu alți episcopi și o zis, să căutăm să păstrăm ortodoxia noastră: „noi suntem ortodocși până la moarte. Punct. Pân-la moarte.”

Suntem ortodocși. De ce plecăm din Biserică? Ne facem câte colibuțe pe colo, pe colo. Nu știu ce mânăstire aici, aproape, unde se duc ereticii aștia, care n-au episcop, n-au nimic. Fac pe marii cuvioși. Cum o fost părintele ăla de la Bistrița, „mare duhovnic”… arhimandritul… nu știu cum să… S-au retras din Biserică și fac propagandă antiromânească, antiortodoxă, anticreștină, căci caută să despartă pe creștinii din Biserică de episcopi. N-ai voie așa ceva!

– Da părinte, dar vedeți, ei s-au retras din cauză că nu-l mai pomenesc pe mitropolit.

Da de ce să nu-l pomenească?

– Pentru că o semnat în Creta.

Aia e treaba lor. Nu i-o scos nimeni…

– (Treaba) asta să se lămurească.

Nimeni nu o scos din mânăstire pe nimeni, nu?

– Da.

De ce să nu-l pomenești când zice că și pe vrăjmașul tău să-l pomenești, să-l iubești? Roagă-te pentru el. Pomenește. El te-o făcut preot, te-o făcut monah, te-o făcut ce te-o făcut acolo. Ți-o dat în mână frâiele, ți-o dat pâinea în mână și tu acuma ce… fugi de el? Nu. Trebuie să asculți.

Că dacă începe prigoana e altceva. Atunci se vede care îi cu dreapta credință și care îi cu ecumenismul, cu satanismul. Abia atunci se va vedea. Dar până atunci suntem toți ortodocși.

O spus ÎPS Teofan: Nu trebuie să ne despărțim. Să ne unim. Să fim o forță, să putem păstra credința, să nu râdă sectarii de  noi. Să nu râdă ereticii. Să nu râdă dracii.

Știți? Asta e.

Creștinul dacă nu se spovedește, daca nu se împărtășește, nu se mântuiește. Un creștin ortodox, dacă vrea să se mântuiască, trebuie să se împărtășească săptămânal, măcar săptămânal. De ce? Pentru că… dacă ne despărțim de Hristos nu ne mântuim. Asta e. Dacă ne despărțim de Hristos nu ne apără nimeni. Nădejdea la Dumnzeu: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin! Asta e. Trebuie să ne împărtășim des.

Și ÎPS Teofan și toți ierarhii și patriarhul nostru Daniil, la fel, să ne împărtășim des. Dar noi suntem leneși și dăm vina unii pe alții, dar nu dăm vina pe noi, că suntem fără credință. Căutăm orice motiv numai să nu avem obligații. Și noi despărțim. Dar mergi la biserică și rogă-te. Dumnezeu aude și te apără. Dar ne rugăm lui Dumnezeu permanent?

 

Iata si o parte din comentariul lui DanielVla:

(more…)

O scurta cronologie ortodoxa a apostaziei vremurilor noastre / S-a inceput usor in secolul 19, s-a apasat pe acceleratie in secolul 20, iar acum se incheie in forta …

Posted in antihrist, ECUMENISM, MASONERIE by saccsiv on decembrie 17, 2017

Imagini pentru wcc One World Religion antichrist

Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca, 18, 8)

 

Pentru intelegerea mai buna a materialului de mai jos este important sa cititi si notele.

 

Secolul 18

Mitropolitul Gheuca Leon (1730 – 1788) a fost mason.

Secolul 19

Episcopul Amfilohie Hotineanul (? – 1800), mason.
Episcopul Gherasim Clipa (? – 1826), episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman (1803-1826), care la cumpăna dintre veacurile XVIII şi XIX, strânge în jurul lui o adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni.

Mitropolitul Dionisie Lupu (1769-1831), mitropolit al Ungrovlahiei (1819-1821), mason.

Arhiereul Filaret Scriban (1811-1873), profesor şi episcop, profesor de teologie la Universitatea din Iaşi, deputat şi senator în Parlament, mason
Episcopul Melchisedec Stefanescu (1822-1892), cărturar, ministru în guvernul Kogălniceanu, mason. (nota 1)

Mitropolitul Atanasie Stoianescu (1815-1880), episcop de Râmnic (1873-1880), mason.

2 februarie 1815, Cipru

Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului

1903

Cuviosul Serafim din Sarov este proslăvit între sfinţi de către Biserica Rusă şi de Ţarul mucenic Nicolae al II-lea.

20 dec. 1908

Adoarme Sfântul Ioan din Kronstadt, proorocind viitoarele pătimiri ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi ale norodului ei. (nota 2)

1918

Odată cu revoluţia bolşevică din Rusia ortodoxă, începe prigoana de 70 de ani a Bisericii, ce a distrus 76.000 de biserici, 1.400 de mănăstiri, 60.000.000 de credincioşi ortodocşi, dintre care 70.000 de clerici şi 30.000 de monahi. Pe lângă acestea, au mai fost distruse 150 de şcoli eparhiale, 54 de seminarii şi 4 academii ecleziastice. A fost cea mai cumplită prigoană din istoria Ortodoxiei. (nota 3)
9 nov. 1920

Sfântul Nectarie din Eghina adoarme întru Domnul, cunoscându-şi dinainte plecarea.

24 ian. 1922

Meletie al IV-lea este înscăunat ca Patriarh al Constantinopolului, deşi fusese depus cu o lună înainte din treapta de arhiepiscop al Atenei, pentru „purtare necanonică şi amestecare cu ereticii” (în bisericile acestora). (nota 4)

1922

Trupele turceşti îi măcelăresc pe grecii şi armenii din Asia Mică. Dintre ei, un milion şi jumătate erau creştini ortodocşi.

1922

Meletie al IV-lea, ca Patriarh Ecumenic, recunoaşte validitatea hirotoniilor anglicane.

Iunie 1923

Patriarhul Ecumenic Meletie al IV-lea convoacă „Conferinţa Pan-Ortodoxă” de la Constantinopol, de schimbare a calendarului şi modernizare a Bisericii (hotărându-se scurtarea posturilor, neobligativitatea vestmintelor clericale, posibilitatea căsătoriei clerului după hirotonie şi a episcopilor etc.), ce a fost contestată la scurtă vreme de patriarhii Damian al Ierusalimului, Grigorie al IV-lea al Antiohiei, Fotie al Alexandriei, Dimitrie al Serbiei şi Sf. Tihon al Moscovei. (nota 5)

1925

Miron Cristea (1868-1939), mason, devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei în timpul minoratului regelui Mihai I (1926-1930), fost regent în timpul minoratului regelui Mihai.

1925

Devine Patriarh al Constantinopolului VASILE III (1925-1929), aceeasi Loja Masonica cu Kemal Atatürk

1929

Devine Patriarh al Constantinopolului FOTIE II (1929-1935), aceeasi Loja Masonica cu Kemal Atatürk

Iulie 1929

În Sinodul Bisericii Greceşti, Arhiepiscopul Hrisostom (Papadopulos) insistă ca arhiereii prezenţi să iscălească o declaraţie de aprobare a schimbării calendarului şi de condamnare a tuturor celor ce susţin vechiul calendar. 44 de mitropoliţi au fost prezenţi la începerea şedinţei; 13 au părăsit sala, 27 au refuzat să semneze, 4 au iscălit.

12 octombrie 1933

Declaratie Oficială a Bisericii Greciei privind masoneria

Iulie 1935

Patriarhul Meletie Metaxakis înnebuneşte, şi după şase zile de chinuri şi remuşcări profunde, moare spunând: „Vai mie, am dezbinat Biserica, am nimicit Ortodoxia!”, la Zurich, în Elveţia, şi este îngropat la Cairo, în Egipt.

1937

Osândirea francmasoneriei de către Biserica Ortodoxă Română

1939

Irineu Mihalcescu (1874 – 1948) devine Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1939- 1947). S-ar parea ca a ieşit din masonerie şi chiar a alcătuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizaţii, apărut în Teologia luptătoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de către Sf. Sinod al B.O.R. în anul 1937. Împrejurările retragerii sale din scaunul de mitropolit şi apoi cele ale morţii sale au ridicat controverse, insinuându-se că ar fi fost otrăvit pentru a-i lăsa locul lui Justinian Marina. (nota 6)

1936-1944

Peste 800.000 de sârbi ortodocşi sunt ucişi de către călugării franciscani (romano-catolici) şi de Ustaşii croaţi

1948

Athenagora, fost arhiepiscop al Americii de Nord şi de Sud, ajunge Patriarh al Constantinopolului după ce Patriarhul Maxim este declarat „necorespunzător psihic” şi silit să se retragă. Athenagoras declara: „Greşim şi păcătuim dacă gândim că credinţa ortodoxă a venit din ceruri şi că celelalte dogme (religii) sunt nevrednice. Trei miliarde de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, şi încă câteva sute de milioane sunt protestanţi, catolici şi budişti. Ţelul fiecărei religii este să îl facă pe om mai bun”.(nota 7)

23 august 1948

Este infiintat Consiliul Mondial al Bisericilor. (nota 8)

6 ian. 1964

Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea se întalnesc la Ierusalim şi se roagă împreună în Sfântul Mormânt. La intrare, izbucneşte un incendiu, provocând o pană de curent în întreaga biserică.

1965

Patriarhul Justinian Marina il primeste in vizita pe Arhiepiscopul de Canterbury Ramsey (anglican). Patriarhul Miron Cristea deja recunoscuse validitatea hirotoniilor anglicane. (nota 9)

7 dec. 1965

Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054″. Anatema a fost dată asupra ereziilor papale pentru a-i ocroti pe ortodocşi de învăţăturile ce nu duc la mântuire, ci la pieire. Prin „ridicarea” anatemei, Athenagora proclamă că Papa şi cei ce îl urmează au fost aforisiţi (excomunicaţi) pe nedrept, că Biserica a greşit atunci când a susţinut că învăţăturile papale sunt mincinoase şi că, cu adevărat, Papalitatea Latina este parte a Ortodoxiei. „Îndepărtarea excomunicărilor reciproce restabileşte relaţiile canonice dintre Roma şi Noua Romă. Aceasta restabilire este o necesitate canonică…”, se spune într-o declaraţie a Patriarhiei. Din acest moment, mai multe mănăstiri şi schituri din Muntele Athos încetează să-l mai pomenească pe patriarhul Athenagora.

19 iunie 1966

Sfântul Ioan Maximovici, arhiepiscop al Şanghaiului şi al San Francisco-ului, din sinodul Bisericii Ruse de peste graniţe, adoarme întru Domnul la Seattle, WA. Este unul dintre cei mai mari făcători de minuni ai veacului nostru. (nota 10)

26 oct. 1967

Patriarhul Ecumenic Athenagora merge la Roma şi se aşază pe un scaun arhieresc la aceeaşi înălţime cu Papa, şi se roagă împreună.

Nov. 1967

Majoritatea monahilor Muntelui Athos se opun cu tărie „ridicării anatemei de la 1054″.

Pastorala de Crăciun 1968

Patriarhul Ecumenic Athenagora afirmă că „poporul lui Hristos” – romano-catolicii şi ortodocşii – se vor uni fără ajutorul ierarhilor sau teologilor. Mai declară că a introdus numele Papei Paul al VI-lea în dipticele Patriarhiei Ecumenice. (Dipticele sunt lista de episcopi ortodocşi pomeniţi în timpul Dumnezeieştii Liturghii).

Feb. 1971

Papa şi Patriarhul Ecumenic Athenagora schimbă scrisori de recunoaştere reciprocă a Bisericilor lor. Patriarhul Athenagora anunţă public că dă Sfânta Împărtăşanie romano-catolicilor şi protestanţilor.

Iulie 1972

Patriarhul Ecumenic Athenagora moare şi este îngropat; o înmormântare cu sicriul închis (fapt neobişnuit pentru un episcop ortodox). Este urmat de Dimitrie, care promite să continue „politica ecumenică” a predecesorului său.

Iulie 1972

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte emite o enciclică de reluare a pomenirii liturgice a Patriarhului Ecumenic, deoarece „s’a stabilit un nou climat”. Totuşi, în septembrie, mai erau şapte Sfinte Mănăstiri ale Muntelui Athos, care încă nu îl pomeneau liturgic pe Patriarh: Esfigmenu, Karakalu, Simonospetra, Sf. Pavel, Xenofont, Grigoriu, Kostamonitu. (nota 11)

Mar. 1974

Patriarhul Ecumenic Dimitrie impune sancţiuni asupra a 13 monahi, pentru nepomenire liturgică, printre care: arhimandritul Athanasie (igumen la Esfigmenu), arhimandritul Evdochim (igumen la Xenofontos), arhimandritul Dionisie de la Grigoriu şi arhimandritul Andrei de la Sf. Pavel.

1975

Mărturisirea de la Tiatheira, a mitropolitului grec Athenagora (Kokkinakis) al Tiatheirei şi al Marii Britanii, declară că episcopatul şi preoţia anglicanilor, copţilor, armenilor, romano-catolicilor şi ortodocşilor sunt toate valide; prin urmare, tainele anglicanilor şi romano-catolicilor sunt cele ale uneia, sfinte, soborniceşti şi apostoleşti Biserici. Se mai afirmă că „Ideea că masoneria e o religie este una greşită”. (nota 12)

Iunie 1980

Atlanta, Georgia, S.U.A: Arhiepiscopul Iacov (Arhiepiscopia Greacă a Americii de Nord şi Sud) slujeşte o slujba ecumenică fără precedent, împreună cu catolici, protestanţi, baptişti, lutherani, presbiterieni, metodişti uniţi şi chiar cu reprezentanţi ai religiei iudaice.

Iulie/aug. 1983

Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse de peste graniţe, la o adunare din Canada, declară: “Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri”, deosebite după credinţă şi felul de viaţă; sau că nu este o Biserică în chip văzut, ci se va alcătui în viitor, când toate „ramurile” sau „sectele” sau „denominaţiunile”, şi chiar religiile, se vor uni într’un singur trup; şi care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt lucrătoare pentru mântuire; aşadar, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în părtăşie euharistică cu aceşti eretici înainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau ţin erezia ecumenistă sub chipul dragostei frăţeşti sau al bănuitei uniri a creştinilor despărţiţi, anatema!” (nota 13)

1984

Mitropolitul Teoctist Arpasu (viitorul Patriarh) il intalneste intr-o vizita neoficiala pe Papa Ioan Paul al II-lea. (nota 14)

27 octombrie 1986

Papa Ioan Paul al II-lea organizeaza prima Zi Mondiala de Rugaciune pentru Pace la Assisi. Au fost prezenti 160 de lideri reprezentand 32 de Biserici Ortodoxe si eretice, precum si 11 religii pagane. (nota 15)

Nov. 1987

Patriarhul Ecumenic Dimitrie şi clerul său concelebrează la o misă romano-catolică împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, în Roma. Patriarhul nu primeşte, totuşi, ostia romano-catolică.

Ianuarie 1989

Patriarhul Teoctist il intalneste din nou intr-o vizita neoficiala pe Papa Ioan Paul al II-lea.

Oct. 1989

Patriarhul Parthenie al Alexandriei declară din nou că „Mahomed este un apostol al lui Dumnezeu… un om al lui Dumnezeu, ce a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu” şi că „atunci când vorbesc împotriva islamului sau a buddhismului, nu mă găsesc în înţelegere cu Dumnezeu”. (nota 16)

Sept. 1990

Acordul de la Chambessy, Elvetia: O comisie ortodoxă având în alcătuire un singur episcop, mitropolitul Damaschin al Patriarhiei Ecumenice, iscăleşte împreună cu monofiziţii un acord, în care amândouă părţile cad de acord, în esenţă, să ignore patru sinoade ecumenice (IV-VII) şi să se unească. Partea ortodoxă este de acord să „ridice anatema” împotriva ereziei şi a ereticilor monofiziţi. Acordul este urmat de ample proteste din partea Sfintei Chinotite a Sfântului Munte. (nota 17)

1991

Intrunirea Consiliului Mondial al Bisericilor de la Camberra (Australia). A fost prezent si Daniel Ciubotea, viitorul Patriarh, alaturi de vrajitori, „teologi” eretici, spiritisti, episcopese, muzica rock, paganism. (nota 18)

Iulie 1991

Sinodul Patriarhiei Antiohiei implementează o serie de măsuri ce ţintesc la dobândirea unirii depline cu bisericile siriene monofizite. În „Declaraţia comună”, se îngăduie rugăciunea împreună şi intercomuniunea cu iacobiţii. (Monofiziţii sunt corpuri creştine eretice, care s-au despărţit de Ortodoxie în secolul al 5-lea, neprimind cel de-al patrulea şi următoarele Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe. Ei cred intr-o singura fire a lui Hristos.)

Mai 1992

O delegaţie a Patriarhului Ecumenic, cu ajutorul politiei, expulzează din Muntele Athos pe monahii ruso-americani ai Bisericii Ruse de peste graniţe, din Schitul Prorocului Ilie, ce nu-l pomeneau liturgic pe patriarhul Bartholomeu. Acţiunea stârneşte numeroase proteste în Grecia, cât şi din partea episcopului Calist al Marii Britanii, de sub Patriarhia Ecumenică.

11 februarie 1993

Reluarea osândirii masoneriei de către Biserica Ciprului (nota 19)

17-24 iunie 1993

Acordul de la Balamand, Liban. Reprezentanţi ai mai multor Biserici Ortodoxe locale cad de acord cu romano-catolicii că toţi împărtăşesc „…o singură credinţă, o singură preoţie, un singur botez” şi că „sunt Biserici surori (doi plămâni ai aceluiaşi trup) şi ar trebui să caute comuniunea desăvârşită şi deplină”. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei condamna oficial documentul, alături de Sfânta Chinotită a Sfântului Munte şi de numeroşi teologi ortodocşi. (nota 20)

1993

Are loc o noua Zi Mondiala de Rugaciune pentru Pace la Assisi, invitati fiind Ortodocsi, eretici, musulmani si evrei.

29 iunie 1995

Patriarhul Ecumenic Bartholomeu îl vizitează pe Papă în Roma, şi „concelebrează o liturghie istorică în Basilica Sfântului Petru”. Un fulger loveşte domul în timpul slujbei. Totuşi, Patriarhul nu primeşte ostia binecuvântată de Papă.

9 aprilie 1998

Sfântul Sinod al Bisericii Bulgariei hotărăşte retragerea din Mişcarea Ecumenică

8 octombrie 1998

Sfântul Sinod al Bisericii Georgiei condamnă Acordurile de la Chambessy, Balamand, cel antiohian, folosirea de către Biserica Finlandei a Pascaliei pe stil nou, teoria ramurilor şi rugăciunile în comun cu eterodocşii, şi se retrage din Mişcarea Ecumenică.

7 – 9 mai 1999

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Prima intr-o tara Ortodoxa.

Ianuarie 2002

Papa cheamă toate religiile la Asissi spre a se ruga pentru pacea lumii şi unire. Participă reprezentanţi ai tuturor jurisdicţiilor ortodoxe, împreună cu protestanţi, evrei, hinduşi, budişti, musulmani, taoişti, şintoişti şi şamani africani. În timpul întrunirii, au loc două liturghii ecumenice: una pentru toate religiile şi una pentru toate denominaţiile creştine. Cea dintâi include rugăciuni în comun, invocarea tuturor zeităţilor şi forţelor, şi diferite ritualuri menite să arate unitatea, în vreme ce cea din urmă înfăţişează unitatea creştină prin împărtăşirea dintr-un potir comun.

30 noiembrie 2006

Papa Benedict al XVI-lea vizitează Constantinopolul, şi participă la liturghia slujită de Patriarhul Bartholomeu stând pe un scaun arhieresc, rostind rugăciunea „Tatăl nostru” şi cântându-i-se „Întru mulţi ani”, ca unui episcop ortodox.

5 aprilie 2007

Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, pledeaza in mesajul de Paste, pentru ca intreaga crestinatate sa sarbatoreasca Invierea Domnului in aceeasi zi:

“De ce nu hotarasc Bisericile ca Invierea Domnului sa fie praznuita de toti crestinii la aceeasi data? Oare nu ar trebui sa se ajunga la o intelegere, cu atit mai mult cu cit data Pastilor nu este o problema de dogma, ci doar una de practica liturgica? Doresc sa informez opinia publica de la noi ca tema unificarii datei pascale se afla pe agenda Consiliului Ecumenic al Bisericilor”

17 mai 2007

Mitropolitul Lavru al Bisericii Ruse din afara graniţelor iscăleşte la Moscova istoricul „Act de Comuniune Canonică”, care uneşte după aproape un veac de despărţire cele două părţi ale Bisericii istorice a Rusiei, împlinind o proorocie a Sfântului Serafim din Sarov.

12 septembrie 2007

Dan Ilie Ciobotea este ales Patriarh. Rezultatul fusese insa anuntat cu mult timp inainte de masonul Florin Frunzaverde. (nota 21)

6 ianuarie 2008

Episcopul Sofronie al Oradiei (Patriarhia Română) concelebrează slujba Aghiesmei Mari împreună cu episcopul uniat (greco-catolic) al oraşului. (nota 22)

25 mai 2008

Într-un gest fără precedent şi care a şocat întreaga lume ortodoxă, Mitropolitul Nicolae (Corneanu) al Banatului (Patriarhia Română) se împărtăşeşte într-o biserică uniată din Timişoara, împreună cu un episcop uniat, unul romano-catolic şi Nunţiul Papal. În urma reacţiilor ortodoxe, după o lună şi jumătate Sinodul Bisericii Române emite o hotărâre prin care se interzice oricărui membru al Bisericii Ortodoxe, cleric sau mirean, să se împărtăşească sau să concelebreze taine sau ierurgii cu clerici eterodocşi, cu ameninţarea caterisirii sau aforisirii în cazul neascultării; însă, în acelaşi timp, îl iartă pe Mitropolitul Nicolae pentru gestul său, „luând act de regretul şi pocăinţa sa”.

1 mai 2010

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului impartaseste Cavaleri de Malta aflati in vizita oficiala. (nota 23)

2012

Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol ii cere Arhiepiscopului Ieronim al Atenei sa interzica si sa osandeasca citirea de catre Mitropolitul Serafim de Pireu a Anatemelor in Duminica Ortodoxiei.

24 – 26 mai 2014

Papa Francisc I si Patriarhul Bartolomeu se intalnesc la Ierusalim pentru a serba  50 de ani de la ridicarea anatemelor. (nota 24)

Din declaratia comuna:

tânjim după ziua în care în sfârșit vom participa împreună la banchetul euharistic”

“Pentru realizarea acestui obiectiv, o contribuție fundamentală în căutarea deplinei comuniuni dintre Catolici și Ortodocși este oferită de dialogul teologic condus de Comisia mixtă internațională”

(nota 25)

La 50 de ani distanta, de la incendiul din timpul rugaciunii comune a Patriarhului Ecumenic Athenagora si Papei Paul al VI-lea, are loc un nou incendiu.

12 februarie 2016

Întâlnirea istorică dintre Papa Francisc şi Patriarhul Chiril al Rusiei la Havana, Cuba. In declaratia comuna se pronunta în favoarea „restabilirii unităţii creştine”. (nota 26)

21 aprilie 2016

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare declara:

“In afara de Sfanta Biserica Ortodoxa nu exista alte Biserici, ci doar eretici, iar a numi orice altceva „biserica” nu este, din punct de vedere spiritual, dogmatic si canonic, decat o mare greseala.”

(nota 27)

16 iunie – 27 iunie 2016 

Are loc Sinodul din Creta, numit oficial Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxa Rusa, Patriarhia Antiohiei, a Georgiei și a Bulgariei nu au participat. (nota 28)

 

Pana in 2008, cronologia de mai sus se bazeaza si pe un material postat pe:

laurentiudumitru.ro

 

NOTE

(more…)

Preotul EUGEN TANASESCU (Directorul Media al Arhiepiscopiei Tomisului) despre ANTI CRETANI: “fricosi care habar n-au sa-si tina credinta in frau, sfertortodocsi, papa lapte, sugari ce inca n-au trecut la carne, mocofani, habar n-au de credinta”

Posted in ECUMENISM by saccsiv on noiembrie 29, 2017

Cititorii mai vechi ai blogului saccsiv stiu prea bine cam ce-i poate debita mintea personajului din fotografia de mai sus. Voi relua in acest articol cateva chestii si pentru cei mai noi. Deocamdata, iata ce zice despre cei ce critica Sinodul din Creta, incepand cu minutul 3:

Inregistrarea a fost postata la:

http://www.radiodobrogea.ro/382-revista-presei-marti/

Preotul Eugen Tanasescu este realizatorul emisiunii “Revista Presei” de la Radio Dobrogea, Directorul Media al Arhiepiscopiei Tomisului si are si blog pe Adevarul:

Pr Eugen Tanasescu are blog pe “Adevarul”

Asadar, zice el despre cei ce critica Sinodul din Creta ca sunt niste fricosi care habar n-au sa-si tina credinta in frau, sfertortodocsi, papa lapte, sugari ce inca n-au trecut la carne, mocofani si ca habar n-au de credinta.

(more…)

Preotul Ciprian Ioan Staicu BLESTEMA si o numeste SCHIZOFRENICA pe o creștină care i-a cerut un sfat duhovnicesc

Posted in Uncategorized by saccsiv on octombrie 25, 2017

OrtodoxINFO: Preotul Ciprian Staicu insultă și blestemă o creștină care i-a cerut un sfat duhovnicesc

În urmă cu câteva zile, o credincioasă din Bucureşti a adresat un memoriu preoţilor nepomenitori membri ai Sinaxei naţionale române a preoţilor, monahilor şi mirenilor nepomenitori din Biserică Ortodoxă Română, în care cerea un sfat referitor la situaţia domniei sale.

Memoriul a fost adresat şi preotului Ciprian Staicu, care a dat următorul răspuns:

„A ajuns si la mine memoriul. M-am prapadit de ras.
Raspunsul meu: nu ti-a fost de ajuns ca ai facut cu zambetul pe buze combinatia intre erezie si ortodoxie, mai ai si tupeul de a obosi pe parinti cu aiurelile astea?
Atata vreme cat eu particip la vreo sinaxa asemenea memorii – provenite din neurmarea terapiei in curs – nu vor fi luate in seama, pentru ca parintii ortodocsi sunt oameni intregi la minte, care se ocupa cu lucruri serioase, nu cu a motiva IN SCRIS cum o persoana sa stea si in erezie, si in ortodoxie.
Si, ca sa fie mai clar, cu puterea pe care o am de la Hristos esti legata – pe motiv de hulire a Ortodoxiei – de toate pacatele tale si oprita de la impartasanie pana cand un Sinod va anathematiza adunarea din Creta.
Continuă-ti terapia și nu mai stresa oamenii cu scaun la cap.”
Pr Ciprian Staicu

alte detalii aici.

Redacţia OrtodoxINFO a reuşit să obţină textul acelui memoriu, pentru a vedea ce anume a determinat răspunsul pe care l-a dat părintele Staicu. Îl prezentăm în continuare. Din mesajul cu care creştină şi-a însoţit memoriul rezultă că domnia sa sta la dispoziţia sinaxei pentru orice lămuriri pe tema pusă în discuţie în memoriu.

View this document on Scribd

Mai mergem la Sfanta Parascheva? CATEGORIC DA!

Posted in moaşte by saccsiv on octombrie 13, 2017

Image result for saccsiv Sfanta Parascheva

Dupa cum stiti:

A început pelerinajul la Sfânta Parascheva

Bantuie un curent schismatic printre cativa nepomenitori, o invatatura venita din dreapta, de la draci. Iar unul dintre indemnurile lor e:

 

“NU MAI MEGETI LA SFANTA PARASCHEVA”

 

(more…)