Tâlcuiri la Apocalipsa. Sfinții Parinți despre Antihrist. Un text lung dar fundamental, de citit încet și cu răbdare, CĂ SĂ NU VĂ MAI DUCEȚI DUPĂ FENTE!!
Ortodox Christianity: THE ANTICHRIST: AN ORTHODOX PERSPECTIVE FROM THE CHURCH FATHERS
Antihristul: o perspectivă ortodoxă a Părinților Bisericii
De Părintele Andrew J. Anderson, 04 Octombrie 2017, Orthodox Christianity
Antihristul. Miniatură preluată de pe coperta Apocalipsei
Predica de astăzi este despre Antihrist, continuând seria mea de predici despre perspectiva creștină ortodoxă asupra celei de-a doua veniri așteptate a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Scopul acestei predici este de a oferi o înțelegere patristică a Scripturilor cu privire la acest subiect actual și important. Astăzi se pot găsi pe internet multe voci ale diferiților predicatori biblici – protestanți, romano-catolici și chiar ortodocși – care pretind cu toții că au cunoștințe specifice despre evenimentele din vremea sfârșitului. Există asemănări, dar și multă confuzie, iar acolo unde există contradicții, cineva rămâne întrebându-se care dintre voci este cea corectă. Pentru a rezolva această dilemă, vom arunca o privire pentru a înțelege care era viziunea Bisericii primare asupra acestei chestiuni. Dacă o persoană dorește să culeagă opinii cu privire la interpretarea corectă a pasajelor Scripturii din timpul sfârșitului, ar fi mai bine să se întoarcă adânc în istoria Bisericii primare și să asculte opiniile apostolilor și ale Părinților Bisericii primare.
Într-o altă predică am trecut în revistă desfășurarea evenimentelor ‘Vremurilor Sfârșitului’, conform înțelegerii Bisericii Ortodoxe. Am auzit cum primele evenimente vor fi „începutul întristării: războaie, cutremure mari, foamete, molime, vedenii înfricoșătoare și semne mari din cer” (Matei 24:7-8; Luca 21:11). Am citit cuvintele lui Hristos, ale Sfântului Pavel și învățăturile Sfinților Apostoli, așa cum sunt consemnate în cartea ‘Didahia’ (cir. sec. I/II). Am văzut clar că în viitor va veni un om care va fi opusul Domnului Iisus Hristos. El va fi cel ‘în locul lui Hristos’, ‘Antihristul’. Cu ajutorul falsului său profet, al falsei sale învățături, al falselor sale miracole și demonstrații de putere, acest om rău va oferi lumii (în special evreilor) un fel de împărăție pământească care este întru totul opusul Împărăției Cerești a lui Iisus Hristos.
La început având o înfățișare blândă, seducătoare, acest om își va dezvălui mai târziu adevăratul său caracter malefic. Sfântul Pavel a avertizat cu privire la acest om rău atunci când a spus, în 2 Tes. 2: 3,4,9,10:
Duminica dupa Botezul Domnului – Sfântul Ioan Gură de Aur
Ev. Matei IV, 12-17
- Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
15. „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.
17. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
Sfantul Ioan Gura de Aur:
„Este mai mic decat toate semintele, iar daca creste, este mai mare decat toate buruienele” (Matei 13, 32)
Hristos zice ca ceea ce se intampla cu grauntele de mustar, se intampla si cu propovaduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toti, cei mai mici dintre toti, dar, totusi, lucrand in ei o putere mare, Evanghelia s-a propovaduit in toata lumea.
La pilda grauntelui de mustar, Domnul adauga inca si pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia si l-a ascuns in trei masuri de faina, pana ce a dospit. Adica, precum aluatul dospeste o cantitate mare de faina, asa Apostolii, zice El, vor intoarce toata lumea.
Si vezi intelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arata ca, precum acelea se fac, adica cresterea grauntelui de mustar si dospirea intregii framantaturi, tot asa va fi si cu propovaduirea Evangheliei la toata lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea sa-I stea impotriva si sa-I zica: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncandu-ne intr-o asa mare multime?”. Hristos le spune ca tocmai prin aceea puterea lor va straluci mai mult, ca ei, amestecandu-se cu o multime asa de mare, nu se vor nimici. Precum aluatul dospeste framantatura atunci cand se apropie de faina, si nu numai ca se apropie, ci se si amesteca cu ea, asa si voi, atunci veti birui pe vrajmasii vostri, cand va veti amesteca si va veti topi cu dansii [adica: ii veti ierta si ii veti iubi].
Si precum aluatul, desi se ascunde in faina, nu piere acolo, ci in curand face totul asemenea lui, in acelasi chip va fi si cu propovaduirea Evangheliei. „Asadar nu va temeti – voieste sa zica Hristos -, caci Eu, desi v-am spus mai inainte ca veti trece prin multe necazuri, totusi veti birui si veti straluci”.
Nu te mira ca Domnul, vorbind despre imparatia cerului, a intrebuintat pilda grauntelui de mustar si a aluatului, caci El vorbea catre oameni neinvatati, care prin acest chip de invatatura se intelepteau.
Iar cei necredinciosi trebuie sa recunoasca acum puterea lui Hristos, vazand ca, in adevar, asa s-a facut, precum El a spus. Ei trebuie sa-L cinsteasca pentru doua pricini: Pentru ca a spus mai inainte, si a implinit El insusi.
Inca si astazi amesteca pe adevaratii Sai ucenici in multimea cea mare a lumii, pentru ca acestia sa impartaseasca si altora cunostintele lor cele mai bune.
Nu va tanguiti ca numarul vostru este prea mic, caci puterea cuvintelor cucernice este mare, iar ceea ce o data a dospit va sluji iarasi de aluat pentru altii. Si precum scanteia, aprinzand lemnul, indata se face o flacara mare, si prin aceasta aprinde si altele, asa se intampla si cu vorba cea cucernica, sau predica.
Dar pentru ce Hristos n-a intrebuintat pilda focului, ci a aluatului? Focul nu lucreaza totul prin sine, ci prin mijlocirea lemnului aprins; aici, insa, aluatul lucreaza totul prin sine. Iar daca doisprezece barbati au invatat toata lumea, gandeste ce mare vinovatie avem noi, credinciosii, care, fiind asa de multi, nu putem aduce la calea cea dreapta pe ceilalti, pe cei necredinciosi, care stau inca afara. Si noi putem fi aluat pentru mii de oameni.
Dar vei zice tu: „Aceia erau Apostoli!”. Si apoi, ce? Oare, ei nu erau de aceeasi fire ca si tine? Nu petreceau si ei in cetati? Nu mancau si ei ca noi? Nu lucrau si ei cu mainile lor? Oare, ei erau ingeri si au fost pogorati din cer?
Dar zici tu: „Ei puteau savarsi minuni!”. Dar nu minunile i-au facut pe dansii asa de vrednici de mirare! Si pana cand ne vom sluji de minunile lor, spre a acoperi propria noastra usuratate a mintii? Iata, sunt o multime de sfinti care n-au stralucit prin minuni. Dimpotriva, sunt unii care izgoneau pe demoni, dar au cazut in pacat si nu au fost cinstiti, ci, dimpotriva, au fost pedepsiti.
Dar, oare, ce lucruri atat de mari au facut Apostolii? Au nesocotit toate comorile pamantesti, n-au cautat slava si s-au lepadat de toate cele vremelnice. Daca n-ar fi facut acestea, ci ar fi fost robi ai poftelor, atunci chiar de ar fi sculat mii de morti, totusi nimic nu ar fi folosit. Mai mult, ar fi fost socotiti ca niste amagitori. Viata cea dreapta este cea care straluceste peste toate si atrage harul Sfantului Duh.
Ce minuni a savarsit Ioan Botezatorul de a castigat atatea cetati? Cum ca el n-a savarsit nici o minune, ne spune Evanghelistul Ioan in cuvintele: „Si multi veneau la El si ziceau: Ioan nu a facut nici o minune, dar toate cate a zis Ioan pentru Acesta au fost adevarate” (Ioan 10, 41).
Si prin ce, oare, Ilie se facuse vrednic de mirare? Negresit, prin indrazneala lui inaintea imparatului; negresit, prin ravna lui pentru Dumnezeu; negresit, prin saracia lui, prin cojocul lui, prin pestera lui, caci el, dupa aceea, a facut minuni.
Si pentru care minune s-a uimit diavolul de Iov? Acesta n-a aratat nici o minune, ci o viata stralucita de fapta buna si o rabdare mai tare decat otelul.
Ce morti au inviat, oare, Avraam, Isaac si Iacob? Ce leprosi au curatit? Ba inca minunile par a vatama, daca nu sunt unite cu privegherea si cu smerenia.
Si cand Hristos a dat povatuiri ucenicilor Sai, nu le-a zis: „Faceti minuni, ca sa le vada oamenii”, ci le-a zis: „Asa sa straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada ei faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Inca si lui Petru, El nu i-a zis: „De Ma iubesti, fa minuni”, ci: „Paste oile Mele” (Ioan 21, 15). Si pentru ce, Hristos, cu deosebire, il alese pe dansul, pe Iacov si pe Ioan? Poate pentru minunile lor? O, nu! Toti Apostolii curatau leprosi, inviau morti, si toti dobandisera de la Dansul aceeasi putere. Asadar, pentru ce acesti trei erau deosebiti? Pentru iscusinta sufletului lor.
Vezi ca mai mult decat toate este de trebuinta viata imbunatatita si dovada prin fapte, caci: „Din roadele lor ii veti cunoaste pe dansii” (Matei 7, 16).
Daca te-ar lasa cineva sa alegi: sau morti sa inviezi in numele lui Iisus, sau sa mori pentru numele Lui, tu ce ai alege? Negresit aceasta din urma, caci este o fapta mantuitoare, iar cealalta este doar o minune. Si daca cineva te-ar lasa sa alegi intre puterea de a preface fanul in aur si puterea de a socoti toate bogatiile ca pe fan, nu ai alege, oare, pe aceasta din urma? Negresit, numai aceasta ar castiga pe oameni. Daca ei te-ar vedea facand aur din fan, ar creste numai lacomia lor de avere, si toti ar vrea sa invete acel mestesug, ca Simon Magul (Fapte 8, 19); iar daca te-ar vedea dispretuind bogatiile, repede s-ar slobozi si ei de boala lacomiei lor.
Vezi ca vietuirea valoreaza mult si este un propovaduitor vorbaret? Cand zic vietuirea, nu inteleg ca cineva trebuie sa traiasca in sac si in cenusa, ci inteleg nesocotirea comorilor pamantesti, iubirea aproapelui, milostenia, hranirea celor flamanzi, biruirea maniei, lepadarea de slava desarta, alungarea pizmei. Hristos zice lamurit: „Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima” (Matei 11, 29).
Asadar, daca tu vrei sa te asemeni Apostolilor, nimic nu te opreste. Nu ai nevoie de darul minunilor. Daca ai nimicit pacatul din tine, daca ai sfaramat puterea satanei, ai calcat pe capul lui, ai slabit puterea lui, i-ai imprastiat oastea, atunci ai savarsit cea mai mare minune. Prin aceasta s-au facut mari si Apostolii, precum spune Petru: „Noi am lasat toate, si am urmat Ţie” (Matei 19, 27). Intru aceasta sa urmam si noi lor, sa ne lepadam de cele vremelnice, sa ne daruim lui Hristos, pentru ca noi, impreuna cu Apostolii, sa ne facem partasi vietii vesnice, prin harul si bunatatea lui Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava, in vecii vecilor. Amin.
din volumul “Predici la duminici si sarbatori”
(Sursa: ww.ioanguradeaur.ro)
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Predica Sfantului Nicolae Velimirovici
Antihristul va avea cioc?
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
Matei cap 25
- Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
- Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
In Biblia 1914 in loc de capre se spune iezi. In Biblia 1688 sunt tot capre.
Dar, surpriza vine de la Sfantul Ioan Gura de Aur in Omilii la Matei. Aici se spune asa:
„Cînd va veni Fiul Omului întru slava Tatălui Lui şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va sta pe scaunul slavei Lui şi va despărţi oile de ţapi; pe unii îi va primi, că fiind flămînd L-au hrănit, fiind însetat l-au dat să bea, fiind străin L-au găzduit, fiind gol L-au îmbrăcat, fiind bolnav L-au cercetat şi, în temniţă fiind, L-au văzut; şi le va da împărăţia; iar pe cei care au făcut cele potrivnice îi va trimite în focul cel veşnic, care este gătit diavolului, şi îngerilor lui”
„Acum nu sînt despărţiţi, ci toţi amestecaţi unii cu alţii; atunci despărţirea va fi făcută cu toată grija. Mai întîi îi va despărţi şi-i va face cunoscuţi după locul în care stau: la dreapta şi la stînga; apoi şi după nume va arăta felul de vieţuire a fiecăruia, că pe unii îi numeşte ţapi, iar pe alţii oi. Ii numeşte pe unii ţapi, ca să arate că sînt fără de rod; că ţapii n-aduc nici un rod; pe alţii îi numeşte oi, din pricina cîştigului mare adus de oi, că mult cîştig aduc oile: şi lînă şi lapte şi miei; ţapul n-aduce acest cîştig. Animalele necuvîntătoare sînt roditoare şi neroditoare prin firea lor. Oamenii sînt roditori şi neroditori prin voinţă; de aceea sînt unii osîndiţi, iar alţii încununaţi.”
Fara dubiu, Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre tapi. Acum, imediat (dupa ce mai citisem de vreo 2 ori in ultimii 8 ani) m-am dus cu gandul la imaginea lui Baphomet. Capul lui asta e, cap de tap.
https://saccsiv.wordpress.com/2024/07/18/despre-baphomet-de-ce-se-inchina-masonii-diavolului-2/
De-a lungul timpului, citind Matei 25, m-am intrebat asa, fugitiv, ce or avea saracele capre de sunt asa negative, aici. Ca lapte mai bun si mai mult decat oile dau iar branza de capra e mai buna decat cea de oaie. Oile stau in plus bine la capitolul lana. Am zis in mintea mea ca apar aici ca fiind date drept exemplu rau ca rod scoarta copacilor mai mici si sunt mai stricatoare. Dar nu am insistat pe intrebare, am luat ca atare si am trecut mai departe.
Sfantul Ioan Gura de Aur, arata foarte clar de ce unii sunt numiti oi si altii tapi.
Sfantul Ioan de Kronstadt:
„Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru si racnea: „Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“. Toti au cazut la pamânt si i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceti pe frunte si pe mâini, ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.”
Mai multe la:
De remarcat si fraza: „ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete”.
Cititi si:
Sfântul Ipolit, episcopul Romei: din cauza foametei lumea va merge la Antihrist și i se va închina…
Deci, Antihrist va avea cioc, bahomet e tap, vedem tot mai multi “preoti” cu cioc, lucrurile se leaga cu tapii de la Matei 25.
Comentariu saccsiv:
Asadar e limpede: daca vine vreun „salvator” „divin” si are cioc, atunci sigur este Antihristul.
Consider insa ca trebuie sa fim atenti: dracii stiu toate cele scrise in Sfanta Scriptura si profetii, asa ca s-ar putea ca totusi Antihristul macar la cioc sa renunte. Ca atare trebuie sa fim atenti si la celelalte criterii.
Cititi va rog si:
Este posibil să-l recunoaștem pe ANTIHRIST?
De ce Fuga in Egipt?
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 2
- După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
- Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
- Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
- Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
- Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
- „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.
- După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
- Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
- Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
- Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
- Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.
Sfântul Ioan Gură de Aur:
De ce pruncul Hristos a fost trimis în Egipt? Textul face referire clară la acest lucru: trebuia să se împlinească ceea ce Dumnezeu a zis prin profet: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu (Osea 11, 1). De aici înainte, putem vedea că nădejdea mântuirii este descoperită lumii întregi. Babilonul și Egiptul reprezintă lumea întreagă. Chiar dacă ele au fost înghițite de nelegiuire, Dumnezeu a făcut cunoscut faptul că dorea să le corecteze și să le schimbe. Dumnezeu a dorit ca întreaga lume să aștepte însutitele Sale daruri. Așadar, a chemat din Babilon pe cei înțelepți și a trimis Sfânta Familie în Egipt. Am fost avertizați de la început să fim atenți la ispite și comploturi și le observăm încă de când a venit în scutece. Deci vezi încă de la nașterea Domnului Iisus un tiran furios care se împotrivește, o familie care fuge și o plecare dincolo de hotar. Deoarece nu a fost vorba despre vreo fărădelege pentru care familia Sa a fost exilată.
Și tu, dacă ai probleme și suferi numeroase încercări, nu trebuie să te tulburi. Să nu te aștepți să fii răsplătit sau încoronat imediat pentru necazurile tale. Ci mai vârtos să ții în minte exemplul suferinței îndelungate a Maicii Pruncului, suportându-le pe toate cu noblețe, știind că asemenea viață în pribegie este potrivită cu orânduirea lucrurilor duhovnicești. Tu împărtășești aceeași muncă nevoitoare pe care Fecioara Maria însăși a gustat-o. Același lucru l-au făcut și magii. Și Fecioara Maria, și magii doreau să se retragă în taină în rolul smerit al pribeagului.
Sfintei Fecioare Maria, care nu a trecut niciodată dincolo de pragul casei sale, i-a fost poruncit să sufere această încercare pentru binele binecuvântatei nașteri și pentru neîncetatul ei urcuș duhovnicesc. Nu este copleșitor? Pe când Palestina complotează și încearcă să ducă la capăt o conspirație împotriva lui Iisus, Egiptul este cel care Îl primește și Îl protejează pe Cel pentru care sunt planificate comploturile! Aceasta este amintită de Patriarhul Iacob, care de asemenea a căutat ajutor în Egipt (Facerea 45, 25 – 46, 7), anticipând venirea Domnului nostru în acest pământ.
Există și altceva valoros de remarcat, un prim fapt cu privire la magi și altul referitor la Prunc. Întrebarea este: de ce magii nu au rămas cu Pruncul? Și de ce Pruncul nu a rămas în Betleem? Toți au fost obligați să fugă imediat după ce au fost primiți cu bucurie: magii în Persia și Sfânta Familie în Egipt. De ce? Aceasta merită o analiză mai profundă. Minunatul plan de mântuire al lui Dumnezeu nu prezenta încredere dacă nu se întrupa Fiul lui Dumnezeu. Dacă Iisus cădea în mâinile lui Irod, viața Sa putea fi îndepărtată prin ucidere. Multe circumstanțe au fost hotărâte providențial în istoria umanității. Chiar dacă trupul Pruncului Hristos era în pericol, unii au îndrăznit să gândească că Acesta nu și-a asumat trupul nostru uman și că venirea Lui a fost ca a unei fantome. Aceste idei lipsite de credință îi distrug în cele din urmă pe cei care nu mărturisesc că Dumnezeu a venit la noi în trup, acesta devenind trupul dumnezeirii Sale.
Conform celor înțelepți, magii au fost trimiși repede în patria lor, însărcinați să transmită învățătura în pământul perșilor, zădărnicind nebunia regelui. Acestuia din urmă i s-a permis ocazia să înțeleagă faptul că punea la cale lucruri imposibile, împotriva profeției și că, în cele din urmă, trebuia să își înăbușe furia și să renunțe la complotul să nebun. Este în puterea Domnului nu doar să-și supună dușmanii, ci să o facă cu atât de multă ușurință, inducând în eroare pe cei vicleni într-un mod specific doar atotputerniciei lui Dumnezeu. În același mod, și egiptenii au fost duși în eroare odinioară [în vremea lui Moise – n.tr.; cf. I Regi 6, 6), averea lor a fost cedată în secret și din iconomia și cu puterea lui Dumnezeu s-a săvârșit minunea cu ei.
Sursa:
https://doxologia.ro/fuga-egipt-comentarii-patristice
Iata si ce putem citi la http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie26.htm:
Şi a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul şi cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”; a doua, ca să se închidă gura ereticilor. Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt şi ar fi fost prins Pruncul şi ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina şi n-ar fi fost ucis de Irod, şi ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulţi ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup şi nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică: „Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este naşterea Lui”. Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo şi să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri şi învieri.
Sfântul Ioan Gură de Aur: Săracul nu trebuie să mai mănânce pentru că a mâncat o dată?
Sfantul Ioan Gura de Aur:
„Noi, insa, nu numai ca nu-l miluim pe sarac, dar mai adaugam si cuvinte pline de cruzime, spunandu-i: „Nu ti-am dat o data, de doua ori?”. Ce spui omule? Nu trebuie sa mai manance pentru ca a mancat o data? De ce nu pui si stomacului tau aceasta lege? De ce nu-i spui: „ Te-am umplut ieri si alaltaieri, nu-mi mai cere acum!” Dar stomacului nu-i spui asa, ci-l umpli pana sa crape, pe cand saracului ii intorci spatele, desi iti cere atat cat sa-si astampere foamea. Ar trebui sa-l miluesti tocmai pentru ca se nevoieste sa vina in fiecare zi la tine. Daca nu te indupleca alta pricina, asta ar trebui sa te induplece si sa-l miluiesti. Nevoia saraciei il sileste s-o faca si tu nu-l miluiesti! Aude sudalmile si batjocurile tale si nu se rusineaza, pentru ca nevoia e mai puternica. Cruzimea ta, insa, merge si mai departe. Nu numai ca nu-l miluiesti, dar il mai faci si de ras. Dumnezeu ti-a poruncit sa dai intr-ascuns milostenie; tu, insa, il spui la toata lumea pe nenorocitul care ti-a batut la usa; il ocarasti cand ar trebui sa-l miluiesti. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce il mai certi si-i strivesti nenorocitul si ticalosul lui suflet? A venit la tine ca la un liman, cautandu-ti mainile. Pentru ce pornesti valurile si-i faci si mai cumplita furtuna? Pentru ce osandesti pe cel lipsit de libertate? Crezi, oare, ca ar mai fi venit la tine daca ar fi stiut ca aude unele ca acestea? Iar daca a venit, desi stia mai dinainte asta, apoi tocmai de aceea merita sa fie miluit, iar tu sa te cutremuri de cruzimea ta, ca nici asa, vazandu-i nevoia lui constrangatoare, n-ai ajuns mai bland; sa te cutremuri ca nu socotesti teama lui de foame indestulatoare aparare pentru lipsa lui de rusine, ci-l certi ca-i un nerusinat, desi tu de multe ori ai fost mai nerusinat ca el, chiar pentru lucruri mai grozave. Nerusinarea saracului are o scuza; noi n-avem nici una facand de multe ori fapte de rusine si vrednice de pedeapsa. Ar trebui, gandindu-ne la acelea, sa ne smerim. Dar nu; in loc sa ne smerim, tabaram pe acesti nenorociti; ei ne cer leacuri, iar noi le inmultim ranile. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce-l mai lovesti? Daca nu vrei sa-i daruiesti, pentru ce-l mai ocarasti?”
Cititi va rog mai multe la:
Cuvinte fundamentale din „Omilii la Matei” de Sfantul Ioan Gura de Aur. ATENTIA MARE! Fara acestea ajungem in iad, indiferent ce partid votam si cat de anti ecumenisti ne credem
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
Din Omilii la Matei, Sfantul Ioan Gura de Aur
Sa ravnim si noi virtutea aceasta, dar, mai mult decat toate, smerenia si milostenia, fara de care nu ne putem mantui. Si aceasta o arata cele zece fecioare (Matei 25, 1-13) si fariseul (Luca 18, 10-14). Fara feciorie te poti mantui; dar fara milostenie, cu neputinta. Milostenia e de neaparata trebuinta si le tine pe toate. Nu fara motiv am numit eu milostenia inima virtutii. Dar inima aceasta inceteaza iute de a mai bate, daca nu da tuturor duhul ei. Intocmai ca o fantana: daca tine in ea apa izvoarelor sale, se strica; tot asa si cu bogatii, cand tin averile lor numai pentru ei insisi. De aceea si obisnuim sa spunem de bogati: „Cutare e putred de bogat”, dar nu spunem: „Mult ii este belsugul”, sau: „Mare ii este comoara”. Putrezi nu sant numai cei care au bogatii, ci chiar bogatia insasi. Hainele se strica, aurul se roade, griul se mananca de viermi, iar sufletul, din pricina grijilor, este ros si mai putred decat toate cele ale lui. Daca ai vrea sa-ti pun in fata sufletul unui iubitor de argint, l-ai vedea gaurit peste tot de griji, putred de pacate si ros de viermi ca o haina mancata de molii, fara nici o bucatica intreaga. Nu-i asa insa sufletul celui sarac, al saracului care de buna sa voie voieste sa fie sarac. Sufletul ii straluceste ca aurul, sclipeste ca margaritarul, infloreste ca trandafirul. Nu-l roade molia, nu-l fura hotii, nu-l tulbura grija lumii, ci-i ca ingerii, asa traieste pe pamant. Vrei sa vezi frumusetea acestui suflet? Vrei sa cunosti bogatia saraciei? Nu porunceste oamenilor, ci demonilor; nu sta alaturi de imparat, ci alaturi de Dumnezeu; nu este ostas impreuna cu oamenii, ci impreuna cu ingerii; nu are doua, trei, douazeci de scrinuri, ci atata bogatie ca socoteste toata lumea o nimica; nu are visterie, dar are cerul; nu are nevoie de robi; dar, mai bine spus, are roabe patimile; are roabe gandurile care robesc pe imparati; are rob gandul care porunceste celui imbracat in purpura; gandul care-l inspaimanta pe imparat, gandul pe care imparatul nu indrazneste sa-l priveasca in fata. Rade de tronul imparatesc, de aur si de toate cele ca acestea ca de niste jocuri de copii; le socoteste pe toate acestea tot atat de vrednice de dispret ca pe cercurile de joaca, cuburile si bilele. Are o podoaba pe care nu pot s-o vada cei care se joaca cu niste jucarii ca acestea.
Ce poate fi deci mai bun decat acest sarac? Cerul este pardoseala locuintei lui; iar daca pardoseala casei lui este asa, gandeste-te cum ii este tavanul?
– Dar n-are cai si trasuri! Mi s-ar putea spune.
– Ce nevoi are de acestea cel care are sa mearga pe nori si are sa fie cu Hristos?
Gandindu-ne, dar, la toate acestea, si barbatii si femeile, sa cautam bogatia aceea, bogatia cea neimputinata, ca sa aveam parte si de imparatia cerurilor, cu harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si stapanirea in vecii vecilor, Amin.
Pilda samarineanului milostiv
Ev. Luca 10,25-37:
- Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
- Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
- Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
- Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
- Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
- Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
- Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
- De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
- Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
- Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
- Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
- Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
- Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Cititi va rog si:
Predica Sfantului Ioan Gura de Aur
Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr
Ev. Luca XVI, 19-31:
19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.
Cititi va rog si:
Predica dura a Sfantului Ioan Gura de Aur
Doua Sfinte cu acelasi nume: PELAGHIA. Una a fost desfranata, cealalta s-a sinucis pentru a nu fi violata
În luna octombrie, în ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata.
Aceasta sfânta a fost în zilele împaratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei si umbla pe la jocuri si prin teatre, si facând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învatatura de la oarecare om sfânt anume Non episcopul, pocaindu-se cu caldura si botezându-se, îsi lepada toata averea, ca si cum ar fi fost niste gunoaie, si îmbracându-se cu haine de par, schimbându-se în chip barbatesc si tainuindu-se, s-a dus în muntele Maslinilor. Aici s-a închis într-o chilie si si-a petrecut viata ce i-a mai ramas cu placere dumnezeiasca si a raposat cu pace.
Tot în aceasta zi, Sfânta Pelaghia fecioara.
Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si aflând conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând sa o rapeasca; iar sfânta prinzând de veste i-a rugat sa-i îngaduie putin si ei au ascultat-o; deci stând ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicându-si mâinile în sus si înaltându-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada în mâinile ostasilor, ci sa ridice catre Dânsul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie08.htm
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Comentariul zilei: “Sunt stresat, deci exist”
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
“Sunt stresat, deci exist.”
In vremea Imperiului Bizantin omul era caracterizat de sintagma “Cred, deci exist”. Apoi, odata cu aparitia umanismului si rationalismului sintagma de mai sus s-a transformat in: “Cuget, deci exist”. Iar pentru omul modern, pentru omul zilelor noastre a devenit: “Sunt stresat, deci exit”. Este boala celui ce nu crede, boala omului lumesc, boala omului robit de cele lumesti. “Nu am pantofii x, nu am masina y, concediul z, nu sunt profesor universitar, pilot de formula 1, nu pot sa ajung la Polul Sud, nu e super-curat si ordine in casa…”. Un ortodox nu poate spune “sunt stresat” pentru cele lumesti.
Acest stres mai provine dintr-o sursa, sistemul. Prin toate legile care se dau, sistemul vrea sa robeasca si trupul si sufletul omului. Legile acestea intra in contradictie cu firescul, cu normalitatea, cu legile naturii, ca sa nu mai spunem ca intra in contradictie cu legea divina, si de aici, chiar daca omul nu mai este cu Dumnezeu, rezulta un mare conflict interior. Adica, stres.
Sistemul ne vrea stresati, pentru ca asta ne slabanogeste atat trupeste cat si sufleteste. Pe fond de stres apar bolile cu toate consecintele – medici, bani, timp pierdut, medicamente, big-farma, si deja totul se transforma intr-un cerc vicios menit a distruge omul. Iar cu un om distrus poti face ce vrei.
Asa ca, prima lupta pe care trebuie trebuie sa o dea omul in lupta cu sistemul este sa nu se streseze. Pot sa abordez problemele si de pe o pozitie de ne-stres, adica abordarea ortodoxa. Ma stresez doar pentru pacat, iar restul, “Multumesc Doamne!” si pentru bune si pentru rele, “Faca-se voia Ta!”. Pacat insemnand si cele ce tin de insemnare, adica, a lua acte biometrice, carduri, a merge la pas cu toate e-dracoveniile, vaccinare… Si asa vine linistea.
Este buna si un fel de nesimtire, Sfantul Paisie ii spune “nesimtirea cea buna”. Da ma, nu iau actele voastre, si imi asum consecintele. Nu e asa curat si ordine in casa, care e problema? O sa ajungem in pesteri si sa vezi acolo ordine si curatenie. Spun Sfintii Parinti ca mai intai trebuie sa facem curatenie si ordine in sufletele noastre. Si tot Sfantul Paisie spunea despre femeile din Farasa Capadociei, locul sau natal: “Iar daca le-ai fi intrebat pe femeile din Farsa de ce nu este intinsa bine cuvertura, ti-ar fi raspuns: te deranjeaza la rugaciune?” (citat aproximativ)
A fi nestresat inseamna a fi liber. Iar taina libertatii este sa nu-ti fie frica de moartea – Parintele Nicolae Steinhardt (eseul “Suflet de rob – sau taina libertatii”). La link, un fragment:
In cartea “Gura de Aur, Atletul lui Hristos”, autorul, Virgil Gheorghiu, spune:
“Planul de activitate al preotului Gură de Aur era să-i aducă la creştinism pe toţi oamenii şi să-i facă creştini desăvârşiţi. Asta e tot. El le spune credincioşilor: Vreau să deveniţi desăvârşiţi. Pe pământ nu există pentru om decât un singur pericol: păcatul.
Caută, aşadar, să îi scape pe oameni din primejdia pacatului. […] Lupta ca un atlet pentru a-i scăpa pe oameni din păcat şi a-i face virtuoşi. Era singura sa preocupare.”
Cap 6 – Matei; http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6
Cateva lamuriri ale Sfantului Ioan Gura de Aur referitoare la partea in care Dumnezeu vrea sa ne aduca linistea, vrea sa ne faca sa nu mai fim stresati:
(cred ca in limbaj contemporan se poate traduce „ingriji” prin „stresa”.)
Din Omilii la Matei:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
11 comments