SACCSIV – blog ortodox

INAUGURARE CONSTANTINOPOL – 11 mai 330

Posted in Uncategorized by saccsiv on mai 11, 2016

Byzantine-Arab_naval_struggle

Foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/ac/Byzantine-Arab_naval_struggle.png

Asa scrie in calendare:

În luna mai, în ziua a unsprezecea, pomenirea inaugurării de Dumnezeu păzitei şi de Dumnezeu măritei cetăţi a Constantinopolului, mai ales a dăruirii sau a închinării ei în paza şi ocrotirea preasfintei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

   Iata si ce putem citi la:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantinopol

Constantinopol (greacă: Κωνσταντινούπολις, Κωνσταντινούπολη –KonstantinoúpolisKonstantinoúpolilatinăConstantinopolisturcă otomană: قسطنطینیه, Kostantiniyye; acum turcăİstanbul) a fost capitalaImperiul Roman de RăsăritImperiului Latin și Imperiului Otoman. A fost fondat în anul 330 d.Hr. de către împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești Byzantion („Bizanț”, ce data din secolul al VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului Roman. Numele acestei noi capitale a fost inițial Nova Roma („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele Konstantinoúpolis („orașul lui Constantin”).

În secolul al XII-lea[1] Constantinopolul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa.[2] În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar a fost ulterior eliberat de forțeleImperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261.

Sultanul otoman Mehmed al II-lea a cucerit Constantinopolul la 29 mai1453, după un asediu de două luni. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății. Orașul a rămas capitala Imperiului Otoman până la destrămarea acestuia în 1922.

Orașul a fost fondat inițial ca o colonie greacă sub numele de Bizanț, în secolul al VII-lea î.Hr. Acesta a luat numele deKonstantinoupolis („orașul lui Constantin”, Constantinopol), după ce împăratul roman Constantin I a schimbat capitala imperiului de la cea istorică, Roma, la Bizanț în anul 330 d.Hr. și a desemnat noua capitală Nova Roma sau „Noua Romă”. Denumirea modernă a orașului dată de turci, Istanbul, provine de la fraza greacă eis tin polin (εις την πόλιν), care înseamnă „în oraș”. Această denumire s-a folosit în limba turcă împreună cu Kostantiniyye, o adaptare mai formală a originaluluiConstantinopol. S-a numit Constantinopol până în secolul al 20-lea, de-a lungul perioadei existenței legilor otomane, în timp ce cea mai mare parte a limbilor occidentale au continuat să se refere la oraș ca Constantinopol până în secolul al 20-lea. După crearea Turciei în 1923, guvernul turc a început să se opună în mod oficial utilizării denumirii de Constantinopol în alte limbi și a cerut ca să se folosească un nume comuna pentru oraș.[3][4][5][6][7]

În limba română veche Constantinopolul era denumit Țarigrad, adică „Cetatea Împăratului” sau a „Cezarului”, cu referire la faptul că până în anul 1453 Constantinopolul a fost reședința Imperiului Roman de Răsărit. Numele Țarigrad a pătruns pe filieră slavonăConstantinopol este o adaptare la fonetica limbii române a cuvântului Konstantinoupolis, care în limba greacăînseamnă „Cetatea lui Constantin”.

Constantinopolul și Imperiul Roman de Răsărit

Datorită creșterii importanței părții răsăritene a imperiului roman și a victoriei asupra ultimului rival Licinius, care a controlat imperiul roman de răsărit până în 324 Bizanțul este planificat din anul 326 de către împăratul roman Constantin cel Mare ca noua reședință imperială. Patru ani mai târziu este inaugurat în mod solem la 11 mai 330.[8]

Constantinopolul în perioada bizantină medie

Pe timpul Imperiului Bizantin în Constantinopol s-au fondat o mulțime de mănăstiri și edificii: Catedrala Sfânta Sofia, Biserica Sfinții Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orașul avea trei rânduri de ziduri: zidul vechi (din Antichitate), Zidul lui Constantin (construit deConstantin cel Mare) și Zidul Theodosian (construit de Teodosiu II).

(more…)

Reclame

FOTO: De ce l-a pictat parintele ARSENIE BOCA pe ereticul ULFILA in biserica DRAGANESCU? Sau nu era eretic?

Posted in Arsenie Boca by saccsiv on iunie 5, 2015

In fotografia de mai jos, de la Biserica Draganescu, il putem observa in dreapta pe Ulfila:

Sf Liturghie1

Iata si detalii:

Ulfilas

Iata si ce putem citi la O nouă dilemă:

În Biserica de la Drăgănescu apare o nouă provocare vizuală și de doctrină ortodoxă… Părintele Arsenie Boca îl pictează în reprezentarea Sfintei Liturghii (care mai ține lumea),   alături de alți ierarhi și apostoli, într-o extremă, cu fața mai puțin luminată chiar umbrită, cu aureolă dar fără să fie numit sfînt sau cu adaosul necesar ,,SF.”, pe episcopul goților Wulfilas, în românește Ulfila/Ulfilas( după unele surse cca 311-Constantinopol 382/3).

,,Iată, încă o blasfemie!…” vor striga unii, gata să-și sfîșie cămașa.

În plină beznă ideologică comunistă (cu sloganul ,,Dumnezeu nu există!”) care a încețoțat conștiința mărturisitoare creștină a poporului român o jumătate de secol,  Părintele Arsenie Boca (care suporta împreună cu tot poporul român  opresiunile regimului ateu) propune vizual-catehetic în Biserica de la Drăgănescu,  un exercițiu de memorie vie dar poate și  de reconsiderare a  unui personaj marcant din sec. al  IV-lea, cînd  Dacia Traiană și post-aureliană era ocupată de un neam migrator păgîn și politeist, dur și barbar, cum a fost cel al  goților astfel că actuala noastră patrie  primea numele de Goția sau ,,Țara Goților”, pe acest episcop Ulfilas. Ca un simbol al continuității credinței în condiții grele, o paralelă între întunecosul veac IV din spațiul danubian- marcat de păgânism și barbarie, și cea de-a doua jumătate de veac XX- marcat de ateism, minciună și teroare.

De la începutul secolului IV, Biserica Creștină din Capadocia trimitea ajutor de apărare și salvare pentru  creștinii regiunii-care avea deja insule de comunități creștine, pe Teofil, primul episcop cunoscut în regiunea aceasta (a României de azi cu excepția Dobrogei). După care l-a urmat episcopul Wulfilas, grec originar din Asia Mică. El începe un îndelung și anevoios demers de încreștinare a goților între 337-360, timp în care a fost ortodox fără influențe ariene. Această strădanie a sa l-a determinat  mai întîi să inventeze un alfabet (goții nu aveau limbă scrisă) pentru ca să poată să traducă în  gotă Sfînta Scriptură. A reușit doar o mare parte din ea și este actualmente cea mai prețioasă carte/document(fragmente păstrate) din Suedia.

(more…)

6 martie: Pomenirea aflarii cinstitei Cruci si a sfintelor PATRU PIROANE de catre Sfanta Elena, mama Sfantului imparat Constantin cel Mare. Pe crucifixurile catolice apar insa doar … TREI PIROANE

Posted in Calendar Ortodox by saccsiv on martie 6, 2014

06-cruce

 

În  luna martie, în ziua a şasea, pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credinţa creştină el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înalţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului pentru a sfinţi din nou locurile legate de moartea şi învierea Mântuitorului şi a şterge mânjirea păgână din sfintele locuri.
Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine.

După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne şi să sfinţească locurile murdărite de păgâni.

În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

(more…)

%d blogeri au apreciat asta: