Pentru avva Agaton, din Patericul egiptean

În luna ianuarie, în ziua a opta, pomenirea sfântului Agaton, care în pace s-a savârsit.

Cuviosul Agaton a trait la Schetia, în pustia Egiptului, în acelasi timp cu avva Pimen cel Mare (vezi 27 august). Desi era mai tânar decât avva Pimen, întelepciunea si dreapta lui socotinta l-au facut sa fie considerat un avva si sa aiba multi ucenici.

Pentru avva Agaton, din Patericul egiptean:

 

Zis-a avva Petru, acela al lui avva Lot, că era odată la chilia lui avva Agaton şi a venit către acesta un frate, zicând: „Voiesc să locuiesc cu fraţii; deci spune-mi, cum voi locui cu ei?” Zis-a lui bătrânul: „În ziua dintâi, când intri la dânşii, aşa să păzeşti străinătatea ta în toate zilele vieţii tale, ca să nu ai îndrăzneală cu dânşii”. Zis-a avva Macarie lui: „Şi ce face îndrăzneala?” Zis-a lui bătrânul: „Asemenea este îndrăzneala cu arşiţa cea mare, care când se face, toţi fug de la faţa ei, rodul pomilor îl strică”. Zis-a avva Macarie lui: „Aşa de cumplită este îndrăzneala?” Şi a zis avva Agaton: „Nu este altă patimă mai cumplită decât îndrăzneala; căci ea este maică şi născătoare a tuturor patimilor. Şi lucrătorul trebuie să se păzească de îndrăzneală, măcar singur de va fi în chilie. Căci ştiu eu că un frate locuind multă vreme în chilie şi având un pătişor, a zis că s-a mutat din chilie, necunoscând pătişorul acesta. Unul ca acesta este lucrător şi luptător”.

 

Se spunea pentru avva Agaton, că s-au dus oarecari la dânsul, auzind că are mare dreaptă socotinţă. Şi vrând să-l cerce de a să mânie, i-au zis lui: „Tu eşti Agaton? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru”. Iar el a zis: „Ei bine, aşa este”. Şi i-au zis lui: „Tu eşti Agaton bârfitorul şi clevetitorul?” Iar el a zis: „Eu sunt”. Au zis iarăşi: „Tu eşti Agaton ereticul?” Iar el a răspuns: „Nu sunt eretic”. Şi l-au rugat pe el, zicând: „Spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit?” Zis-a lor: „Cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu”. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi.

 

A fost întrebat avva Agaton: „Ce este mai mare: osteneala cea trupeasca, sau păzirea celor dinlăuntru?” Iar bătrânul a zis: „Omul este asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar păzirea celor dinlăuntru este roada. Şi fiindcă, după ceea ce este scris: < Tot pomul care nu face roada bună, se taie şi în foc se arunca > (Mt. 7, 19), arătat este că pentru roada este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea mintii. Dar este trebuinţa şi de acoperemântul şi podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupeşti”.

 

L-au întrebat pe el iarăşi fraţii, zicând: „Care faptă bună, părinte, intre petreceri, are mai multă osteneala?” Zis-a lor: „Iertaţi-mă, eu socotesc că nu este altă osteneală, ca rugăciunea către Dumnezeu. Căci totdeauna când voieşte omul să se roage, voieşte vrăjmaşul să-i taie pe el căci el ştie că nu se împiedica de altceva, fără numai de rugăciunea cea către Dumnezeu. Şi toată petrecerea pe care o va face omul, răbdând întru dânsa, dobândeşte odihna. Iar rugăciunea până la răsuflarea cea de pe urma, are trebuinţă de nevoinţă”.

 

Acesta mergea pe drum cu ucenicii lui şi unul dintr-înşii găsind un păhăruţ de lemn verde pe drum, a zis bătrânului: „Părinte, porunceşte să-l iau”. Iar bătrânul s-a uitat la el minunându-se şi i-a zis: „Tu l-ai pus acolo?” Şi a răspuns fratele: „Nu!” Şi a zis bătrânul: „Cum dar vrei să iei ceea ce nu ai pus?”

 

Se spunea pentru avva Agaton, că trei ani s-a ostenit, ţinând piatra în gură sa, până când s-a deprins să tacă.

 

Acesta şi-a zis că mâniosul măcar de va scula vreun mort, nu este primit la Dumnezeu.

 

Un frate a întrebat pe avva Agaton pentru păcatul desfrânării şi i-a răspuns aceluia: „Mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei avea odihnă”.

 

Zis-a avva Agaton: „De-mi va fi cineva foarte iubit şi voi cunoaşte că mă duce în vreo greşeala, îl înlătur de la mine”.

 

Zis-a iarăşi: „Omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu”.`

 

Cititi va rog mai multe la:

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1736294400

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfantul Agaton a recunoscut smerit a fi clevetitor, desfranat si tot ceea ce a mai fost acuzat, insa a strigat hotarat ca nu este ERETIC …

Intr-o manastire vietuia un parinte sfant pe nume Agaton, vestit prin virtutile sale: smerenie si rabdare. Odata, au venit la el cativa frati hotarati a-l ispiti. Acestia ii spun:   “Parinte, multi vorbesc despre cuviosia ta ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni”. A cugetat batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau: “Oare, nu am osandit niciodata, macar in gand, pe fratii mei?” si le-a raspuns: “Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc!” “Mai mult decat acestea, esti si desfranat!”, au continuat fratii. Sfantul Agaton si-a amintit atunci de cuvintele Domnului: ” ca oricine se uita la femeie, poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui” (Matei 5, 28) si a recunoscut smerit: “Adevarat este, sunt desfranat!” Astfel, fratii au insirat multe pacate, invinuind pe Sfantul Agaton ca le-a savarsit, si de care acesta se recunostea deplin vinovat. In cele din urma, fratii i-au spus sfantului: “nu vom ascunde de tine si aceasta, ca multi socotesc ca esti eretic!” Atunci ochii smeriti ai sfantului s-au aprins de ravna dumnezeiasca, iar acesta, cu mana ridicata, le zise: “Nu! Viu este Dumnezeu! Martor imi este ca nu sunteretic!” S-au mirat fratii de acest raspuns energic, neasteptat, si l-au rugat pe batran sa-i lamureasca de ce a incredintat la toate invinuirile dintai, iar pe ultima a respins-o atat de hotarat. Atunci, Sfantul Agaton le-a spus: “Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine; pe cel din urma insa, l-am respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu, iar eu pazesc credinta sfanta, ca sa nu pier impreuna cu ereticii!”