Saccsiv – Weblog

DOAMNE, NE E DOR DE MÂNĂSTIRI… – o poezie de prof. Paraschiva Radoi

Posted in Uncategorized by saccsiv on Mai 19, 2017

 DOAMNE,NE E DOR DE MÂNĂSTIRI…

 

– Doamne,ne e dor de mânăstiri ,

De taina,tihna și de duhul lor,

Ce-adăpostesc de bunăvoie ai Tăi miri

Și de miresele în negru ne e dor…

 

Și-au făcut cuib departe și ferit

În munți, în sihăstrii ori în vâlcele ;

Dar noi i-am căutat și i-am găsit

Să-i tulburăm,cu ale noastre rele !

 

Răniți de lume și însângerați,

Flămânzi de-o mângâiere părintească,

Băteam și deschideau ca unor frați

Cetatea de scăpare-mpărătească !

 

Și ne hrăneau cu bunătăți cerești,

Și trupuri ostenite odihneau,

Dar mai ales cele duhovnicești

În sufletele noastre semănau !

 

Curățiți pentru-o vreme și restaurați

Ne întorceam în lume înnoiți !

Prin rugăciune rămâneam legați

Să-i pomenim și să fim pomeniți !

 

 Ei se rugau,cu îngeri laolaltă,

Pentru cei mulți și mult nefericiți,

S-ajungem la a Mântuirii poartă,

Să biruim,să nu fim biruiți !

 

Noi ne rugam ,din mreje  de păcate,

Să le trimită Bunul Dumnezeu

Cete de îngeri,oști întraripate,

Să biruie ispita celui rău !

 

Și să se mântuiască toți cei buni,

La rai să prindă rând și pentru noi,

Și pentru sfintele lor rugăciuni

S-avem nădejdi în ziua cea de-apoi !

  

..Nu ne-am rugat destul sau nu curat

De au căzut cetățile de fugă ?

Și dacă n-au căzut…ce s-a-ntâmplat

Că nu mai alergăm…. la a lor rugă ?!

 

Porțile-s deschise ,ca odinioară,

Toate sunt la locul lor,precum cândva,

Atunci de ce nu vrea să mai tresară

În inimi dorul de-a le revedea ?

 

S-a ridicat nor alb, precum odată

De pe Sfânta Sofia,de Duh părăsită?

Sau ne este credința viclean atacată

De cei care-o vor acum răstignită?

 

Ce duh s-a depărtat de pragul lor

Pângărindu-l cu certuri și plângeri?

Vai, vouă ! vai,vouă ! ecumeniștilor,

Ce dezbinați și obștile de îngeri !

 

Vai ,vouă ! celor ce iar sfâșiați

Cămașa lui Hristos și-L împărțiți,

Și în chilii de mânăstiri intrați

Să tulburați, frați și surori să prigoniți!

 

Pentru Hristos ei au lăsat mamă și tată,

Frați și surori,poate chiar o iubire!

Și Lui și numai Lui viața toată

I-au închinat-o,spre înveșnicire !

 

Cei care ADEVĂRUL vor – primesc

Să-i  dosădiți cu mare bucurie !

Pentru Ortodoxie chinuri își doresc –

Voi însă ce răspuns veți da,când va să fie ?!

 

Voi, care-acum frați strâmtorați

Și vă fățărniciți,pe față și-n ascuns,

Temeți-vă ! Zadarnic îi certați –

Cu ceata  hulitorilor veți da răspuns!

 

Frică de moarte să le fie-acum ? 

Când aurul se-ncearcă-n topitoare ?

Voi, îngeri în trup,n-o luați pe alt drum

Pe-alături de strâmta cărare !

 

Că dacă voi vă temeți,noi ce-om face?

Noi, păcătoși și slabi,slăbănogiți?

Cum să vorbească lumea când monahul tace?

Și cum să stea mirenii dacă voi fugiți?

 

Anunțuri

JOS MÂINILE DE PE BISERICĂ – o poezie de prof. Paraschiva Radoi

Posted in Uncategorized by saccsiv on Mai 14, 2017

JOS MÂINILE DE PE BISERICĂ

 

Jos mâinile de pe Biserică,prigonitori !

Oricine-ați fi,lăsați Ortodoxia-n pace !

Asupra lui Hristos vă faceți luptători

Osândă v-adunați și-atât,n-aveți ce-I face !

 

Temeți-vă și-opriți-vă odată

De-a hăitui Sfințitul din altar !

El apără Credința- Adevărată !

Nu vă luptați cu Dumnezeu, e în zadar !

 

Veniți-vă în fire cât e vreme ,

Al celui  rău nu fiți tovarăși noi !

Ce-o să-I răspundeți când o să vă cheme :

”– De ce v-ați făcut lupi , păstori de oi ?

 

Voi,tocmai voi !? care-ați jurat credință

Străjerii Mei de pe pământ să fiți

Călcați datornica făgăduință

Și turma-n fel și chip o prigoniți ?

 

Cu cei vicleni v-ați întovărășit

Și pentru ei v-ați făcut”mamă bună”.

Pe-ai mei i-ați lepăd și i-ați rănit

Și i-ați împins în râpi și în furtună !

 

Cu hulitorii-ați pus de-o-mpăcăciune

Și v-ați pupat cu ei, în fața Mea ,

Ba și-n genunchi cu ei, la rugăciune

A îndrăznit păstorul meu să stea !…”

 

– Opriți-vă,părinților sfințiți !

Temeți-vă ,inimi creștine-a frânge!

Nu mai huliți și nu mai prigoniți

Hristos nu doarme și Măicuța plânge…

 

Tagged with:

CU DRAGOSTE … ŞI DURERE – o poezie de prof. Paraschiva Radoi

Posted in Uncategorized by saccsiv on Mai 9, 2017

CU DRAGOSTE…

     ŞI DURERE

 

Curge ura ca o lavă

Se prelinge printre noi,

Nu mai dăm Domnului slavă

N-avem vreme, e război !

 

Cu cârje ,engolpioane,

Dau în noi cât pot de tare,

Cineva, de la butoane

A dat ton de lepădare !

 

Cei cu barbă şi sutană

Ce credeam că fac minuni

Nu mai dau răspuns la strană –

Ne omoară cu minciuni !

 

Şi ne luptă „părinteşte”

Şi răstălmăcesc Scriptura,

Ne pocnesc duhovniceşte

Şi ne cer să-nchidem gura !

 

Cu blestem şi-afurasanii

Ne ameninţă „duios”

Din a tainei spovedanii

Trădează, lovind la os !

 

­­­– Oaie, taci, nu-i treaba ta !

   Vezi c-acuş te scriu pe toacă

  Şi-o fi vai de piele ta

  Gura dacă n-o să-ţi tacă !

 

– Eşti proastă,habar nu ai,

   Nu mai vreau să te ascult !

   Poate te duceam la rai

   De dădeai şi tu mai mult !

 

– Te-ai trezit tu să mă-nveţi ?

   Eu primesc ordin de sus !

   Fraierelor,nu vedeţi

   În ce parte e Iisus ?

 

…Dar şi noi, FRAŢI altădată

( Cât de „fraţi”…doar Domnul ştie ! )

Ne sărim la beregată

Cu aleasă vrăjmăşie !?!

 

UNII cred cu înfocare

În ce li se dă să creadă !?

Nu îşi pun nicio-ntrebare –

Ochi au dar… nu vor să vadă !

 

Duhul surd şi mut i-apasă

Şi le spune SEMN ca să ceară !

Mergători la Sfânta Casă

Fac  pe ceilalţi de ocară !

 

„Schismatic” ori „rătăcit”

Pe frate îl socotesc,

În bocanci dorm liniştit

Aproape că ne urăsc !

 

Iar CEILALŢI, cu mintea trează,

Se roagă de îndurare:

– Doamne,Doamne, luminează,

   Nu-i lăsa în înşelare !

 

– Luminează-i, Ceresc Miel,

  Că Tu nu Te-ai împărţit !

  „Ieri şi azi şi-n veci – la fel !”

   Cum de credem diferit ?!?

 

Cei de-aici şi de dincolo,

Fraţi care ne-am despărţit,

Nu cu Iuda, nici cu-Apolo  –

Cu Hristos până-n sfârşit !

 

– Sfinţi Părinţi, strigaţi mai tare,

Ortodocşii toţi să ştie :

NU E TIMP DE DEZBINARE

CÂND CEL RĂU STĂ CA SĂ VIE !

 

Să rămânem în iubire

Oricât ne-ar părea de greu !

S-ascultăm,spre mântuire

Nu de om – de Dumnezeu !

 

– Eşti oaie, dar GÂNDITOARE !

Nu poţi spune „n-am ştiut !”

La ceas greu,de lepădare,

VEI RĂSPUNDE C-AI TĂCUT !!

 

prof. Paraschiva Radoi

 

 

Tagged with: