La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae

Foto: https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ierarh-nicolae-127444.html

Cititi va rog:

Pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni

Cum a salvat Sfântul Nicolae două fete de la un păcat groaznic. Un miracol al vremurilor noastre

6 decembrie – SFANTUL NICOLAE facatorul de minuni. Fresca – PALMA DATA DE SFANTUL NICOLAE LUI ARIE. La multi ani tuturor celor ce poarta numele Ierarhului

ZOIA CEA DE PIATRA – minunea Sfantului Nicolae din anul 1956, in Rusia sovietica. O fata a ramas incremenita in picioare 4 luni. Specialistii atei n-au putut explica fenomenul. In ciuda propagandei bolsevicilor, foarte multi rusi s-au pocait

 

Minunile Sfantului Ilie Lacatusu

Sursa: http://vladherman.blogspot.com/2013/10/minunile-sfantului-ilie-lacatusu.html

„Am avut incredere ca pa­rin­tele ne ajuta”

Ma numesc Tatiana Tatarcan, sunt domiciliata in lo­ca­­li­ta­tea Botosani, actual locuiesc in Italia. Incerc cat mai pe scurt sa va scriu despre minunea pe care parintele Ilie Lacatusu a facut-o cu familia mea. Era in anul 2003, cand, dis­perata de situatia financiara in care ne gaseam – ra­ma­se­sem fara serviciu eu si sotul, aveam o fata studenta, ca­sa­torita, care astepta un copil, ginerele si el era student dintr-o fa­milie modesta, alta fata, eleva in ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii in spate, am inceput a bate drumurile ma­nas­tirilor pentru rugaciune. Toata viata noastra am cautat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugaciunilor si pla­ta slujbelor la biserici si manastiri, si totdeauna Domnul ne-a miluit. Asa ca si in acel moment greu am fost la ma­nas­tirea Petru Voda, la parintele Justin, el ne-a incurajat si a­cum, dupa ani de zile, ne-am dat seama ca datorita ru­ga­ciu­nilor lui catre parintele Ilie Lacatusu s-a intamplat mi­nu­nea.

Intre timp, sotul meu plecase in Spania in cautare de lucru, dar, la plecare, a mers sa ia binecuvantare de la du­hovnicul nostru, parintele Ioan de la Manastirea Popauti din Bo­tosani, care i-a dat un pliant cu sfaturi duhovnicesti, cu icoana Sfantului Marturisitor Ilie Lacatusu, cu recoman­da­rea de a o lua cu el in Spania. Noi am privit-o, dar nu mai au­zisem de el si practic, spre rusinea noastra, nu am dat ma­re importanta atunci, ba, pe deasupra, a si uitat-o acasa. Bi­neinteles ca, ajuns acolo, nu gasea nimic de lucru si a­tunci mi-a spus sa-i trimit prin posta pliantul cu parintele. In ziua in care am pus la posta pliantul, si-a gasit de lucru, dar nu prea castiga bine. Eu, ramasa in tara, am continuat ru­gaciunile si pelerinajele la manastiri, am fost iar la pa­rin­tele Justin si, nu mult dupa aceea, am avut un vis in care mi se spunea ca, daca vreau sa scap de necazuri, sa merg la Bu­curesti, sa-l caut pe parintele Ilie Lacatusu si mi-a fost re­pe­tat de trei ori numele sau. Vreau sa precizez ca nu am fa­cut atunci nicio legatura cu pliantul si nu am retinut ca era vorba despre sfantul din pliant. Complet ig­no­ranti!!! (Iarta-ma, parinte!)

Ducandu-ma la parintele Ioan, duhovnicul nostru, cu sfiala i-am spus de vis, pentru ca el nu ne permitea sa cre­dem in visuri, dar a fost un vis deosebit si ceva ma in­dem­na sa-i spun. El m-a binecuvantat imediat de drum si mi-a spus ca moastele sunt la cimitirul Giulesti, sa merg i­me­diat. A fost totul o minune apoi, pentru ca nu aveam nici bani de drum, dar s-au oranduit toate de la Dumnezeu, cu rugaciunile parintelui Ilie, am gasit bani, am fost la moas­tele sale, intr-o luna de zile eram si plecata in Italia. Aco­lo mi-am gasit de lucru imediat, mi-au facut toate actele, nu am stat nicio zi ilegal in Italia; stiti ca atunci era greu cu vizele de lucru, dar la mine s-au facut toate ca pe roate, mi-am platit in cateva luni toate datoriile, care erau de or­di­nul multor milioane, ca, la un moment dat, cineva din fa­mi­lie mi-a spus ca e mare minune sa-mi imprumute per­soa­ne straine atatia bani cu increderea ca eu ii voi inapoia vreo­data. Apoi, dupa numai zece luni, familia la care am lu­­crat atunci mi-a chemat si sotul, i-a facut si lui actele le­gale, am si locuit la ei doi ani si jumatate fara sa platim chi­rie.

In fiecare an de atunci, cand mergem in concediu in ta­ra, mergem sa ne inchinam la moastele parintelui Ilie, ca sa-i mul­tumim pentru ajutor. Asa am cunoscut-o si pe fata dum­­­nealui (Dumnezeu sa o ierte), venea special pentru noi si ne deschidea chilia pentru inchinare, desi noi nu o con­tac­tam inainte. Ea ne-a spus ca este inexplicabil cum re­u­ses­te sa fie in contact permanent cu parintele si acesta ii spune cand sa mearga la cimitir, ca o asteapta cineva. Oda­ta era in cripta si ne-a chemat din multime si ne-a spus ca ea stie cine vine cu ganduri curate si pentru ce vine, aude tot ce vorbim noi afara si atunci ne-a dat o cartulie cu icoa­na Maicii Domnului si a parintelui pe coperte, care contine do­ua paraclise si este editata de manastirea Petru Voda si ne-a spus asa: „Tatal meu a spus sa cititi in avion ru­ga­ciu­ni­le” – dar ea nu avea de unde sti ca noi avem bilet la avion si ca in acea zi ne duceam in Italia. Ajunsi la bordul avi­o­nu­lui am scos amandoi carticelele si ne-am pus pe citit. Pe dea­supra Croatiei am avut parte de o furtuna groaznica si ca­re a scuturat avionul din toate incheieturile, de au in­cre­me­nit toti, personalul avionului era speriat de groaza, nu se auzea un sunet si noi am putut citi in liniste paraclisele Mai­cii Domnului. Ne-am speriat si noi, dar am avut in­cre­de­re ca parintele ne ajuta si vom scapa cu bine. De atunci nu ne mai despartim de acele carticele, care sunt bi­ne­cu­van­tate de parintele Ilie.

Am enumerat numai cateva dintre minunile parintelui Ilie Lacatusu, dar noi simtim mereu ajutorul lui si speram ca ne va ajuta sa ne intoarcem la timp acasa. Deci, in final Ii mu­ltumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru aju­to­rul dat pentru rugaciunile Sfantului Marturisitor Ilie La­ca­tu­su. Sper ca marturisirea noastra sa va fie de folos, sa fie spre slava lui Dumnezeu si spre ajutorul oamenilor.

Cu stima, Tatiana Tatarcan, cu asentimentul sotului meu, Miluca.

(Tatiana Tatarcan)

Sfantul Ilie Lacatusu – grabnic-ajutatorul oamenilor saraci

Ma numesc Beuca Tudora-Marinela, am treizeci si noua de ani, sunt casatorita si am doi baieti, unul de saisprezece, celalalt de doisprezece ani.

In urma cu patru ani, baietelul meu de doisprezece ani, cel mic, a fost diagnosticat cu prolaps anal si urma sa‑l operez, dar, o, minune! Venind la parintele Ilie Laca­tusu, nu a mai fost necesar sa-l operez, desi fusese diag­nos­ti­cat de patru chirurgi si internat pentru investigatii. S-a fa­cut bine. Atunci era in viata doamna Sabina, fiica parin­te­lui, care mi-a zis ca n-o sa-l operez.

In urma cu noua ani, in 2002, am fost in somaj si nu mai aveam spor la nimic. Nu mai aveam bani de chirie, nici de paine sau mancare si, ducandu-ma la parintele Ilie La­catusu, am gasit serviciu, a venit sotul cu bani. Tot cu ani in urma plangeam la parintele Ilie, ma rugam si ii spu­neam ca nu am bani nici de bilete de tramvai ca sa vin la el si, intorcandu-ma de la el, pe drum, in interiorul ci­mi­ti­ru­lui, la o cismea, am gasit trei bilete de tramvai, intacte.

Acum am fost in somaj si, negasind de lucru, am ve­nit la parintele Ilie Lacatusu, m-am rugat si am gasit ser­vi­ciu.

(Beuca Tudora – Marinela)

Parintele Ilie i-a gasit Ramonei un loc de munca

Ma numesc Ramona si locuiesc in provincie. L-am des­coperit pe Sfantul Ilie Lacatusu cautand pe internet cu dis­perare o iesire grabnica din problemele grave cu care ma confruntam (diabet, obezitate, pancreatita), epuizare psi­hica, lipsa banilor si a unui loc de munca. Sfantul Ilie a vrut ca eu sa-l cunosc pe C., un om inteligent si minunat, ca­re m-a ajutat sa duc rugaciunea la parintele printr-o scri­soa­re. Mentionez ca nu am avut bani sa ajung la Bucuresti.

Acum ma aflu in Anglia la munca. E un job pe placul meu si cu reusita, datorita ajutorului primit de la Parintele Ilie. Va indemn pe toti sa cereti ajutor acestui mare sfant, a carui rugaciune este neincetata, asa cum a fost si cand se afla in inchisorile comuniste: era un om care vorbea foarte pu­tin si facea foarte mult. Dumnezeu si Sfantul Ilie La­ca­tu­su sa va ajute pe toti.

(Ramona)

Cautand Izvorul Vietii

M-am nascut intr-o familie crestina, ortodoxa, cu vechi traditii mostenite. Bunicii mei, Draghia si Stana, mi‑au insuflat dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Tra­i­rea lor mi-a marcat viata, desi nu frecventau biserica, din ca­uza conditiilor impuse de regimul comunist.

In anul cand venisem din armata, inainte de lovitura de stat (revolutia din 1989), am aflat de niste miracole la o fan­tana din satul Zmeeni de langa Buzau. Am mers acolo deoarece venea multa lume si am venit cu apa de la acea fantana, cu obiecte de cult, cruce, icoane, dar acestea nu mi-au saturat sufletul. Dupa putin timp, au venit cei dintr-o secta religioasa ne­oprotestanta cu carti si brosuri, iar eu, necunoscandu-mi cre­dinta si acceptand sa stau cu ei la discutii, am cazut in capcana lor.

Din aceasta mandrie – ma mandream ca acum stiam ce­va din Biblie, litera ei, mai exact -, am stat sapte ani in a­ceasta inchisoare a ereziilor. In toti acesti ani, familia mea a avut foarte mare rabdare cu mine. Cam prin anul 2000, ta­­ta a aflat ca unchiul sau, Parintele Ilie Lacatusu, care a fost deshumat, are sfinte moaste.

Matusa noastra, Sabina, m-a ajutat sa vin la tatal sau sa ma inchin. Eu nu credeam in sfinti, deoarece eram in­­­doctrinat cu erezii si nu mai credeam nici in puterea da­ta­toare de viata a sfintei cruci. Nu stiu cum s-a intamplat, dar deodata mi s-a luat un val de pe minte si inima si am in­ceput sa vad ca nu sunt pe drumul cel drept al lui Dum­ne­zeu. Atunci m-am retras din secta si am mers cu ai mei la pa­rintele Ilie Lacatusu, sa ne inchinam si sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale. Asa am revenit a­casa, ca fiul cel risipitor, in Biserica Ortodoxa si Il laud ne­in­cetat pe Dumnezeul nostru Iisus Hristos, pe Maica Sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si pe toti sfintii Sai.

Fata parintelui Ilie, tanti Sabina, ne spunea despre pa­rin­tele ca, atunci cand era la canal, au vrut sa ii omoare comunistii si toti veneau la el sa ii ceara sfat, iar el le-a spus sa se roage toata noaptea ca Dumnezeu sa ii iz­ba­veas­ca. Si, intr-adevar, a doua zi s-a intamplat minunea, Dum­ne­zeu a facut astfel incat comunistii nu i-au mai omorat.

Varul meu Stefan mi-a povestit despre parintele Ilie ca, a­tunci cand mergea la el, il gasea citind si rugandu-se. Era foar­te retras, bland, iertator.

(Valentin Cucu, 42 ani, profesor, ruda cu Parintele Ilie Lacatusu)

Interventii minunate

Inca din anul 2004-2005, fratele meu, Clantau Petrica, din Slobozia, imi spunea sa merg la sfintele moaste ale Parintelui Ilie. Vazand ca eu nu m-am dus sa ma rog la sfantul, a venit el cu mine, si, impreuna ne-am rugat la sfintele moaste, in prezenta doamnei Sabina, fiica parintelui.

Eu am continuat sa merg mai des, auzind multe lucruri frumoase. Parintele Ilie i-a spus intr-o buna zi doamnei Sa­bi­na sa aiba grija ca in ziua ur­ma­toa­re o sa vina niste tiganci care urmaresc sa-i ia din ose­min­te ca sa faca farmece si sa nu deschida racla. In acea zi era multa lume, femei mai multe. Una din ele, pe care am cunoscut-o cu alta ocazie, mi-a aratat la gat si la fata o urma, un semn ca o cicatrice rosiatica. Doamna fusese in zi­ua cand tigancile au facut scandal ca nu erau lasate sa in­tre la parintele. Aceasta doamna a sarit in ajutorul doamnei Sa­bina si le-a imbrancit pe tiganci, fapt pentru care ti­gan­ci­le au amenintat-o ca o omoara. Ajunsa acasa, s-a trezit pe fa­ta cu pete negre tuciurii, pe obraz si pe gat. I-a telefonat doam­nei Sabina si i-a spus ce a patit. Doamna Sabina a che­mat-o sa se roage la sfintele moaste. In scurt timp a dis­parut negreala, dar au ramas semnele, pielea era slab ro­si­atica. In luna aprilie 2010, fratele meu Petrica a fost di­ag­nos­ticat cu tumora la plamanul drept, de circa 12 cm, la Spitalul Nasta. Doctorii nu au riscat o operatie. Am ajuns la Spitalul Oncologic Fundeni unde, in urma tratamentelor citostatice facute, tumora a scazut la cinci-sase centimetri.

In aceasta situatie, doctorul Horvath a zis: „Ce facem?” La care fratele a zis: „Merg pe mana dumneavoastra, cu incredere in Bunul Dumnezeu”. Operatia a durat vreo sase ore, si i s‑a extirpat tumora si lobul superior al plamanului drept. Au urmat trei luni de zile de citostatice si tomografii, din care s-a constatat o reusita…

(Vasile Clantau)
extras din cartea VIATA, MINUNILE SI ACATISTUL PARINTELUI ILIE LACATUSU,aparuta la editura Areopag

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

VIDEO (si transcriptul): Cuvantul Parintelui Iustin Parvu la Aiud (03.10.2009). NE MAI BATEM MULT JOC DE MARTURISITORI?

 

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae

Cititi va rog si:

Cum a salvat Sfântul Nicolae două fete de la un păcat groaznic. Un miracol al vremurilor noastre

6 decembrie – SFANTUL NICOLAE facatorul de minuni. Fresca – PALMA DATA DE SFANTUL NICOLAE LUI ARIE. La multi ani tuturor celor ce poarta numele Ierarhului

ZOIA CEA DE PIATRA – minunea Sfantului Nicolae din anul 1956, in Rusia sovietica. O fata a ramas incremenita in picioare 4 luni. Specialistii atei n-au putut explica fenomenul. In ciuda propagandei bolsevicilor, foarte multi rusi s-au pocait

 

Sfințenia și minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Sursa: https://www.pemptousia.ro/2015/01/sfintenia-si-minunile-cuviosului-paisie-aghioritul/

Monahul Paisie de la Nea Skiti

Monahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile  și viața lui.

O minune a Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturia Părintelui Petru Marcel Suciu

Sfantul Munte Athos: O minune a Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturia Părintelui Petru Marcel Suciu

Maria mea avea vreo 5 anișori. Dintr-o dată, sub unghiuțele ei perfecte, apăreau niște punctulețe albe care apoi se măreau iar la urmă unghiuțele se desprindeau și se rupeau. Groaznic. Am fugit la medici. Mai întâi în Hunedoara, apoi la cei mai buni medici din Cluj, profesori universitari.
Onicomicoză idiopatică atipică. Tratamente, peste tratamente. Analize, vizite la Cluj la anumite perioade, etc. Nici un rezultat. Mânuțele Mariei arătau groaznic. Ba chiar mai mult, punctulețele albe începuseră să apară și la unghiuțele de la picioare… Ajunserăm disperați. Eram din nou la control la Cluj. Profesorii medici au văzut că eram disperați. Și ei erau depășiți. Am ajuns până acolo că-mi arătau enciclopedii medicale ce cuprindeau forme atipice de onicomicoze. Forma Mariei nu figura…
Tratamentele erau cumva experimentale, ei depășiți. Am ieșit confuzi din cabinet neștiind ce să facem. Și… m-am hotărât pe moment:
– Nu mergem acasă. Mergem la Iași la Cuvioasa.
Exact așa am făcut. Ajunși la raclă, am povestit cu părintele de acolo ce era de serviciu și acesta a îngăduit ca Maria să se atingă cu mânuțele ei de moaștele Cuvioasei.
– Maică Paraschiva, cu mâinile tale vindecă unghiuțele mele… Apoi ne-am întors acasă.
Și… fără alte intervenții, unghiuțele Mariei s-au vindecat.
Nu e fabulație, e ceea ce am trăit noi.

 

Prin credinta, poti merge pe apa ca pe uscat

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/prin-credinta-poti-merge-apa-pe-uscat-120429.html

In Evanghelia din Duminica a noua dupa Rusalii, se spune ca dupa ce Mantuitorul a inmultit cele cinci paini si doi pesti in pustiu, „i-a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca de cealalta parte a marii, pe celalalt tarm” (Mt. 14, 22). Raspunsul la intrebarea: de ce Mantuitorul i-a trimis pe ei sa inainteze pe mare, in timp ce El a ramas pe munte sa se roage, il gasim la Evanghelistul Marcu – Apostolii „nu pricepusera minunea cu inmultirea painilor pentru ca inima lor era impietrita” (Marcu VI, 52).

In timp ce traverseaza marea, Apostolii Il vad pe Mantuitorul mergand pe apa ca pe uscat, il vad pe Petru salvat de Hristos de la inec si cunosc potolirea furtunii dupa ce Mantuitorul va urca in corabie. Dupa aceste evenimente ei ajung sa spuna, ceea ce trebuia sa marturiseasca dupa inmultirea painilor in pustie, „Doamne, Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu”.

Apostolii cunoscusera si in alte imprejurari dumnezeirea lui Hristos, insa, Duhul Sfant nu se pogorase peste ei si identitatea Sa dumnezeiasca trebuia redescoperita dupa un timp. Ea se pierdea odata cu trecerea timpului. Numai asa ne explicam si de ce Petru se leapada de Hristos in vremea judecarii Acestuia, in conditiile in care a fost partas si la mersul pe apa ca pe uscat.

Asadar, a fost nevoie de aceasta minune speciala pentru ei, ca sa inteleaga inca o data cine era Hristos.

Mantuitorul accepta provocarea

In timp ce ucenicii traversau marea, s-a starnit o furtuna. Amintim ca acest lucru se petrecea noaptea. Din cauza furtunii si a noptii au fost cuprinsi de frica, s-au temut sa nu moara inecati.

Dar Hristos, cunoscand masura incercarii, nu-i lasa singuri decat atat cat trebuie, caci Evanghelia ne spune ca „la a patra straja din noapte” (Mt. 14, 25), El se indreapta spre corabie, mergand pe apa ca pe uscat.

Ucenicii, crezand ca o naluca se indreapta spre ei, au inceput sa strige de frica. Mantuitorul le-a spus: „Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti!” (Mt. 14, 27). Iar cand ucenicii L-au recunoscut dupa voce, fara sa-I vada clar fata, Sfantul Petru a zis: „Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin pe apa la Tine!” (Mt. 14, 28), iar Mantuitorul i-a raspuns: „Vino!” (Mt. 14, 29).

Petru a cerut sa-L puna la proba, sa vada daca cel ce a grait este Hristos. Iar Mantuitorul nu-L refuza, accepta verificarea, cercetarea din partea lui Petru, dupa cum va accepta ca dupa Invierea Sa sa fie atins si de Toma. De aici reiese ca Dumnezeu, nu refuza verificarea credintei. Asa ca zicerea „Crede si nu cerceta”, nu este izvorata din Scriptura. Dar atunci cand pornim spre El, trebuie sa avem o credinta tare, una in care indoiala nu mai poate fi prezenta.

Ce se intampla cu Petru?

Atat timp cat Petru L-a avut in fata pe Hristos, putea merge pe apa. In momentul in care si-a luat privirea de la El si s-a uitat la mare, a inceput sa se scufunde. A fost cuprins de indoiala. In clipa in care se scufunda, „Iisus, intinzandu-i grabnic mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” (Mt. 14, 31).

De aici retinem ca atat timp cat suntem intr-o relatie vie cu Hristos, nu putem fi robiti de incercarile din lume, insa, in momentul in care ajungem ca mai mult sa ne infricosam decat sa-L iubim pe Dumnezeu atunci cand suntem incercati, ne scufundam in teama si disperare si nu mai iesim biruitori.

Si noi avem parte de minuni, asa cum au avut si Apostolii. Dar precum Apostolii au uitat de dumnezeirea Sa, asa si noi, orbiti de preocuparile noastre desarte, ajungem sa nu-L mai vedem si nici sa-L simtim. Il uitam. Dar cand vine asupra noastra o suferinta, o incercare, ele ne fac sa ne deschidem ochii si sa cerem asemeni lui Petru ajutorul: „Doamne, scapa-ma!” (Mt. 14, 30).

Din Evanghelia de astazi trebuie sa retinem ca nu ne putem mantui printr-o credinta indoielnica. Ne pierdem asa cum s-ar fi pierdut si Petru in mare. Putina credinta este nesigura si nestatornica. Un om cu o astfel de credinta este usor robit de patimi.

Corabia pe mare – imaginea Bisericii in lume

Sfintii Parinti vad in corabia cu care Apostolii traversau marea, Biserica. Din Evanghelie aflam ca in momentul in care Hristos a urcat in corabie, furtuna s-a oprit. Asta inseamna ca de vom „urca” cu credinta in Biserica, furtuna gandurilor rele se va potoli. Ajunsi in Biserica, temerea, nesiguranta, deznadejdea vor fi inalturate daca vom avea parte de o credinta tare.

Mai toti avem credinta slaba, dar sa nu uitam ca Petru a mers pe apa atat timp cat nu si-a luat privirea de la Hristos. Iar de vom imputina credinta, sa cerem de indata ajutor si Hristos ne va intinde mana Sa, precum a facut cu Petru, caci Dumnezeu doreste ca tot omul sa se mantuiasca.

Adrian Cocosila

Sfantul Marturisitor Ioan Rusul – viata, noi minuni, video

Sursa: https://www.impantokratoros.gr/ioan-rusul.ro.aspx

Noi minuni ale Sf Ioan Rusul in 2011: Bunica s-a vindecat fara operatie!

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie şi dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I şi a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alţi soldaţi au fost capturaţi de tătari şi au fost predaţi comandantului cavaleriei turceşti. Acesta i-a dus pe prizonierii ruşi în Asia Mică, în satul Prokopion.

Desen animat: Sfântul Serafim de Sarov (subtitrare limba romana)

Sursa: http://vladherman.blogspot.com/2020/04/desen-animat-sfantul-serafim-de-sarov.html#.Xo4nMHVMQWo

 

MONAHUL MISTERIOS ȘI ALTE POVESTIRI

Kathisma Sfinților Apostoli.

ORTHODOX CHRISTIANITY: THE MYSTERIOUS MONK, AND OTHER STORIES

MONAHUL MISTERIOS ȘI ALTE POVESTIRI

Mai mergem la Sfanta Parascheva? CATEGORIC DA!

Dupa cum stiti:

A început pelerinajul la Sfânta Parascheva

Bantuie un curent schismatic printre cativa nepomenitori, o invatatura venita din dreapta, de la draci. Iar unul dintre indemnurile lor e:

 

“NU MAI MEGETI LA SFANTA PARASCHEVA”