SACCSIV – blog ortodox

CARTE (format neelectronic, 130 pagini) / MIHAI-SILVIU CHIRILA: “Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta”

Posted in Uncategorized by saccsiv on Decembrie 15, 2017

Preț: 7 lei + taxe poștale,
Comenzi la sfintiimarturisitori [at] gmail.com

Patriarhia Română a editat în vara acestui an o broșură numită Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta (16-26 iunie 2017). Întrebări și răspunsuri, prin care urmărește (dez)informarea tuturor credincioșilor ortodocși de pe cuprinsul Patriarhiei Române cu privire la sinodul din Creta, desfășurat cu un an înainte. Potrivit editorilor săi, “broșura, alcătuită din 53 de întrebări şi răspunsuri, se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta a fost editată cu scopul de a oferi membrilor Bisericii noastre un răspuns la întrebările, nelămuririle sau neliniștile care se ridică în legătură cu Sfântul și Marele Sinod și documentele aprobate”1.

Demersul Patriarhiei pune în aplicare articolul 13, alin. 2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Sfântului și Marelui Sinod, care prevede că, după acceptarea deciziilor sinodului din Creta, “deciziile sinodale semnate, ca și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod sunt trimise prin scrisori patriarhale ale Patriarhului Ecumenic către toți Întâistătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care trebuie să le comunice Bisericilor lor. Aceste texte au o autoritate panortodoxă”2 (s.n.).

Prin această broșură, Patriarhia face o “receptare” a sinodului în duhul celor stabilite la Creta, urmând ca deciziile acestuia să capete o autoritate panortodoxă și să fie puse în practică, lucru care se vede din ce în ce mai clar din multele relatări de presă despre evenimente ecumeniste la care ierarhi și preoți români se fac părtași sau din persecuția fără scrupule contra celor ce se opun sinodului din Creta, aplicată în duhul art. 22 din documentul despre “relațiile cuansamblul lumii creștine” și cu ajutorul complice al puterii seculare, devenită brusc foarte favorabilă ierarhiei BOR.

Textul broșurii patriarhale prezintă punctul de vedere oficial al BOR, potrivit căruia sinodul din Creta a fost un succes și o mărturisire a ortodoxiei, iar delegația română și-a adus o contribuție esențială la acest succes. Stilul lucrării este manipulator, mizând pe necunoașterea de către publicul larg a problematicii teologice, riscând să creeze un atașament deplin al populației ortodoxe față de deciziile acestui sinod eretic.

Lucrarea Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din CretaRăspuns la “minicatehismul ecumenist” editat de către Patriarhia Română sub numele Despre Sfântul și Marele Sinod din Creta. Întrebări și răspunsuri” a apărut la sfârșitul verii ca un răspuns la această broșură a BOR, pe care autorul o numește “minicatehism ecumenist”, deoarece este scrisă sub formă de întrebări și răspunsuri, asemenea unui catehism3.

Motivul acestei apariții editoriale a fost dorința de a oferi publicului larg posibilitatea de a se informa corect în legătură cu deciziile eretice ale pseudosinodului din Creta, cu reacția clericilor și credincioșilor ortodocși care au respins aceste decizii, întrerupând pomenirea ierarhilor fideli acestora, și cu calea de urmat de către cei ce doresc să nu se facă părtași la erezia ecumenistă, ci să continue să trăiască în curăția învățăturii ortodoxe, așa cum au făcut generațiile de ortodocși dinainte.

Lucrarea a fost publicată spre dezbatere publică pe data de 8 septembrie, pe siteul OrtodoxINFO4, fiind trimisă spre studiu și analiză și părinților care au întrerupt pomenirea ierarhilor responsabili pentru acceptarea deciziilor din Creta de către BOR. Cei mai mulți dintre părinți prezenți la întâlnirea de la Beiuș, din 11-12 septembrie 2017, au fost de acord ca textul să fie publicat sub formă de carte și să fie dat spre lectură publicului larg.

Publicarea acestui răspuns în format neelectronic devine o necesitate, în condițiile în care, în ciuda asigurărilor pe care le dădea cineva părinților nepomenitori că știe din surse sigure de la Patriarhie că broșura BOR nu va fi publicată niciodată sub formă de carte și nu va fi distribuită în teritoriu, pentru că Patriarhia nu dorește să irosească foarte mulți bani și se va mulțumi numai cu publicarea pe internet, broșura BOR a fost deja distribuită aproape în toate parohiile din țară, fidelizându-i pe preoți și pe credincioși față de teologia ecumenistă pe care aceasta o conține și devenind cea mai concretă formă de propovăduire publică în masă, din fața Sfântului Altar, a ereziei ecumenismului de către întregul sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Răspunsul la broșura BOR are 130 de pagini și este structurată în cinci capitole:

  • „Despre sinodul ecumenic și sinodul panortodox”
  • “Despre«sfântul și marele sinod» din Creta”
  • “Despre erezia aprobată de pseudosinodul din Creta”
  • „Despre documentele«sfântului și marelui sinod» din Creta”
  • “Despre întreruperea pomenirii ierarhului eretic”.

Este alcătuită sub forma de întrebări și răspunsuri, ca și broșura căreia îi dă răspuns, și încearcă să dea răspunsuri corecte și oneste teologic la multe dintre întrebările formulate de către autorii scrierii BOR.

Încercând să cuprindă în cele cinci capitole cele mai multe dintre aspectele foarte complexe pe care atitudinea față de erezie le presupune în Biserica Ortodoxă, având un limbaj accesibil chiar și celor ce nu au o instrucție teologică solidă, lucrarea se adresează în primul rând preoților și credincioșilor care nu au avut posibilitatea să se informeze corect în legătură cu ceea s-a întâmplat în Creta anul trecut, în speranța că, odată ce vor afla adevărul care le este sistematic ascuns de către autoritățile bisericești, vor reacționa față de erezia ecumenistă promovată de sinodul din Creta, așa cum au făcut creștinii de-a lungul istoriei, în situații de infestare a Bisericii cu erezie, întrerupând pomenirea ierarhilor și comuniunea bisericești cu cei ce rămân în ascultarea ierarhilor eretici.

Din acest motiv, îi rugăm pe toți cei ce vor achiziționa cartea să o dea mai departe spre lectură și altora, în așa fel încât ea să se difuzeze cât mai mult la cât mai mulți. Suntem conștienți că nu putem să facem față resurselor și dispozitivului de difuzare ale Patriarhiei Române, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu lucrarea asiduă a celor ce doresc ca Biserica Ortodoxă Română să nu fie pătată de erezia ecumenismului, cei interesați să știe adevărul despre ce s-a decis în Creta anul trecut vor avea acces la informațiile necesare lecturând această carte.

Mulțumim tuturor celor care și-au exprimat puncte de vedere pertinente în legătură cu conținutul lucrării. Autorul a încercat să țină seama în forma finală a textului, adăugită și îmbunătățită față de cea publicată pe site, de cât mai multe dintre sugestiile și criticile formulate.

Cartea a apărut sub patronajul “Asociației Sfinților Martiri ai Închisorilor –Bucovina”, din resursele proprii ale editorilor, și are prețul de 7 lei, urmând ca banii încasați din vânzarea acesteia să fie reinvestiți în tipărirea altor exemplare, în așa fel încât ea să poată ajunge de cât mai mulți cititori.

Lectură plăcută și cu folos duhovnicesc!

1 http://basilica.ro/ebook-intrebari-si-raspunsuri-despre-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/.

2 http://basilica.ro/regulamentul-de-organizare-si-functionare-a-sfantului-si-marelui-sinod-al-bisericii-ortodoxe/.

3 Un catehism care să înglobeze hotărârile pseudosinodului din Creta și alte concepte ecumeniste a pregătit și Biserica Ortodoxă Rusă, chiar dacă nu a participat la acest sinod:https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/11/27/ps-longhin-va-fi-sf-sinod-al-bisericii-au-pregatit-un-catehism-nou-eretic-se-vor-discuta-lucruri-grele-rugati-va-rugati-va-fierbinte/.

4 Coincidență sau nu, la scurt timp după apariția acestei lucrări pe siteul nostru, asupra autorului ei s-a dezlănțuit în mediul online o campanie furibundă de denigrare, dusă cu o ură viscerală, urmărindu-se discreditarea sa ca teolog și luptător împotriva ecumenismului.

 

Anunțuri

Plângere penală contra PRIMULUI-MINISTRU al României pentru DISCRIMINARE și INCITARE LA URĂ la adresa părinților care refuză VACCINAREA OBLIGATORIE

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 17, 2017

La data de 26 octombrie 2017 a fost depusă la DNA – Direcția Națională Anticorupție o plângere penală contra primului-ministru al României, domnul Mihai Tudose, pentru săvârșireainfracțiunilor de incitare la ură sau discriminare a unei categorii de persoane, prevăzută de art. 369 NCP; purtare abuzivă, prevăzută de art. 269, alin. 1) NCP; fals în declarații, prevăzut de art. 326 NCP; comunicare de informații false, prevăzută de art. 404 NCP și fapte asimilate faptelor de corupție, prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000. Plângerea a fost depusă de domnul Chirilă Gh. Mihai-Silviu, din localitatea Tașca, județul Neamț, tatăl minorei Chirilă M.-S. Maria-Despina, născută la data de 10 septembrie 2014.

În plângerea formulată, domnul Mihai-Silviu Chirilă reclamă faptul că în vara acestui an, în perioada iunie-august, primul-ministru al României a promovat în ședințele de guvern ideea că în țară există o epidemie de rujeolă cu consecințe catastrofale pentru sănătatea populației, urmărind prin aceasta, după cum s-a văzut din acțiunile ulterioare, condamnarea publică a părinților care refuză vaccinarea obligatorie a copiilor lor și impunerea în conștiința publică a necesității unei legi draconice care să permită vaccinarea obligatorie și pedepsirea părinților care se opun acesteia.

(more…)

Teolog Mihai-Silviu Chirila: Studiu despre “Părtășia la erezie”

Posted in Uncategorized by saccsiv on Noiembrie 6, 2017

In preambul, rezumatul Studiului:

 

“Părtășia la erezie” – expresie biblică și patristică

Studiul de față nu este o pledoarie pentru aplicarea iconomiei în probleme dogmatice, ci o încercare de încadrare teologică corectă a responsabilității celor care, în 2016, în Creta, au fost de acord să semneze documentele sinodului ce a oficializat participarea Bisericilor Ortodoxe locale la erezia ecumenismului, a celor care, în sinodul BOR din București, au susținut deciziile luate în Creta și a celor care le-au primit ca fiind ortodoxe și în conformitate cu principiile misionare ale Bisericii Ortodoxe. Scopul demersului este acela de a oferi, în baza experienței Sfinților Părinți ai Bisericii, o poziționare cât mai corectă față de cei ce au adus erezia în Biserica Ortodoxă Română, pentru a se evita căderea în cele două extreme: pe de o parte, laxitatea morală, care presupune acceptarea ereziei și conviețiurea cu ea, și, pe de altă parte, radicalismul, care poate devia în atitudini schismatice.

Lucrarea nu are pretenția de a trata exhaustiv tematica, ci de a fi un răspuns la o problemă actuală, folosindu-se în cea mai mare parte de experiența Sfântului Teodor Studitul, cel care elaborează, în epistolele sale, diferitele aspecte ale părtășiei la erezie.

Dacă din perspectiva raportării la adevărul de credință, la modul general, eretic se poate numi oricine are o cugetare contrară învățăturii drepte a Bisericii Ortodoxe, atât timp cât nu se leapădă de aceasta și nu revine la cugetarea dreaptă, ortodoxă, din perspectiva manierei în care o erezie se răspândește în viața Bisericii, părtășia la erezie reprezintă strict modul în care s-au contaminat cu erezia toți cei care nu sunt creatorii propriu-ziși ai acesteia, ci au acceptat-o, în diferite forme: de bună voie, de frică, sub amenințare, fără amenințare, din comoditate sau din neștiință.

Din acest punct de vedere, părtășia este începutul căderii spirituale la capătul căreia cel ce s-a făcut părtaș la erezie ajunge să o propovăduiască cu deplină convingere, devenind eretic complet, în gândire și în faptă. Cel ce se face părtaș la erezie este, în ochii lui Dumnezeu, la fel de vinovat ca și ereticul de la care s-a contaminat cu această boală sufletească; dacă rămâne în comuniune cu acesta până la ultima suflare a vieții, va avea parte de același tratament la judecata lui Dumnezeu ca și ereticul propriu-zis, iar dacă rămâne până după pronunțarea unei condamnări oficiale sinodale a ereziei și ereziarhilor acesteia, va fi tăiat prin afurisire de la trupul Bisericii împreună cu aceia, împărtășind soarta lor.

Un aspect deosebit ce trebuie luat în considerare atunci când ne raportăm la cei care s-au contaminat cu erezia este starea canonică a ereticului și a părtașului la erezie. Condamnarea oficială de către un sinod ecumenic a ereziei și a ereziarhilor acesteia, în mod nominal, creează o realitate canonică, în care ereticii condamnați și cei ce se află în părtășie cu ei sunt tăiați de la trupul Bisericii, pierd harul mântuitor și tainele, devenind străini față de Biserica lui Hristos cât timp persistă în erezia respectivă. Din acel moment, orice contact al credincioșilor ortodocși cu cei condamnați de Biserică este interzis de către sfintele canoane, participarea la rugăciune cu aceștia fiind aspru pedepsită, cu caterisirea pentru clerici și cu afurisirea pentru mireni. Până în momentul condamnării ereziei și a celor aflați în comuniune cu ei, este un drept și o datorie a episcopilor, preoților și credincioșilor de a întrerupe comuniunea cu aceștia, mai ales comuniunea liturgică cu preoții și cu episcopii eretici sau părtași la erezie, însă se pot face și trebuie să se facă toate eforturile pentru convingerea acestora să revină de pe calea eretică, pentru a curăți Biserica Ortodoxă de erezie.

Aplicate la situația ereziei ecumeniste aprobate de către sinodul din Creta, aceste aspecte ne arată cum a pătruns în Biserica Ortodoxă Română legiferarea ereziei ecumeniste la nivel panortodox. Ierarhii români, care s-au făcut părtași la erezia din Creta fie prin semnătură directă, fie prin aprobarea acesteia la sinodul din București, fie prin acordul tacit față de cele două sinoade, au devenit propovăduitorii ecumenismului în Biserica noastră și prigonitori ai preoților care mărturisesc adevărul de credință, iar din acest punct de vedere, pot fi considerați eretici, deoarece s-au făcut începători și propovăduitori ai ereziei în Biserica Ortodoxă Română. Prin atitudinea lor, au împlinit condițiile opririi pomenirii lor la slujbele bisericești, prevăzute de canoanele 31 apostolic și 15 I-II, dar în atitudinea față de ei nu trebuie uitat că, deși nu mai pot fi considerați învățători demni de urmat și nu li se mai datorează ascultare canonică, devenind potrivit canonului 15 I-II, pseudo-învățători și pseudo-episcopi, nu sunt condamnați încă de un sinod ecumenic, nu sunt caterisiți și scoși în afara Bisericii, având în orice moment șansa de a reveni la Ortodoxie, prin lepădarea de semnătura din Creta, și de repunere în cinstea pe care au avut-o înainte de sinodul de anul trecut, așa cum s-a mai petrecut în istorie (la sinodul al VII-lea ecumenic, după sinodul din Ferrara-Florența etc.).

Eretici pot fi considerați și toți cei care au acceptat din toată inima hotărârile sinodului din Creta, fie că este vorba de ierarhi, de clerici, de monahi sau de mireni, deoarece ei au parcurs deja toate treptele căderii în erezie. Există în Biserica noastră oameni din toate stările menționate mai sus care au o cugetare ecumenistă cu mult înainte de sinodul din Creta. Pentru aceștia, sinodul din Kolimbari nu a făcut decât să parafeze ceea ce ei credeau și propovăduiau deja din tot sufletul.

Cei care au acceptat hotărârile din Creta din frică, din comoditate, din ignoranță, din dorința de a nu produce o scindare în Biserică, din dezinformare, se află într-o părtășie periculoasă cu cei ce le-au primit din convingere și le propovăduiesc ca adevăruri ortodoxe, iar datoria celor care au întrerupt pomenirea este de a-i convinge să iasă din această părtășie, pentru a nu se face împreună-responsabili cu ereticii ecumeniști în ziua judecății sau în ziua unui sinod ecumenic ortodox.

Una dintre cursele în care pot cădea cei ce au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași la erezia ecumenistă este aceea a considerării tuturor celor rămași în comuniune cu ierarhii ca eretici și tratarea lor după regulile canonice după care trebuie tratați ereticii deja condamnați de un sinod ecumenic. O astfel de mentalitate deja a părăsit Biserica Ortodoxă Română în mâinile ereziei, cei ce o au gândind și vorbind deja despre Biserica noastră ca despre o entitate străină lor. Acesta este începutul unei gândiri schismatice și trebuie evitate cu orice preț.

Studiul propune un răspuns și celor care consideră că erezia ecumenistă, datorită întinderii sale în viața Bisericii, nu va mai fi condamnată de niciun sinod ecumenic, deoarece șansele ca un astfel de sinod să se țină ar fi minime. În condițiile în care nu va mai exista un sinod ecumenic, cei ce au pornit pe calea ecumenismului își vor continua drumul, până când, la un moment dat, vor realiza așa-numita “unire a tuturor creștinilor”. În acel moment, ei vor ieși din Biserica Ortodoxă prin aderarea la o organizație eretică străină cu totul Ortodoxiei, după modelul greco-catolicismului, împlinind prin această lucrare condamnarea pe care ar trebui să le-o dea un sinod ecumenic ortodox.

 

Comentariu saccsiv:

Ce inteleg eu ca zice textul de mai sus:

  • Ierarhii romani pot fi considerati eretici (cred ca mai putin Arhiepiscopul Justinian Chira)
  • Oprim pomenirea lor conform canoanelor 31 apostolic și 15 I-II
  • Daca se leapada de Sinodul din Creta, ii vom pomeni din nou, așa cum s-a mai petrecut în istorie (la sinodul al VII-lea ecumenic, după sinodul din Ferrara-Florența etc.).
  • Exista si Ierarhi, preoti, calugari sau mireni ce iubesc ecumenismul inca inainte de Creta. Si ei pot fi considerati eretici
  • Nepomenitorii nu trebuie sa-i trateze in bloc pe toti pomenitorii precum in vechime au fost tratati ereticii dupa ce un Sinod a condamnat respectiva erezie

 

Imi voi zice si eu parerea, dupa mintea mea cea proasta, despre cele de mai sus. Va invit s-o faceti si voi.

Mai inainte insa, sa ne amintim ce spuneam cu totii (adica noi, anti ecumenistii) in preajma Sinodului din Creta: ca nu-i de bine. Si s-au trimis scrisori catre Ierarhi cu rugaminti de a nu trada, etc.

Inca era unitate.

Dupa Sinodul din Creta, o parte dintre anti ecumenisti au decis ca cea mai buna solutie este sa intrerupa pomenirea Ierarhilor care au tradat. Acestia au devenit nepomenitori. Si astfel s-a spart unitatea initiala a anti ecumenistilor, caci ceilalti au ramas sa pomenesca in continuare.

Desi mult diminuata numeric fata de grupul initial de anti ecumenisti, tabara nepomenitorilor reprezenta totusi o forta suficient de puternica incat sa determine Ierarhii si mass-media sa puna toate tunurile pe ea. Nu insir acum, stiti prea bine actiunile in forta, conferintele, articolele din mass-media, declaratiile preotilor Rafail Noica sau Amfilohie Branza, etc.

Cuvantul nostru de ordine era: “Asteptam Ierarhii sa se lepede de semnatura din Creta pentru a-i pomeni din nou” si ne bucuram de fiecare nou preot ce devenea nepomenitor si de fiecare calugar sau mirean care ni se alatura. Iar o perioada a fost unitate in acest nou grup format. Cel putin una vizibila. In subteran insa, dezbinatorii incepusera deja sa lucreze …

Si au lucrat extrem de eficient acesti dezbinatori ai iadului, pana intr-acolo incat actualmente, dupa parerea mea, miscarea nepomenitorilor este deja moarta. Ucisa din interior prin otravire. Ati observat ca de la o vreme, din exterior nu mai au loc lovituri impotriva nepomenitorilor? De ce credeti? Ele vor reveni, dar deocamdata e pace. Nu va mira? Pe mine nu. Caci stiu cum lucreaza sistemul. Aplica pana la nivel de virgula schema de succes prin care a fost ucisa miscarea anti cip. Sigur, anti cip mai suntem multi, dar miscare inchegata nu mai exista. Motivul? S-a lucrat eficient din interior, prin tradarea celor ce erau umar langa umar cu noi. Arma? Scoaterea in luminile rampei a unei teme doar aparent folositoare: “E sau nu e lepadare buletinul biometric?”. Iar cei care au tradat miscarea anti cip, spuneau cam asa, celor ce inca ramasesera pe pozitie si indemnau la a fi refuzat orice astfel de document: “Daca e lepadare, dovediti. Daca nu e lepadare, de ce il refuzati?”. Tare, nu? Si uite asa, pe multi i-au prostit cum ca chiar daca cipul nu e bun, nu e nici un capat de tara daca totusi il iei. Doar implantul sa-l refuzi. Dar poate nici pe acela, daca nu ti se cere in mod expres ca sa te lepezi. Si aduceti-va aminte, atacurile din exterior impotriva noastra au incetat fix in momentul in care miscarea anti cip a fost lovita atat de eficient din interior. Apoi, evident, au revenit, insa la acea vreme a fost pace, ca si acum, in cazul miscarii nepomenitorilor.

Daca inca nu v-ati dumirit despre ce e vorba, sa detaliem:

Discutii despre lepadare in cazul cipului au avut loc inca de pe vremea cand Parintele Justin Parvu ne chemase in 2009 pe toti la manastirea Petru Voda. Dar erau calme, asezate, cu argumente pro sau contra. Distrugerea miscarii a avut loc atunci cand intrusii au apasat pe acceleratie pe tema asta. Exact asa se petrec lucrurile si in chestiunea ecumenismului si a nepomenitorilor. Cuvantul lepadare din schema a fost inlocuit cu Har si erezie

Dupa Sinodul din Creta, au fost discutii despre daca mai e sau nu mai e Har la pomenitori sau daca sunt sau nu eretici cei ce inca n-au trecut la nepomenitori. Si chiar daca discutiile au fost uneori contondente, nici chiar cu ura din ficati nu s-a combatut. Apoi dezbinatorii le-au suflat in ureche celor ce considerau ca mai e Har, de au ajuns nefericitii sa-i atace cu spume la gura pe toti cei ce nu ziceau astfel si mai ales pe cei ce se abtineau sa-si dea cu presupusul. Ba mai rau, ajunsesera sa-i indemne pe toti cei ce se uitau la gura lor sa se duca linistiti si la preotii pomenitori …

Iar relativ de curand, dezbinatorii s-au sucit la 180 de grade si au schimbat tabara, si-au tras masca acriviei pe ochi si le sufla de zor in ureche si  ăstorlalți. De au ajuns nefericitii sa ne indemne sa nu mai mergem la Sfintele Moaste aflate in bisericile pomenitorilor, ba chiar nici la masa cu casnicii (sotie, copii) sa nu mai stam daca acestia sunt … pomenitori.

Ca de aia am zis ca s-a ales praful de miscarea inchegata a nepomenitorilor. Acum ati inteles?

In ceea ce ma priveste, eu raman pe pozitia pe care ma stiti de 10 ani in chestiunile cip si ecumenism. Adica sunt anti. In cazul documentelor cu cip, nu-mi bat capul daca e sau nu e lepadare sau de cand va fi lepadare. Atata stiu: nu le iau. Si indemn pe toti sa nu le ia. Aidoma in cazul ecumenismului. Nu zic ca doar nepomenitorii de vor mantui (adica urmez intocmai modelul Sfantul Maxim Marturisitorul) si nu stiu daca sunt sau nu eretici in bloc toti pomenitorii. Atata stiu si asta fac: nu merg la slujbele preotilor pomenitori.

 

Iar acum sa revenim la textul propus de fratele Mihai-Silviu Chirila.

E parerea sa. Poate o fi corecta. La mine pe blog au avut posibilitatea sa-si spuna parerea toti. Atata timp cat argumentau, nu injurau sau pana cand ii depistam ca sunt cu treaba.

Din motivele pe care le-am insirat mai sus, n-o sa-mi dau cu presupusul.

Totusi, imi voi permite cateva vorbe despre urmatorul pasaj:

 

„Studiul propune un răspuns și celor care consideră că erezia ecumenistă, datorită întinderii sale în viața Bisericii, nu va mai fi condamnată de niciun sinod ecumenic, deoarece șansele ca un astfel de sinod să se țină ar fi minime. În condițiile în care nu va mai exista un sinod ecumenic, cei ce au pornit pe calea ecumenismului își vor continua drumul, până când, la un moment dat, vor realiza așa-numita “unire a tuturor creștinilor”. În acel moment, ei vor ieși din Biserica Ortodoxă prin aderarea la o organizație eretică străină cu totul Ortodoxiei, după modelul greco-catolicismului, împlinind prin această lucrare condamnarea pe care ar trebui să le-o dea un sinod ecumenic ortodox.”

 

Eu nu cred ca tradatorii din BOR vor pleca la catolici sau oriunde in alta parte. Pentru ca noima ecumenismului nu asta este.

Reiau cateva dintre cele ce le-am scris la Mai mergem la Sfânta Parascheva? CATEGORIC DA!

 

Ortodoxia e casa noastra.

Ce inseamna BOR? Biserica Ortodoxa Romana.

Cum a aparut? Prin succesiune apostolica.

De cand a aparut? Inca dinaintea invaziei Imperiului Roman.

Cine e BOR? Toti romanii botezati.

Ce inseamna Biserica Luptatoare? Cea vazuta. Cea de aici de pe Pamant.

Ce inseamna Biserica Biruitoare? Cea din Cer. Unde-s Sfintii, dupa stramutarea de aici.

Ce s-a petrecut in Creta? S-a tradat.

Dupa tradarea din Creta, a cazut Ortodoxia? Evident ca nu. Au cazut doar tradatorii. Ortodoxia nu are cum sa cada, caci ar insemna sa dispara de pe Pamant Biserica Luptatoare. Dar asta nu se va intampla vreodata. Ea nu va mai fi decat dupa Judecata de Obste, dar asta nu pentru ca va cadea, ci pentru ca in vremurile din urma va avea loc Parusia si invierea. Dar asta-i deja o alta tema, pe care n-o dezvolt aici. Cert e un lucru, ca Biserica nu va cadea. Chiar daca, dupa cum ne spun profetiile, si un Patriarh Ortodox va fi prezent la intronarea antihristului.

Asadar, Biserica Ortodoxa nu are cum vreodata sa cada in erezie. Cad habaucii si tradatorii in erezie. Biserica Ortodoxa insa nu. Pentru ca Biserica Luptatoare nu are cum sa cada in erezie. Pentru ca Biserica nu poate sa cada in erezie. Pentru ca, repet, portile iadului nu vor birui vreodata Biserica.

In concluzie, noi suntem acum Acasa. N-avem unde in alta parte merge decat la dracu, adica la eretici, la schismatici sau direct la satanisti (indiferent cum si-ar zice ultimii: atei, adepti new age, animisti, etc.). Si aici Acasa avem Sfinte Moaste si Sfinte Icoane. Pe care le cinstim. Pentru ca exista Sfinti in Biserica Biruitoare care se roaga pentru noi. Nu avem cum sa ne contaminam de vreo erezie sau sa devenim partasi la vreo erezie sau cum vreti sa mai spuneti, pentru ca intram intr-o cladire si sarutam Sfintele Moaste si Sfintele Icoane facatoare de minuni, pe motiv ca in acea cladire un preot pomeneste pe cel ce a tradat in Creta.

 

Si gata cu palavrageala mea. Mai jos puteti citi integral studiul fratelui Mihai-Silviu Chirila:

(more…)

Întâlnirea preoților luptători împotriva ecumenismului de la Krasnodar, Rusia

Posted in Uncategorized by saccsiv on Octombrie 8, 2017

În perioada 4-5 octombrie 2017 s-a desfășurat în orașul rusesc Krasnodar, aflat sub protecția sfintei mari mucenițe Ecaterina, o întâlnire de lucru a luptătorilor împotriva ecumenismului din mai multe Biserici locale. Au participat preoți din Rusia, Ucraina, Belorus, Muntele Athos și Republica Moldova. Din partea preoților și credincioșilor din România care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști a rostit un cuvânt de salut teologul Mihai-Silviu Chirilă.

Întâlnirea s-a constituit într-un prilej de cunoaștere reciprocă a celor ce luptă în Bisericile locale împotriva aceleiași erezii a ecumenismului, manifestată sub diversele ei forme, ea fiind și prima de acest gen a preoților ruși luptători în Biserica lor locală cu ecumenismul, în formele în care acesta se manifestă în această Biserică, ceea ce le-a permis părinților ruși să se cunoască mai bine și să stabilească o formă de colaborare în viitor.

Arătând respectul cuvenit pentru lupta fraților ortodocși din celelalte Biserici locale contra ereziei, organizatorii întâlnirii au invitat delegațiile din Muntele Athos și din România să adreseze un cuvânt de salut, prin care să împărtășească părinților ruși din experiența dobândită în această luptă.

Gheronda Sava Lavriotul, reprezentantul părinților aghioriți care au întrerupt pomenirea ierarhului ecumenist, a trasat principalele linii canonice și dogmatice ce trebuie urmate în lupta contra ecumenismului, pentru a se evita pericolul unor greșeli, răspunzând diferitelor întrebări legate de aspecte ce țin de această luptă (interpretarea canonului 15 I-II, raportul dintre prezența harului în Biserică și infestarea acesteia cu erezia ecumenismului etc.). Părintele Sava a insistat pe necesitatea coagulării unei lupte la nivel panortodox împotriva ecumenismului și pe realizarea unei colaborări strânse între ortodocșii care luptă pentru același scop în toate țările ortodoxe.

La rândul său, reprezentantul român a sintetizat lupta dusă de preoții și credincioșii ortodocși români și persecutarea preoților, monahilor și monahiilor pentru atitudinea lor față de erezia ecumenistă, subliniind faptul că aceștia s-au încadrat în limitele stabilite de canonul 15 I-II Constantinopol în problema întreruperii pomenirii ierarhilor care au participat și acceptat deciziile pseudosinodului din Creta. Domnia sa a afirmat că experiența românească a acestei lupte a demonstrat că principalul pericol este alunecarea în concepții și atitudini schismatice. Acest pericol poate fi evitat prin rămânerea în Biserica Ortodoxă, necăutându-se înființarea vreunei jurisdicții noi, aderarea la vreo grupare religioasă necanonică sau neortodoxă, căutarea jurisdicției altui ierarh, dar și evitându-se diferite afirmații schismatice.

Un lucru îmbucurător a fost faptul că organizatorii ruși ai întâlnirii cunoșteau conținutul rezoluțiilor sinaxelor naționale de la Tesalonic și Botoșani, pe care le aveau traduse în limba rusă și le-au introdus în mapele de lucru date fiecărui participant rus la întâlnire. Delegațiile din Muntele Athos și România au propus părinților ruși să își exprime acordul față de aceste rezoluții și față de declarația de la Chișinău a părinților nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, pe care să le prezinte, în adresarea către poporul credincios din Biserica lor, ca pe etape în lupta la nivel interortodox împotriva ecumenismului.

S-a convenit ca aceste întâlniri să continue, cu scopul de a se omogeniza o luptă coerentă la nivel panortodox împotriva ecumenismului, care afectează deopotrivă toate Bisericile Ortodoxe locale. S-a realizat un prim contact cu luptătorii împotriva ecumenismului din Biserica Ortodoxă Sârbă.

VIDEO: Interviu cu MONAHUL SAVA, alungat de Staretul Hariton Negrea din Mănăstirea Petru Voda pentru că a mărturisit împotriva Sinodului Panortodox din Creta

Posted in Uncategorized by saccsiv on Septembrie 20, 2017

Mihai-Silviu Chirila:

 

Luni seara, în curtea Schitului Rădeni, a parcat o mașină de la Mănăstirea Petru Vodă, care l-a debarcat, cu bagaje cu tot, pe monahul Sava Vulpe, în vârstă de peste 60 de ani, imobilizat într-un cărucior cu rotile, ca urmare a evoluției unei poliomelite pe care a contactat-o la vârsta de doi ani.

Motivul acestei decizii: în urmă cu mai bine de o săptămână, monahul Sava a difuzat prin mănăstire câteva foi volante în care se făcea o informare sumară cu privire la evenimentele legate de pseudo-sinodul din Creta, de anul trecut.

Din spusele monahului, starețul mănăstirii l-ar fi întrebat dacă are binecuvântare să împrăștie aceste foi volante, iar când acesta i-a spus că nu, l-a somat ca în câteva zile să își facă bagajul și să plece din mănăstire. Destinația – Schitul Rădeni. Perioada de canon – nelimitată.

Analizând, din relatarea părintelui Sava, pe care o puteți asculta integral în materialul ce însoțește această prezentare, modul în care au decurs lucrurile, se trag următoarele concluzii:

  1. Monahul Sava era călugăr de 15 ani în Mănăstirea Petru Vodă, fiind tuns în monahism cu binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu, și nu a avut abateri disciplinare anterioare.
  2. Deși preocupat de propria mântuire și îngrijorat de situația legată de sinodul din Creta, nu și-a pus problema asumării întreruperii comuniunii bisericești și a plecării din mănăstirea de metanie, dată fiind condiția sa fizică.
  3. A continuat să participe la toate slujbele din mănăstire și nu a întrerupt pomenirea ierarhului, nici comuniunea cu obștea.
  4. S-a făcut“vinovat” de distribuirea, în câteva exemplare, a unui pliant de informare legat de sinodul din Creta.
  5. A fost alungat din mănăstire, printr-o decizie arbitrară a starețului mănăstirii, fiind la prima sa abatere, fără a primi o sancțiune prealabilă, menită să conducă la îndreptarea sa, fără nicio judecată a Consiliului Duhovnicesc al mănăstirii sau a Consiliului de Judecată, fără nicio decizie semnată și aprobată de sectorul Exarhat la Arhiepiscopiei Iașilor. Art. 38, lit. e) dinRegulamentul pentru organizarea vieții monahale prevede: “Pentru orice abatere a vreunui monah de la canoanele monastice, starețul, mai întâi, după învățătura Sfintei Evanghelii, îl va sfătui părintește și-l va povățui la îndreptare. Dacă vinovatul nu va asculta și va continua neorânduiala sa, starețul supune cazul Consiliului Duhovnicesc. Dacă vinovatul nu s-ar îndrepta nici prin sfaturile și povățuirile duhovnicilor, atunci starețul convoacă Consiliul de Judecată, pentru a se pronunța conform art. 245-248 din Regulamentul instantelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, precum și conform art. 117 și urm. din acest Regulament”.
  6. Fără nicio grijă din partea stăreției pentru mântuirea sufletului său, părintele Sava a fost trimis la un schit despre care propaganda oficială a MMB afirmă, la unison cu conducerea Mănăstirii Petru Vodă, că s-ar afla „în afara Bisericii” și ar fi“schismatic”.
  7. În adoptarea acestei decizii,nu s-a ținut seama în niciun fel de cei 15 ani de participare la viața monahală a obștii, de vârsta și de suferința fizică a părintelui Sava.
  8. Trimițându-l la Rădeni, starețul Mănăstirii Petru Vodă a stabilit un precedent în Biserica Ortodoxă Română,transformându-l pe părintele Sava Vulpe în primul monah silit de către starețul său să întrerupă pomenirea ierarhului care a semnat documentele sinodului din Creta.
  9. Pe linia “teologumenelor” specificeMănăstirii Petru Vodă de după plecarea la Domnul a Părintelui Justin Pârvu, starețul Hariton ar fi afirmat că ierarhul va plăti pentru păcatul de a fi semnat în Creta, dar că mănăstirea Petru Vodă este în deplină ortodoxie, în ciuda faptului că, în conformitate cu art. 9 din Regulamentul pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor, “Chiriarhul este conducătorul suprem al mănăstirilor, schiturilor și metocurilor care aparțin canonic de jurisdicția sa”, un principiu reflectat fidel de art. 75 din Statutul de funcționare al Bisericii Ortodoxe Române, iar pomenirea ierarhului la slujbe înseamnă părtășie la învățătura pe care acesta o propovăduiește.

Această întâmplare greu de înțeles aruncă, dacă mai era nevoie, o lumină și asupra pretenției unora de a întrerupe pomenirea ierarhului, dar de a păstra comuniunea cu acesta și cu cei ce îl pomenesc, o contradicție în termeni, în realitate, deoarece întreruperea pomenirii înseamnă întreruperea comuniunii cu cel părtaș la erezie și cu cei care îl pomenesc la slujbe și sunt în comuniune directă cu el. Starețul Mănăstirii Petru Vodă le arată acelora cât de dispuși sunt preoții și ieromonahii care continuă să-și pomenească ierarhii participanți la sinodul din Creta sau susținători, într-un fel sau altul, ai deciziilor acestuia de a fi în comuniune chiar și cu cei care au obiecții măcar cu privire la sinodul din Creta, ca să nu mai vorbim de cei ce au întrerupt deja pomenirea ierarhului.

Părintele Pamvo Jugănaru l-a primit cu dragoste pe Părintele Sava Vulpe în micuța comunitate monahală de la Rădeni și l-a ajutat să se cazeze și să își reia în schit viața și preocupările de monah.

 

 

INTREBARE (de raspandit si pe facebook): Profesorul ecumenist CONSTANTIN NECULA e dispus la un dialog teologic onest cu teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA pe tema ecumenismului și a Sinodului din Creta?

Posted in Uncategorized by saccsiv on August 18, 2017

Iata ce putem citi la Profesorul ecumenist Constantin Necula va conferenția în Comuna Tașca, din județul Neamț. Ar fi dispus la un dialog teologic onest pe tema ecumenismului și a sinodului din Creta? de pe OrtodoxInfo:

Primăria Comunei Tașca, din județul Neamt, l-a invitat sâmbătă, 19 august, pe preotul profesor Constantin Necula să țină o conferință în localitate, sub titlul “Îndrăznim, El a biruit lumea”. Nu știm care va fi tema exactă a conferinței, însă evenimentul este promovat inclusiv de către Protopopiatul Piatra Neamț.

(more…)

Patriarhia Română încearcă folosirea Părintelui IULIAN PRODROMITUL, mizând pe un efect similar celui produs cu Părintele Simeon Zaharia

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iulie 6, 2017

Mihai-Silviu Chirilă:

Printr-un comunicat. publicat săptămâna trecută pe siteul basilica.ro, semnat de conducerea Schitului Prodromu, Patriarhia Română încearcă să acrediteze ideea că la schitul românesc din Sfântul Munte Athos nu s-a întrerupt niciodată pomenirea ierarhului eretic Bartolomeu, patriarh ecumenic al Constantinopolului.

(more…)

Preotul CONSTANTIN STURZU ataca NEPOMENITORII pe “DOXOLOGIA” / Teologul MIHAI-SILVIU CHIRILA ii raspunde pe “ORTODOXINFO” / Reactia preotului Constantin Sturzu la acest raspuns

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 24, 2017

Teolog Mihai-Silviu Chirilă:

“Dilemele hamletiene” ale MMB despre Sinaxa Ortodoxă Națională de la Botoșani

Cu câteva zile înainte de sinaxa națională, mă așteptam ca autoritățile eclesiale ale MMB să ia o atitudine, să încerce să împiedice Sinaxa Ortodoxă Națională, așa cum încercaseră să împiedice conferințele de anul trecut de la Piatra Neamț sau de la Iași ale gherondei Sava Lavriotul. Nu au avut nicio reacție. Vestea organizării sinaxei pare a fi fost atât de surprinzătoare, încât nu au putut face absolut nimic. Prima reacție dinainte de sinaxă a fost cea a starețului unei mănăstiri din Botoșani, dar gestul preacuvioșiei sale este similar cu cel al unui cetățean… supărat, care venind spre casă în miez de noapte, pune mâna pe o piatră de pe marginea străzii și o aruncă cu năduf într-un geam, pentru ca mai apoi, când ajunge în casă, să găsească piatra în mijlocul sufrageriei, înfiptă în plasma proaspăt cumpărată, la care nu și-a terminat de achitat ratele.

A doua reacție a MMB a fost un articol. publicat în Doxologia de către un fost părinte consilier al instituției. La o primă privire, prin publicarea acestui articol se pare că:

(more…)

Teolog Mihai-Silviu Chirilă: INTRERUPEREA POMENIRII, singura măsură eficientă contra ereziei. Considerații de ordin canonic

Posted in Uncategorized by saccsiv on Iunie 19, 2017

Studiu susținut de teologul Mihai-Silviu Chirilă în cadrul Sinaxei anti-ecumeniste de la Botoșani

(more…)

Teolog Mihai-Silviu Chirila: Cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto

Posted in CONSILIUL MONDIAL AL BISERICILOR, ECUMENISM, EREZIE, MIHAI SILVIU CHIRILA by saccsiv on Mai 21, 2017

Lesbiana Karen Oliveto, episcop al United Methodist Church:

United Methodist Church este membra a Consiliului Mondial al Bisericilor:

https://www.oikoumene.org/en/member-churches

Implicații eclesiologice ale aprobării documentului eretic Declaraţia de la Toronto de către pseudosinodul din Creta

de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Argument

După sinodul din Creta, apărătorii “mărturisirii ortodoxe” pe care această adunare ar fi făcut-o lumii întregi au încercat să demonstreze că nu există niciun motiv pentru care sinodul să fie considerat eretic, că acolo s-au luat unele decizii controversate, dar nu atât de grave încât să nu poată fi corectate la un alt sinod de aceeaşi factură cu cel din Kolimbari. S-a făcut chiar şi o analogie cu sinodul al II-lea ecumenic, ignorându-se faptul că acela nu a corectat erori grave pe care primul sinod le-ar fi săvârşit, ci doar a dezvoltat doctrinele corecte ale primului sinod, pe care le-a și întărit prin primul canon.

Cele mai multe argumente s-au formulat în jurul expresiei din articolul 6 al documentului sinodal Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“admite denumirea istorică de biserici şi confesiuni eterodoxe”1., criticată în mod vehement de către cei ce se opun sinodului cretan.

Unele argumente prosinodale au încercat să acrediteze ideea că şi alte documente oficiale ale Bisericii (documentele sinodului din 1484 din Constantinopol, enciclica patriarhala din 1848) ar conţine referiri la o oarecare bisericitate acordată romano-catolicilor, sau că foarte mulţi teologi contemporani folosesc această formulare. Această argumentare ignoră câteva aspecte:

  1. Documentul sinodului din secolul al XV-lea este unul prin care Biserica Ortodoxă rupe legătura artificială creată cu Roma prin sinodul necanonic de la Ferrara Florenţa. Desfășurat într-un context dominat de supremația turcească asupra spațiului ortodox și de instabilitatea patriarhilor pe tronul Marii Biserici din Constantinopol, a căror numire și mazilire depindea de jocurile de la curtea turcească, sinodul din 1484 a discutat printre altele modalitatea de reprimire la Ortodoxie a celor care au trăit în teritoriile dominate de latini și au acceptat supremația latină propovăduită de către sinodul de la Ferrara. Din relatările documentelor păstrate și ale istoricilor, sinodul s-a referit în primul rând la grecii care au acceptat supremația catolică în teritoriile conduse de latini, decizia reprimirii lor doar prin mirungere nu a însemnat acceptarea botezului catolic sau recunoașterea bisericității papistașe, iar decizia s-a luat la capătul unei dispute teologice, în care a existat și o părere contrară acesteia2. În decizia luată la 1484 trebuie ținut seama de toate aspectele: influența latină, influența stăpânirii otomane, jocurile politice, opiniile teologice personale ale celor implicați în proces, natura convertiților cărora li se aplica mirungerea (cei mai mulți, greci care doreau să revină la Biserica mamă odată cu ieșirea de sub supremația politică latină). Această dispută teologică legată de botezul ereticilor convertiți a fost tranșată de cătreOrosul din 1755, în care s-a decis că toți cei ce vin la Ortodoxie de la eretici trebuie rebotezați3Orosul a fost puternic contestat de către trimișii papali și de către unii mitropoliți iluminiști și a contribuit la mazilirea patriarhului care l-a promulgat, ceea ce indică atmosfera politică în care s-au luat aceste decizii.
  2. Documentul patriarhal din secolul al XIX-lea descrie papismul printr-o analogie cu arianismul antic, prevestindu-i că nu va birui până la sfârșit4. Ea considerăfilioque erezie și alte învățături papiste inovații, pe misionarii papistași îi numește “traficanți de suflete”. În text, referirea la “Biserica catolică” are în vedere Biserica sobornicească, iar nu erezia papistașă, iar prevederea despre intrarea inovațiilor în “Biserica Apusului” se referă la Biserica Apusului dinainte de schisma din 1054, când Apusul era în comuniune cu Biserica lui Hristos. Despre supremația canonică a Romei, enciclica spune că ea a existat cât timp scaunul Romei „s-a condus curat după dogmele Sfinților Părinți, alăturându-se regulii infailibile a Sfintei Scripturi și a sfintelor Sinoade”, dar după alunecarea în erezie “acest primat a decăzut de la un scaun frățesc și privilegiat ierarhic la supremație”5.
  3. Chiar dacă ar fi adevărat că acele documente s-ar referi la papistăşism cu termenul “Biserică”, chiar dacă ar fi adevărat că la momentul respectiv papistăşismul ar fi avut unele trăsături bisericeşti, căderile sale uriaşe de după jumătatea secolului al XIX-lea, când Conciliile I şi II Vatican au proclamat supremaţia şi statutul cvasidivin al papei şi alte doctrine eretice, au făcut ca orice referire la o situaţie din trecut să nu mai aibă nicio valoare în prezent, întrucât este în natura unei erezii să se îndepărteze, odată cu trecerea timpului, cât mai mult de adevărul credinţei ortodoxe.

În abordarea acestui aspect, apărătorii sinodului din Creta s-au lovit şi de următoarea situaţie paradoxală: pe de o parte, încearcă să demonstreze că în Creta s-a urmat o linie mai veche ortodoxă, care recunoaşte oarecum un fel de bisericitate papistăşismului şi chiar protestantismului, iar pe de altă parte, se afirmă răspicat că sinodul nu a recunoscut în niciun fel că acele comunităţi sunt “biserici”, ci doar a făcut un “act de curtoazie” acceptând realitatea că ele însele se numesc aşa.

S-a construit chiar şi argumentarea potrivit căreia simplul fapt că li s-a recunoscut denumirea nu înseamnă nimic, deoarece nu înseamnă că s-a şi afirmat că ele ar fi „biserici”, de ca şi când ar fi posibil să recunoşti denumirea unui lucru, negând însă motivele care fac ca acel lucru să aibă denumirea respectivă.

Singura piatră de poticnire a tuturor celor ce s-au poziţionat în favoarea sinodului din Creta a fost realitatea că în articolul 19 al documentului despre relaţiile cu ansamblul lumii creştine s-a acceptat Declaraţia de la Toronto, ale cărei premise eclesiologice au fost considerate de importanţă capitală pentru participarea Bisericilor Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor. Cele mai multe opinii ale apologeţilor sinodului converg asupra ideii că cu acea ocazie nu s-au acceptat decât premisele eclesiologice citate în text, fără a se putea explica însă:

  1. cum se face că formularea din text foloseşte un plural nederminat, care lasă să se înţeleagă că toate premisele eclesiologice ale acelui document sunt acceptabile şi vitale?
  2. de ce s-au selectat patru opinii favorabile dintr-un text care, în ansamblu, este cu desăvârşire eretic?
  3. de ce nu s-a specificat că Bisericile Ortodoxe consideră restul premiselor din Declaraţieeretice şi le condamnă?

În acest studiu, ne propunem să demonstrăm că cheia înţelegerii caracterului eretic al sinodului din Creta este acceptarea de către acesta a Declaraţiei de la Toronto. Toate deciziile pe care sinodul le-a cuprins în documentul Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine sunt în duhul acestei declaraţii eretice ecumeniste şi trebuie înţelese prin prisma acesteia.

Ce este Declaraţia de la Toronto?

(more…)