SACCSIV – blog ortodox

RANDUIALA POSTULUI si MARELE SINOD. Mancam sau nu mancam inainte de IMPARTASIREA cu Sfintele Taine?

Posted in Uncategorized by saccsiv on martie 6, 2016

Iata un comentari al fratelui Felix Stancu:

Una din temele «Sinodului Panortodox» din luna iunie 2016, care va fi «dezbătută» și figurează în agenda de lucru este rânduiala postului.

Părintele Sofronie Saharov amintea în acest sens al cinstirii și recunoștinței față de Părinții duhovnicești:

„Vai celor ce resping vechile predanii ce cuprind experiențele pozitive ale Părinților și ale Maicilor privind aflarea Sfântului Duh! Tot ceea ce a fost vreodată prin lucrarea harului ține de veșnicia lui Dumnezeu și nu se împuținează cu vremea. Lepădând cuprinsul duhovnicesc al Tradiției noi încălcăm porunca: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» (Matei 15, 4). Celui mândru nimeni nu-i poate fi Părinte duhovnicesc. Cel mândru, care dispreţuieşte pe Bătrâni, acela bineînţeles că nu va afla un Stareţ, un Părinte duhovnicesc. Şi oricât i-ar citi pe Cuv. Isaac Sirul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama – tot nu va cunoaşte ceea ce se dă prin ascultare… Bineînţeles, citiţi cărţile, primiţi învăţătură! Dar cea mai mare lucrare în creştinism este a se da voii lui Dumnezeu prin ascultare. Atunci Domnul vă va da ceea ce nu cunoaşte nici o academie – rugăciunea curată. R. zicea că «mai bine este să fii prost decât să ai dureri de cap». Eu nu sunt de acord cu el. Nu este durere mai mare decât să fii prost, cu toate că nici un prost nu recunoaște acest lucru. Ce este și mai rău este că majoritatea oamenilor sunt nemulțumiți de soarta lor, dar este extraordinar de greu să găsești un om care să fie nemulțumit de mintea sa. Toți vorbesc cu încredere în adevărul lor! Cel mai des răspuns este «nu» la gândul, la interpelarea altuia. Astfel cel ascultător, deschis se îmbogățește cu experiență, se înalță treptat din putere în putere, se învață din toate să dobândească folos. Iscoditorul însă, cel înclinat a se sminti, cel neîncrezător, mai cu seamă cel mândru, nici de la proroc nu se va folosi, și la făcătorul de minuni nimic nu va întrezări, și va rămâne defăimat până în sfârșit”.

Sfântul Paisie Aghioritul aflase în anul 1992 despre modificarea rânduielii postului ce se intenționa la o conferință pre-sinodală (care preceda sinodul «Pan-Ortodox»):

„Ceea ce am înţeles este că toate acestea, pe care le avem astăzi, fie cărţi patristice, fie tipice, sunt ceva de foarte mică însemnătate, adică asemenea unor rămăşiţe ce rămân după culesul strugurilor. De aceea trebuie să luăm aminte ca să se păstreze puţin aluat. Avem mare datorie şi nu avem dreptul să lăsăm o tradiţie rea.

Cu câţiva ani mai înainte (1992) s-au adunat la Geneva, profesori universitari, etc, şi au făcut «pre-Sinodul». Au spus să desfiinţeze postul Naşterii Domnului si al Sfinţilor Apostoli şi din Postul Mare să taie vreo două săptămâni deoarece «şi aşa lumea nu posteşte». Au mers profesori şi de aici din Grecia. Atât de mult m-am supărat atunci când au venit şi mi-au spus acestea, încât am strigat la ei:

«Vă daţi seama ce faceţi? Dacă unul e bolnav, este îndreptăţit să mănânce; nu este sub canon. Dacă unul nu e bolnav, dar a mâncat din slăbiciune, să spună: „Dumnezeule, iartă-mă!”, să se smerească, să spună: „am greşit”. Nu-l va spânzura Hristos. Dar dacă nu e bolnav, atunci să țină postul. Cel indiferent mănâncă orice şi nu-l interesează. Aşadar lucrul merge normal. Dacă cei mai mulţi nu ţin posturile, şi mai ales fără un motiv serios, şi mergem să-i odihnim pe aceştia şi desfiinţăm posturile, de unde vom şti cum va fi generaţia următoare? Oare poate să fie mai bună şi va putea ţine o astfel de scumpătate. Cu ce drept să le desfiinţăm pe toate acestea, dacă lucrul e simplu?» Apusenii au o oră de post înainte de Sfânta Împărtăşanie. Vom merge şi noi cu duhul acesta? Să ne binecuvântăm slăbiciunile şi căderile noastre? Nu avem dreptul ca din pricina slăbiciunilor noastre să facem un Creştinism după slăbiciunea noastră. Şi puţini de ar fi cei ce pot să postească, trebuie ca pentru ei să se țină rânduiala. Bolnavul, dacă se află într-un mediu străin, să mănânce fără să-l vadă ceilalţi ca să nu smintească. Să-şi ia, de pildă, iaurtul său şi să-l mănânce acasă. Cineva mi-a spus: «Asta e făţărnicie». «De ce nu te duci în piaţă să păcătuieşti, îi spun, ca să fii mai sincer?» Cum li le mai înfăţişează diavolul! Facem o Ortodoxie a noastră şi explicăm în felul acesta pe Sfinţii Părinţi şi Evanghelia”[1].

După cum se știe, la acest «sinod panortodox» se va scoate din obligativitate postul înainte de Sfânta Împărtașanie. Adică vom avea legiferat un canon care nu va mai condiționa împărtășirea cu Sfintele Taine de efortul nostru personal de a posti! Vom avea liber la Împărtașanie fără să ne mai chinuim măcar cu o zi de post mai înainte! Într-un cuvânt va fi exclus postul euharistic.

Să vedem în continuare dacă avem vreun temei pentru această rânduială de a ține post atunci când ne pregătim să primim Sfânta Împărtașanie!

O chestiune de logică! Nota bene – Ieromonahul Petru Pruteanu afirmă că în perioada apostolică se mânca înainte de împărtăşire. „Dacă un părinte nu are prea multă experienţă, dar are dragoste foarte mare şi adâncă smerenie, el îi poate ajuta pe fiii săi duhovniceşti cerând îndrumare de la Bătrânii mai încercaţi şi cu harul lui Dumnezeu, pe care îl primeşte neîncetat datorită marii sale smerenii. Cu toate acestea, preotul tânăr care adună în jurul lui persoane tinere ca ucenici îşi arată înălţimea mândriei, de care este pătruns până în măduva oaselor. El este asemenea unui prunc născut cu barbă – un monstru, iar cei care îl urmează dovedesc că au mintea sau inima bolnavă!”[2].

(more…)

%d blogeri au apreciat: