Valentin Busuioc ne-a prezentat ieri pe Lumea Justitiei documentarul “Plandemia”.
Documentarul era cenzurat pe youtube si facebook, insa mai mergea pe Dailymotion.com. Asta pana azi dimineata. Acum vad ca nu mai merge nici acolo. L-am gasit insa la:
Dr. Dan Erickson: Cand imi redactez raportul de deces, sunt presat sa adaug COVID. De ce? De ce suntem presati sa adaugam COVID? Pentru a creste numerele si a face ca situatia sa para putin mai rea decat este? Asa cred. (…)
[…]
Dr. Dan Erickson: Asa ceva n-are niciun sens. Purtam masca intr-o situatie de criza pentru a ne proteja. Nu purtam masti, de ce? Pentru ca intelegem microbiologia. Intelegem imunologia. Si vrem sisteme imunitare puternice.
Sistemul nostru imunitar este obisnuit cu atingerile. Impartasim bacterii, bacterii stafilococice, streptococice, virusi. Dezvoltam zilnic un raspuns imunitar la aceste lucruri. Cand imi iei posibilitatea asta, sistemul meu imunitar scade. Daca ma izolez, sistemul meu imunitar scade. Ma tii acolo luni intregi, scade si mai mult. Iar acum stau acasa, spalandu-ma puternic pe maini, spaland bufetele, ingrijorat de lucruri de care de fapt am nevoie pentru a supravietui.
Dr. Artin Massihi:
Nu cred ca toata lumea trebuie sa poarte masca si manusi, deoarece ele va reduc flora bacteriana. Nu va permit sa interactionati cu societatea. Iar flora bacteriana si virusii tai, prietenii care te protejeaza de alte boli, sfarsesc prin a te parasi. Iar acum ai mai multe sanse sa contractezi infectii oportuniste, infectii care spera sa nu ai microbii, bacteriile sau virusii buni, care sa se lupte pentru tine.
[…]
Mikki Willis: Dar au facut o treaba atat de buna cu manipularea maselor, incat au ajuns oamenii sa inchida alti oameni. Iar marile platforme tehnologice urmeaza exemplul si inchid si ele totul (n.r. aluzie la cenzura de pe Internet legata de coronavirus). In aceasta tara libera, nu mai exista voci disidente, ceea ce nu am crezut niciodata ca voi apuca sa vad.
Dr. Mikovits: Nici eu, cu exceptia celor pe care le-am experimentat din 2011. Este peste putinta de a intelege modul in care societatea poate fi atat de inselata, incat diversele tipuri de propaganda continua pana in punctul in care ne determina sa ne uram unii pe altii”.
[…]
Mult mai multe pasaje si o foarte consistenta prezentare a sa puteti citi la:
Un nou documentar explorează rădăcinile sataniste / de venerare ale mișcării pro-avort
De Adam Eliyahu Berkowitz, 17 noiembrie 2019, ora 16:25
„Atunci Menahem a bătut Tifsahul şi pe toţi cei ce erau în el, cu ţinutul lui dinspre Tirţa; l-a bătut pentru că nu-şi deschisese porţile. Şi a spintecat pîntecele tuturor femeilor însărcinate.” II Regi 15:16 (Biblia Israelului ™)
În urmă cu zece zile, un grup anti-avort a lansat un documentar de 22 de minute intitulat „Avortul: o doctrină a demonilor”. Filmul a venit ca urmare a experiențelor grupului în care activiștii lor au observat o legătură între eforturile pro-avort și proclamații de satanism.
Filmul „Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari“, regizat de Radu Jude, o peliculă despre implicarea României în Holocaust, a câştigat Marele Premiu la Festivalul de film de la Karlovy Vary. Este pentru prima dată când un film românesc câştigă trofeul Crystal Glove al acestui festival de film din Cehia.
Producţia a fost premiată sâmbătă (7 iulie) şi cu Europa Cinemas Label Award, creat în 2003 pentru a îmbunătăţi distribuţia şi promovarea filmelor europene în cinematografe. „Cred că un premiu spune mai multe despre cei care îl oferă decât despre cei care îl primesc”, a spus Radu Jude pe scena galei, la care a fost prezentă şi producătoarea Ada Solomon.
Distincţia, care asigură distribuţia, promovarea şi expunerea filmelor europene în cinematografe, a fost acordată prima dată în 2003.
În fiecare an, câştigătorul trofeului este decis de un juriu format din reprezentanţi ai patru distribuitori Europa Cinemas din cadrul secţiunilor Panorama (Berlinale), Quinzaine des Realisateurs (Cannes), East of the West şi selecţia oficială (Karlovy Vary), Concorso Internazionale and Cineasti del presente (Festival del film Locarno) şi Giornate Degli Autori (Veneţia).
Cea de-a 53-a ediţie a Festivalului de Film de la Karlovy Vary, care s-a încheiat sâmbătă au mai primit premii cineastul american Tim Robbins şi actorul britanic Robert Pattison, cunoscut pentru rolul din filmele francizei „Twilight”.
„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” a avut premiera mondială la Karlovy Vary la 2 iulie, în competiţia oficială.
Filmul spune povestea realizării unei reconstituiri istorice, a luptei de la Odessa din Al Doilea Război Mondial, pentru un spectacol de stradă.
Distribuţia este formată din Ioana Iacob, Alexandru Dabija, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Şerban Pavlu, Ion Rizea, Claudia Ieremia şi Bogdan Cotleţ.
Producător este Ada Solomon, coproducători – Jiří Konečný, Serge Lalou, Claire Dornoy, Rossitsa Valkanova, Jonas Dornbach, Janine Jackowski şi Maren Ade. Producător asociat: Holger Stern. Filmul va intra în cinematografele din România, din 28 septembrie 2018.
În câteva nopți din august 2017, Calea Victoriei a fost șifonată în liniștea ei burgheză de un spectacol ciudat: câteva sute de oameni, unii îmbrăcați în haine militare de război, alții în hainele lor de oraș, arme, o spânzurătoare, un dragon de bâlci, camere de filmat, manechine de plastic, proiecții cu chipuri istorice pe clădirea Muzeului de Artă, o harababură coregrafiată la minut de regizorul Radu Jude și de echipa lui de filmare. Se trăgea scena spectacolului de stradă care reconstituie masacrul de la Odessa, în cel mai nou film al lui Jude – „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (titlul e un citat dintr-un discurs al politicianului Mihai Antonescu, rostit în Consiliul de Miniștri, în vara lui 1941, când a început masacrul a zeci de mii de evrei din Odessa de către armata română, la ordinul Mareșalului Antonescu).
Filmul a avut premiera mondială luni, 2 iulie, la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, și discută relația noastră zbuciumată cu unul dintre cele mai cumplite momente din istoria României în secolul XX – cum s-a petrecut uciderea în masă a zeci de mii de oameni? cum a fost posibil? cât de diferiți sau asemănători suntem cu purtătorii de ură rasială de-atunci? – și relația noastră delicată cu istoria în general – cât putem ști? de ce putem fi siguri? (de ce) contează? „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” urmărește o tânără regizoare (jucată excelent de Ioana Iacob) care lucrează la un spectacol făcut pe banii primăriei București despre masacrul de la Odessa. Potrivit Veronicăi Lazăr și lui Andrei Gorzo, autorii unui eseu superb despre Barbari, e un film-dezbatere care revizitează modernismul politic. Potrivit Variety, e „un atac caustic și foarte actual asupra negării Holocaustului în România și a miopiei referitoare la istorie”, „un film în urma vizionării căruia eşti mai deştept, dar în mod semnificativ îngrozit”. Îl puteți vedea la cinema din 28 septembrie. E încă un film de Radu Jude inconfortabil, coroziv, necesar.
Alex Mihai Stoenescu: „E o manipulare, e o poveste care prezintă cifre fanteziste. Cifrele exacte sunt în cartea mea, «Armata, mareşalul şi evreii». Antonescu a făcut erori. Au fost represalii, însă nu de asemenea dimensiuni. Cifrele înaintate de Iepan aparţin propagandei sovietice de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial“
Manuel Stănescu: “Filmul lui Florin Iepan poate fi uşor de folosit ca material propagandistic şi pentru a-l acuza pe Antonescu. Ordinul de execuţie a fost dat în urma unui atentat, nu din motive rasiale. Subiectul trebuie tratat cu multă sensibilitate. Există mai multe opinii, e greu de ajuns la un numitor comun. Nu există unanimitate, nu există documente foarte stricte.”
Am parcurs articolul domnului profesor Liviu Rotman şi, cu riscul de a mă repeta, afirm şi eu că negarea implicării armatei române în execuţii sumare a unor civili, nevinovaţi de vreme nu a existat niciun proces care să dovedească contrariul şi în deportări, deseori în condiţii inumane, este incorectă din punct de vedere istoric şi profund imorală. Dar la fel de imoral ar fi să nu încercăm să ne poziţionăm cât mai aproape de realitate. Domnul profesor Rotman spune la un moment dat, citez: „Înainte de a discuta despre planul de represiuni, aş dori să subliniez, că acestea au început înainte – de atentat, în chiar prima noapte a ocupaţiei. Documentele vorbesc de 8000 de victime, în prima zi de ocupaţie.”
În cercetările întreprinse pentru elaborarea unei lucrări de doctorat, referitoare la campania armatei române pentru cucerirea Odesei, deşi evenimentele de după cucerirea oraşului nu intrau în aria mea de interes, am descoperit, inevitabil, şi documente referitoare la circumstanţele intrării trupelor noastre în Odesa. Unul se referea la instrucţiunile aliatului german referitoare la intrarea într-un oraş de mărimea Odesei, emis la 15 octombrie 1941, cu o zi înaintea cuceririi oraşului:
„Maiorul Maher [ofiţerul de legătură german pe lângă Armata a 4-a] m-a informat că după ocuparea Kievului, trupele germane au suferit pierderi, prin prăbuşirea diferitelor clădiri, în urma exploziilor cu întârziere provocate de ruşi. Chiar două comandamente de M.U. [Mari Unităţi] au pierit cu această ocaziune. Trupele germane ce vor acţiona la Odessa, au ordin să nu intre în oraş, decât după ce s-a operat o curăţire radicală a oraşului.[…] Secţia a 3-a propune:
compartimentarea Odessei şi repartizarea compartimentelor pe C.A. [Corp de Armată].
pătrunderea în Odessa în felul următor:
– eşalonul de curăţire: este primul care abordează oraşul, fiind constituit din: 2-3 batalioane de pionieri şi 2-3 batalioane de asalt de fiecare C.A., cărora li se vor repartiza, în adâncime, diferite sectoare din compartimentul fiecărui C.A. Vor fi prevăzute cu: detectoare pentru explozibile, Brandt-uri, tunuri A.C., tunuri 75 mm, aruncătoare de flăcări, tancuri. Vor intra în oraş, călăuziţi de prizonieri şi civili, luaţi în acest scop, pentru orientare, atât în înaintare, cât şi pentru identificarea clădirilor publice mai importante. […]” (Sursa documentului: Arhivele Militare Române, fond Microfilme, rola 1080, cadrele 609-610).
Am selectat din acest document pentru a sublinia condiţiile în care s-a făcut intrarea armatei române în oraş, sub spectrul atacurilor cu care se confruntaseră trupele germane. Era şi o problemă de logistică, fiind necesară găsirea unei locaţii adecvate (ceea ce nu s-a întâmplat) pentru comandamentul militar Odessa, ce urma să devină autoritatea de administrare a oraşului. În aceste condiţii, trupele române să se fi ocupat, în decurs de o noapte şi în ziua următoare, cu execuţia a 8000 de civili?
Există şi o chestiune de ordin juridic. Odată stabilit în oraş, comandamentul militar român a difuzat comunicate referitoare la măsurile la care se expun persoanele care încalcă statutul internaţional al oraşelor ocupate, comunicate difuzate în limbile română, germană şi rusă, în conformitate cu legile internaţionale. Şi legea română prevedea, în Codul de Justiţie Militară, la art. 486, alin. 2: „În timp de război, în zona de operaţii a armatelor, autoritatea militară superioară respectivă va putea edicta, prin ordonanţe publicate şi afişate, faptele şi pedepsele menite să garanteze siguranţa armatei, apărarea ţării şi ordinea publică”. Cu alte cuvinte, după retragerea armatei regulate sovietice din oraş şi instalarea autorităţii militare române, orice acţiune de distrugere intra sub incidenţa actelor de sabotaj şi teorism, pedepsite cu moartea. Când trupele aliate au descoperit soldaţi germani în uniforme americane, în timpul bătăliei din Ardeni în decembrie 1944, i-au executat rapid, în conformitate cu legislaţia internaţională. Pe de altă parte, să nu uităm că cei responsabili pentru crime, ofiţeri superiori ai armatei române, au fost judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare sau chiar au pierit în faţa plutonului de execuţie.
Ceea ce am dorit să subliniez este contextul teribil în care s-au produs aceste tragedii. Istoricul este dator cu explicaţii, fără ca ele să reprezinte justificări. Şi dacă opinia publică, pe bună dreptate, poate considera uciderea unui nevinovat o tragedie în sine, istoricul trebuie să cerceteze şi să se afle cât mai aproape de adevăr.
<<Avocatul Gheorghe Petrescu, fiul unui supravieţuitor din atentatul comis de partizanii ruşi la Odessa, împotriva comandamentului româno-german, soldat cu peste 100 de morţi, l-a acuzat deschis pe regizor, pentru faptul că foloseşte date statistice dintr-o singură sursă, manipulând opinia publică şi că priveşte evenimentele doar din punctul de vedere al unei părţi implicate în evenimente. […] Iepan a fost acuzat şi de sociologul Marius Lazăr, pentru utilizarea excesivă a propriei imagini. “Secvenţele în care apăreţi excesiv ar fi trebuit înlocuite cu alte mărturii „>>
„SINGURA SURSĂ DE DOCUMENTARE A FILMULUI ESTE RAPORTUL INSTITUTULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI DIN ROMÂNIA „ELIE WIESEL“ PE BAZA CĂRUIA SE AFIRMĂ CĂ DUPĂ GERMANIA NAZISTĂ, ROMÂNIA FASCISTĂ POARTĂ RESPONSABILITATEA PENTRU CEL MAI MARE NUMĂR DE EVREI EXTERMINAȚI ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI.
DOCUMENTARULUI ÎI LIPSEȘTE MOMENTAN, DIN ACEASTĂ CAUZĂ, DUBLA PERSPECTIVĂ (MENȚIUNI SAU TRIMITERI LA CARTEA ISTORICULUI ALEX MIHAI STOENESCU, ARMATA, MAREȘALUL ȘI EVREII SAU SCRISOAREA LUI ION ANTONESCU CĂTRE WILHELM FILDERMAN ORI INTERVIURI CARE SĂ REDEA ALT PUNCT DE VEDERE), LUCRU ASUMAT, DE ALTFEL, DE REALIZATOR.”
7 comments