OPINIE: Dincolo de Vietnam, către Ucraina

Sursa: https://www.globalresearch.ca/beyond-vietnam-ukraine/5804736

Dincolo de Vietnam, către Ucraina

De Rick Sterling, 16 Ianuarie 2023, Global Research

Tancuri americane folosind aruncătoare de flăcări pe un câmp în timpul războiului din Vietnam, în 1970. /CFP

În aprilie 1967, Martin Luther King Jr. a ținut un discurs elocvent și emoționant de denunțare a războiului din Vietnam și cu privire la militarismul american. Discursul intitulat ‘Dincolo de Vietnam’ este relevant pentru războiul de astăzi din Ucraina.

În discursul ținut la Riverside Church, King a vorbit despre modul în care SUA au sprijinit Franța în încercarea de a recoloniza Vietnamul. El a precizat:

„Înainte de sfârșitul războiului, am acoperit 80% din costurile de război ale Franței.”

Click aici pentru a accesa textul complet și audio.

Când Franța a început să deznădăjduiască în război, atunci „i-am încurajat cu uriașele noastre provizii financiare și militare să continue războiul”.

King a continuat să reamintească faptul că, după ce francezii au părăsit definitiv Vietnamul, Statele Unite au împiedicat punerea în aplicare a Acordului de la Geneva, care i-ar fi permis lui Ho Chi Minh să unească țara divizată. În schimb, SUA l-au sprijinit pe dictatorul sud-vietnamez preferat.

Statele Unite au jucat un rol similar în blocarea soluțiilor de compromis și a acordurilor internaționale pentru conflictul din Ucraina.

Victoria „La naiba cu UE” Nuland

În urma protestelor din Ucraina desfășurate în februarie 2014, Uniunea Europeană a negociat un acord între președintele Ianukovici și opoziție pentru organizarea de noi alegeri anticipate. Atitudinea principalului oficial american Victoria Nuland s-a cristalizat în comentariul său înregistrat în secret: „F*** the EU!” (La naiba cu UE).  În pofida acordului, a fost ‘mijlocită’ o lovitură de stat violentă și sângeroasă condusă de ucraineni ultranaționaliști.

Guvernul ultranaționalist al loviturii de stat a început imediat să pună în aplicare politici ostile cetățenilor ucraineni vorbitori de limbă rusă. Lovitura de stat și noile politici au provocat conflictele și rezistența care au dus la situația de astăzi. Lovitura de stat și politicile au fost urâte de majoritatea ucrainenilor, în special în estul Ucrainei.  Cetățenii ucraineni vorbitori de limbă rusă din Crimeea au votat cu o majoritate covârșitoare pentru a se separa de Ucraina și a se reunifica cu Rusia.

Acordurile de la Minsk din 2014 și 2015 au fost menite să rezolve conflictul prin acordarea unei anumite autonomii secțiunilor rusofone din Donbassul de est, dar menținându-le în cadrul Ucrainei.  Datorită recunoașterilor a doi foști lideri europeni proeminenți, Angela Merkel și Francois Hollande, știm că Occidentul și marioneta lor guvernamentală ucraineană nu au intenționat niciodată să pună în aplicare Acordul de la Minsk.

La fel ca Acordurile de la Geneva din 1954 privind Vietnamul, Acordurile de la Minsk din 2014 și 2015 privind Ucraina nu au fost niciodată puse în aplicare, pentru că Washingtonul nu a dorit niciun compromis.

Atunci când președintele Ucrainei, Zelensky, a avut negocieri cu rușii în Turcia la sfârșitul lunii martie 2022, premierul britanic Boris Johnson s-a grăbit la Kiev pentru a-l descuraja pe Zelensky să continue negocierile serioase pentru a pune capăt războiului.

În mod similar, SUA furnizează marea majoritate a armelor, a proviziilor militare și a ajutorului financiar Ucrainei, la fel cum au făcut cu Franța și apoi cu guvernul marionetă din Vietnamul de Sud. Și, în mod similar, SUA și aliații nu doresc o rezolvare a conflictului care ar putea fi considerată în vreun fel ca o victorie pentru Rusia.

France Soir: într-un interviu acordat pe 18 februarie 2019 (cu câteva luni înainte ca Volodimir Zelenski să fie ales) Oleksei Arestovitch (cel ce urma sa devina consilierul preşedintelui ucrainean) explica de ce era nevoie de un război cu Rusia, dar şi cum și când urma să aibă loc

Sursa: https://www.cotidianul.ro/ucraina-ar-fi-vrut-razboiul-cu-rusia/

Ucraina ar fi vrut războiul cu Rusia. Este cea mai importantă concluzie care reiese din interviul pe care l-a acordat în 2019 Oleksei Arestovitch, consilierul de acum al preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

În interviul din 2019, interviu citat şi „disecat” de jurnaliştii de la France Soir, Oleksei Arestovitch explica de ce era nevoie de un război cu Rusia, dar şi cum și când urma să aibă loc.

„Prețul de plătit pentru a adera la NATO este un mare conflict cu Rusia”

Potrivit lui Arestovich, Ucraina era o țară prea mare, prea expusă, cu prea mulți vecini cu pretenții pe teritoriul său, pentru a putea alege calea neutralității. Prin urmare, a trebuit să se facă o alegere între Rusia și NATO. Cum Ucraina încercase deja Rusia, acum era timpul să încerce NATO. Totuși, potrivit lui, dacă Ucraina nu ar adera la NATO, ar fi sub controlul Rusiei în decurs de 10 până la 12 ani. Pentru că viitorul consilier era sigur că Rusia dorește să reintegreze țările fostei URSS în sfera sa de influență.

Cu toate acestea, el era perfect conștient de faptul că o Ucraină în NATO era inacceptabilă pentru Rusia care ar prefera să declare război Ucrainei decât să-și lase vecinul să se alăture alianței militare vestice percepută ca o amenințare. Era 99% sigur.

Este exact ceea ce sa întâmplat.
Când reporterul îl întreabă pe Arestovich ce este mai bine pentru Ucraina, acesta din urmă răspunde fără ezitare „război”.

Mulți comentatori de pe Youtube admiră talentul predictiv al viitorului consilier. Dar este mai puțin despre predicții decât despre descrierea unui plan de acțiune. Pentru el, acest război urma să înceapă între 2020 și 2022. Și, pentru ca acest plan să se desfășoare așa cum era planificat, a cerut votul lui Zelensky.

Arestovich era, de asemenea, convins că NATO nu va accepta Ucraina în calitatea sa de membru până nu va avea loc un război ruso-ucrainean, război din care Ucraina trebuia să iasă învingătoare, chiar dacă ar fi fost devastată pentru asta. Cu alte cuvinte, Ucraina trebuia să fie pregătită să facă un sacrificiu uriaș, ca apoi să se asigure că se desprinde complet de Rusia.
El precizează în continuare că „în acest conflict vom fi sprijiniți activ de Occident – ​​cu arme, echipamente, asistență, noi sancțiuni împotriva Rusiei și chiar eventual introducerea unui contingent al NATO, a unei zone de excludere a zborului etc. Nu vom pierde și asta e bine.”

„Aproape tot ce spune el s-a adeverit. Certitudinea și încrederea pe care o afișează sugerează că a primit deja asigurări de la occidentali pentru tot ce spune”, mai cred jurnaliştii francezi care se întreabă: „Următorul pas este intrarea oficială în războiul NATO, de exemplu, cu divizia aeriană americană 101ᵉ, deja dislocată în România, pe lângă contingentele franceze și alte contingente?”

Recitirea trecutului recent

În lumina acestui interviu, putem vedea tot ce s-a întâmplat de atunci, până astăzi, într-o nouă lumină. Acum avem confirmarea virtuală că Ucraina a făcut totul pentru a provoca război cu Rusia, mai cred jurnaliştii citaţi.

În octombrie 2019, președintele Zelensky a anunțat apoi cu mândrie că Ucraina este gata să preia Donbassul prin forță. Dacă voiau să provoace Rusia, de aici se putea începe.

Lăsarea Rusiei să atace mai întâi a fost cea mai bună strategie, astfel încât Ucraina să-şi poată asuma apoi rolul victimei și să ceară sprijinul întregului pământ împotriva agresiunii căpcăunului rus. De asemenea, este de remarcat faptul că, în comunicarea lor, anglo-saxonii insistă asupra faptului că agresiunea rusă a fost absolut „neprovocată”. După cum va spune un internaut, dacă insistă atât de mult, este pentru că agresiunea a fost, dimpotrivă, provocată.

Punem pariu că încercarea de a revigora acordurile de la Minsk, cu întâlnirea formatului Normandia din 9 decembrie 2019 la Paris, va fi întârziat oarecum confruntarea dorită. Ucrainenii se vor preta exercițiului impus, în aparență, dar ca de obicei nu vor respecta niciunul dintre angajamentele luate, cu excepția schimbului de prizonieri.
De îndată ce Biden a fost înscăunat la sfârșitul lunii ianuarie 2021, provocările împotriva intereselor Rusiei au fost reluate cu o vigoare reînnoită, odată cu persecuția legală lansată împotriva lui Victor Medvetchuk, liderul opoziției în favoarea Acordurilor de la Minsk și a unei politici de bună vecinătate cu Rusia.

În aceeași direcție a mers și închiderea posturilor TV de opoziție, din 2 februarie, ca și decretul semnat pe 24 martie prin care se autorizează preluarea cu forța a Crimeei. În mai puțin de două luni, Zelensky făcuse tot posibilul să provoace Rusia. Dar acesta din urmă tot nu a atacat.

Ulterior, Statele Unite și Ucraina au tot vorbit despre aderarea Ucrainei la NATO. La 1 septembrie 2021, Statele Unite ale Americii și Ucraina au emis o declarație comună de parteneriat strategic care a pus un accent puternic pe dimensiunea de securitate. Această muncă a avut ca rezultat, pe 10 noiembrie, actualizarea unei carte comune semnată inițial în 2008. Din punctzl de vedere al ruşilor, presiunea creștea. Odată cu trecerea timpului, sprijinul american pentru Ucraina a crescut. Când vor fi dislocate bombardiere și rachete strategice americane pe teritoriul Ucrainei?

În aceeași perioadă, în toamnă, rușii au testat apoi pentru ultima oară voința francezilor și a germanilor de a face presiuni asupra ucrainenilor, acționând în așa fel încât aceștia din urmă să negocieze în sfârșit cu separatiștii în cadrul Acordurilor de la Minsk. Confruntați cu refuzul franco-german, rușii exasperați au ajuns să publice schimburile diplomatice cu Paris și Berlin pe 18 noiembrie. În același timp, au început să adune trupe la granițele Ucrainei, pentru a exercita presiuni. Întâlnirile au avut loc în ianuarie și februarie 2022, dar s-au confruntat cu aceleași obstacole. Nici Parisul, nici Berlinul nu au vrut să exercite presiuni asupra Kievului, ca de obicei. Aici, rușii au putut concluziona definitiv că Acordurile de la Minsk au murit, din lipsă de voință politică a celorlalți trei semnatari.

Se ştie acum că atunci când Zelensky s-a prefăcut că nu crede în invazie, în februarie 2022, a mințit. Era doar necesar să se evite un exod de potențiali combatanți a căror mobilizare fusese deja planificată.

Acolo unde Arestovitch arată o inteligență tactică deosebită în interviul său din 2019 este în descrierea tuturor obiectivelor militare și a modurilor de operare care vor fi implementate de Rusia. Totul merge acolo. De la încercarea de asediu al Kievului până la distrugerea infrastructurii. Înțelegem cu atât mai bine de ce rușii nu au avut partea ușoară, din moment ce ucrainenii și aliații lor anglo-saxoni își planificaseră cele mai mici mișcări.

„Să știi cum Ucraina a planificat și a provocat cumva cu inteligență agresiunea Rusiei – cu sprijinul aliatului american (Cf. – Raportul Rand Corporation pentru destabilizarea Rusiei) – este cu atât mai mult motiv pentru a opri orice ajutor militar către această țară nerezonabilă care s-a jucat, în mod deliberat, cu focul. Dacă am fi încă stăpânii suverani ai politicii noastre externe…”, concluzionează jurnaliştii citaţi.

Nu este prima dată când presa scrie că Ucraina ştia de eminenta invazie rusă. În aprilie 2022, acelaşi Arestovich afirma în zdg.md,  că, la începutul lunii decembrie, Ucraina a obținut „dovezi credibile” că Rusia pregătește o invazie pe scară largă, motiv pentru care autoritățile ucrainene au început să se pregătească pentru apărare.

Într-un interviu pentru presa ucraineană, consilierul șefului de cabinet al președintelui ucrainean a afirmat că autoritățile ucrainene au decis să nu le spună ucrainenilor că războiul cu Rusia este inevitabil, deoarece această informație ar fi provocat „un exod al cetățenilor din țară”.

 

Comentariu saccsiv:

Interviul integral:

 

Global Research: SUA sunt principalul instigator al conflicului din Ucraina. Faptele istorice

Global Research: The US Is the Major Instigator of the Ukraine Conflict. The Historical Facts

SUA sunt principalul instigator al conflicului din Ucraina. Faptele istorice

În mijlocul tulburărilor și controverselor, este util să trecem în revistă cele mai importante evenimente precedente și să analizăm cum s-a întâmplat acest lucru. În cele ce urmează vom trece în revistă câteva evenimente cheie și fapte istorice care au condus la criza actuală din Ucraina.

Fapt 1. În februarie 2014, o lovitură de stat a răsturnat guvernul ucrainean, care ajunsese la putere în urma unor alegeri certificate de OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare). Președintele Viktor Ianukovici a fost forțat să fugă pentru a-și salva viața.

Această situație a fost analizată  la acea vreme de către Seumas Milne, care a scris:  „Încercarea de a introduce Kievul în tabăra vestică prin înlăturarea unui lider ales a făcut ca acest conflict să devină unul sigur. Ar putea fi o amenințare pentru noi toți.”

Faptul 2. Lovitura de stat a fost promovată de oficialii Statelor Unite. Neo-conservatorii precum Victoria Nuland și John McCain au susținut activ protestele. După cum s-a confirmat într-un apel telefonic înregistrat în secret,  Nuland a stabilit compoziția după lovitura de stat cu săptămâni înainte. Mai târziu, Nuland s-a lăudat că a cheltuit 5 miliarde de dolari în această campanie timp de două decenii. Înainte ca lovitura de stat să fie „moșită”, Nuland a respins cu hotărâre un posibil acord de compromis european care ar fi condus la un guvern de compromis. „La dracu’ cu UE!”, a spus ea. Nuland a reușit lovitura de stat, dar vicepreședintele Biden a fost cel care s-a aflat în vârful acțiunii. După cum spune Nuland în apelul telefonic, Biden a reprezentat nivelul cel mai înalt de la care liderii puciști au primit laude. Ulterior, fiul lui Joe Biden a beneficiat personal de lovitura de stat. Victoria Nuland are și mai multă putere acum ca subsecretar de stat pentru afaceri politice. Serviciile secrete americane, cum ar fi Agenția Centrală de Informații CIA, trebuie să fie și ele implicate.

Faptul 3. Guvernul instaurat după lovitura de stat a acționat imediat cu ostilitate față de cetățenii săi vorbitori de rusă. Pentru aproximativ 30% dintre cetățenii ucraineni limba rusă este limbă maternă dar, în prima zi de la preluarea puterii, noul regim a acționat pentru ca limba rusă să nu mai fie o limbă oficială de stat. Au urmat apoi și mai multe acțiuni ostile. După cum se documentează în videoclipul „Crimele naziștilor Euromaidan”, un convoi de autobuze care se întorcea în Crimeea a fost atacat. În Odesa, peste treizeci de oponenți ai guvernului loviturii de stat au murit când au fost atacați iar cladirea Camerei de Comerț din Odesa a fost incendiată.

Faptul 4. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii au invadat Uniunea Sovietică, au existat simpatizanți naziști în vestul Ucrainei. Această simpatie continuă și astăzi sub forma lui Svoboda și a altor partide naționaliste de extremă dreapta. Guvernul ucrainean a adoptat chiar o legislație care eroizează colaboratorii naziști în timp ce înlătură statuile ridicate în cinstea patrioților antinaziști. Situația a fost descrisă în urmă cu trei ani într-un articol „Neo-naziștii și extrema dreaptă sunt în marș în Ucraina” . Autorul a întrebat de ce SUA sprijină acest lucru. Sub președintele Poroșenko (2014-2019) naționalismul a crescut și chiar și Biserica Ortodoxă s-a despărțit.

Faptul 5. Secesiunea Crimeei, Donețk și Lugansk este un rezultat direct al loviturii de stat din 2014. În Crimeea, un referendum a fost organizat rapid. Cu 83% prezență la vot și 97% votând pentru, locuitorii din Crimeea au decis să se separe de Ucraina și să se reunească cu Rusia. Crimeea făcea parte din Rusia din 1783. Când administrația Crimeei a fost transferată Ucrainei în 1954, toți făceau parte din Uniunea Sovietică, transferul făcându-se atunci fără consultarea populației.

Nota autorului: Am vizitat Crimeea în 2017 și am discutat cu diverși oameni, inclusiv cu oficialii consiliului municipal ales de cetățeni. Nu există nicio îndoială cu privire la sprijinul copleșitor pentru reunificarea cu Rusia.

În provinciile Lugansk și Donețk de la granița cu Rusia, majoritatea populației vorbește limba rusă și nu au nimic împotriva Rusiei. Regimul instaurat de lovitura de stat de la Kiev a fost ostil și a implementat politici cu care aceștia nu au fost deloc de acord. În primăvara anului 2014, Republicile Populare Lugansk și Donețk și-au declarat independența față de regimul de la Kiev.

Faptul 6. Acordurile de la Minsk din 2014 și 2015 au fost semnate de Ucraina, rebelii ucraineni, Rusia și alte autorități europene. Ele au fost concepute pentru a opri vărsarea de sânge din estul Ucrainei și pentru a păstra integritatea teritorială a Ucrainei, acordând în același timp o oarecare autonomie provinciilor Luhansk și Donețk. Acest fapt nu este unul neobișnuit, existând 17 zone autonome în Europa. Acordurile au fost ulterior respinse de guvernele de la Kiev și Washington, fapt care a condus la decizia Rusiei din 21 februarie 2022 de a recunoaște Republicile Populare Donețk (DPR) și Luhansk (LPR).

Dar nu este cumva ilegală secesiunea, conform dreptului internațional? SUA și NATO nu prea au credibilitate să se opună secesiunii, deoarece au promovat destrămarea Iugoslaviei, secesiunea Kosovo de Serbia, secesiunea Sudanului de Sud de Sudan și eforturile secesioniste kurde în Irak și Siria etc. Secesiunea Crimeei este justificată de istoria sa unică și sprijinul popular copleșitor. Secesiunea Lugansk și Donețk poate fi justificată de lovitura ilegală de stat de la Kiev din 2014.

Intervenția SUA, atât deschisă, cât și secretă, a fost un factor major al evenimentelor din Ucraina. SUA au fost principalul instigator al conflictului.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Despre Ucraina

OPINIE. Ordine din haos: Cum conflictul din Ucraina este conceput pentru a avantaja globaliștii