Interviul oferit publicației UnHerd de Robert F Kennedy Jr.
Sursa: https://www.cotidianul.ro/robert-f-kennedy-avem-nevoie-de-o-revolutie/
Multă vreme, Robert Kennedy, fiul lui Robert Fitzgerald Kennedy și nepotul fostului președinte Kennedy, a fost considerat un erou al sistemului de la Washington. Însă în ultimii ani, retorica sa împotriva restricțiilor din timpul pandemiei și împotriva vaccinurilor l-au transformat în ochii comentatorilor într-un personaj iresponsabil sau chiar periculos.
Când și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale primare din partidul Democrat, împotriva lui Joe Biden, Robert Kennedy a pus în încurcătură presa corporatistă. Sondajele îl creditează cu 20% din voturile democraților. Ar trebui să fie ignorat sau nu?
În interviul oferit publicației UnHerd, reprodus parțial mai jos, Robert Kennedy vorbește mai puțin despre vaccinuri, subiect care l-a făcut cunoscut. Interviul încearcă să descopere dacă susținerea surprinzător de mare pentru Robert Kennedy se datorează și viziunilor sale despre mediu, Ucraina, puterea corporațiilor.
UnHerd: Ați folosit cuvântul ”corporatism” în multe interviuri. Ce înțelegeți prin asta?
Ziua Femeii si comunismul
Foto: https://www.nationalworld.com/news/people/clara-zetkin-who-international-womens-day-founder-4054941
8 Martie este „Ziua Femeii” de mai bine de un secol, dar începuturile ei nu sunt legate de flori, dulciuri și bucurie. Ideea a apărut într-o perioadă în care femeile erau grav nedreptățite și începeau lupta pentru drepturi. Au fost la început greve, violențe, proteste uriașe. Politica avea și ea multe de spus pe atunci. Cum a devenit 8 Martie o zi de bucurie?
Ziua femeii – Începuturi în vremurile când femeile erau nedreptățite
Istoria Zilei Internaționale a Femeii este strâns legată de mișcarea feministă și de lupta femeilor pentru drepturi sociale și politice. Primele semne că va exista o zi dedicată femeilor sunt din secolul al XIX-lea și au fost inspirate de luptele sociale și politice ale doamnelor.
Două evenimente sunt considerate ca fiind precursoare ale Zilei Internaționale a Femeii: în 1857 a avut loc un protest al femeilor care lucrau in industria textilă din New York, motivele fiind condițiile de muncă foarte grele și salariile scăzute. Protestatarele au fost atacate de polițiști. Doi ani mai târziu, angajatele industriei textile din New York și-au format primul sindicat. Erau vremuri în care, pentru muncă similară, femeile primeau mult mai puțini bani decât bărbații.
În anii 50 ai secolului trecut a circulat o informație, care s-a dovedit falsă, cum că prima „Zi a Femeii” ar fi fost sărbătorită la New York în 1907, pentru a marca 50 de ani de la protestul femeilor textiliste. Nu există vreo dovadă că s-ar fi ținut o astfel de sărbătoare în 1907.
8 Martie câștigă teren
În anul 1908, aproximativ 15.000 de femei au manifestat în New York, cerând salarii mai bune, scăderea timpului de muncă și dreptul la vot. Acesta a fost primul eveniment important al mișcării „sufragetelor” din SUA.
Cu siguranță o „zi a femeii” a fost sărbătorită în 1909, dar a fost o zi Națională a femeii, nu „internațională” – „National Woman’s Day”, ca parte a unei campanii organizate de Partidul Socialist din SUA „Socialist Party of America”.
În 1910, o femeie socialistă din Danemarca, numită Clara Zetkin, a propus ca 8 martie să fie declarată Ziua Internațională a Femeii, în cadrul unei conferințe a Internaționalei Socialiste de la Copenhaga. Ziua ar fi trebuit să fie sărbătorită în fiecare an, în toate țările, drept o modalitate de a atrage atenția asupra luptei pentru drepturile femeilor și pentru egalitatea de gen.
Primul „8 Martie” a fost sărbătorit în 1911 – în Austria, Danemarca, Germania și Elveția – cu manifestații și evenimente publice organizate de către femei și organizațiile întemeiate de acestea. În 1913, Ziua Internațională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Rusia, iar în anul următor, 1914, femeile din mai multe țări europene au organizat mitinguri pentru a protesta împotriva Primului Război Mondial.
Ziua Femeii și legătura cu Lenin
În Rusia, pe 8 martie 1917 (23 februarie pe stil vechi), femeile din Petrograd (St Petersburg) au făcut o grevă în semn de protest față de condițiile precare de trai, față de penuria de alimente și față de război (două milioane de ruși muriseră în primul Război Mondial).
Această grevă pentru „pâine și pace” a fost unul dintre evenimentele care au dus la Revoluția din Octombrie, evenimentul care a determinat căderea guvernului țarist și abdicarea țarului Nicolae al II-lea, iar bolșevicii au venit la putere.
După preluarea puterii, liderii bolșevici, inclusiv Vladimir Lenin, au adoptat 8 martie ca zi oficială a sărbătoririi realizărilor femeilor și a drepturilor lor. Guvernul provizoriu bolșevic le-a acordat femeilor și dreptul de vot.
Alexandra Kollontai este numele femeii care a condus manifestația de la 1917, Ea este cea care a reprezentat statul sovietic în negocierile avute în perioada noiembrie 1943 – iunie 1944 cu ambasadorul român în Suedia, Frederic Nanu, pentru stabilirea condițiilor de ieșire a României din alianța cu Germania.
Prin urmare, 8 martie a devenit Ziua Internațională a Femeii sub influența mișcării socialiste și a revoluției ruse din 1917, iar legătura cu Lenin constă în faptul că liderii bolșevici au adoptat această sărbătoare ca o formă de recunoaștere a contribuției femeilor la Revoluția Rusă
La scurt timp, comuniștii din China și Spania adoptau Ziua femeii ca sărbătoare oficială. Ziua femeii este celebrată în câteva zeci de țări.
Ziua Internațională a Femeii este declarată nelucrătoare în URSS, în 1965. Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Națiunile Unite, zece ani mai târziu. ONU a proclamat anul 1975 ca „An Internațional al Femeii,” iar perioada 1976-1985 a devenit „Deceniul ONU pentru femei”.
Regimurile comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au adoptat Ziua Internațională a Femeii drept sărbătoare oficială și au promovat-o drept o modalitate de a recunoaște contribuția femeilor la dezvoltarea societății și de a promova egalitatea de gen. Astfel, Ziua Internațională a Femeii a devenit o sărbătoare importantă în cultura și tradiția acestor țări. În Europa de Vest, 8 Martie nu este o sărbătoare oficială și este marcată în general mai discret.
A dispărut în ultimele decenii conotația politică a zilei de 8 Martie și a devenit o zi în care femeile sunt răsfățate cu flori, dulciuri și cadouri.
În România, după cum bine știm, 8 Martie înseamnă multe flori, bomboane, mărțișoare și diverse cadouri pentru femei. Se fac și mese festive, unele doamne și domnișoare merg la spectacole de teatru sau muzică, iar altele, în vacanțe.
Copiii, încă de acum câteva decenii, fac de 8 Martie cadouri mamelor, învățătoarelor, colegelor, bunicilor și mătușilor. Se insista în anii 80 mult pe ideea de „Ziua Mamei”, se țineau mici serbări la școală și mamele erau invitate, iar copiii confecționau și ofereau mici felicitări.
În SUA nu este mare fast
Deși 8 martie nu este o sărbătoare oficială în Statele Unite, multe organizații și grupuri de „advocacy” pentru drepturile femeilor organizează evenimente și campanii pentru a aduce în atenția publică problema inegalității de gen și a drepturilor femeilor.
În ceea ce privește cadourile, în Statele Unite există o altă sărbătoare similară cu Ziua Internațională a Femeii, și anume Ziua Mamei (Mother’s Day), care are loc în a doua duminică din luna mai. În această zi, femeile și mamele primesc multe cadouri.
Surse: History.com, Enciclopedia Britannica, Wikipedia, Agerpres
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Basarabia de Sud, vechi teritoriu românesc de la sud de Republica Moldova şi pana la Marea Neagra, stăpânit actualmente de Ucraina, unde etnicii români se confruntă cu o acţiune violentă de deznaţionalizare pusă în practică de statul ucrainean
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugeac
Bugeacul (în ucraineană, rusă şi bulgară Буджак, transliterat: Budjak, în turcă şi găgăuză Bucak, în germană Budschak) este parte din Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre şi Marea Neagră, în componenţa Ucrainei de azi.
Scurt istoric al conflictului dintre Biserica Ortodoxa si statul sovietic, de la revolutia bolsevica pana la destramarea URSS
Sursa: https://www.rt.com/russia/570820-conflict-between-church-and-bolsheviks/
‘Nu există Dumnezeu!’: Cum a contribuit conflictul dintre Biserica Creștină Ortodoxă și Uniunea Sovietică la definirea Rusiei moderne
În urmă cu 105 ani, bolșevicii erau excomunicați
De Georgii Tkachev, 02 Februarie 2023, RT
„Nebunilor, reveniți-vă la cap, opriți-vă din masacrele voastre sângeroase. Ceea ce faceți nu este doar cruzime – ci fapte satanice, pentru care veți arde în focurile iadului în viața de apoi și veți fi blestemați de posteritate.” Cu aceste cuvinte, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Tihon, s-a adresat poporului în februarie 1918. Discursul a fost un răspuns la pogromurile antireligioase care aveau loc în toată țara.
A marcat începutul unui lung conflict între guvernul sovietic și Biserica Ortodoxă, care reverberează în societatea rusă până în prezent. Un credincios religios care, în același timp, susține sincer idealurile comuniste și simte nostalgie față de URSS, este un tip de persoană aparent contradictorie și exotică, dar destul de comună în Rusia. Un exemplu celebru fiind politicianul Gennady Zyuganov, care crede că însuși Iisus Hristos a fost un comunist.
Germania va trimite tancuri Leopard 2 in Ucraina. Vor avea aceeasi soarta cu tancurile celui de Al Treilea Reich din batalia de la Kursk (cea mai mare batalie de tancuri din istorie)?
După dezbateri care s-au întins pe câteva luni, Germania a acceptat să trimită tancuri Leopard 2 Ucrainei. Totodată, Berlinul își va da acord ca țări care au achiziționat astfel de tancuri să le ofere Ucrainei, relatează Der Spiegel. Și SUA ar urma să trimită tancuri Abrams în Ucraina:
In acest moment, in Europa se afla in jur de 2 000 de astfel de tancuri.
Ucrainenii au cerut 300 de tancuri dar experti militari occidentali considera ca si 100 de astfel de blindate ar putea inclina decisiv balanta în favoarea Kievului, pe campul de lupta:
Vor avea aceeasi soarta cu tancurile Germaniei naziste din batalia de la Kursk. Vom vedea. Pana atunci, sa ne amintim ce s-a intamplat atunci, conform https://historia.ro/sectiune/general/batalia-de-la-kursk-cea-mai-mare-infruntare-de-580011.html
Bătălia de la Kursk a fost ultima încercare germană de a păstra iniţiativa strategică pe Frontul de Est, după dezastrul de la Stalingrad. Bătălia se remarcă şi prin marea luptă a blindatelor germane şi sovietice de la Prohorovka, unde au participat peste 1000 de tancuri. Planul Wehrmachtului de a încercui regiunea Kursk prin aşa-numita, Operaţiune Citadela, a fost dinainte ştiut de conducerea sovietică, datorită spionilor infiltraţi în Înaltul Comandament German. Lipsa elementului surpriză în ofensiva germană de la Kursk, a compromis definitiv conceptul războiului-fulger preferat de Cel de al III lea Reich.
Evreul Andriy Yermak, seful administraţiei prezidenţiale ucrainene, vrea ca Rusia să plătească pentru Holodomor, o foamete implementată in Ucraina de … evreul Genrikh Yagoda
Rusia va plăti pentru foametea din perioada sovietică – Holodomor -, soldată cu milioane de morţi ucraineni, în iarna 1932-1933, şi pentru acţiunile sale în războiul actual din Ucraina, afirmă sâmbătă şeful administraţiei prezidenţiale ucrainene, Andrii Iermak, relatează AFP, potrvit news.ro.
”Ruşii vor plăti pentru toate aceste victime ale Holodomorului şi vor răspunde pentru crimele de azi”, scrie într-o postare pe Telegram Andrii Iermak, care foloseşte numele ucrainean al acestei catastrofe.
Ziua anuală a comemorării victimelor Holodomor în Ucraina are loc, anul acesta, sâmbătă.
În noiembrie 1932, liderul sovietic Iosif Stalin a trimis poliţia să confişte toate cerealele şi animalele fermelor ucrainene nou colectivizate, inclusiv seminţele necesare următoarei recolte.
Milioane de ţărani ucraineni au murit de foame în lunile care au urmat, din cauza acestei ”crime în masă în mod clar premeditată”, potrivit istoricului Timothy Snyder de la Universitatea Yale.
Comentariu saccsiv:
Andriy Yermak este evreu:
Top Zelensky adviser opens up about his Jewish roots, urges greater Israeli support
Cititi va rog si:
Bătălia de la Stalingrad / Ofensiva germana incepuse bine / Operatiunea Uranus: in noiembrie 1942 au fost prinsi in capcana iar orasul le-a devenit cimitir…
Pe 22 iunie 1941, Germania şi aliaţii ei din Axă au invadat Uniunea Sovietică şi au avansat rapid în interiorul ţării.
Bătălia de la Stalingrad din perioada 23 august 1942–2 februarie 1943[1] a reprezentat un important punct de cotitură în desfăşurarea celui de-al Doilea Război Mondial şi este considerată cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii.
Cateva repere:
– Ofensiva germană a început bine. Forţele sovietice au opus rezistenţă slabă în largile stepe ruseşti şi s-au retras în dezordine către est.
– Până la sfârşitul lui august, Grupul de Armate Sud (B) au atins aliniamentul râului Volga la nord de Stalingrad. A urmat avansarea spre sud, către oraş. Până pe 1 septembrie, sovieticii nu-şi mai puteau aproviziona trupele decât cu ajutorul navelor fluviale, care se angajau în traversări periculoase ale râului Volga.
– Lupta pentru oraş a fost nemiloasă şi disperată. Stalin a dat ordine ca toţi militarii care se retrăgeau fără ordin să fie executaţi.
– Lupte furioase s-au dat pentru fiecare stradă, fabrică, casă, subsol şi scară. Germanii, care numeau acest război urban nemaiîntâlnit Rattenkrieg („război de şobolani”), glumeau cu amărăciune spunând că au cucerit bucătăria, dar mai duc lupte pentru cucerirea sufrageriei.
– În noiembrie, după trei luni de lupte cu multe pierderi umane, cu avansări lente, germanii au reuşit să ajungă la malul drept al Volgii, cucerind 80% din oraşul transformat în ruine, rupând forţele sovietice în două pungi înghesuite între râu şi atacatori. Pentru ca situaţia apărătorilor să fie şi mai grea, pe Volga au început să curgă sloiuri, făcând aproape imposibilă aprovizionarea lor.
– Apoi a urmat operatiunea Uranus…
Iata si pe larg ce putem citi la: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Stalingrad
Operaţiunea Blau
Soldatii romani s-au jertfit degeaba pe frontul de est
Azi, 11 noiembrie, numeroși prezentatori tv poarta o floare roșie în piept, în dreptul inimii, un gest prin care se dorește onorarea sacrificiului făcut de către soldații români pentru țara noastră.
In dimineața zilei de 22 iunie 1941, Armata Română a început lupta împotriva forțelor sovietice, pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră.
Bătălia pentru Basarabia şi Bucovina de Nord a impus şi pierderi în vieţi omeneşti, răniţi şi dispăruţi. Patru sute de mii de militari români au fost concentraţi pentru operaţiunile militare alături de Axă. La 27 iulie 1941, întreg teritoriul istoric românesc din est fusese eliberat.
Lipseau teritoriile din vest:
Dupa al doilea razboi mondial, Romania a castigat ce era al ei in vest, insa a pierdut tot ce avea peste Prut, teritoriile din est intrand in componenta a ceea ce acum numim Republica Moldova si in componenta a ceea ce acum numim Ucraina…
Operațiunea Barbarossa si trecerea Prutului – 22 iunie 1941
Mareşalul Ion Antonescu, 22 iunie 1941:
“Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”.
“Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (…) Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTAŞI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!”
România intra atunci în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub criminala ocupaţie a Uniunii Sovietice.
România pleca la război pentru provinciile sale răpite printr-un diktat ce retrasa zonele de influenţă ale Germaniei naziste şi Rusiei bolşevice, în urma Pactului Ribentropp – Molotov semnat la 23 august 1939. România pierduse în acelaşi an 1940, pe lângă Basarabia şi Bucovina şi Transilvania de Nord, cât şi două judeţe din sudul Dobrogei, Caliacra şi Durostor.La cea din urmă avusese loc un transfer de populaţie între România şi Bulgaria.
Operațiunea Barbarossa (în germană Unternehmen Barbarossa) a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în sud. Se presupune că eșecul Operațiunii Barbarossa a dus, în cele din urmă, la înfrângerea Germaniei naziste, fiind un punct de cotitură pentru soarta celui de Al Treilea Reich condus de Adolf Hitler. Frontul de răsărit care a fost deschis prin această operațiune avea să devină cel mai mare teatru de lupte al celui de Al Doilea Război Mondial. Pe acest front s-au purtat unele dintre cele mai mari și violente bătălii, cu uriașe pierderi de vieți omenești, în condiții cumplite atât pentru germani cât și pentru sovietici. Numele de cod al operațiunii vine de la numele împăratului romano-german Frederic Barbarossa (1122 – 1190) al Sfântului Imperiu Roman.
Cititi va rog mai multe pe:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Barbarossa
Iata si ce putem citi la III. Începutul războiului germano-sovietic, 22 iunie-31 iulie 1941 de pe Radio Europa Libera Moldova:
La 22 iunie 1941, armata germană a lansat atacul asupra URSS pe tot frontul, de la Marea Baltică în nord până la Marea Neagră, în sud. În acelaşi timp România a intrat în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile Basarabiei şi Nordului Bucovinei, ocupate un an mai devreme de către sovietici.
Ion Antonescu a fost înştiinţat de Hitler despre campania din Est la sfârşitul lui noiembrie 1940, în timpul primei sale întrevederi cu Führer-ul de la Berlin. La 12 iunie 1941, liderul statului român a fost informat despre faptul că războiul împotriva URSS va începe pe 22 iunie 1941. La miezul nopţii în noaptea de 21 spre 22 iunie, în trenul Marelui Cartier General al Armatei, generalul german Eugen von Schobert şi Ion Antonescu au ridicat un pahar de şampanie pentru campania care avea să înceapă în scurt timp.
La 22 iunie, ora 0, prin decretul-lege nr. 1798 a fost mobilizată armata de uscat, aer şi marină. Erau gata de luptă 325 685 militari din compunerea Armatei 3 şi 4, corpurile de munte şi cavalerie, aviaţia militară, marina cu cca. 40 de nave. Dislocarea în teritoriu, de la nord la sud, era următoarea: în Bucovina, Armata 3 română, comandant general de corp de armată Petre Dumitrescu, întărită de corpul de munte, comandant generalul de divizie Gheorghe Avramescu; şi cu corpul de cavalerie, comandant generalul de divizie Mihai Racoviţă, în nordul Moldovei, între Vicovu de Sus – sud Dorohoi-Hăneşti; armata 11 germană, comandant general Eugen von Schobert, în partea de nord-vest a Moldovei între Hăneşti şi Comarna, la sud-est de Iaşi; Armata 4 română, comandant generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă.
Atacul hotărâtor asupra Chişinăului are loc în zilele de 14-16 iulie, la care participă dreapta armatei 11 germane şi stânga armatei 4 române. Faza finală a operaţiunii e declanşată la 3.30 dimineaţa pe 16 iulie, dinspre vest pe direcţia nord-est. Armata Roşie se retrage spre Tighina şi Dubăsari, dar lasă în urmă ariergărzi puternice care temporizează ofensiva forţelor române din capul de pod de la Fălciu, pe sectorul centru-sud al frontului basarabean.
Pe 20 iulie se declanşează etapa finală a eliberării sudului Basarabiei. Divizia corpului 11 armată română reia ofensiva la Oancea abandonată în seara de 22 iunie şi ajunge la Cahul. Înaintarea pe acest sector al frontului fusese dificilă din cauza unui bombardament sovietic continuu cu artilerie ceea ce făcea ofensiva imposibilă, mai ales că lunca Prutului din preajmă era inundată.
În aceeaşi zi, unităţi ale marinei române şi germane ocupă porturile Reni, Ismail, Chilia şi Vâlcov. Pe 26 iulie, Basarabia este complet eliberată de trupele sovietice. În total, în perioada luptelor din nordul Bucovinei şi Basarabia, 22 iunie-31 iulie 1941, au luat parte 473 103 soldaţi şi ofiţeri români, pierderile umane cifrându-se la 24 396 morţi, răniţi şi bolnavi. Mai exact, situaţia se prezenta în felul următor – morţi: 4881 din armata terestră, 12 din marină, 63 din aviaţie; răniţi: respectiv 14 685, 104 şi 109; dispăruţi: 3888, 517 şi 82; total: 32 454, 688 şi 254.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
3 comments