Directiva Consiliului Mondial al Bisericilor la prima Adunare Generală din 1948: tematica eshatologică, a semnelor care preced Parusia și Judecata de Apoi să fie cenzurată, epurată și deviată sistematic, spre deruta tuturor ortodocșilor / Și astfel înțelegem mai bine de ce actualmente bat câmpii majoritatea Ierarhilor, preoților și teologilor
Comentariul fratelui Felix postat la articolul Donald Trump, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de Benjamin Netanyahu:
La prima Adunare Generala a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Amsterdam, din 22 aug.- 5 sept. 1948, printre alte s-a trasat profesorilor care predau în facultățile de teologie urmatorul fir rosu:
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de mie ani pe pamant).
Problemele esahatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul teologiei in toate facultatile de teologie ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop pe Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist.
Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici:
profesorul Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist.
Asadar, demersul a avut ca exponenti mondiali pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.
Nu regasim in abordarea dogmatica a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care epureaza eshatologia camufland-o in hristologie.
De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie.
Da, dar se stie ca indiciul aparitie lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire. Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.
In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati.
Trei surse dogmatice de referinta ne amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
- Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
- Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
- Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata sistematic
spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii
Sfântul Iustin Popovici:
Adevărul teribil despre Antihrist aparține celor mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el ca despre Domnul Iisus Hristos.
Sfântul Iustin Popovici
Adevărul teribil despre Antihrist face parte dintre cele mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el așa cum vorbim despre Domnul Iisus Hristos.
Dacă Evanghelia ar ascunde acest adevăr, atunci cu cât mai periculoasă ar fi acțiunea Antihristului! Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El de la noi.
Totuși, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne-a revelat și ce gândește Satana despre noi și ce vrea de la noi, la fel ca și apostolul Său principal, Antihristul.
Nouă, creștinilor, nimic din ce este dumnezeiesc nu ne este necunoscut, dar în egală măsură nimic satanic nu ne este necunoscut, astfel încât să știm cum să ne protejăm și să ne apărăm de ispitele satanice.
Suntem oameni creați cu scopul de a deveni dumnezeu-oameni după har. Domnul Iisus Hristos S-a făcut Om și, ca Dumnezeul-Om, El a demonstrat cum tot ce este Dumnezeiesc se poate realiza în viața umană pe pământ și pentru a preveni, a distruge tot ce este anti-Dumnezeu, păcătos, rău, satanic, antihrist.
Știm că suntem întotdeauna mai puternici decât Satana și îngerii lui întunecați. Suntem mai puternici prin Harul lui Hristos, prin sfânta Lui Biserică, în care neîncetat, ca în trupul Său, Dumnezeul-Omul Hristos trăiește și însuflețește cu toate puterile Sale dumnezeiești pline de har, la care participăm prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, păcat, moarte și iad. Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate, patimi, morți și iaduri. De aceea, creștinii nu se tem nici de Satana, nici de Antihrist.
Îi biruim în toate cu Domnul Iisus Hristos, care în Biserica Sa lucrează atotputernic în noi prin harul Tainelor și virtuți.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Într-un alt caz, tot Sfântul Porfirie:
ApreciazăApreciază
O POZA CAT O MIE DE CUVINTE………………. AFISUL SI CEI CARE-L PROMOVEAZA SPUN TOT. PRIVITI CU ATENTIE
https://www.geneve-int.ch/memory-world-council-churches-assemblies
ApreciazăApreciază
Ieromonahul Hristodoulos Aghioritul
VASUL ALES
(Paisie Aghioritul 1924-1994)
Fragment
Dimitri:
Sunt acestea, Gheronda Paisie Aghioritul, semne ale vremurilor?
Bătrânul Paisie:
Nu vezi semnele, semnele vremurilor… Trebuie să fii, mă scuzi, o oaie ca să nu înțelegi ce se întâmplă…
Mulți dintre Sfinții Părinți s-au rugat să trăiască în timpul nostru, căci este un timp al marturisirii. Vremurile sunt grele, dar noi nu înțelegem asta. Dormim în pantofi de baliga.
În curând îi vor cerceta pe creștinii ortodocsi, așa cum întrebau și înainte despre convingerile politice.
Dimitri:
Vor fi liderii acestui război evrei?
Bătrânul Paisie:
Da, evreii vor face asta. Papa va ajuta și el foarte mult, pentru că toți copiii diavolului vor fi considerați ai lui (adică ai Papei) și le va spune să-l urmeze pe Antihrist.
De aceea Sfântul Cosma a spus: „Blestemați-l pe Papa, pentru că el va fi cauza”.
Sfântul Cosma se refera la Papa din vremea ce va precede întronarea Antihristului, papa care va ajuta la instaurarea Antihristului.
Alți Papi ne vor părea buni în comparație cu acela.
După aceasta, pe care o auziseră pentru prima dată și care era uimitoare, pentru dragostea Starețului Paisie ce le-o arăta, tot grupul a rămas tăcut și uimit o vreme.
Starețul Paisie s-a ridicat, i-a binecuvântat și le-a arătat calea ca să nu se rătăcească și să ajungă cu bine.
Au plecat din chilia Starețului cutremurați, gândindu-se la ce ne pregăteste Dumnezeu pentru viitor.
De asemenea, s-au gândit că astfel de evenimente apocaliptice nu ar trebui uitate niciodată.
Hristos ne-a anunțat, ne-a avertizat!
Bătrânul Paisie Aghioritul a fost foarte îngrijorat când a văzut că frații creștini ortodocși nu „acceptau”, cum spunea el, „vestea” despre câte profeții din Scriptură se împlinesc în zilele noastre și, deși pentru el era evident, alții nici măcar nu observau.
Așa că a spus:
– Dumnezeu, prin Profeții Săi, a informat pe poporul Său că Se va întrupa și le-a spus în detaliu unde se va naște, cum se va naște…
În general, toți Profeții au profețit despre una și aceeași Persoană cu detalii despre viața Sa: că va învia morții, orbii vor vedea, șchiopii vor merge, că va intra în Ierusalim șezând pe un măgar tânăr, pe care nimeni altcineva nu mai șezuse, că Îl vor omorî, că ucenicul Său Îl va trăda și chiar că va cere treizeci de arginți în schimb.
Profeții au prezis chiar și despre acești bani, că, din moment ce vor fi necinstiți, nu-i vor pune în Corban (visteria bisericii), ci vor cumpăra satul olarului pentru îngroparea străinilor.
Au prezis că va fi răstignit – și chiar în mijlocul a doi tâlhari – și va învia a treia zi.
Așadar, când Dumnezeu a informat pe poporul Său prin Profeții Săi că va veni, oamenii, pentru că își îndreptaseră dragostea inimilor spre altceva, nu au putut înțelege adevărul.
Ei știau despre profeții și au văzut că toate se împlineau în Persoana lui Hristos până la ultimul detaliu: iar Iuda, când a fost întrebat: „Cât vrei ?” – a spus „treizeci de arginți”, nici unul în plus, nici unul în minus, exact cât spune Scriptura.
Totuși, nici atunci nu au putut înțelege.
Același lucru se întâmplă și astăzi.
Hristos, prin Profeții Vechiului Testament și prin cuvintele și instrucțiunile Sale profetice
(„ Iată, v-am spus mai înainte …”), și prin Apostolii Săi, ne-a informat despre ce va preceda a Doua Sa Venire și, pentru a-i lumina pe oameni, despre ce va provoca suferințe.
De exemplu, El prezice:
„ și oamenii au fost arși de o căldură mare ”.
Căldura se intensifică deja treptat și crește constant.
Deja „pelinul” (Cernobîl) a căzut, 1/3 din mări vor fi contaminate, iar statisticile spun deja că astăzi ne confruntăm cu cea mai mare catastrofă ecologică de pe planetă.
„Mai mult”, a continuat Bătrânul Paisie, „Hristos ne-a informat că un altul, care își va însuși prerogativele și numele Lui, adică Antihristul, va veni în lume și va introduce forțat un sistem economic care va controla tot comerțul mondial și numai cei care vor accepta semnul lui, care vor purta un număr specific – 666, iar cei care nu vor accepta semnul fiarei nu vor putea nici să facă comerț, nici să cumpere.”
Așadar, deși vedem că tot ce ne-au spus profeții se împlinește în zilele noastre – inclusiv numărul specific 666 – totusi nu putem înțelege unde ne aflăm.
Și apoi Scripturile au vorbit despre „treizeci de arginți”, dar ei nu au înțeles că era vorba de Hristos.
Scripturile spun că „666” este numărul Antihristului, iar acum sistemul economic care va controla comerțul mondial funcționează cu acest număr și totuși oamenii nu pot înțelege ce se întâmplă!
Din păcate, nu ne-am dat seama că atunci când se aprinde un foc, acesta poate fi stins cu un singur pahar cu apă, dar când îl lăsăm să ardă și spunem: „O, nu-i nimic”, atunci se transformă într-un foc mare care va devora totul. Acest număr nu este aleatoriu!
În 1987 a existat o dispută foarte mare cu privire la numărul 666.
Unii au spus că acest număr nu are nicio semnificație, alții au insistat că numărul ar trebui schimbat și ar trebui pus altul.
În această confuzie, l-am întrebat pe Bătrânul Paisie Aghioritul:
– Gheronda Paisie, din ce motiv pun ei acest număr anume, deși apar astfel de dispute și obiecții și, în ciuda faptului că Scriptura îl raportează ca fiind un număr semnificativ, ei nu admit nimic și nu îl schimbă.
Avva Paisie Aghioritul, cu înțelepciunea sa caracteristică, ne-a dat o explicație, iar noi l-am ascultat cu uimire:
– … Așadar, întrucât evreii din vremurile Vechiului Testament au purtat diverse războaie și au subjugat multe națiuni, au vrut apoi să impună un impozit național tuturor națiunilor cucerite care să exprime supunerea.
În Vechiul Testament este scris: aurul care intra în vistieria lui Solomon în fiecare an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur. „ Greutatea aurului care venea la Solomon într-un an era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur… ”
(2 Cronici 9:13; 1 Regi 10:14).
Deci, vedem că acest număr nu este întâmplător, ci vizează beneficiul național al evreilor, care nu credeau în Domnul nostru Hristos și, prin urmare, consideră acele profeții ca fiind neîmplinite.
Se vor înșela, făcându-l pe Antihrist mesia lor, cu care speră să cucerească întreaga lume.
Și astfel, ca număr concret de supunere, au pus din nou vechiul număr național de impozitare – 666 (șase sute șaizeci și șase), care era impus în vremurile străvechi popoarelor cucerite.
Și pentru ei este un număr sacru, care este legat de gloria străveche a patriei lor, când poporul evreu era, prin excelență, poporul ales al lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu vor să-l schimbe.
Va fi o „tragere la sorți”…
Bătrânul Paisie Aghioritul a spus:
– Sfântul Ioan Teologul în cartea de Dumnezeu inspirată a Apocalipsei ne prezice în detaliu ce, cum și când vor avea loc toate acele evenimente.
Mai mult, ne dezvăluie că sistemul economic care va fi impus oamenilor atunci se va baza pe „marcare”, pecetluire.
Sfântul Ioan Teologul vorbește cu mare claritate: cuvântul „marcare”, însemnare, pecetluire provine de la verbul „a incresta, a scrijeli”, ceea ce înseamnă că traseaza linii (urme) identice; acestea au chiar și un dublu sens, căci pecetluirea înseamnă că scriu direct și profund, adică nu este ceva superficial; și acum vedem că comerțul mondial, în cooperare cu economia mondială, demonstrează pecetluirea, mai întâi pe toate produsele și bunurile materiale, și o vor impune treptat pe mâna dreaptă sau pe fruntea omului.
În multe țări ale lumii, unde nu au existat obiecții, au pecetluit deja cu un semn de neșters cu raze laser pe frunte sau pe mână, pentru că astfel se poate realiza controlul despre care scrie Apocalipsa:
„ ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât cel ce are semnul acesta… ” Apocalipsa 13
https://krotov.info/library/01_a/gi/orit_3.htm#p18
ApreciazăApreciază
Sfantul Ioan Gura de Aur,
Comentariu la Ozia,
Omilia II, 3
(…)
Profetia nu este altceva decat anuntarea dinainte a lucrurilor viitoare. Prin urmare, cel ce nu cunoaste anii pentru care evenimentele au fost prezise sau semnele vremurilor in care se vor intampla, cum va putea dovedi valoarea profetiei celui care o contesta?
De aici din cunoasterea profetiilor ne vin noua multe dovezi cu privire la Adevar si impotriva celor, care, din pricina necunoasterii anilor (a semnelor vremurilor) se ratacesc in cea mai mare inselare. Si daca ar observa atent si cu exactitate anii (semnele vremurilor) nu ar cadea in mainile lui antihrist, lepadandu-se de Hristos!
Prin urmare, avertizandu-ne, Hristos ne-a spus sugerandu-ne acest lucru:
„Eu am venit in numele Tatalui Meu si nu M-ati acceptat, daca va veni altul (antihrist care se va substiui lui Hristos) in numele lui, pe acela iti veti accepta”
(Ioan 5, 43).
Ati vazut cat de mare cadere ne vine din necunoasterea anilor (a semnelor vremurilor)? Asadar, sa nu dispretuiesti un asemenea mare folos al profetiilor!
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (prvi deo) – Strana 165 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/165/
Sinoadele Ecumenice reprezinta, fără îndoială, conștiința dogmatica a Bisericii lui Hristos.
Sinoadele sunt cele mai desăvârșite marturisiri de credinta și ne arata si mărturisesc Adevărul lui Hristos.
Și cu acestea apărăm credinta ortodoxa.
Din moment ce Dumnezeul-Om Domnul Hristos este Întruparea Adevărului = Atot-adevărul, pentru Parintii de la Sinoade fiecare abatere de la Adevar constituie o lupta împotriva Bisericii, de fapt, o cadere de la Hristos și o apostazie de la Dumnezeul-Om.
Și aceasta este întreaga lucrare a lui Antihrist și a înaintemergatorilor săi.
Sfinții Părinți, acești ochi prea luminati ai Bisericii, ne arata și marturisesc că ereticii sunt — „înaintemergatorii lui Antihrist”.
Așa cum venirea și activitatea Antihristului vor fi in intregime — „prin lucrarea lui Satana”, tot așa este activitatea fiecărei erezii — prin lucrarea diavolului.
Părinții purtători de Dumnezeu ai Primului Sinod Ecumenic susțin că ereticii — sunt „purtatori de diavol care lucrează prin ei” și astfel își face diavolul lucrarea fără de minte și distrugătoare de suflet.
Mărturiile patristice ne arata:
în fiecare erezie și în spatele fiecărei erezii, diavolul este ascuns și lucreaza!
De aceea Sfinții Părinți ai Soboarelor Ecumenice sunt adversari atât de ireconciliabili ai fiecărei erezii.
De aceea sunt ereticii anatemizati atât de unanim și soborniceste.
De vreme ce toți Părinții prezenți la Sinodul al VI-lea Ecumenic au semnat Hotărârile Dogmatice: „Sfântul Sinod a proclamat:
Noi toți credem în acest fel; Una este credința. Cu toții credem acest lucru; Cu toții am semnat la unison și in comuniune. Aceasta este credința Apostolilor; Aceasta este credința Părinților, aceasta este credința ortodoxă.
Lui Nestorie, Eutihie, Dioscor anatema!
Lui Apollinarie și Sever anatema!
Lui Serghie și Honorius anatema!
Toți ereticii sa fie anatema!
Sfântul Sinod Ecumenic de la Calcedon a luat această decizie:
Nu permitem nimănui să se pronunțe, să scrie și să compună o altă marturisire deccredință decât cea a Sfinților Părinți, adunați in Soboare de Duhul Sfânt.
Dacă cineva îndrăznește sau compune o altă credință sau o proclama, să fie aceștia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie excomunicați: un episcop sa fie depus din episcopie, un cleric depus din preotie și laicii să fie supusi anatemei!
Judecata Bisericii a statuat întotdeauna că merită să fie condamnat oricine fie modifica ceva prin eliminare la marturisirea de credință, fie adaugă ceva la marturisirea de credință.
Căci credința, care ne-a fost dată mostenire intreaga de la apostoli, nu permite nici adaugirea, nici eliminarea cuvintelor.
Erezia este puterea distrugătoare de suflete care îl cufundă pe om în toate morțile, pentru că îl desparte de Biserica lui Hristos, Singura în care se gasesc nemurirea și viața veșnică pentru o ființă umană.
Sfinții Părinți ai Sinodului al șaptelea ecumenic se pronunță:
„Este evident că erezia desparte pe fiecare om de Biserică”.
Ereticii iau de obicei unele versete din Sfintele Scripturi inspirate de Duhul lui Dumnezeu și, prin ratiunile lor nelegiuite, desfigurează ceea ce este pronunțat corect de Duhul Sfânt!
Acest lucru este subliniat de Apostolul Petru, zicând:
„sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru 3, 16).
Căci ereticii sunt ahtiati să răsucească cuvintele, după dorința lor egoista, sa rastalmaceasca sensul dogmelor adevărate și dumnezeiesti.
Ereticii vor să ne impresioneze pe noi, creștinii ca pe niște copii naivi, cu sofismele lor.
Ereticii suferă de o neînțelegere a Tradiției Bisericii și, după ce s-au vatamat cu aceasta boala mortala, și-au stricat mințile.
Căderea de la Adevăr este orbirea minții și a ratiunii.
Cuvintele Mantuitorului, „porțile iadului”, nu vor birui Biserica, așa cum au fost interpretate de Sfinții Părinți ai Sinodului al V-lea Ecumenic semnifică:
„gura si limba aducatoare de moarte a ereticilor” = „portile iadului”
ApreciazăApreciază
Deși păstrează elemente de continuitate, doctrinele eshatologice ale neoprotestanților au multe trăsături specifice.
Datorită interdependenței diferitelor aspecte ale doctrinei, acestea demonstrează o tendință comună.
Cu cât imaginea evenimentelor recente ocupa mai mult spațiu în momentul apariției și cristalizării anumitor organizații eretice, cu atât alte secțiuni ale teologiei erau mai puțin importante pentru ei.
Acest lucru a fost evident mai ales în doctrina despre Dumnezeu, Hristos și Biserică.
De exemplu, adventiștii, păstrându-și identitatea, au putut trece de la antitrinitarismul lor inițial la doctrina Trinității.
Adepții lui Russell și-au schimbat nu numai numele, ci și multe alte elemente ale doctrinei, inclusiv abandonarea rugăciunilor către Hristos.
Cu toate acestea, dispensaționalismul, fiind o doctrină neoprotestantă aparent respectabilă, a rupt de fapt uniunea veșnică dintre Hristos și Biserică, promițând revenirea Vechiului Testament.
Factorul decisiv pentru misiunea și polemica științifică cu doctrinele eshatologice ale neoprotestanților este identificarea motivelor apariției acestor erezii.
Autorii lor nu aveau nicio idee despre credința ortodoxă și nu cunoșteau interpretarea Bisericii a locurilor eshatologice din Sfinta Scriptură. W. Miller și C. Russell nici măcar nu aveau o educație spirituală sistematică în momentul cercetărilor lor biblice, ceea ce justifica să fie numiți ignoranți și instabili ( 2 Petru 3:16 ).
Cu toate acestea, datorită acestui fapt, au formulat profeții false despre data celei de-a Doua Veniri, iar succesorii lor au putut păstra și întări unitatea organizațiilor lor, în ciuda erorii evidente a profețiilor false.
În același timp, fondatorii adventismului și ai Martorilor lui Iehova nu au ocolit minciunile fățișe în scopul câștigului personal și al menținerii puterii lor.
Prin doctrinele lor eshatologice, ereziarhii, într-o formă sau alta, L-au degradat pe Duhul Sfânt.
Fie I-au negat direct existența Ipostasului Duhului Sfant (precum Martorii lui Iehova și primii adventiști), fie au ignorat acțiunea Sa sfințitoare în Biserică prin harul Tainelor.
În aceasta se poate observa și influența indirectă a iudaismului, care a devenit una dintre sursele dispensaționalismului și adventismului.
Astfel, adventiștii au pus accentul principal în teologie și practică pe Sabat și pe ideea unui sanctuar ceresc, pe care l-au legat de templul și cultul din Vechiul Testament.
La rândul lor, dispensaționaliștii au venit cu ideea de a dilua Biserica de pe pământ, astfel încât Necazul cel Mare și Împărăția Milenară să rămână pentru evrei.
Printre Martorii lui Iehova, influența iudaismului s-a manifestat prin negarea Trinității și a independenței sufletului uman, ceea ce a afectat multe elemente specifice ale tabloului evenimentelor recente.
Influența concepțiilor teologice din epoca „marii treziri” americane și dorința umană de confort i-au condus pe majoritatea baptiștilor și penticostalilor, precum și pe toți adventiștii și Martorii lui Iehova, la resuscitarea hiliasmului.
În același timp, doar posttribulaționiștii au rămas în formele antice ale împărăției pământești de o mie de ani, deși, ca și în vremurile străvechi, nu au putut explica motivul dublării ultimelor evenimente – a Doua Venire de doua ori, două învieri și doua judecăți.
Pretribulaționiștii au umplut împărăția nu cu conținut creștin, ci cu conținut evreiesc.
Astfel, au multiplicat Venirile, învierile și judecățile de nenumărate ori, astfel încât unele dintre ele au devenit secrete, iar altele evidente, insa toate – neuniversale.
Adventiștii, în loc de împărăția pământească, au inventat una cerească și au legat-o de o judecată lungă, în timp ce l-au așezat pe Satana pe pământ.
Martorii lui Iehova au împărțit împărăția în două părți: majoritatea poporului lor va continua să lucreze pe pământ, în timp ce o mică parte a „unșilor” vor primi trupuri spirituale, vor deveni co-conducători cu Hristos și vor primi promisiuni ale împărăției cerești.
Postmileniștii au fost mânați de dorința de a primi confort, crezând că împărăția milenară va apărea în mod natural prin evanghelizare la nivel mondial.
Evident, prin această abordare, nici ei, nici dispensaționaliștii nu se așteaptă să fie vreodată persecutați personal pentru credința lor creștină.
Amileniștii, adventiștii și Martorii lui Iehova nu neagă aceste persecuții, dar le distorsionează conținutul în orice mod posibil.
Astfel, adventiștii le asociază cu respectarea Sabatului și sunt gata să îndure doar restricții economice și închisoare. Iehova însuși va lupta pentru „martori”, iar „unșii” lor vor fi răpiți la cer înainte de începerea necazului cel mare (similar doctrinei similare din pretribulaționism, pe care o critică).
În același timp, atât adventiștii, cât și Martorii lui Iehova neagă existența personală a Antihristului.
Adventiștii identifică fiara apocaliptică cu papalitatea, iar Martorii lui Iehova consideră Antihristul ca fiind întregul grup de oameni care răspândesc învățături false despre Hristos.
Doar amilenialiștii păstrează într-o oarecare măsură învățătura eshatologică a Bisericii primare.
De obicei, aceștia justifică personalitatea Antihristului și omniprezența persecuției sale.
Cu toate acestea, amploarea acestei persecuții este de obicei minimalizată semnificativ.
În plus, conținutul actualei împărății milenare este distorsionat.
Mulți amilenialiști cred că aceasta se realizează prin slava sfinților din ceruri. Alții sunt gata să identifice mileniul cu Biserica de pe pământ, dar nu îl leagă de stapanirea și libertatea creștinului asupra patimilor sale și a lui Satan.
Un element important al eshatologiei adventiștilor și a Martorilor lui Iehova este orientarea sa anti-Biserică: aceștia declară Biserica lui Hristos ca făcând parte din forțele satanice.
Neînțelegerea locului Bisericii în iconomia mântuirii noastre i-a condus la ideea că ei înșiși sunt adevărata Biserică.
Pentru adventiști, aceasta este doctrina despre ei înșiși ca „biserica rămășiță” care va lua în cele din urmă locul adevăratei Biserici în timpul „judecatii finale”.
Pentru Martorii lui Iehova, ideea Corpului lor de Guvernare ca „sclav credincios și prevăzător” servește în aceeași calitate.
Această schimbare în dispensație a primit o justificare eshatologică de la ei: printre adventiști prin învățătura despre intrarea lui Hristos în Sfânta Sfintelor cerești în 1844, iar printre Martorii lui Iehova – prin „prezența invizibilă” a lui Hristos din 1914.
În plus, adventiștii și mulți dispensaționaliști interpretează cele șapte biserici ale Apocalipsei ca șapte perioade ale istoriei bisericii, atribuind diverse vicii Bisericii.
După cum vedem, fără a avea harul ajutor, fără Duhul Sfânt, Care mărturisește despre Hristos și îi călăuzește pe credincioși la tot adevărul ( Ioan 15:26, 16:13 ), este imposibil să înțelegem corect Revelația lui Dumnezeu despre evenimentele din urmă.
Cu toate acestea, susținătorii tuturor ereziilor eshatologice luate în considerare nu au o înțelegere corectă a acestui lucru.
Astfel, deja de acum, prin inducerea în eroare și amăgire ( 2 Timotei 3:13 ), ei nu numai că se privează de mântuire, dar și atrag involuntar domnia Antihristului.
https://azbyka.ru/otechnik/Evgenij-Veselov/eshatologija-sekt-protestantskogo-proishozhdenija/#0_27
ApreciazăApreciază
Un text al Starețului Sfintei Mănăstiri Grigoriu al Muntelui Athos, care se referă la noile carduri cu CNP digital (Numărul unic înregistrare ).
Starețul Sfintei Mănăstiri Grigoriu, Arhimandritul Gheorghe (Kapsanis)
Confirmăm că suntem poziționați corect în fața venirii Antihristului.
Nu intrăm în panică, dar nici nu devalorizăm profeția. Creștinii au așteptat întotdeauna Antihristul și au corelat venirea sa cu situații dificile pentru Biserică, cum ar fi prezența persecutorilor creștinismului (Nero), apariția și activitatea noilor erezii (arianismul etc.), invazia și dominația tiranilor antihriști și a regimurilor tiranice (islamul, ateismul stalinist). Acestea au fost situațiile premergătoare, despre care evanghelistul Ioan scrie:
„și acum s-au ridicat mulți anticriști. Din aceasta știm că este ceasul de apoi” (1 Ioan 2:18).
Sfântul Vasile cel Mare, ca să folosim un exemplu autentic, trăind într-o perioadă atât de dificilă, îl îndeamnă pe episcopul ortodox exilat al Edesei, Barsis, să îndure cu răbdare exilul, pentru că acesta va trece curând, dacă nu cumva, adaugă el, este aproape vremea venirii Antihristului, caz în care trebuie să ne rugăm ca Domnul Hristos să alunge necazurile sau să ne păzească nevătămați în mijlocul necazurilor (Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 264).
Buna grijă și interes al creștinilor, de-a lungul tuturor perioadelor istoriei bisericești, că „vine antihrist” (I Ioan 2:18), erau pe deplin justificate și își aveau temelia în cuvântul Domnului Hristos, că „dacă va veni altul în numele lui însuși, pe acela îl veți primi” (Ioan 5:43), și în Tradiția apostolică (Matei 24:25, Marcu 13:14, 2 Tesaloniceni 2:1-12, 1 Ioan 2:2 și 4, 2 Ioan 5:7:3).
Literatura catehetică a Bisericii primare mărturisește că printre învățăturile de bază ale creștinilor recent luminați cu Botezul se număra învățătura despre a Doua Venire a Domnului și despre venirea Antihristului (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehismul 15).
Totuși, au existat ocazional neînțelegeri ale textelor hagiografice, care au creat reacții problematice în rândul credincioșilor.
Situații și evenimente care erau considerate semne ale prezenței Antihristului au trecut irevocabil, cum ar fi anul șase mii de la crearea lumii (vezi Sfântul Irineu de Lugdum, Împotriva ereziilor, cap. 22 și 24), căderea Romei, domnia otomanilor etc.), iar Antihristul nu și-a făcut încă apariția.
Prin urmare, așa cum scrie Sfântul Ipolit al Romei, „căci atunci când se va arăta, chiar timpul ne va dezvalui” (Despre Hristos și Antihrist, 49) și, așa cum adaugă Andrei de Cezareea, „timpul ne va descoperi și experiența îi va lumina pe cei înțelepți” (Tâlcuirea Apocalipsei, 38).
Problema, așadar, nu este dacă vom accepta un număr într-un document public, chiar și într-un climat deja problematic și indicativ pentru „semnele vremurilor”, ci dacă îl vom accepta ca semn al închinării la Antihrist și ca semn al său, când va veni el însuși.
În acest sens, CNP clasic, ca număr care ar facilita Statului să-și îndeplinească datoria față de cetățenii săi, este neutru din punct de vedere moral și spiritual (am spus, desigur, deja că numerotarea este problematică și periculoasă în mâinile regimurilor tiranice sau în contextul iresponsabilității morale a timpului nostru).
Cu toate acestea, prezența CNP digital în viețile noastre ne amintește de datoria noastră și poate fi cel mai bun mesaj al lui Dumnezeu pentru noi toți, să ne intensificăm pocăința zilnică, să avem grijă de noi înșine „ca nu cumva să ni se îngreuneze inimile cu lacomie, beție și îngrijorările vieții acesteia și ziua aceea să vină peste noi pe neașteptate, ca o cursă, căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ” (cf. Luca 11:34-35).
Întrucât am primit porunca de la Domnul Hristos să fim atenți la „semnele vremurilor” (Matei 16:3) și întrucât vedem că globalizarea la nivel politic, economic și religios avansează, apostazia de la voia lui Dumnezeu este în creștere și mulți oameni trăiesc în indiferență față de viața spirituală, putem vedea aceste situații ca „semne ale vremurilor” și ne putem cultiva credința, pocăința, dragostea față de Domnul și martiriul. Astfel, ne vom putea pregăti să înfruntăm înșelăciunea Antihristului, dacă va veni în zilele noastre, „ca să putem scăpa de toate lucrurile care trebuie să se întâmple [prigoana lui împotriva Bisericii] și să ne înfățișăm înaintea Fiului Omului” (cf. Luca 1:36) cu nădejdea vieții veșnice cu El în Împărăția Tatălui.
Această atitudine, care este caracterizată de credință, nădejde și iubire, care „alungă frica” (I Ioan 4:18), a fost recomandată și de Sfânta Comunitate a Muntelui Athos cu următoarea declarație:
„Împărtășind îngrijorarea membrilor pioși ai Bisericii, ne aliniem spiritului recentelor anunțuri ale Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei și multor Sfinte Mitropolii și Sfinte Mănăstiri […]. Îndeplinirea datoriei fundamentale de a mărturisi credința noastră în Domnul nostru Iisus Hristos nu poate fi compatibilă cu un spirit de agitație și panică, care, dacă nu altceva, trădează o lipsă de credință și o absență a harului Mirungerii din inimă.
«Depinzând de semnele vremurilor și de conștientizarea apropierii vremurilor de sfârșit, se creează o bună îngrijorare, al cărei rezultat este efortul pentru o pocăință mai deplină, lupta mai hotărâtă pentru a depăși patimile care ne ucid și o mai bună pregătire pentru intrarea noastră în Împărăția Mielului Junghiat» (Anunț EDIS 21.8/3.9.1997).
Această poziție a noastră este o datorie de iubire față de frații noștri de pe Sfântul Munte și din lume, care ne întreabă despre CNP digital.
Starețul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Grigorie al Muntelui Athos
Arhimandritul Gheorghe și frații mei în Hristos
Pe Muntele Athos, pe 3 august 2009
ApreciazăApreciază
Disputa de la Vizia
Sfantul Maxim Marturisitorul:
3.
Prin apostoli mincinoși, proroci mincinoși și învățători mincinoși mă refer la eretici, ale căror cuvinte și gânduri sunt stricate ( Faptele Apostolilor 20:30 ).
Așadar, cine primește pe adevărații apostoli, proroci și învățători, Îl primește pe Dumnezeu; tot așa, cine primește pe apostolii mincinoși, prorocii mincinoși și învățătorii mincinoși, Îl primește pe diavolul.
Așadar, cine, în alianță cu ereticii osândiți și necurați, îi alungă pe sfinți, în alianță cu diavolul, L-a lepadat în mod clar pe Dumnezeul-Om.
Așadar, examinând inovațiile deviante ale marturisirii credinței ortodoxe care au apărut în vremurile noastre, descoperim că au ajuns un grad extrem de grav, să avem grijă ca nu cumva, sub pretextul păcii, să fim găsiți alunecand in apostazia, lepădarea de credință, despre care a spus Dumnezeiescul Apostol ( 2 Tesaloniceni 2:3-4 ), că va precede, va fi prevestirea venirii Antihristului.
Disputa a avut loc în august 656 la Vizia, unde Sfântul Maxim se afla în exil.
Extras din
controversa între Sfântul Maxim și Teodosie, episcopul Cezareei Bitiniei
https://azbyka.ru/otechnik/Maksim_Ispovednik/disput-v-vizii/
ApreciazăApreciază
Ce ne va cere Antihristul?
Să ne astupăm urechile, fraților, ca să nu pierim cumva din cauza acestei blasfemii.
Și, îndreptățindu-se, spun că în ceea ce privește regii nu trebuie să acorde importanta și să pazeasca poruncile Evangheliei.
Iată o altă cadere ce precede apariția Antihristului!
Ce înseamnă: Să fie valabila o singură lege ( Exod 12:49 )?
Ce înseamnă: Judecata cea mai aspră va triumfa ( Înțelepciunea 6:5 )?
Ce înseamnă: Dumnezeu nu se uită la fața omului ( Galateni 2:6 )?
Cine este atunci legiuitorul împăratului sau al regelui? 219
Dacă supusul este la fel ca legiuitorul, atunci poruncile Evangheliei nu vor fi obligatorii pentru supus.
Căci dacă [aceste porunci se aplică] lui, atunci sunt valabile si celorlati, pentru ca, fiind supuși unei singure legi și legiuitor, să fie supuși și pașnici.
Dar dacă aceste porunci nu sunt obligatorii atunci când nu voieste, și poate că el nu vrea să respecte niciuna dintre porunci, iar ele se cuvin a fi implinite, atunci este evident unul din cele două lucruri: fie regele este Dumnezeu (căci numai Dumnezeirea nu este supusă poruncilor), fie va fi anarhie și discordie.
Cu adevărat, acolo unde nu există o singură lege valabila pentru toți, atunci cum poate fi pace, când regele dorește un lucru, de exemplu, să comită adulter sau o erezie, iar supușilor li se poruncește să nu aibă legătură cu adulterul, sau să nu participe la erezie și să nu încalce nimic din ceea ce a fost transmis de Hristos și de apostoli?
Și cum de nu ne este clar din aceasta că Antihrist este deja anticipat la ușă?
Căci [Col. 1033] adulterinii nu vor îndrăzni să spună:
„Nu poate regele să facă și să ordone poporului să se supună la ceea ce face el în mod ilegal?”
Atinci, tocmai prin aceste cuvinte ale lor, Antihrist e vadit deplin (103).
Căci Antihrist, fiind rege, va cere doar ceea ce vrea și ceea ce poruncește el ca (rege planetar); și nu va exista nicio diferență între el și predecesorii săi, cu excepția faptului că va dori și va cere ceva diferit de ceea ce ei [înainte în vechime] ar fi dorit sa împlinească.
Aceeași arbitraritate a fost arătată de episcopi in Sinoade.
Și cum poate o persoană sănătoasă la minte, căreia nu-i plac disputele, să nu fie de acord că acest lucru este într-adevăr așa?
Poate exista ceva mai rău decât această erezie până la apariția Antihristului?
Nu cred că Antihrist a venit deja; ci, începând de acum, își va face cumva apariția pana la sfârșit la acel moment, iar cei care cedează și cad acum vor fi în cădere si atunci, iar cei care prin puterea harului lui Dumnezeu stau fermi în luptă vor fi chiar și în acele zile biruitori asupra Antihristului prin mucenicie și moarte împreună cu Hristos.
https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/pisma-k-raznym-litsam/1#sel=162:1,164:26
ApreciazăApreciază
O decizie foarte atacata de Israel. Franța se pregătește sa declara statul Palestina. Dar si multe alte tari. Dar cel mai probabil Israelul va face ce vrea inclusiv cucerirea muntelui templului pt ca are SUA in spate. In cativa ani toate statele vor fi impotriva evreilor si Israelului ca sa se împlinească profețiile.
Dar nu inainte de a se inaugura al 3 lea templu sau loc de inchinare pe Muntele Templului dupa ce vor scoate afara arabii si creștinii. (Dupa episodul asta cel mai probabil israelul ca fi sters de pe harta cu mare ura). Mai dureaza ceva vreme… Sa se strângă evreii din lume in proiectul Marele Israel si ura sa tot creasca.
Incepe o mare dezbinare si intre evrei cum n a mai fost de multa vreme similar cu zarva produsa de aparitia lui Iisus si aparitia statului Israel 1948. Pana in 2010 israelul era dat exemplu de civilizație, uniune, educație, tehnologie si armata… De cand a intrat marxismul sorosost in ei… Au inceput dezbinarile. Acum au probleme ca orice alt stat… Pro netanyahu anti netanyahu, pro razboi anti razboi, pro solutie cu doua state, anti solutie si a mai fost si pro vaccinare anti vaccinare. Si multe altele. Asa va fi si cu templul.
Sunt 142 tari impotriva Israelului momentan. Avand in vedere cresterea antisemitismului in lume rapid. Chiar si filmele de la Hollywood in care sunt implicati foarte multi evrei devin foarte îndrăznețe in antisemitism si trateaza subiecte sensibile inclusiv despre mafia si secta chabad in SUA.
Oare cate tari anti Israel vor fi dupa 2030? 200? Cum zice apocalipsa: „si toata lumea va merge după Fiara”.
https://www.stiripesurse.ro/trei-sferturi-dintre-membrii-onu-sunt-in-favoarea-recunoasterii-statului-palestina_3767428.html
ApreciazăApreciază
Sistemul troglidit bolodan, cenzurează la greu:
ApreciazăApreciază
Spre sfârşitul vieţii, i-a fost foarte clar Părintelui Serafim Rose faptul că
nu-şi putea pune mare nădejde în nici o organizație bisericească pământească.
Într-o dimineaţă, parcă din senin, a făcut o afirmaţie surprinzătoare, pe care însoţitorul său nu avea să o uite niciodată.
„Toate organizaţiile ecleziastice”, a zis el, „în cele din urmă, îşi vor pleca capul lui Antihrist.”
(Citat din Părintele Serafim Rose, Împărăţia cerească, p. 107)
Cerându-i-se să explice, Părintele Serafim a spus că toate organizaţiile ecleziastice, prin însăşi virtutea existenţei lor, vor trebui să se supună unui lider mondial şi să fie „recunoscute” de către el pentru a continua să existe.
Desi Parintele Serafim Rose era un membru devotat al Bisericii Ortodoxe, stia ca nu-si poate pune nadejdea ultimă in nici o institutie bisericească.
Iata de ce, in scrisoarea catre un preot ortodox citată anterior, scria urmatoarele:
“Păstorii ortodocsi de astazi, mai mult ca niciodata, trebuie sa se fereasca
a-si pune nadejdea in ‘organizatie’ ci mai degraba sa priveasca mereu in Sus, la Pastorul Cel mare, Hristos“.
Intr-o alta scrisoare, dupa ce descria mica obste ortodoxa din Etna, Parintele Serafim Rose afirma:
“Noi insine avem impresia – fara a ne baza deocamdata pe ceva mai precis – că cea mai bună nadejde pentru păstrarea adevaratei Ortodoxii in anii care vin, sta in asemenea mici obsti de credinciosi care sa fie pe cat e cu putinta „de un cuget si un suflet”. Istoria secolului al XX-lea ne-a demonstrat deja ca nu putem astepta prea mult de la ‘organizatia bisericeasca’; in ea, chiar separat de erezii, duhul lumii a devenit foarte puternic. Arhiepiscopul Averkie, dimpreuna cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat sa ne pregatim pentru vremurile catacombelor,cand harul lui Dumnezeu s-ar putea sa fie luat de la „organizatia bisericeasca” si sa ramana numai grupuri izolate de credinciosi. Rusia Sovietica ne ofera de pe acum un exemplu a ceea ce ar putea sa ne astepte si pe noi – insa mult mai rău, caci vremurile nu merg spre bine”.
Cu toate acestea, faptul ca Parintele Serafim Rose nu-si punea nadejdea ultimă in organizatiile bisericesti nu inseamnă ca ar fi incetat vreodata sa creadă în invincibilitatea Bisericii Ortodoxe – Trupul tainic al lui Hristos – pe care porțile iadului nu il vor birui (cf.Mt. 16,18).
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2020/09/01/sosirea-existentei-catacombelor-ortodoxia-suferintei/
ApreciazăApreciază
https://r3media.ro/au-fost-anulate-zborurile-la-nivel-mondial/
ApreciazăApreciază
Ucenicii se uitau unii la alții, nedumeriți de cine vorbea. Unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus, stătea rezemat de brațul lui Iisus. Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este cel despre care vorbește. Apoi, rezemându-se de pieptul lui Iisus, I-a zis: „Doamne, cine este?” Iisus a răspuns: „Este acela căruia îi voi înmuia bucățica.” După ce a înmuiat bucățica, a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. Satana a intrat în el după bucățica. Iisus i-a zis: „Ce faci, fă mai repede!” Nimeni din cei ce ședeau la masă n-a înțeles pentru ce i-a zis aceasta. Unii credeau că, pentru că Iuda avea punga cu bani, Iisus îi zicea: „Cumpără ce ne trebuie pentru ospăț sau să dea ceva săracilor.” Iuda a luat bucățica și a ieșit îndată. Și era noapte.” ( Ioan 13:22-30 )
Uimirea ucenicilor este firească. Oare unul dintre ei L-ar trăda pe Domnul și Învățătorul, în numele căruia au înviat morții, au vindecat bolnavii, au scos demonii și au făcut multe alte minuni?
Este izbitor că niciunul dintre ucenici nu a observat acest lucru la Iuda, așa că s-a ascuns cu abilitate; și, de asemenea, că blândul Domn nu i-a spus acest lucru nici măcar celui mai apropiat ucenic al Său: „pe care îl iubea Iisus”.
Căci dragostea este dragoste și prin faptul că dezvăluie secrete.
Datorăm acestui trist eveniment o perspectivă spirituală: cât și cât de mult L-a iubit Domnul pe Sfântul Ioan Teologul Boanerghes, apostolul iubirii. Probabil că tocmai din acest motiv a devenit apostol al iubirii și a simțit că Dumnezeul-Om= Iubire, Dumnezeu este Iubire, pentru că a experimentat cea mai divină și perfectă iubire din toate lumile.
De aceea, Mântuitorul îi dezvăluie numai lui acest secret despre trădător.
Dar îl dezvăluie atât de imperceptibil încât niciunul dintre ceilalți ucenici nu a știut că era vorba de Iuda.
Mântuitorul, cu iubirea Sa smerită, a încercat până în ultimul moment să-l salveze pe Iuda de intențiile rele.
Și abia când tot Satana a intrat în Iuda, Mântuitorul i-a spus cu durere și tristețe: „Ce faci, fă mai repede”, și a spus-o în așa fel încât nimeni nu a înțeles la ce se refereau aceste cuvinte.
Când a intrat Satana în Iuda? „Apoi, îndată după îmbucătură, a intrat Satana în el”, Satana intreg. Și asta a fost după mușcătura sau imbucatura pe care i-a dat-o Mântuitorul.
Înseamnă: Iuda și-a deschis tot sufletul Satanei și l-a lăsat să intre în el, atunci când Mântuitorul iubirii a încercat pentru ultima dată să-l salveze.
Cu adevărat, un păcat teribil si abisal al naturii umane.
În prezența Dumnezeului întrupat, învățătorul și binefăcătorul său, Iuda îl primește pe Satana în sine.
Cu adevărat, Satana, cu tot ce i mai rău al său, s-a întrupat în Iuda.
Prin păcatul său, Iuda s-a echivalat complet cu Satana; căci un astfel de păcat necesită ca Satana intreg să fie în om, lucrând în el, transformând întreaga sa ființă într-un atelier de păcat și rău.
Câtă libertate în iubirea omului pentru rău!
Dumnezeu este prezent și nu îl împiedică cu forța; Satana este, de asemenea, prezent; iar omul l-a ales liber și cu îndrăzneală pe diavol și îl primește întreg în sine.
Cu siguranță, niciun om nu s-a simțit vreodată atât de liber în păcat și rău precum s-a simțit Iuda când Satana a intrat în el.
Evanghelistul Ioan, ucenicul „pe care îl iubea Iisus”, care a fost singurul care a aflat acest secret teribil al lui Iuda, consemnează acest lucru fără a-l mustra în vreun fel pe Iuda:
„Și el, luând bucatica, a ieșit îndată; și s-a făcut noapte”.
Cu siguranță e o noapte mai înfricoșătoare în Iuda decât afară, în natură.
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/tumachene-svetog-evandela-po-jovanu/#0_23
ApreciazăApreciază
https://r3media.ro/volodimir-zelenski-vrea-europenii-plata-salarii-mari-soldati-ucraineni-lupta-contra-rusia/😳😬🤔😱🙄
ApreciazăApreciază
Analfabetismul patristic al lui Christos Yannaras
Articol scris de dl. Panteleimon Tomazos, prorector în teologie dogmatică
Scopul acestui articol este de a demonstra că gândirea religioasă a lui Yannaras nu numai că ignoră teologia patristică — fapt care nu a fost suficient evidențiat de teologii academici și gânditorii religioși contemporani — ci merge adesea până la a proclama complet opusul a ceea ce susțineau Părinții Greci ai Bisericii. Abaterile lui Yannaras vor fi examinate în paragrafe separate, însoțite de titluri descriptive care vor indica punctele de diferențiere ale regretatului profesor de filosofie față de teologia Părinților Greci.
Ontologia persoanei și identificarea lui Dumnezeu cu Tatăl.
Yannaras notează următoarele: „Identificarea Ființei cu existența personală a lui Dumnezeu (o identificare cu consecințe cruciale pentru adevărul omului și moralitatea umană) interpretează revelația Dumnezeului unul și în același timp treimic al Bisericii. Dumnezeul unic nu este o Natură sau Esență divină, ci în principiu o singură Persoană: Persoana lui Dumnezeu Tatăl. Existența personală a lui Dumnezeu (Tatăl) constituie, «subzistă» Esența Sa, adică Ființa Sa: liber și din iubire El îl naște pe Fiul și purcede din Duhul Sfânt. Prin urmare, Ființa se reduce nu la Esență, ceea ce ar face-o o necesitate ontologică, ci la Persoană și la libertatea iubirii Sale, care subzistă Ființa în comuniune personal-trinitară. Modul în care este Dumnezeu Tatăl constituie existența și viața ca eveniment de iubire și comuniune personală” [1].
În acest punct merită menționat faptul că identificarea Tatălui cu divinitatea se regăsește la anumiți reprezentanți ai Teologiei post moderne a confesiunii romano-catolice, pe care Yannaras nu încetează să critice în multitudinea de lucrări ale sale [2].
Cu toate acestea, Părinții Greci ai Bisericii nu au afirmat niciodată viziunea – de origine ariană – că Dumnezeu este unul pur și simplu pentru că Tatăl este unul. Dimpotrivă, așa cum spunea Sfântul Ioan Damaschinul, Dumnezeu este unul, pentru că divinitatea este una [3], adică esența divină și energia ei inerentă.
Iubirea ca predicat, care este atribuită esenței divine și ipostaselor Sfintei Treimi și nu progresului energetic necreat al Dumnezeului Treimic spre creație.
Yannaras susține o sintagmă care a reușit să prevaleze atât în teologia academică modernă, cât și în predicile clerului în sfintele biserici.
Este formularea banală că Dumnezeu nu are iubire, altfel iubirea ar fi un simplu atribut natural, dar este iubire [4].
Totuși, o astfel de poziție ar însemna identificarea anti-isihastă dintre a fi și a avea în Dumnezeu, adică identificarea dintre esența care este și energia care este.
Cititorul prezentului articol ar trebui să știe însă că identificarea dintre ființă și iubire în Dumnezeu nu este altceva decât o reformulare literală a identificării augustiniene dintre esența necreată și energia sau atributul necreat în divinitatea necreată [5].
Cu toate acestea, Sfântul Grigorie Palama susține exact opusul în raport cu Yannaras, și anume că a avea se identifică cu energia și se deosebește de a fi, care se identifică cu esența [6], întrucât prima este mișcarea, în timp ce cea de-a doua este principiul mișcării (ipostasul este cel care mișcă sau cel care face). Prin urmare, dacă spunem că însăși esența lui Dumnezeu este iubirea, atunci repetăm identificarea anti-isihastă și augustiniană dintre esența necreată și energia necreată, întrucât nu putem identifica ceva natural (persoana naturală) cu însăși esența lui Dumnezeu.
Dumnezeu, conform lui Yanaras, nu numai că este iubire, ci există și ca iubire. Acest lucru îl conduce, desigur, inevitabil, la sabelianism, deoarece, dacă iubirea este însăși „ființa” lui Dumnezeu, care este uneori identificată cu esența la Părinții greci, iar iubirea este în același timp un mod de existență, care este întotdeauna identificat cu ipostasul sau persoana [7], atunci care ar putea fi exact diferența dintre iubirea considerată ca esență și iubirea considerată ca ipostas?
Cu excepția cazului în care susținem că există două feluri de iubire, una văzută ca esență și una văzută ca ipostas, așa cum fac teologii latini [8], ceea ce este nepotrivit, deoarece comunul nu poate fi identificat cu același lucru, așa cum este exact valabil și pentru viceversa[9].
Apoi, Yanaras afirmă pe aceeași pagină că fiecare persoană există ca oferită într-o comunitate de iubire. Sfânta Treime, în cele din urmă, nu este altceva decât o comunitate de persoane cu relații de reciprocitate iubitoare – dialogică, cel puțin conform gândirii religioase și filosofice a lui Yanaras. Totuși, termenul „comunitate” înseamnă identitate sau unitate la Părinții greci ai Bisericii, deoarece este identificat cu ceea ce este comun [10].
Prin urmare, la Părinți nu exista conceptul de intersubiectivitate, care este interpretată în primul rând ca constituirea sinelui prin relația unei persoane cu alte persoane.
Ceea ce acceptă Părinții greci, pentru a descrie taina trinitara, cel puțin pe cât este posibil din punctul de vedere al rațiunii sau al gândirii, este doctrina uniunilor și distincțiilor. Iar distincțiile sunt de două feluri, fie progresii ipostatice – distincții incomunicabile, fie progresii naturale – distincții comune.
Prin urmare, atunci când Yannaras numește uniunile (esența) drept iubire, modul de existență (ipostasis) drept iubire și energia divină (revelația) drept iubire, atunci nu face altceva decât să confunde comunul cu incomunicabilul, deoarece le dă exact același nume, fără a menționa măcar omonimia patristică [11].
Totuși, predicatul iubirii nu se adresează altceva decât energiei necreate (harului) [12], conform Părinților Greci, la fel ca și cel al erosului (providenței divine) [13].
Note:
[1] Yannaras, Libertatea Dumnezeirii, Ikaros Editions, Atena 2002, pp. 16-17. Vezi și același lucru, Șase picturi filosofice, Ikaros Editions, Atena 2011, p. 36.
[2] Identificarea esenței lui Dumnezeu cu persoana Tatălui pare a fi acceptată și de K. Rahner, atunci când susține că Tatăl este Dumnezeul preeminent. Vezi K. Rahner, „Theos in Nuovo Testamento”, în: Saggi Teologici, vol. 1, edizioni Paoline, p. 582.
[3] Ioan Damaschin, Împotriva iacobiților, Migne PG 94, 1476A. Vezi și Grigore de Nyssa, Cum trei persoane spunând în Dumnezeire, nu existau trei zei văzuți de greci din noțiunile comune, 2, JAEGER III, 1, p. 20: „Tot așa, Tatăl nu este pentru că Tatăl este zeu, ci pentru că este de aceiasi natură.”
[4] Yannaras, Abecedarul Credinței, Editura Domos, Atena 19865, p. 61. Vezi și Vezi, cu titlu indicativ, Ontologia Relației, Editura Ikaros, Atena 2008, p. 14: „Biserica creștină însăși afirmă (cu o repetare constantă în practica sa liturgică) că Dumnezeul la care se referă este inexprimabil, de nepătruns, invizibil, de neînțeles. În același timp, însă, ea definește ființa lui Dumnezeu ca iubire: nu că existența lui Dumnezeu precede și iubirea Sa urmează ca o caracteristică specială, nu că mai întâi El este și apoi iubește. Ci că ceea ce este Dumnezeu (existența Sa reală) poate fi definit doar ca iubire.”
[5] Augustin, De Trinitate, liber sextus, 7, PL 42, 928.
[6] Grigore Palama, Dialog cu Grigore, 18.
[7] Ioan Damaschin, expunere exactă a credinței ortodoxe, KOTTER II, p. 32.
[8] B. Mondin, La Trinita mistero d’Amore, ESD, Bologna 20102, p. 303. Pentru teologia romano-catolică, iubirea este atât esențială (amore essenziale), adică esența divină însăși, cât și personală (amore nozionale), adică ipostasul Duhului Sfânt.
[9] Grigore de Nazianz, Discurs teologic IV (Omilia LX), 12, BARBEL, pp. 194-196. [10] Vasile de Cezareea, Despre Duhul Sfânt, PG Migne 32, 153C și 165CD.
Pentru Părinții greci nu există comuniune a persoanelor, ci doar comuniune/identitate a naturii. Orice este de o natură este întotdeauna de o altă ipostasă, conform Sfântului Ioan Damaschin, care arată că ipostasele care sunt similare între ele nu comunică după ipostas, adică personal sau intersubiectiv, ci doar după natura lor comună. Vezi Ioan Damaschinul, Împotriva iacobiților, Migne PG 94, 1553D.
[11] Omonimia în acest caz afirmă că, atunci când un predicat este atribuit esenței lui Dumnezeu, cum ar fi cel al bunătății, atunci acesta își pierde conținutul semantic special, deoarece esența supraesențială sau ascunderea lui Dumnezeu nu poate fi denotată prin nicio determinare nominală. Vezi Grigore Palama, Dialogul lui Teofan către Teotimos, 24, P. Christos II, p. 251.
[12] Grigore Palama, Omilii NG’, 38, EPE 11, p. 311: „În a patra iubire este un Tată și un Fiu, și cinstea și unirea amândurora, și a Duhului.” Pentru Sfântul Grigore Palama, iubirea este una, întrucât este o energie naturală sau esențială și, prin urmare, nu poate fi nici esență, nici ipostas. Vezi și G. Panagopoulos, Introducere în istoria teologiei occidentale. Persoane, învățătură, perspectivă critică din perspectiva Tradiției Ortodoxe, ediții alternative / Eseu 20, Atena 2012, p. 94.
[13] Dionisie Areopagitul, Despre numele divine, IV, 13, PTS 33, p. 159.
[14] Yannaras, Abecedarul credinței, Domos Publishing, Atena 19865, pp. 61-62. [15] Grigore Palama, Despre energiile divine, 19, P. Christos II, p. 111.
https://orthodoxostypos.gr/%e1%bd%81-%cf%80%ce%b1%cf%84%ce%b5%cf%81%ce%b9%ce%ba%e1%bd%b8%cf%82-%e1%bc%80%ce%bd%ce%b1%ce%bb%cf%86%ce%b1%ce%b2%ce%b7%cf%84%ce%b9%cf%83%ce%bc%e1%bd%b8%cf%82-%cf%84%ce%bf%e1%bf%a6-%cf%87%cf%81%ce%ae/
ApreciazăApreciază
@ Felix,
…din enormul „puzzle” de link-uri… expun doar cateva „piese”.. Toate acestea, puse cap la cap, redau, cu usurinta, imaginea de ansamblu… a monstruoasei masinatiuni numita cmb si a celor care au contribuit si contribuie la sustinerea unor ‘dialoguri” generatoare doar de roade ..paguboase, – accesati
https://www.aparatorul.md/ecumenismul-este-condus-de-catre-masonerie-si-pregateste-calea-lui-antihrist/#comment-429126
https://www.aparatorul.md/scoala-pariziana-un-laborator-ortodox-de-invataturi-mincinoase-si-de-erezii/
https://www.aparatorul.md/teologie-a-dumnezeului-mort/?fsp_sid=92532
https://traditiaortodoxa.wordpress.com/category/necenzurate/
https://www.romanity.org/htm/rom.12.en.orthodox_heterodox_dialogues.01.htm
https://romanity.org/htm/rom.29.en.f_georges_florovsky.htm
https://archive.org/details/wccfops2.022/page/10/mode/2uphttps://romanity.org/htm/rom.27.en.Constitution_of_WCC_and_Protestant_Dictatorship.htm
https://www.cambridge.org/core/journals/scottish-journal-of-theology/article/abs/new-trends-in-greek-orthodox-theology-challenges-in-the-movement-towards-a-genuine-renewal-and-christian-unity1/81C8C8113361DDB93E1D7B3A151BB055
https://oikoumene.org/news/wcc-shares-insights-on-nicaea-and-the-quest-for-christian-unityhttps://oikoumene.photoshelter.com/galleries/C0000Y6.uIvfkWyc/G00007J_myIzxLUI/I0000S3pQJc1v6sE/PhotoByChadyChata-4-jpg
https://oikoumene.org/news/preparatory-meeting-convenes-in-lead-up-to-wcc-sixth-world-conference-on-faith-and-order
ApreciazăApreciază