Nicolae Paulescu, adevăratul creator al insulinei. Cum i-au furat doi tineri canadieni marea descoperire
Nicolae Paulescu, profesor de fiziologie al Universității de Medicină și Farmacie din București, este cel care a descoperit pentru prima oară, în 1921, insulină, hormonul secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.
Paulescu este cel care a demonstrat eficientă acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și care a folosit insulină în tratarea diabetului. Descoperirea să a salvat milioane de vieți.
Enciclopediile îi prezintă însă, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting și Charles Best care, în 1922, aveau să primească Premiul Nobel, în dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de muncă și stăruință în laborator ai profesorului au fost furați de cei doi tineri canadieni, care luaseră cunoștință de muncă romanului din publicațiile vremii. În baza articolelor acestuia, ei au reușit să izolelze insulină și să o folosească în tratarea unui pacient. Cu 8 luni înainte, Paulescu publicase într-o revista de specialitate belgiană rezultatele cercetărilor sale sub titlul „Recherches sur le rôle du pancréaș dans l’assimilation nutritive”. Doar că n-o numise insulină, ci pancreina. În 1916, pe când se află în stadiul final al cercetării, trupele germane ocupaseră Bucureștiul. A trebuit să-și amâne anunțarea rezultatelor definitive.
Citeşte mai multe în articolul „Cele mai importante inventii romanesti”!
Comentariu saccsiv:
Exista si Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. Dr. N. C. Paulescu“:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
„Lazărul” medicinei și Lazărul credinței: o comparație nepotrivită
Recent, un bărbat în vârstă de 78 de ani din Italia a fost readus la viață după două stopuri cardiace, în ceea ce experții au numit „efectul Lazăr”.
Acest termen medical se referă la resuscitarea după alte tentative de resuscitare.
Totuși, utilizarea termenului „sindrom Lazăr” contrazice creștinismul și Ortodoxia.
Sfântul Lazăr cel mort de patru zile nu a înviat printr-o tehnica medicala.
El a fost înviat din morți de Iisus Hristos Dumnezeul-Om după patru zile petrecute în mormânt, constituind o minune reală, supranaturală și o intervenție Divină.
Medicina investighează fenomenele naturale, în timp ce Învierea lui Lazăr transcende natura, demonstrând puterea nelimitată a
Dumnezeului-Om.
Identificarea unui eveniment medical cu miracolul Învierii Sfântului Lazăr ofensează sfințenia miracolului și distorsionează învățătura creștină.
Este important să separăm terminologia științifică de adevărul spiritual și să acordăm evlavia cuvenita Persoanelor Sfintei Treimi și miracolelor din credința noastră.
Termenul „sindromul Lazăr” este nepotrivit și ofensator pentru Ortodoxia noastră.
Cu sinceritate,
Ioan
https://konstantinoupolipothoumeno.blogspot.com/2025/07/blog-post_781.html
ApreciazăApreciază
Steaguri
(bannere publicitare) noi în Iudeea?!
Actualizări privind junincile pentru ceremonia templului ?!
Actualizarea machetei șantierului reconstructiei celui de-al treilea templu…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Occidentul dezvoltat atacă Rusia. Din nou. Mai ales Germania. Pute rău a istorie în aer. Kursk. Barbarossa. Ucraina nazistă. Atît de multe asemănări. Occidentul nu învață deloc din istorie. Nici România cea prea degrabă slugarnică. Drept pentru care mă întreb deja: dacă Bolojan își dorește cu tot dinadinsul să fie Antonescu, cine oare se pregătește să fie Petru Groza al anului 2030? O să aflăm, evident, în 2030. După un nou război mondial. Nici nu știți cît de repede trec cinci ani. Ca din 1940 în 1945. Românii merită tot ce e mai bun. Ghinion.
https://www.facebook.com/mirel.palada/posts/pfbid03aM31CYTQZL2P8rFY3tjqvJ9yhNtHe2FG3y1GSs8QUyxFZJzZeXrsRGXgL1ft7gcl
Ce mișto ne-au luat cu discuții despre nea Nicu de am și uitat să ne mai supărăm că am devenit și mai săraci cu câteva procente, doar ca să ținem în viață un stat corupt, gras și incompetent, mai preocupat de slava Ucrainei decât de bucuriile românilor.
Cum am spus, poporul acesta poate fi foarte ușor manipulat.
Când vom fi dați pe mâna rușilor o să vedeți că exact masa asta de idioti voioși care au votat cu banana și blugii, vor descoperi încântați ce gustoși sunt pelmeni și ce cool e balalaika.
Poporul român este foarte simplu de folosit. Nu cred că are mai mult de 3 butoane.
https://www.facebook.com/bogdanalexduca/posts/pfbid032fNqQThSHL2QuNt8Xuqn1vmsKrFu6vJkPmJWEcfQUv6iP93tjaj2vFSb7mJ86hkVl
După apocalipsa climatică, pandemică și războinică, „tefeliștii” care conduc țara ne anunță încă un dezastru ce pândește România: reevaluarea lui Ceaușescu.
Doi din trei români consideră că Ceaușescu a fost un lider bun, la 35 de ani de la răsturnarea sa de la putere, în chiote generale de bucurie. Propaganda e gata iar să depășească planul pentru a schimba mentalul colectiv. Sigur, tot rușii sunt de vină (ce ironie: Ceaușescu era oaia neagră a lagărului comunist), sau trumpiștii de peste ocean. Nu e posibil ca poporul care are acum și pâine (cu grâu mai mult ucrainean) și circ la discreție (avem posturi mai multe decât butoane pe telecomandă) să aibă nostalgii după Epoca de Aur, când era frig, ne era foame și nici prea multe distracții nu existau, iar de libertate nici nu se punea problema.
Totuși, cum de e posibil să ne înscriem pe o traiectorie la capătul căreia sunt șanse bune să cerem tricouri cu Che Ceaușescu în locul brandului internațional Che Guevara? Ce s-a schimbat în România de la Revoluție, astfel încât să fie nevoie tot mai mult de încă o revoluție?
România a devenit un stat capturat, unde se anulează alegerile când rezultatele sunt previzibile și nedigerabile de înaltele porți la care se închină liderii noștri. Interesul național este acum interesul puterii care ne poate ajuta să ne apropiem cel mai mult de obiectivele noastre imediate și pe care vrem să o supărăm cât mai puțin. Cum ne-a explodat datoria publică în față, stăm în genunchi în fața birocraților europeni, poate-poate nu se lasă cu sancțiuni care să ne îngroape iremediabil.
Suntem o țară de importuri, dezindustrializată și tot mai depopulată. Nu se face foamea doar pentru că putem pleca să slujim prin străinătate, când locurile de baștină nu mai oferă nimic. Marile orașe se sufocă din cauza exodului dinspre provincie, micile localități se golesc pe repede înainte, milioane de români sunt refugiați economici în vreme de pace.
Deși toate echilibrele macro sunt date peste cap, „martorii lui Bolojan” se înverșunează tot împotriva micilor firme, angajaților mărunți, pensionarilor, serviciilor publice, făcându-se că plouă când multinaționalele se „optimizează” fiscal, iar „licuricii” de la Washington sau Bruxelles ne mai cer o tranșă de miliarde pentru apărare, cu arme livrate la „Sfântul Așteaptă”.
Aprecierea pentru Ceaușescu este aprecierea independenței naționale, a dorinței ca interesul național să prevaleze. Cizmarul analfabet a devenit preferabil ramelor pro-europene. Nu este vorba de nostalgia pentru comunism, ci de nostalgia pentru traiul pe propriile picioare și pentru verticalitate în relațiile internaționale. Exact ce lipsește în aceste vremuri.
Dezastrul care venea cândva de la Răsărit vine acum de la Apus, sub forma politicilor pentru salvarea planetei, obsesiilor confruntării cu Rusia pentru a-i prelua resursele de care Vestul începe să ducă lipsă, demențelor „woke”.
Din 2027 vom plăti și o taxă pe carbon, ca și cum nu era de ajuns că ne vom confrunta în curând cu liberalizarea prețurilor la energie. Iar ironia sorții face ca Europa să conteze cu mai puțin de 10% din totalul emisiilor cu efect de seră (tot Occidentul are abia 20–25%), astfel încât nu are niciun sens să chinuim populațiile de aici dacă China sau India își cresc emisiile la ele acasă.
În istorie au mai existat perioade în care încălzirea planetei a fost peste nivelul din prezent — în timpul Imperiului Roman și în Evul Mediu, cu vikingii transformați în mari exploratori odată cu topirea ghețurilor. Atunci nu existau gaze cu efect de seră și poate tot Soarele ar trebui indicat ca principal vinovat, dacă propaganda n-ar avea idei fixe de promovat.
Educația sexuală în școli, căsătoriile între persoane de același sex, operațiile de schimbare de sex la minori, defilările cu curcubeul în piept impuse de afară au scârbit o populație care, în mod tradițional, evită excesele. Și de aici dorința tot mai mare de autonomie și tăiere a importurilor culturale de acest tip.
Apariția mitului Ceaușescu nu presupune și revenirea celui legat de comunism. Oamenii au înțeles că, la nivel de sistem, comunismul va eșua iremediabil după ce reușește să scoată din sărăcie prima generație. Următoarele, confruntate cu lipsa stimulentelor (nu te poți departaja prin muncă de vecinii tăi), sfârșesc în chiul și lene generalizată, iar economia se prăbușește. Excepțiile sunt kibbutzul evreiesc și comunitățile creștine tip Amish, unde există un liant religios, iar numărul relativ redus de membri face imposibilă mimarea muncii pentru comunitate.
Din păcate, prăbușirea comunismului în Est a grăbit sărăcirea clasei mijlocii în Vest. Social-democrația, care fusese inventată pentru a slăbi fascinația pentru comunism, a fost înlocuită cu neoliberalismul, pentru că elitele au înțeles că pot dereglementa piețele în folosul acumulării de capital, dacă principalul inamic a falimentat. Astfel, modelul ideologic al Vestului devine la fel de nedigerabil ca cel al Estului la sfârșitul anilor ’90 din secolul trecut.
Precum economia în timpul comunismului, drumul spre prăpastie este traiectoria pe care s-a înscris și economia românească în ultimii ani. Construită exclusiv pe consum, fără posibilitatea de a se reinventa rapid, economia românească poate intra într-o spirală mortală după măsuri prelungite de austeritate (vor scădea încasările din taxe și impozite, acestea vor fi majorate pentru a compensa necolectarea, după care va urma un nou val de scăderi și tot așa).
Într-o singură generație (35 de ani au trecut de la Revoluție), România a făcut datorii de 60% din PIB, a pierdut peste 20% din populație, nu mai are economie productivă, și-a vândut distribuțiile de utilități și bună parte din resursele naturale, poate fi împinsă într-un conflict pe post de carne de tun, având conducerea cea mai servilă și șantajabilă. Și ne mai mirăm că avem mitul lui Ceaușescu? Cine ar vrea să pună obrazul pentru un stat în disoluție și pentru o structură suprastatală care folosește orice pretext pentru a-și extinde autoritatea birocratică asupra statelor-națiune — de la pandemie, la lupta cu încălzirea globală și războiul din Ucraina?
Nu știu dacă voi mai apuca o a doua schimbare de paradigmă politică, dar primii pași până la revoltele disperării din stradă sunt: tăierea surselor de finanțare internă — refuzul de a mai cumpăra titluri de stat, căutarea unei rezidențe fiscale în străinătate, boicotarea propagandei și a multinaționalelor.
Iar după căutarea independenței trebuie să urmeze alegerea libertății în dauna confortului. Una dintre temele propagandei la ultimele alegeri a fost degradarea nivelului de trai dacă se votează „neeuropean”. Partidele pro-europene asigurau stabilitatea cursului de schimb, care venea însă la pachet cu măsuri de austeritate țintite, precum pe timpul lui Băsescu, în marea masă, ocolind multinaționalele, clienții politici și eternele comenzi pentru înarmare.
Să înțelegem că recâștigarea unei feliuțe din independența și libertatea pierdute poate aduce degradarea nivelului de trai, cel puțin în prima fază. Schimbarea filosofiei fiscale și bugetare, eliminarea avantajelor pentru firmele străine în dauna celor locale și a privilegiilor clientelei electorale — care e servanta ideală a intereselor străine — va fi privită chiorâș de la Bruxelles, așa cum pățesc acum ungurii sau slovacii. Dar, spre deosebire de ei, noi mai avem încă resurse naturale, iar piața internă poate fi atât o sursă de producție, în special în zona industriei alimentare, cât și de desfacere.
„Apă, hrană, energie” sună mai actual ca oricând, mai ales după episodul Lungulețu și explozia previzibilă a prețurilor la energie în următoarele luni.
https://www.napocanews.ro/2025/07/che-ceausescu.html
UN MILIARD DE EURO PENTRU COMBATEREA ȘTIINȚIFICĂ A NOSTALGIEI
MOTTO: „…Democraţia noastră a suferit cel mai grav atac. Cea mai gravă criză a regimului democratic din România postdecembristă are loc acum. Această criză reflectă nu doar o indolenţă a noastră ca societate, ci şi un război în mijlocul căruia ne aflăm -un război informaţional… Îl vedem pe Ceauşescu vedetă la festivaluri pe internet, iar noi nu avem capacitatea de a răspunde unor astfel de atacuri. În 35 de ani, nu am construit anticorpi pentru a rezista. Nu avem capabilităţi tehnice, nici agresive, pentru a combate agresiunile informaţionale… Dacă România poate aloca 7 miliarde de euro pentru F-16, atunci poate aloca şi un miliard pentru combaterea războiului informaţional. Vorbim despre o problemă de securitate naţională!” (Remus Ștefureac, director al INSCOP, discurs rostit cu prilejul unei conferinţe organizate la Palatul Victoria)
…………………………………………………………………………..
Da, da… guvernul se sacrifică pentru noi strângându-ne de gât. Ar trebui să nu fim nesimțiți, ci să apreciem efortul susținut și autodisciplina acestuia! Și cât efort, câtă sudoare, cât sacrificiu sunt necesare ca să strangulezi o țară întreagă! Ei ne sugrumă ca să nu mai putem înghiți mici cu muștar și sărmăluțe-n foi de viță, iar asta e spre binele nostru, desigur, ca să nu ne îngrășăm! În schimb, când ne mai rămâne pe esofag o găurică mică-mică, așa, cam cât chestia aia de furnică, Bolo&Anastasiu se sacrifică din nou și ne vâră prin orificiu o porție de taxe proaspete, ca să ne piară definitiv pofta de mâncare și să trăim, în sfârșit, sănătos!
Vicepremierul Dragoș Anastasiu crede că statul trebuie privit ca o corporație și atunci e absolut normal ca prostimea să se spetească muncind iar ăia din vârf să prospere… doar ei, elitele, duc greul gândind direcțiile… strategiile… reformele de tip „foamea-n gât” pentru plebime… Atât că n-au construit ei corporația și nici n-au moștenit-o… dar de exploatat, ar fi și păcat să n-o exploateze, dacă tot au primit-o cadou! Ca urmare, dacă vor să vândă tot -pământ, afaceri, apă, bănci, hidroelectrice, aer sau orice altceva, dânșii vând și gata! Doar n-o să ceară opinia sclaveților pentru o astfel de decizie! Tot așa, dacă vor să se bage într-un război, că, de! apar anumite oportunități financiare -și asta nu neapărat pentru corporația lor, ci pentru alte corporații, mai babane, mai cu ștaif, cărora le este vasală- se bagă! Și la fel, doar n-o să întrebe pleava ce părere are despre asta! De asemenea, ca în orice corporație, când se decide să se comaseze, se comasează, ura și la gară! Se comasează întâi bibliotecarii, profesorii, medicii… adică personalul neesențial. Comasăm un medic cardiolog cu un oftalmolog și acoperim o gamă largă de servicii medicale constând în ochelari revoluționari combinați cu stimulatoare cardiace… Comasăm o educatoare cu un profesor de filosofie și ies grupe întregi de copilași incapabili să-și șteargă nasul fără să folosească manșetele, dar care scriu 1…2…3… și pe urmă se întreabă despre sensul numerelor și dacă sunt ele reale sau sunt sisteme formale, adică niște construcţii ale gândirii abstracte bazate pe matematică. Dar, la rigoare, putem comasa și premierul unei țări cu un lucrător de la salubritate și apoi privim cu satisfacție cum prim-ministrul strânge pet-urile și hârtiile mototolite dintre rândurile de scaune, după ședințele de partid colectându-le diferențiat, în conformitate cu codurile deșeurilor, în saci având culori specifice.
Suntem în plină revoluție a bunului-simț!
Intrăm într-o perioadă când banul trebuie cheltuit cu responsabilitate și avem înțelepciunea necesară ca să înțelegem asta, de câte ori vedem pe ecran cuta din mijlocul sprâncenei lui Bolo și degetul lui erect îndreptat amenințător către noi. De aceea, eu una aplaud frenetic inițiativa domnului Remus Ștefureac, făuritor de sondaje, care a sugerat cu deplin temei pe ce anume putem cheltui banii pe care îi recuperăm, prin stoarcere, de la mămici, prichindei, bunici, persoane cu dizabilități, oameni aflați în concedii de boală, etc. Hai să zicem… vreun miliard de coco -mare scofală! ce mai este un miliard de coco astăzi!- se vor duce pe „combaterea războiului informaţional”, în așa fel încât, într-un viitor sondaj care va fi dat publicității de INSCOP-ul domnului Ștefureac, Nicolae Ceaușescu să nu mai fie considerat de două treimi dintre cetățenii români un lider bun. Căci, plin de îngrijorare, domnul Ștefureac constată, în urma antologicului său sondaj de opinie, că:
„Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a percepţiei, tocmai în zilele noastre când comunismul pare a fi mai popular decât în cele mai bune vremuri ale existenţei sale.”
Să lupte el, deci, cu percepția publică… și cum să lupte? Păi, folosind, desigur, propaganda cea mai deșănțată și încasând fără număr, fără număr, pentru acest efort istoric. Și isteric. De ce să se străduiască guvernul să facă viața oamenilor mai bună? Păi, nu-i mai simplu să le frece mințile cu o propagandă așa-zis pro-europeană obscenă, dar bine remunerată, care să „demonstreze”, după ce a tocat miliardul de coco de la buget, că populația a fost „conștientizată”, că și-a autoadministrat o palmă peste frunte și un șut în cur și așa, luminată, a constatat -dar numai în sondajele lui Ștefureac, desigur!- că Ceaușescu n-a fost un lider chiar atât de bun? Nu-i mai bine să îngrași niște ploșnițe care trăiesc din molfăiala vorbelor și statisticilor degeaba, decât să ridici puțin nivelul de trai și doza minimă de speranță a oamenilor pentru ceea ce îi așteaptă?
Nu v-ar fi vouă rușine, nemernicilor, să vorbiți despre „o problemă de securitate naţională” când principala problemă de securitate națională o reprezentați voi, cu programele voastre aberante de austeritate, voi, care arătați cu degetul către populație de parcă ea ar fi cheltuit fără cap sume amețitoare, de parcă ea ar fi hotărât alocările pentru războiul din Ucraina și, ca dovadă că erau cheltuieli făcute cu inteligență, tot ea le-ar fi și „secretizat”!? Da, da… rușii… pericolul de la răsărit… vectorii putiniști… factorul extern… actorul statal… etc. mereu e altcineva de vină.. Cu precădere, războiul informațional. Ce convenabil… doar a spus și președintele că nimic nu se poate dovedi, că ar trebui mulți ani de investigații și sume nelimitate pentru a obține dovezi… așa că mai bine-i dăm miliardul de euroi lui Ștefuleac, să ne spună el, după ce-l va cheltui, că ne-am reparat la minte!
În ritmul ăsta, băieți, o să-i transformați în curând în nostalgici ai socialismului și pe ăia care n-au trăit înainte de 1990! Noroc că va veni atunci INSCOP-ul și ne va spune cu hotărârea nevestei prinse de soț cu amantul în pat: „Dragă, nu te enerva! Ceea ce vezi tu nu-i adevărat, zău așa”!
https://www.facebook.com/luminita.arhire/posts/pfbid0KJMoNShGNzCkX7TWAYTQSDFtxvjUa5VAt6SN6Suqj5prDbSQBSNSo1Ee37Fe1nz9l
ApreciazăApreciază
https://www.ebihoreanul.ro/stiri/una-din-10-comune-din-bihor-are-probleme-in-asigurarea-apei-din-cauza-secetei-persistente-195476.html
ApreciazăApreciază