SACCSIV – blog ortodox

Sorin Rosca Stanescu: Urmeaza confiscarea caselor

Posted in Romania by saccsiv on iulie 9, 2025

Cititi va rog si:

OPINIE. Minunata Lume Nouă din 2030: „Nu veți deține nimic. Și veți fi fericiți”

CEO al JPMorgan Chase sugerează confiscarea de către guvern și corporații a proprietăților private ale cetățenilor pentru a accelera inițiativele climatice

 

Tagged with: , , , , , ,

15 comments

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Avatarul lui Felix Felix said, on iulie 9, 2025 at 4:25 pm

    Parintele Athanasie Mytilineos:

    Martiriul sângelui este incununarea, dragii mei, darurilor Duhului Sfânt.

    Nu toți credincioșii primesc acest dar.

    Acest har al Duhului Sfânt este cel care îi pregătește pe credincioși și Același Duh Sfant îi pregătește pe viitorii martiri.

    Cu Harul Duhului Sfânt devenim oameni duhovnicesti, în dar primim, dacă avem o credință intensa și o iubire pentru Hristos, harul Duhului Sfânt care ne pregătește, v-am spus, și pentru darul suprem, care este martiriul.

    Dar în ce constă această pregătire?

    În sporirea celorlalte daruri ale Duhului Sfânt.

    Adică, dacă ai primit și alte daruri și le-ai sporit pe acestea, atunci Duhul Sfânt îți dăruiește și darul martiriului.

    Este maximum; trebuie doar să ne gândim la ce înseamnă martiriul – ceea ce, desigur, este bine cunoscut; dacă deschidem un martirologiu, vom vedea ce mucenicii cumplite au îndurat cei care au mărturisit iubirea lui Hristos.

        În ce constă, așadar, această pregătire?

    În sporirea celorlalte daruri, așa cum v-am spus, ale Duhului Sfânt.

    Se știe că darurile Duhului Sfânt vin din exterior – nu există în noi.

    Vin din exterior, vin de la Duhul Sfânt.

    Omul, ca destinatar al acestor daruri, acceptă pur și simplu această daruire.

    De exemplu, vă spun, dragostea nu are izvorul în inima omului, nu…

    Are un izvor, darul dragostei necreate, din Duhul Sfânt.

    Dumnezeu trimite acest dar și când omul este receptiv la acest dar, îl primește.

    Și când îl primește, atunci are darul dragostei, fie față de Dumnezeu, fie față de aproapele său, însă darul dragostei vine din exterior.

    Să știm asta și să înțelegem.

    Este ca și cum – ca să spunem teologic – fiecare dar este o energie necreată a lui Dumnezeu care este trimisă fiecărui credincios și, în consecință, dacă credinciosul răspunde receptiv, atunci, desigur, acest dar locuiește în credincios și îl manifestă.

    Astfel, fiecare persoană, desigur, primește darurile Duhului Sfânt, darurile din ceruri, dar este chemată doar să accepte – fiecare persoană, dar nu toți oamenii acceptă, darul vine, dar nu-i găsește receptivi – caci persoana care va primi un dar de la Duhul Sfânt este chemată să-l accepte și să-l sporească.

    Iată lucrul important…

    Nu este vorba doar de a-l accepta, ci trebuie să-l și sporească; pentru că sporirea, desigur, am spune noi, este din nou cu ajutorul Duhului Sfânt, dar liberul arbitru uman, voința umană, dorința umană participă, așa cum vom vedea din nou mai jos.

        Așadar, să menționăm care sunt acele lucruri care vor ajuta, astfel încât, atunci când ele cresc și Dumnezeu vrea – atenție; Dumnezeu vrea – să ajungem și la darul suprem al Duhului Sfânt, care este martiriul.

    Și în primul rând, avem creșterea darului credinței.

    Dacă Duhul Sfânt nu dă darul credinței, nu vine din afară, nu este ceva al meu, atunci nu voi putea niciodată să cred în Dumnezeul-Om.

    Duhul Sfânt vine să-mi dea darul credinței și este foarte bine.

    Ce trebuie să fac? Să sporesc darul aceasta.

    Sporește în multe feluri.

    Prin studiu Noului Testament, prin rugăciune, prin aprofundarea în taina credinței ortodoxe, prin respectarea poruncilor lui Hristos Dumnezeu și așa mai departe.

    Credința crește și scade – să nu uităm asta.

    De exemplu, ucenicii i-au cerut Domnului Hristos; desigur, au plecat de la o credință pentru a-L urma pe Hristos, dar știți ce au văzut în ei înșiși?

    Că credința pe care o aveau nu era suficientă, de aceea i-au spus Domnului:

    „Doamne, adaugă-ne credință.”

    „Adaugă-ne.”

    Ah, deci credința este ceva care se adaugă.

    Da.

    Dar dacă se adaugă, atunci se și ia.

    Este foarte natural.

    Așa vedem, Petru la un moment dat s-a descurajat.

    Ce i-a spus Hristos când s-a dus să meargă pe suprafața lacului?

    „De ce ai ezitat, omule cu puțină credință?”

    Credința i-a fost luată în acel moment.

    Din ce i-a fost luată? Din teama care îl învaluia privind năvala vântului și valurile.

    Dar Petru îl avea în fața lui pe Învățătorul și Mântuitorul.

    Ei bine, i s-a impuținat credinta

    Dar Iuda?

    Iuda nu și-a diminuat credința, pentru că, pentru a-L urma pe Hristos, avea o oarecare credință.

    Insa vine momentul în care pierde, pierde complet credința.

        Așadar, să nu uităm, s-ar putea să-mi pierd credința, s-ar putea să-mi regăsesc credința, s-ar putea să o sporesc, s-ar putea să o scad.

    Și creșterea credinței presupune nu o credință moderată, ci multă credință, atunci când vorbim despre creștere.

    O credință vie, activă, o credință care vede cu sinceritate acele lucruri pe care mulți nu le văd și care cu siguranță au o credință moderată.

    Ne întrebăm adesea, iubiților, „de ce nu crede omul acela sau acesta? De ce are atât de puțină credință?”

    Da.

    Știți când va fi testată credința creștinilor?

    Este testată zilnic…

    Dar va fi testată îndeosebi în zilele Antihristului.

    Vom merge, fratii mei, să ne închinăm lui Antihrist?

    Se invoca niște scuze – aud asta de la mai multi… – doar ca să-ți iei mâncare, pentru că spui că ai copii de crescut!?

    Deci asta e cauza cedarii și a apostaziei?

    Ai copii, nu-i așa? „Ce vei face?”

    V-am spus, am auzit-o de mai multe ori…

    „Cum să-mi las eu copiii să moară de foame?”.

    Nu este aceasta o cedare?!

    Și te vei grăbi să… te închini Antihristului!

         Un al doilea punct.

    Este vorba despre creșterea speranței.

    Nadejdea – ce este nadejdea? – este credință accentuată.

    Dacă îi spui copilului tău mic că atunci când te întorci de la serviciu, îi vei aduce o jucărie foarte frumoasă, copilul crede asta.

    Ceva mai mult; sare de bucurie: „Tati îmi va aduce o jucărie, mi-a spus!”

    Și ce face? Se bucură!

    Deci ce este speranța? Speranța este credință accentuată și aduce în prim-plan, aduce în prim-plan bucurie.

    Aceasta este nădejdea.

        Credinciosul trebuie să înceapă și el să experimenteze zădărnicia lumii prezente.

    Câte lucruri nu există în jur…

    Dar credinciosul nu vede zădărnicia în lucrările harului Dumnezeu, ci în lucrările oamenilor.

    Nimic din ceea ce creează Dumnezeu nu este în zadar.

    El a făcut omul. Este omul o lucrare zadarnică a lui Dumnezeu?

    Oh! Ascultați ce spune Psalmistul:

    „Nu în zadar i-ai creat pe toți fiii oamenilor?”, spune el în Psalmul 88.  

    „În zadar a creat oamenii?”

    Deci crearea omului nu este ceva în zadar.

    Lucrările lui Dumnezeu nu sunt în zadar.

    Tot ce există în jur. De la soare până la iarbă. Stelele, totul, tot ce face Dumnezeu, nu este nimic în zadar.

    Lucrările oamenilor, însă, sunt cele care nu poartă pecetea lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt în zadar.

    Totuși, speranța trebuie să se desprindă de lucrurile pământești și să fie legată de lucrurile cerești.

    Aceasta este creșterea nadejdii care face obiectul acestei discuții.

        Ajung la un al treilea punct.

    Este vorba de creșterea iubirii.

    O iubire care trebuie îndreptată către cealaltă persoană, desigur, dar mai presus de toate către lucrările lui Dumnezeu și către Hristos Dumnezeu Insuși.

    Voi iubi lucrările lui Dumnezeu.

    Un mic animal, o floare. Îl voi admira pe Creator.

    Dar mai presus de toate Îl voi iubi pe Dumnezeu; pentru că orice altă iubire individuală se termină acolo, la iubirea lui Dumnezeu.

    De multe ori vorbim despre iubire – de multe ori!

    În limbajul nostru este vorba despre iubire – dar o iubire pe care o înțelegem întotdeauna doar către cealaltă persoană și nu către Dumnezeu.

    Ca și cum ar fi de la sine înțeles că Îl iubim pe Dumnezeu.

    Dragii mei, nu este deloc de la sine înțeles…

    Trebuie să disting, să-mi amintesc, chintesența poruncilor: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău – etc. – și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

    Când poruncile sunt așezate una după alta, într-un mod ierarhic, nu este dintr-o dispoziție exagerata, ca să spunem așa.

    Pur și simplu, iubirea față de o altă persoană este a doua după iubirea față de Dumnezeu.

        Deci, când vorbim despre iubire, nu ne referim la iubirea pentru Dumnezeu.

    E o cădere, un accident…

    Dar ce e și mai rău, știți ce e? Hmm…

    Vorbim despre mileniu. „Vom intra”, spunem, „în al treilea mileniu”.

    Însă la ce trebuie să fim atenți?

    Aud, citesc… „La ce să fim atenți?”

    Da. „Să nu repetăm”, spun ei, „greșelile”, -mari, străluciți oameni de știință, de altfel foarte drăguți- „nu ar trebui să repetăm ​​greșelile pe care le-am făcut în al doilea mileniu.

    Trebuie să dezvoltăm – subliniază ei aici… – umanismul; pentru că am accelerat tehnologia, copiii noștri trebuie să învețe tehnologia și computerizarea, am atins anumite culmi ale tehnologiei, adică…, încât omul însuși se întreabă: ‘

    ‘Chiar am ajuns în punctul ăsta?””.

    Și totuși, dragii mei, credem oare că această cunoaștere va aduce și umanism?!

    Dimpotrivă, a adus sălbăticie, dezumanizare, nu umanitate.

    Știți de ce?

    Pentru că ceea ce vrem să cultivăm, și anume umanitatea, nu vine de la Dumnezeu.

    Este ceva despre care vorbim despre iubire, direct de la persoană la persoană.

    Și astfel am văzut fenomenul… bombardării sârbilor „din motive”, se spune, „umanitare”…

    Ați auzit vreodată asta?

    „Din motive de caritate…”.

    Știți ce este asta? O repetiție generală.

    Serbia este o repetiție generală pentru ce va urma….

    Este testul general, un test general, ce se va întâmpla în continuare în lume, dacă nu satisfacem gusturile celor care au anumite gusturi…

    Și asta se numește iubire?

    Iubirea trebuie să vină de la Dumnezeu.

    Trebuie să aibă pecetea lui Dumnezeu.

    Altfel, această umanitate, acest umanism, este lipsire de umanitate.

    Să știm asta și să ne dăm seama din ce în ce mai mult.

         Astfel, vom avea și o creștere în dragoste; acea dragoste, care trebuie să ne pună în flăcări.

    Apostolul Pavel a spus, a spus: „Pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig.”

    „Cine ne va despărți”, spune el în capitolul opt al Epistolei sale către Romani:

    „Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos?”

    Cine ne poate despărți? O sabie? Foamea? Goliciunea?

    Nimic nu ne poate despărți – acolo trebuie să ajungă dragostea.

    Dragostea, repet, față de Hristos.

         Un al patrulea punct.

    Fiecare martiriu trebuie să fie rodul iubirii pentru Hristos. Așadar, trebuie să ajungem aici cu siguranță la asta.

    După cum a spus apostolul Pavel.

    Cine ne poate despărți pe noi de Hristos?

        Încă un punct.

    Este vorba despre creșterea ascetismului.

    Da.

    Se știe că impatimirile sufletesti și trupesti îmoaie atât dragostea, cât și credința omului, având ca rezultat trădarea lui Hristos.

    Vrăjmașii credinței știu acest lucru.

    Prin urmare, este nevoie de ascetism constant și trezvie în viață.

    Plăcerile vieții trebuie să fie infranate.

    Postul; sărăcia voluntară; boala urmată de răbdare; diverse suferințe; sunt elemente minunate ale creșterii răbdării pentru a înfrunta martiriul.

    Credinciosul practicant trebuie să aibă ascetismul constant înaintea sa.

    Cartea Apocalipsei vorbește și despre excluziunea economică.

    Putem oare rezista altfel?

        Și un ultim element.

    Este vorba de creșterea înțelepciunii și a discernământului.

        Totuși, iubiților, epoca noastră are nevoie de martiri ai lui Hristos.

    O Biserică fără martiri este o Biserică fără mărturie creștină.

    Și prin martiriu înțelegem orice formă de martiriu. De la martiriul sângelui la martiriul conștiinței.

    Și martiriul disprețului luxului social.

    Trebuie să practicăm toate acestea.

    Altfel, toate celelalte nu vor putea crește și astfel harul Duhului Sfânt nu ne va da darul Său suprem, care este martiriul sângelui.

    Amin.

    Al treilea cuvânt din categoria
    „Pomenirea Sfinților”

    .https://athanasiosamvonas.blogspot.com/2021/12/blog-post_29.html

    Apreciază

    Răspunde
    • Avatarul lui Felix Felix said, on iulie 9, 2025 at 6:24 pm

      Parintele Athanasie Mytilineos:

      În timpul persecuțiilor din Biserica primara, dragii mei, a existat cu siguranță o tortură oribilă a trupului, dar nu a existat niciun efect asupra minții și sufletului.

      În timp ce în chinurile vremurilor din urmă vor avea și  o influență asupra sufletului, iar metodele vor fi satanice. 

      De ce? 

      Pentru că vor introduce substanțe chimice în noi și ne vor paraliza mintea, voința, ne vor distorsiona emoțiile și ne vor dezorienta mintea.

      Acestea au fost testate în vremea noastră, acestea sunt bine cunoscute (cum am putea spune noi: vaccinuri mARN n. n. ) 

      Așadar, cum vom putea mărturisi pe Hristos și să nu ne închinam Antihristului?

       Groazav  martiriu!

      De aceea e necesară retragerea!

       O spun din nou. Refugiul (în munți) va fi necesar!

       Pentru că în acest fel de chinuri nu știm dacă vom putea… dacă vom putea îndura,  cum ne vom comporta, care va fi firea noastră când vor introduce substanțe chimice în noi.

      Un al patrulea element este eroarea inselarii. 

      Martirii din vechime știau clar ce este creștinismul și ce este idolatria. 

      Știau, prin urmare, că ei sunt creștini și  ca trebuie să lupte împotriva… idolatriei.

      Din moment ce acum creștinismul s-a secularizat, lucrurile sunt neclare. 

      Credința este neclară! 

      Și important este că deși  vor fi miracolele vor exista  elemente demonice. Antihristul va face  aceste miracole. 

      Păgânii idolatri nu au făcut minuni. 

       În general, eroarea inselarii va triumfa, iar adevărul va fi imposibil de distins  de inselare pentru creștinii secularizați… 

      De aceea spune Domnul Hristos:

      „… căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, încât  de va fi cu putință să înșele chiar și pe cei aleși .”

      https://tasthyras.wordpress.com/2021/09/03/%cf%80-%ce%b1%ce%b8%ce%b1%ce%bd%ce%ac%cf%83%ce%b9%ce%bf%cf%82-%ce%bc%cf%85%cf%84%ce%b9%ce%bb%ce%b7%ce%bd%ce%b1%ce%af%ce%bf%cf%82-%cf%83%cf%84%ce%b1-%ce%bc%ce%b1%cf%81%cf%84%cf%8d%cf%81%ce%b9%ce%b1/#more-34614

      Apreciază

      Răspunde
  3. Avatarul lui Horea Horea said, on iulie 9, 2025 at 7:03 pm

    Ne salvează IAR rușii, eliberând Europa apostată și satanizată, cum au făcut-o de covideală în 2022 și de napulăion și de hicler, mai inainte.Cu voia Domnului….

    Apreciază

    Răspunde
    • Avatarul lui saccsiv saccsiv said, on iulie 9, 2025 at 8:31 pm

      Horea

      Mai degraba ne „salveaza” intre ghilimele, daca Vladimir Putin e pion alb.

      Apreciază

      Răspunde
      • Avatarul lui Teo Teo said, on iulie 10, 2025 at 3:22 pm

        Vladimir Putin si-a vaccinat si el poporul rus.

        Apreciază

    • Avatarul lui Cristi Cristi said, on iulie 10, 2025 at 10:16 am

      Rușii au avut obligativitate pentru vaccinare împotriva covid, pentru anumite categorii profesionale. Putin l-a premiat pe evreul Alexander Gintsburg pentru sputnik-v, un vaccin similar celui produs de AstraZeneca.

      Apreciază

      Răspunde
  11. Avatarul lui Dr. Badass Dr. Badass said, on iulie 11, 2025 at 12:52 pm

    Câtă mochetă au fumat unii!!!

    In primul rând, această ” anchetă” se bazează pe acceptarea voluntară și furnizarea informațiilor gratis, în contradicție cu legile și GDPR.

    Dacă refuzi, n-au ce să facă, este o acțiune privată.

    De aceea, dacă apare cineva cu asemenea pretenții la mine la ușă, primul lucru este să-l legitimez, să-mi sun avocatul și apoi poliția, să vină să – l aresteze ” pentru complicitate la o rețea infractionala de spionaj” în favoarea agenturii străine.

    De asemenea, intentarea de actiuni în justiție împotriva persoanei și a firmei care dorește colectarea de date și informații personale și vânzarea lor către alții.

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.