Donald Trump, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de Benjamin Netanyahu
Președintele american Donald Trump s-a declarat luni, în cursul unui dineu la Casa Albă în prezența premierului israelian Benjamin Netanyahu, convins că mișcarea islamistă Hamas este pregătită să accepte un armistițiu în Fâșia Gaza, comentează AFP.
„Ei vor o întâlnire și vor acest armistițiu”, le-a declarat Trump jurnaliștilor prezenți la Casa Albă la începutul dineului, scrie Agerpres.
„Nu cred că există un blocaj. Cred că lucrurile avansează foarte bine”, a răspuns președintele american când a fost întrebat ce împiedică un acord de pace.
Donald Trump, care spune că este hotărât să pună capăt războiului din Gaza, l-a primit pe premierul israelian în pline discuții indirecte între Israel și Hamas.
„Prioritatea absolută a președintelui în Orientul Mijlociu este încheierea războiului din Gaza și întoarcerea tuturor ostaticilor”, a asigurat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, într-o conferință de presă.
Emisarul american Steve Witkoff urmează să călătorească la Doha în cursul acestei săptămâni, unde au loc discuții, a precizat ea.
Duminică, Donald Trump a afirmat că există „șanse bune” de a se ajunge la un acord ”în această săptămână”.
Anunțul lui Netanyahu
La Casa Albă, premierul israelian Benjamin Netanyahu a anunțat că l-a nominalizat pe președintele american pentru Premiul Nobel pentru Pace, înmânându-i scrisoarea pe care a trimis-o comitetului norvegian.
„În acest moment, el restabilește pacea în țară (după țară), în regiune după regiune”, l-a lăudat Netanyahu.
Donald Trump a primit mai multe nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace de-a lungul anilor din partea susținătorilor și a unor congresmeni republicani.
Omul de afaceri, care nu și-a ascuns niciodată ambiția de a obține prestigioasa recompensă, s-a plâns că a fost ignorat de Comitetul Nobel, în timp ce se laudă, printre altele, că a fost mediator în recentul conflict dintre India și Pakistan.
De asemenea, el și-a scos în evidență eforturile de a ”menține pacea” între Egipt și Etiopia și pentru a negocia Acordurile Abraham, o serie de acorduri care vizează normalizarea relațiilor dintre Israel și mai multe țări arabe.
Fostul magnat imobiliar, autor al unei cărți intitulate „The art of the deal”, s-a prezentat în timpul campaniei sale prezidențiale din 2024 ca un „pacificator” care își va folosi abilitățile de negociator pentru a pune capăt rapid războaielor din Ucraina și Gaza.
La cinci luni de la începutul președinției sale, ambele conflicte sunt încă în desfășurare, mai scrie AFP.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
https://www.chilieathonita.ro/2025/07/09/netanyahu-confirma-constructia-celui-de-al-treilea-templu-incepe-in-ierusalim/
ApreciazăApreciază
Yitz Klein, supraveghetor al Fondurilor pentru reconstructia Celui de-al Treilea Templu, a fost confirmat/binecuvantat de Yanuka
Yitz KleinFondator/CEO, Trippy.vc
https://wonderlandconference.com/speaker/yitz-klein/
https://www.instagram.com/p/DLZh7E8tl2w/?utm_source=ig_web_copy_link
ApreciazăApreciază
Cum se numeste omul ,natia care tine numai la o idee fixa intruna si tot intruna?
Petitie pentru sustinerea mitropolitului Tihikos din Cipru.
mail: office@ churchofcyprus.org.cyPărinte Arhiepiscop Gheorghios,,
Noi, membrii Bisericii Ortodoxe Romane, cu tristețe am aflat despre oprirea de la slujire a mitropolitului Tihikos.
Considerăm că această decizie a fost luată netransparent, fără a avea loc vreo judecată bisericească publică, fără a consulta membrii intregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni “. Chiar și creștinii laici la fel sunt membri Bisericii Ortodoxe, a cărei Cap este Hristos.
Decizia a fost luată în grăbă fără a investiga cazul amănunțit, din care cauză decretul nu expune toate faptele de învinuire și canoanele încălcate.
Prin prezenta, ne exprimăm susținerea acțiunilor și convingerilor mitropolitului Tihikos și solicităm să anulați Decretul de oprire.
Semnatari:Ionescu IoanBucurescu VirginiaPopa TeodorCiungu IoanParaschiv Maria.
Re: Ανοιχτή επιστολή των Ορθοδόξων πιστών στη Ρουμανία, οι οποίοι διέκοψαν κανονικά το μνημόσυνο του αιρετικού οικουμενιστή ιεράρχη και όλου του οικουμενιστικού κλήρου και του μοναστικού κλήρου στη Ρουμανία και παντού υπέρ του Μητροπολίτη Τίχικου.
Πατήρ Αρχιεπίσκοπος Γεώργιος,
Κύριε Πρόεδρε της Κυπριακής Δημοκρατίας
Εμείς, τα μέλη της Ρουμανικής Ορθόδοξης Εκκλησίας, με θλίψη πληροφορηθήκαμε την αποπομπή του Μητροπολίτη Τίχικου.
Θεωρούμε ότι η απόφαση αυτή ελήφθη αδιαφανώς, χωρίς καμία δημόσια εκκλησιαστική κρίση, χωρίς διαβούλευση με τα μέλη ολόκληρης της απανταχού Ορθόδοξης Εκκλησίας”. Ακόμη και οι λαϊκοί χριστιανοί είναι μέλη της Ορθόδοξης Εκκλησίας, της οποίας Κεφαλή είναι ο Χριστός.
Η απόφαση ελήφθη εσπευσμένα χωρίς να διερευνηθεί η υπόθεση σε βάθος, γι’ αυτό και στο διάταγμα δεν αναφέρονται όλα τα πραγματικά περιστατικά του αδικήματος και οι κανόνες που παραβιάστηκαν.
Με το παρόν εκφράζουμε την υποστήριξή μας στις πράξεις και τις καταδίκες του Μητροπολίτη Τίχικου και σας ζητάμε να ακυρώσετε το διάταγμα στάσης.
Υπογράφοντες:
Ionescu Ioan
Bucurescu Virginia
Popa Teodor
Ciungu Ioan
Paraschiv Maria.
President of Cyprus.
vpapadopoulos@presidency.gov.cy
ApreciazăApreciază
Ghid de supraviețuire al UE
în caz de războaie, pandemii, atacuri cibernetice și întreruperi de curent: solicită statelor membre să facă stocuri de alimente, combustibil, medicamente și apă
De la „trusa de supraviețuire de 72 de ore” la un nou plan cuprinzător, prezentat astăzi de Comisie, într-un moment de îngrijorare sporită cu privire la posibilitatea unui atac militar din partea Rusiei
09.07.2025, 21:42
https://www.protothema.gr/world/article/1666706/odigos-epiviosis-apo-tin-ee-gia-polemous-pandimies-kuvernoepitheseis-kai-blakaout-kalei-ta-krati-meli-na-apothikeusoun/
ApreciazăApreciază
https://mariustuca.ro/externe/e-timpul-sa-pleci-orban-ii-cere-demisia-ursulei-von-der-leyen-inaintea-votului-de-incredere-din-parlamentul-european-75333.html
https://www.antena3.ro/politica/dezmat-pe-bani-publici-la-ccr-bilete-la-clasa-business-stilouri-de-peste-20-000-de-euro-schimburi-de-experienta-in-dominicana-752174.html
https://agerpres.ro/politic-extern/2025/07/09/fostul-director-cia-john-brennan-si-fostul-director-fbi-james-comey-vizati-de-anchete-fbi-presa–1466923
https://nypost.com/2025/07/02/us-news/obamas-trump-russia-collusion-report-was-corrupt-from-start-cia-review/
ApreciazăApreciază
https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid0GGXKDv4JbRRLLomoyfSvUmA8PciU9wsZSD1irE17Uu95TLec7soneGJ1pqyeiY43l
https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid08GpMqPTEjaEYgf6U47ifMhU6NzUE9ZEBkQVc9cjda1QLtcgRbiF3rbCJdeb6vNkfl
ApreciazăApreciază
Și la reconstrucția Templului
ApreciazăApreciază
Si o sa fie o mare fasaiala adica un grill de vacuta . Pt asta se dau ei cu capul de zid .:))))
Neam fara semn .
ApreciazăApreciază
La prima Adunare Generala a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Amsterdam, din 22 aug.- 5 sept. 1948, printre alte s-a trasat profesorilor care predau în facultățile de teologie urmatorul fir rosu:
„Problemele eshatologice sa fie cercetate prin prisma pragmatismului, care situeaza imparatia lui Dumnezeu aici pe pamant (imparatia de mie ani pe pamant).
Problemele esahatologice sa fie integrate in hristologie”.
In aceasta cheie este limpede in ce mod s-a redefinit studiul teologiei in toate facultatile de teologie ortodoxa din intreaga lume.
Astfel semnele care prevestesc Cea de a Doua Venire au fost epurate, transformate si contramandate prin diversiune, adica prin redirectionarea oamenilor strict pe o vietuire crestina, avand chipurile ca scop pe Hristos si totodata s-a dus in derizoriu aparitia lui antihrist care precede Cea de a Doua Venire.
S-a invocat ca pretext ca noi trebuie sa ne preocupam de Hristos, nu de antihrist.
Astfel, propaganda ecumenista a ajuns la apogeu prin corifeii sai magnifici:
profesorul Ioannis Romanidis si IPS Ierotei Vlachos, care au supralicitat din rasputeri aceasta miza ecumenista care pregateste lejer venirea lui antihrist.
Asadar, demersul a avut ca exponenti mondiali pe vladica Ierotei Vlachos si profesorul Romanidis.
Nu regasim in abordarea dogmatica a lui Romanidis semnele care ne indica Cea de a Doua Venire.
Deci a rezolvat cu succes directiva antihristica CMB care epureaza eshatologia camufland-o in hristologie.
De asemenea, si vladica Ierotei Vlachos a clamat gaunos ca e prea multa antihristologie si avem nevoie de hristologie.
Da, dar se stie ca indiciul aparitie lui anthrist este o problema secundara care ne atentioneza ca urmeaza Cea de a Doua Venire. Deci gandirea la semnele vremurilor este in fond hristocentrica.
In schimb, pervertirea fortata a succesiunii etapelor cronologice este o amagire atent organizata de CMB prin interpusii antementionati.
Trei surse dogmatice de referinta ne amintesc de semnele care preced Cea de a Doua Venire:
1. Teologia Dogmatica, vol. 3, a Parintelui Dumitru Staniloae
2. Teologia Dogmatica, vol.3, a Sfantului Iustin Popovici.
3. Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin
In rest tematica eshatologica, a semnelor care preced Parusia, Judecata de Apoi, este cenzurata, epurata si deviata sistematic
spre deruta tuturor ortodocsilor.
Astfel nici macar cei care studiaza in facultatile de teologie nu au sansa dobandirii unei criteorologii sanatoase, si atunci cand li se pune problema venirii lui antihrist, cauta sa plaseze raspunsul prin prisma psihozei apocaliptice, prin care isi diagnosticheaza preopinentii
👇
Sfântul Iustin Popovici:
Adevărul teribil despre Antihrist aparține celor mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el ca despre Domnul Iisus Hristos.
👇
Sfântul Iustin Popovici
Adevărul teribil despre Antihrist face parte dintre cele mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Trebuie să vorbim despre el așa cum vorbim despre Domnul Iisus Hristos.
Dacă Evanghelia ar ascunde acest adevăr, atunci cu cât mai periculoasă ar fi acțiunea Antihristului! Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El de la noi.
Totuși, Domnul Iisus Hristos, în Evanghelia Sa, ne-a revelat și ce gândește Satana despre noi și ce vrea de la noi, la fel ca și apostolul Său principal, Antihristul.
Nouă, creștinilor, nimic din ce este dumnezeiesc nu ne este necunoscut, dar în egală măsură nimic satanic nu ne este necunoscut, astfel încât să știm cum să ne protejăm și să ne apărăm de ispitele satanice.
Suntem oameni creați cu scopul de a deveni dumnezeu-oameni după har. Domnul Iisus Hristos S-a făcut Om și, ca Dumnezeul-Om, El a demonstrat cum tot ce este Dumnezeiesc se poate realiza în viața umană pe pământ și pentru a preveni, a distruge tot ce este anti-Dumnezeu, păcătos, rău, satanic, antihrist.
Știm că suntem întotdeauna mai puternici decât Satana și îngerii lui întunecați. Suntem mai puternici prin Harul lui Hristos, prin sfânta Lui Biserică, în care neîncetat, ca în trupul Său, Dumnezeul-Omul Hristos trăiește și însuflețește cu toate puterile Sale dumnezeiești pline de har, la care participăm prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, păcat, moarte și iad. Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate, patimi, morți și iaduri. De aceea, creștinii nu se tem nici de Satana, nici de Antihrist.
Îi biruim în toate cu Domnul Iisus Hristos, care în Biserica Sa lucrează atotputernic în noi prin harul Tainelor și virtuți.
https://immorfou.org.cy/%CE%B1%CE%B3-%CE%B9%CE%BF%CF%85%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%BD%CE%BF%CF%82-%CF%80%CE%B5%CF%81%CE%B9-%CE%B1%CE%BB%CE%B7%CE%B8%CE%B5%CE%B9%CE%B1%CF%82-%CE%B1%CE%BD%CF%84%CE%B9%CF%87%CF%81%CE%B9%CF%83%CF%84/
ApreciazăApreciază
@ Felix,
slava Domnului ca ati deschis acest subiect ref Romanides / Vlachos !!! am mai multe nelamuriri legat de el pe care as dori sa le discut mult mai dezvoltat cu dvs., pesonal. In caz ca sunteti de acord, rog pe saccsiv sa va dea adresa mea de e-mail . Astept confirmarea dvs , avand ca titlu – „SUBIECT ROMANIDES”. Multumesc anticipat.
ApreciazăApreciază
Ar devia un pic atenția de la alte subiecte….
Am mai postat despre
devierile lor….
teologia lui Romanidis este panteism sau monofizitism eretic…
îndeosebi atunci când susține că eshatologia nu este după Judecata de Apoi ci acum în istorie: este panteism drăcesc! Asta citim în Dogmatica empirica a lui Romanidis…..
De asemenea cade în monofizitism eretic atunci când susține că nu există punte creata. Cu alte cuvinte firea dumnezeiasca a Mântuitorului absoarbe și
contopește firea Sa omenească. Aici Romanidis devine eretic monofizit.
Mântuitorul numai prin firea Sa omenească ne transmite harul ca să ne putem mântui. Dacă nu mai exista firea omenească sau puntea creata mântuirea este anulata și Hristos nu mai este Mijlocitor al mântuirii noastre.
Asta se poate citi în Dogmatica empirica volumul doi unde Romanidis susține ca nu exista punte creata ci harul necreat este puntea.
ApreciazăApreciază
Eshatonul ca finalitate și deplinatate tine de veșnicie nu de istorie și timpul creat.
Daca eshatonul ar fi deplin aici în istorie s ar confunda panteist veșnicia cu timpul creat istoric.
In acest timp creat istoric intervine Biserica sau Dumnezeul-Om prin Taine, însă lumea nu devine automat Biserica sau Trup al Hristos datorită Intruparii: asta ar fi panteismul emis de Romanidis ca absolutizeaza utopic desăvârșirea aici în istorie sub pretextul invocarii Sfântului Simeon Nou Teolog care anatematizeaza pe cei care cugeta ca Romanidis!
👇
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântul 63, 4:
Când omul ajunge astfel la o măsură mai mare de desăvârșire și se apropie cel mai mult de Dumnezeu, atunci, din ceea ce face Dumnezeu în el, ajunge să cunoască ce a făcut în toți sfinții anteriori și ce va face în următorii, el, fiind luminat de Însuși, cunoaște, ce sunt aceste cununi și ce răsplătește sfinții, fiind convins că va depăși fiecare cuvînt; sfinţii vor deveni după învierea generală.
Totuși, sfinții nu primesc toate acestea pe care le doresc în această viață (deși unii mă calomniază de parcă aș spune că sfinții primesc totul aici).
Căci dacă presupunem că ei primesc aici toate binecuvântările lui Dumnezeu, atunci, conform cuvântului lor, trebuie să renunțăm la învierea morților însăși, la judecată și pedeapsa și respingem de bunăvoie speranța unor binecuvântări viitoare.
Dar nu numai că nu am așa înțelepciune și nu vorbesc așa, ci, dimpotrivă, îi anatematizez pe cei care spun asta.
Spun și mărturisesc că în această viață prezentă sfinții primesc doar o anumită măsură de angajamente de binecuvântări viitoare, dar sper că vor primi tot ce s-a promis în întregime după moarte (și învierea generală), așa cum spune dumnezeiescul Pavel: acum înțeleg în parte… Dar când va veni ceea ce este desăvârșit, atunci ceea ce este în parte va fi dispărut ( 1 Cor. 13, 12 ); și Ioan Teologul: acum suntem copii ai lui Dumnezeu și ceea ce vom fi încă nu s-a arătat. Știm că atunci când El se va arăta, vom fi ca El
( 1 Ioan 3:2 ).
https://azbyka.ru/otechnik/Simeon_Novyj_Bogoslov/slovo/63
ApreciazăApreciază
Origen debita eretic ca Mântuitorul după Înviere depune sau leapădă Trupul Lui și de fapt unirea omului cu Dumnezeu se face dincolo de Cuvântul Întrupat….
Asta a stat la baza ereziei iconoclaste căci iconomahii susțineau la fel de monofizit panteist ca Origen cum ca Cuvântul Întrupat după Înviere rămâne fără de Trup și de aceea susțineau ca nu se poate zugravi în icoane necreatul.
Romanidis este origenist iconoclast monofizit panteist atunci când susține că nu există punte (creata) în Tradiția Patristică și însuși necreatul ar fi puntea.
Deci firea omenească în Mântuitorul rămâne creata datorita Ipostasului care cuprinde cele două firi: omenească și dumnezeiasca.
Daca nu s ar face îmbinarea prin Ipostas a celor doua firi omenească și dumnezeiasca am cădea în panteism drăcesc monofizit, conchide Sfântul Grigorie Palama, căci firea dumnezeiasca ar topi sau contopi firea omeneasca.
Asta este învățătura Sfântului Grigorie Palama!
ApreciazăApreciază
Privind la „dogmatica empirica” Romanidis Ierotheos în ansamblu, nu putem decât să ne gândim că orice alte adevăruri ar cuprinde (fie luminarea, fie desavarsirea) sunt folosite de diavoli doar pentru a câștiga credibilitate pentru întreaga expunere monofizita și montanista panteista îmbrăcată în vocabular patristic ortodox!
ApreciazăApreciază
Nu este cazul sa schimbam/comunicam email… îndeosebi acum când „blândeţea” i a cuprins pe cât mai mulți….
Probabil ca ma voi abține și eu de la comentarii în curând…
„Cel este indiferent şi nepăsător la suferinţa aproapelui nu este cu nimic mai bun decât un mort.
Acela nu este blând, nici binevoitor.
A trece cu vederea pe cei nedreptăţiţi, a nu se îndurera pentru ei, nici a se mânia pe cei ce îi batjocoresc, aceea nu este virtute, ci răutate. Aceea nu ţine de blândeţe, ci de laşitate”
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Doxologia, Iași, 2011, p. 573).
ApreciazăApreciază
În anatematisma 13 a Sinodului V Ecumenic se spune:
„dacă cineva întrebuinţează expresia «din două firi», mărturisind că s-a făcut o uniune a dumnezeirii şi a umanităţii, sau expresia «o fire a lui Dumnezeu-Cuvântul întrupată», şi nu va înţelege aceste expresii cum le-au gândit Sfinţii Părinţi, pentru a mărturisi că din natura dumnezeiască şi din natura omenească s-a realizat o uniune ipostatică, deci este un Hristos, ci prin aceste expresii va încerca să introducă o singură fire sau o usie (fiinţă) a dumnezeirii şi a omenităţii, să fie anatema
Giorgios Mantzaridis scrie:
„Biserica Ortodoxă își dă seama că este succesoarea neintrerupta a Bisericii Unice și Indivizibile.
Această conștiință se bazează pe unitatea – de-a lungul secolelor – cu Biserica Apostolică.
Unitatea Bisericii, fiind o proprietate esențială a naturii sale, care nu se negociază.
Nu pot fi mai multe Biserici, pentru că nu pot exista mai mulți Hristosi și mai multe trupuri ale lui Hristos.
Aceasta poziție nu este conservatoare, ci pur și simplu corespunde conștiinței Tradiției Bisericii despre ea însăși.
Aceasta este viziunea originară a Bisericii, care a fost exprimată întotdeauna în Tradiția eclesiologică.
Din acest motiv, calea prin care se afirmă restabilirea comuniunii euharistice depline între „Bisericile” necalcedoniene și Biserica Ortodoxă creează dificultăți semnificative pentru Ortodoxie, caci devine imposibilă comuniunea euharistica cu cei condamnaţi de Sinoadele Ecumenice, altfel ar putea să fie consideraţi ortodocşi în învăţătura lor.
Căci fiecare învățătură este determinată nu numai de formularea dogmei, ci exprimă și unitatea și conștiința de sine a Bisericii.
Este imposibil ca persoanele anatemizate în Sinodiconul din Duminica Biruinței Ortodoxiei să fie considerate Părinți ai altei Biserici, care în cele din urmă se presupune că va fi recunoscută ca fiind echivalenta cu cea care a întocmit acest Sinodicon.
În orice moment, și mai ales în vremuri atât de cruciale precum cele pe care le trăim acum, este necesar să fim atenți la identitatea de sine de-a lungul secolelor și la conștiința de sine a Ortodoxiei”
Ἡ ἐμπειρική θεολογία στήν οἰκολογία καί τήν πολιτική. Tesalonic, 1994, p. 157–158.
https://azbyka.ru/otechnik/Zhan_Klod_Larshe/hristologicheskij-vopros/#0_31
ApreciazăApreciază
Against Romanides. A Critical Examination of the Theology of Fr. John Romanides, pp. 106:
Dă clic pentru a accesa 551_AGAINST_ROMANIDES.pdf
http://orthodoxchristianbooks.com/articles/619/against-romanides/
Articole extrase din cartea de mai sus:
Învățătura lui Romanidis despre Sfânta Treime:
ROMANIDES ON THE HOLY TRINITY:
http://orthodoxchristianbooks.com/articles/410/romanides-holy-trinity/
ApreciazăApreciază
A fost Ioan Romanides ecumenist? Da!
Poate unul dintre cei mai controversați profesori de teologie din ultimii 50 de ani a fost preotul grec, Părintele John Romanides.
O selecție a lucrărilor Părintelui John Romanides poate fi găsită aici, pe site-ul Romanity.org . Pentru un autor ortodox autentic care critică multe dintre învățăturile Părintelui John Romanides, sugerez lucrarea „ Împotriva lui Romanides” de Vladimir Moss (care este, până acum, cea mai succinta prezentare generală a operelor sale).
Cu toate acestea, aici, nu îmi propun să abordez, „Păcatul Originar” și diversele probleme istorice despre care vorbește Romanides în legătură cu Schisma Apuseană din Ortodoxie (deși toate acestea sunt foarte importante).
Ceea ce îmi propun să examinez este întrebarea: „A fost Părintele John Romanides ecumenist?”
Cu siguranță nimeni nu poate pretinde că Părintele John Romanides a fost în vreun fel simpatizant cu papismul.
Nici cu protestantismul (deși există o excepție de la această regulă).
Cu toate acestea, în ciuda a ceea ce păreau a fi obiecții întemeiate pe care le-a rostit la două întâlniri ecumenice la care a participat în 1971 , ne confruntăm încă cu ceea ce pare a fi „ultimul său cuvânt” pe această temă.
În 1994, Părintele John Romanides a scris „Consultare ortodoxă și ortodoxă orientală: sprijinul lui Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Disocor al Alexandriei pentru Eutihie și ridicarea anatemei” (tipărită în Theologia, Atena, 1994, vol. LXV, numărul 3, pp. 479-493).
În ea găsim o serie de afirmații uimitoare.
În primul rând, avem ideea evidentă că Romanides se referă la „bisericile” monofizite anticalcedoniene drept „ortodoxe orientale”. Aceasta pare a fi o concesie prea mare; recunoscându-le ortodoxia, iar istoric, Biserica și învățătorii ei nu au fost de acord niciodată cu acest lucru. Totuși, este posibil ca acest lucru să se facă în sensul în care astăzi spunem adesea „romano-catolic”, ceea ce este incorect din punct de vedere tehnic, deoarece papistașii nu fac parte din Biserica Soborniceaaca. În enciclicele oficiale ale Bisericii, cum ar fi Enciclica Patriarhilor Răsăriteni din 1848, papistașii sunt numiți „papistași”.
Cu toate acestea, pare oarecum rezonabil să i se acorde lui Romanides o oarecare indulgență în ceea ce privește termenul „ortodox oriental” ca fiind doar o denumire a unei alte partide; dar, după cum vom vedea, teologia lui Romanides trădează mai mult decât un simplu nume convenit pentru un partener de dezbatere.
În al doilea rând, Romanides afirmă direct că Sfântul Leon cel Mare al Romei (pe care îl numește „Leon”, în timp ce pe Sfântul Chiril al Alexandriei îl numește „Sfânt”, și astfel o evidentă disprețuire la adresa unuia dintre marii Sfinți Părinți, în semn de respect față de sentimentele ecumenice monofizite [sau poate că își trădează ceva propriu!]) și Dioscor al Alexandriei sunt ambii ortodocși!
De fapt, Romanides afirmă că spune asta din 1959-1960. El spune:
O afirmație uimitoare.
Dioscor, marele sfânt al Bisericii Monofizite, dușmanul Sfântului și Marelui Sinod Ecumenic de la Calcedon, era, de fapt, ortodox, iar Biserica nu a știut niciodată acest lucru, până când Romanides a venit să dezvăluie acest lucru!
Dar, Părintele Romanides nu se oprește aici:
Deci, avem parte de altceva.
Romanides intenționează să prezinte problema în așa fel încât „specialiștii în drept canonic” să poată găsi o modalitate de a „ridica anatemele” fără controverse!
Presupun că Sfinții Părinți care au fost inspirați de Duhul Sfânt să scrie Canonul 95 de la Sinodul Trullo nu erau la fel de luminați ca modernistii, cum ar fi Romanides, când a spus:
Dar, poate că interpretăm prea exagerat acest lucru. Poate că este o mare neînțelegere din partea noastră.
La urma urmei, Romanides crede cu adevărat că monofiziții (adică anticalcedonienii) sunt cu adevărat ortodocși, oare?
Ei bine, se pare că da. El continuă:
Astfel, din moment ce Romanides consideră că ambele părți sunt ortodoxe (chiar dacă Calcedonul și întreaga Biserică Ortodoxă au spus dintotdeauna că „bisericile monofizite” NU sunt ortodoxe), problema trebuie tratată doar de „specialiști în drept canonic”, așa cum spune el.
Într-adevăr, în timp ce Dioscor scapă nepedepsit pentru că a făcut doar o „greșeală” susținându-l pe Eutihie, Sfântul Leon este criticat pe deplin în lucrarea lui Romanides.
După cum s-a menționat, este numit „Leon” (sau poate „Papa Leon”), dar nu i se acordă niciodată denumirea corectă de „sfânt” (o temă comună la mulți moderniști; ei aplică „sfânt” celor cu care sunt de acord și îl omit acelor Părinți cu care nu sunt de acord). Romanides spune:
S-ar parea că Sfântului Leon pur și simplu nu-i păsa de Adevăr dacă ar fi putut face așa ceva!
De fapt, Sfântul Leon a fost atât de rău încât ni se dezvăluie de către Părintele Romanides că era mai preocupat de propria putere decât de dogmă! Romanides spune:
Ei bine, cel puțin Diocor Anatematizatul primește ceva împotriva lui de către Romanides.
Nu e de mirare că Romanides refuză în mod constant să-l numească pe Sfântul Leon prin apelativul său propriu; căci nu-i păsa de dogmă la fel de mult ca de papismul inexistent de care îl acuză Romanides.
De fapt, Romanides crede că ereticul condamnat Dioscor avea motive perfect legitime pentru a-l excomunica pe titanul de la Calcedon, Sfântul Leon.
Romanides spune:
Așadar, Dioscor a fost justificat în excomunicarea Sfântului Leon în același sens în care Sfântul Chiril a fost justificat în excomunicarea lui Nestorie, potrivit lui Romanides.
De fapt, o mare parte din lucrarea lui Romanides îl atacă practic pe Sfântul Leon în termeni duri și îl exonerează complet pe ereticul Dioscor.
Și, deși este absolut adevărat că al V-lea Sinod Ecumenic a condamnat anumite scrieri ale Fericitului Teodoret, acesta nu i-a condamnat niciodată persoana; spre deosebire de Origen, care nu numai că a fost controversat în timpul vieții sale, dar a fost condamnat definitiv și pe deplin atât în scrierile sale, cât și în persoana sa la Sinodul menționat anterior.
Fericitul Teodoret, pe de altă parte, a continuat să mențină unirea cu Biserica și s-a pocăit la Calcedon și l-a repudiat pe Nestorie (deși Romanides pune toate acestea pe seama „politicii” și a complotului, fără îndoială, ticălos al Sfântului Leon).
În final, la sfârșitul articolului, avem acces la secțiunea finală intitulată „Descendenții de astăzi ai Părinților”.
Aici aflăm că Sinoadele Ecumenice nu sunt cu adevărat ceea ce contează; că monofiziții chiar acceptă Sinoadele (în timp ce Romanides îi atacă pe ortodocșii ruși; insul preferat al tuturor de la Florovsky încoace).
De fapt, monofiziții, ni se spune, sunt cu adevărat ortodocși și acceptă cele Șapte Sinoade (în timp ce rușii de la Petru cel Mare încoace sunt cu adevărat eretici).
Și, bineînțeles, nu ar exista o Trezire Renovaționistă a lui Romanides fără ca acesta să-l aducă pe Augustin să se prefacă și să acuze de tot răul de sub soare (în timp ce exonerează ereticii condamnați timp de 1500 de ani).
Dar, lucrurile se îmbunătățesc!
Ni se spune că Luther, care a spus că toate lucrările de credinta ale Sfinților Părinți nu valorează un scutec murdar, a avut într-adevăr dreptate să respingă „monahismul franco-latin” (fără să mai conteze că Luther ura monahismul Sfântului Ieronim și alte lucrări ortodoxe autentice).
De fapt, Romanides leagă exonerarea „ortodocșilor orientali”, apărarea lui Dioscor, atacurile sale la adresa Sfântului Leon și atacurile sale la adresa ortodoxiei ruse și leagă totul de Augustin și de modul în care Luther a avut de fapt dreptate!
Și, bineînțeles, la final, îl avem pe Romanides care pledează ca, dacă Ioan 17, acel pasaj mult abuzat de ecumeniști, să fie realizat, atunci trebuie să ridicăm anatemele; la urma urmei, atunci putem fi una, spune el, și va „avea un sens”.
Așadar, a fost Părintele Ioan Romanides un ecumenist?
Cu siguranță; atâta timp cât era cu oameni suficient de „orientali” și pur și simplu antagonici ereziei papiste (de unde și afinitatea sa pentru Luther).
De ce adevărații ortodocși ar trebui să-l considere un purtător de stindard, când nici măcar nu a putut susține anatemele și deciziile Sinoadelor și să se abțină de la atacuri la adresa Sfinților Părinți, se află într-o problemă spirituală profundă care îl chinuie pe omul modern.
Este ideea că știm mult mai bine decât cei vechi; deși știm mai multe despre fizică și biologie, înțelegerea noastră asupra vieții spirituale nu este superioară acelei lungii serii de sfinți care se întinde din vechime până în zilele noastre.
https://nftu.net/fr-john-romanides-ecumenist-yes/
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici
Dogmatica Bisericii Ortodoxe
– Volumul III (partea a doua) – 65
Adevărul teribil despre Antihrist este unul dintre cele mai importante adevăruri ale Evangheliei Mântuitorului.
Despre antihrist trebuie vorbit la fel ca despre Domnul Hristos. [52]
Dacă ar fi trecut sub tăcere când propovaduim Evanghelia Mântuitorului, cu cât mai periculoasă ar fi activitatea Antihristului în mijlocul neamului omenesc!
Noi, creștinii, știm din Evanghelia Mântuitorului ce gândește Dumnezeu despre noi, oamenii, și ce vrea El cu noi; dar Domnul cel atotînțelept ne-a spus și în Evanghelia Sa ce gândește Satana despre noi, oamenii, și ce vrea El cu noi; [53]
și ce gândește despre noi și ce vrea apostolul Său principal, Antihristul, despre noi.
Nimic din ce este dumnezeiesc nu ne ramane necunoscut nouă, creștinilor, dar nici nimic satanic nu ne ramane necunoscut, pentru ca noi să știm cum să ne păzim și să ne apărăm de ispitele și relele satanice.
Suntem oameni creați pentru a fi oameni-dumnezei plini de har; Domnul Hristos S-a făcut și El Om și, ca Om-Dumnezeu, a arătat cum tot ce este de la Dumnezeu se poate realiza în viața umană pe pământ și cum să evităm și să distrugem tot ce este împotriva lui Dumnezeu: păcătos, rău, satanic, anticreștin.
Și știm că suntem mai puternici în toate decât Satana și îngerii lui rai: suntem mai puternici prin harul lui Hristos, mai puternici prin Sfânta Lui Biserică, în care Dumnezeul-Om Domnul Hristos trăiește și dă viață neîncetat ca în trupul Său cu toate puterile Sale dumnezeiești ale harului, cu care ne împărtășim neîncetat prin Sfintele Taine și sfintele virtuți și biruim orice rău satanic, și păcat, și moarte și iad.
Dumnezeu, care este cu noi prin Sfintele Taine și sfintele virtuți, este incomparabil mai puternic decât diavolul, care este în păcate și patimi și morți și iaduri.
De aceea, creștinii nu se tem nici de Satana, nici de Antihrist: îi biruim în toate prin Domnul Hristos, care în Sfânta Sa Biserică lucrează atotputernic în noi prin Sfintele Taine și sfintele virtuți.
Ce împiedică, ce reține pe Antihrist să apară acum, sau mâine, sau oricând, cu excepția „vremii sale”?
— Iconomia divino-umană a mântuirii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. [54]
Conform acestui plan, Antihristul trebuie să apară „la vremea sa”, la sfârșitul lumii.
Și până atunci, ce il va împiedica să apară? — Biserica lui Hristos: activitatea plină de har a Bisericii lui Hristos în lume, puterea și autoritatea ei plină de har: autoritatea asupra duhurilor necurate; [55] autoritatea de a scoate demonii din oameni, din lume ; [56] autoritatea și puterea de a suprima tot răul și de a spori tot binele; autoritatea de a mântui oamenii de păcat, moarte și diavol; autoritate asupra iadului. [57]
Evanghelia mântuirii este puterea care îl reține pe Antihrist să apară înainte de vreme; și această Evanghelie trebuie mai întâi predicată tuturor neamurilor [58] și ca ea să fie o mărturie pentru aceste neamuri despre calea mântuirii și despre singurul Mântuitor al lumii [59], Mântuitorul pentru care toate neamurile reprezintă o singură turmă, care trebuie să-L urmeze în mod voluntar, sub influența plină de har a Sfintei Evanghelii, pe singurul Bun Păstor al tuturor oamenilor. [60]
Credința oamenilor în Hristos este, de asemenea, forța care împiedică și împiedică apariția Antihristului.
Dar când credința în Domnul Hristos începe să se stingă în rasa umană; când majoritatea oamenilor, în libertatea lor, vor alege în mod voluntar răul, vor face răul și vor iubi răul; și când Dumnezeu, conform dorințelor inimilor lor, îi va lăsa să se scufunde în necuratie, în plăceri rușinoase, în mintile lor depravate și vor comite orice nedreptate, orice păcat, cu ostilitate conștientă față de Dumnezeu și cu iubire față de rău; [61]
Și când, prin toate aceste rele umane voluntare, diavolii vor câștiga controlul asupra majorității oamenilor care au renunțat la credința în singurul Mântuitor al lumii, Domnul Hristos; — atunci Domnul va ingadui să apară conducătorul lor suprem al luptei împotriva lui Hristos — Antihristul, pe care îl vor sluji și îl vor urma prin relele lor voluntare.
În vremurile din urmă, oamenii vor abuza atât de mult libertatea divină, încât o vor cheltui aproape toată pe rău și satanism, și nu pe credință și în lucrarea evanghelica mântuitoare, singura care îi mântuieste pe oameni de păcat, moarte și diavol — de aceea Mântuitorul spune că atunci când va veni pe pământ pentru a Doua oară:
„Va găsi Hristos credință pe pământ?” [62]
Din cauza nelegiuirii oamenilor tot mai mari, din cauza respingerii conștiente a singurului Dumnezeu adevărat și a singurului Mântuitor adevărat al lumii — Domnul Hristos, din cauza antihrismului și a blasfemiei, Duhul Sfânt se va depărta de oameni, iar harul Său, κατέχον, care îl oprește și îl împiedică pe Antihrist să apară, se va retrage și astfel va rămâne o poarta larg deschisă pentru orice rău și diavol, personificat în Antihrist.
Această renunțare conștientă și voluntară la Hristos Dumnezeu, dar și o alegere conștientă și voluntară pentru rău, Dumnezeu, în omnisciența și preștiința Sa, a prevăzut-o în rasa umană și, prin urmare, conform providenței Sale atotînțelepte, a determinat tocmai acel timp pentru arătarea Antihristului și venirea Domnului Hristos.
Sosind atunci, Antihristul va veni cu adevărat „la vremea sa”: oamenii își vor deschide inimile către antihrist prin dorințe rele, mințile prin idei rele, voințele lor – prin dorințe rele, sufletele lor – prin fapte rele, iar antihrist va umbla prin ele cu fiecare rău și păcat satanic.
Antihristul are nenumărați precursori: aceștia au început să apară în primele zile ale creștinismului, în persoana diferiților luptători împotriva lui Hristos, urători ai lui Hristos și persecutori ai lui Hristos [63] și continuă să apară de-a lungul acestei istorii a creștinismului.
Care este scopul acestor precursori ai Antihristului?
Să-L suprime pe Domnul Hristos, să-I distrugă lucrarea, să-I distrugă Biserica și, prin urmare, să facă imposibilă mântuirea oamenilor prin singurul Mântuitor al rasei umane.
De fapt, ei își doresc un singur lucru și își cheltuiesc sufletele pentru un singur lucru: ca Dumnezeul-Om Hristos să dispară de pe pământ.
De ce?
Pentru că în Dumnezeul-Om se află întreaga taină a credinței noastre, a evlaviei noastre și a întregii puteri a ei.
Căci ce este „taina credinței” – „taina evlaviei”?
Aceasta: „Dumnezeu S-a arătat în trup” [64]
adică: Dumnezeu S-a arătat ca Om, ca Dumnezeu-omul, pentru a suprima din om, prin Sine Însuși, Dumnezeu, orice putere rea, orice păcat, fiecare moarte, fiecare diavol și astfel să mântuiască omul de păcat, moarte și diavol, dându-i prin har Viața Veșnică, Adevărul Veșnic, Dreptatea Veșnică, Iubirea Veșnică.
În Dumnezeul-Om Hristos, taina preasfântă a Dumnezeirii Treimice a fost revelată neamului omenesc, [65] care fusese ascunsă de la întemeierea lumii și a generațiilor, Biserica, care este trupul lui Hristos. [66]
„Bogată este slava acestei taine”, dumnezeiesc de bogată; [67] în ea „sunt ascunse aceste comori de înțelepciune și cunoaștere”. [68]
De aceea, lucrare divino-umană a Domnului Hristos este numită „pastrarea casei lui Dumnezeu = mentinerea casei lui Dumnezeu = tezaurizarea tainei, ascunsă în Dumnezeu de la întemeierea lumii”. [69]
„Taina lui Hristos” [70] conține în sine toate tainele sfinte, necesare unei ființe umane în toate lumile sale și în toate viețile sale. „Taina lui Hristos”!
Hristos: singurul Dumnezeu adevărat, iar în El se află întreaga taină a Adevărului – Atotadevărul; întreaga taină a Dreptății – Atotdreptatea; întreaga taină a Binelui – Atotbinele; întreaga taină a Înțelepciunii – Atotînțelepciunea; întreaga taină a Vieții – Atotviața; întreaga taină a lui Dumnezeu – AtotDumnezeu.
În taina lui Hristos se află întreaga „taină a Evangheliei” lui Hristos, [71] întreaga taină a Evangheliei mântuirii, care nu este alta decât îndumnezeirea, hristificarea și treimizarea ființei umane prin trăirea în Mântuitorul Dumnezeul-Om prin intermediul Sfintelor Taine și al sfintelor virtuți evanghelice.
Astfel, în Biserica lui Hristos, acea taină atotcuprinzătoare și atotsfântă a lui Hristos, acel trup al lui Hristos, mântuirea oamenilor este lucrată, realizată și împlinită prin Sfintele Taine și sfintele virtuți; și oamenii sunt sfințiți, transformați și hristificați în Dumnezeul-Om Hristos și, în acest fel, devin „dumnezei prin har”, dumnezeu-oameni prin har.
În contrast, în lumea noastră umană, „taina fărădelegii” este la lucru, lucrând prin inimile omenești, prin sufletele omenești, prin conștiințele omenești, prin trupurile omenești.
Și este la lucru prin fiecare gând care luptă împotriva lui Hristos, fiecare sentiment care luptă împotriva lui Hristos, fiecare dorință care luptă împotriva lui Hristos, fiecare faptă care luptă împotriva lui Hristos.
Cu un singur scop:
să împiedice, să facă imposibilă mântuirea a cât mai multor oameni în singurul Mântuitor al rasei umane.
Imensa „taina a fărădelegii” își răspândește pseudo-lumina, așa-numita sa lumină, prin toate relele omenești, prin toate nelegiuirile omenești, prin toate păcatele omenești și maschează fiecare păcat, fiecare rău cu mister, pentru a gâdila cât mai mult curiozitatea minții omenești.
Dar întrega taina a fărădelegii este în Satana.
„Adâncurile Satanei = τά βάθη του Сатаνά sunt fără fund și abisale, și fiecare minte omenească, inimă omenească și conștiință omenească s-ar putea îneca cu ușurință în ele, dacă nu ar fi harul lui Hristos, revărsat asupra firii umane prin întruparea lui Dumnezeu Logosul, în care sunt „toate adâncurile lui Dumnezeu = τά βάθη τοΰ θεοΰ”.
Satana lucrează împotriva sfintei „taine a credinței” a lui Hristos, „tainei credintei” în nenumărate moduri în rasa umană, prin nenumărate fărădelegi.
Și ce este faradelegea?
Păcatul, orice păcat.
Și ce este păcatul?
Păcatul este tot ceea ce nu este din credință: adică tot ceea ce nu este din Hristos, din Evanghelia Lui, din Biserica Lui;
și în special tot ceea ce este împotriva lui Hristos, împotriva Evangheliei, împotriva Bisericii.
Acum știm clar: păcatul este tot ceea ce este fără Hristos, împotriva lui Hristos; și în el se află esența, esența veșnică a fărădelegii: atât a celei mai supreme fărădelegi, Satana, cât și a tuturor colaboratorilor săi printre oameni, a tuturor luptătorilor împotriva lui Hristos, antihriștilor,” a celor fără de Hristos, antihriști și, în primul rând, Antihristul.
Acum cunoaștem taina fărădelegii: totul vine de la Satana, în Satana, prin Satana, către Satana.
Prin urmare, adevărul evanghelic divino-uman este acesta:
„Oricine păcătuiește și face fărădelege”.
Da, în Satana este întreaga taina a răului, întreaga taina a păcatului, întreaga taina a fărădelegii.
În toate acestea, oamenii sunt doar ucenicii lui Satana.
Dar din toate acestea există un singur remediu, o singură mântuire – Dumnezeul-Om Hristos, Singurul Iubitor de Om.
Căci „Hristos S-a jertfit pe Sine însuși pentru noi, ca să ne izbăvească de orice fărădelege”. [72]
De o parte este Dumnezeul-Om Hristos, de cealaltă este Antihristul.
„Ce părtășie are dreptatea cu fărădelegea? Ce părtășie are lumina cu întunericul? Hristos cu Velial”? [73]
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/65/
ApreciazăApreciază
@Felix,
multumesc pt explicatii.
Mai am o intrebare – ref cartea AGAINST ROMANIDES, a lui Vladimir Moss ( nu exista o traducere a acesteia ) ati studiat-o cumva, o recomandati ? Nu cunosc atat de bine engleza pt a ma inhama la o astfel de traducere, dar , la o scurta trecere in revista a acesteia, pare ca autorul are ceva important de obiectat . Subiectul este, din pacate, tabu, desi am incercat sa aflu concret unde este Adevarul. Tinerii teologi (preoti) atat cat au studiat, spun ca nu gasesc nimic eronat la Romanides. Uneori am sentimentul ( si nu doar !!) ca toate noile generatii de preoti si teologi, mai ales cei pregatiti in afara, la saint Serge, Sf Vladimir etc ,au fost si sunt invatati distorsionat, adica ceea ce era cu adevara ortodox sa perceapa ca fiind invataura papistasa si vice versa..
Mai ceva ca in medicina.. daca grila de valori stabilita de generatii si dovedita clar ca fiind cea corecta o muti cu una sau doua cifre sau grade mai la stanga sau mai la dreapta si apoi o declari oficial pe aceasta, modificata, ca fiind cea corecta, ai dat toata sanatatea omului peste cap si, din sanatos, devine bolnav incurabil. Cu atat mai mult, daca in ortodoxie se aplica tactica aceasta inseamna ca totul sare complet in aer -. trebuie studiat temeinic , nu e de gluma !!!
Insasi expresia „teologia lui Romanides” iese din start din „tiparele” ortodoxe.
Citez : „Teza de doctorat a lui Ioannis Romanidis a fost un punct de reper în AVANGARDA SCHIMBARII DE DIRECTIE TEOLOGICA a generaţiei ’60 şi ETALON al celei mai curate ortodoxii bisericești…” incehie citat
https://www.pemptousia.ro/2015/11/insemnatatea-teologiei-parintelui-ioannis-romanidis/
Adica pana la el… Sfintii au devenit ..sfinti pe baza unei invataturi.. eronate ? E posibil ? Pur si simplu prin fraza de mai sus asta reiese, cu subiect si predicat – dar pare ca NIMENI NU VREA SI NICI NU POATE SA EXPLICE CUM VINE ASTA… sau sa stea sa studieze mai aprofundat , DESI E VORBA DE MANTUIREA NOASTRA, A TUTUROR, nu e un subiect banal, pe care sa-l discuti de dragul de a-l discuta. Daca invatatura lui Romanides contine erezii ce pot fi demonstrare teologic de ce este atat de recomandat, la ora actuala, pornind de LA NIVEL..OFICIAL ?? cine ce interes are sa-si piarda si sa ne piarda mantuirea ??? Acestea sunt framantarile mele expuse in linii ff mari. Consider ca subiectul trebuie dezbatut serios, cu materiale de sine statatoare, cu oameni pregatiti temeinic, nu doar la comentariile noastre de la subsolul unor articole . Cunostinte temeinice vad ca aveti. Poate scrieti un subiect de sine statator pe aceasta tema in scopul de a determina …..clerul (constiincios).. spre a se problematiza si pt a evita si a nu duce turma in ratacire, fara de voie….. Desigur, este un singur subiect ff arzator din foarte multe altele… Dar, deocamdata, la acesta incerc sa gasesc explicatii si rezolvari ORTODOXE ! Si pt ca am vazut ca l-ati abordat, n-am vrut sa scap ocazia unor lamuriri mai temeinice. Multumesc inca o data pt informatii si rabdarea de a citi aceste randuri.
ApreciazăApreciază
Foarte posibil sa l fi racolat sioniștii în SUA unde preda ca profesor la facultate.
Acolo Romanidis a intrat în conflict cu episcopul care i dăduse drept la slujire liturgică.
Dupa acest conflict cu episcopul Romanidis modifica teologia ortodoxă
și o în convertește în iudaism mascat în cuvinte ortodoxe.
Astfel, pentru Romanidis Cuvântul neintrupat din Vechiul Testament devine centru preocupării lui.
În continuarea metamorfozarii sale ajunge sa nege ca harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos!
Sfântul Ioan Teologul o spune clar în Evanghelia sa:
„Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.” Ioan 1, 17
Insa Romanidis va susține ca nu aparține Tradiției Ortodoxe acest verset.
O va spune în cartea sinteza:
„Profetul Ortodoxiei romeice”
Este o carte prin care sioniștii l au făcut celebru pe plan internațional.
Tot în această carte Romanidis îndrăznește sa spună ca evlavia pentru Euharistie poate conduce spre anumita forma de idolatrie.
Prin aceasta concluzie a sa sioniștii au jubilat maximum!
Sfântul Iustin Popovici conchide:
Sângele Dumnezeului-Om Hristos
Sângele Dumnezeului-Om Hristos este o nouă forță creatoare și unificatoare.
În primul rând, în persoana Dumnezeului-Om, ea a reconciliat desavarsit natura dumnezeiasca și cea omeneasca, Dumnezeu și Omul, astfel încât omul, care era departe de Dumnezeu prin păcat, s-a apropiat de Dumnezeu, devenind una cu Dumnezeu.
Din dragoste incomensurabilă, vărsând Sângele Său Dumnezeiesc pentru neamul omenesc, Domnul Hristos, prin Puterea Sa dumnezeiasca, a distrus păcatul, moartea și diavolul, acel zid intreit care a despărțit neamul omenesc de Dumnezeu, astfel încât toți oamenii s-au apropiat de Dumnezeu și unii de alții și primind nemurirea și viața veșnica, prin întemeirea Bisericii cu Hristos și în Hristos, pentru ca noi, creștinii, să fim „mădulare ale trupului Său, din carnea și din oasele Lui.”
În trupul Său, Biserica, Hristos îi unește organic pe toți membrii în cea mai intimă unire cu El și pe ei unii cu alții prin Duhul Său prin Sfintele Taine și sfintele virtuți.
Și din această unitate, rasa umană nu cunoaște o uniune mai adevărată, mai nemuritoare și veșnică cu Dumnezeului-Om cu oamenii, și omului cu oamenii.
Ce poate fi mai intim decât o relație de sânge?
Prin Dumnezeul-Om, Domnul Hristos, suntem înrudiți prin sânge cu Dumnezeu. Sângele său este izvorul vieții noastre veșnice, al nemuririi noastre, pentru că ne unește cel mai intim cu Hristos, adevăratul Dumnezeu, în care este viața veșnică.
Sângele dumnezeiesc al Domnului Hristos este puterea care sfințește, care purifică, care transformă, care hristifică, care îndumnezește, care lumineaza, care intreimifica, care mântuiește.
De aceea Noul Testament este un legământ în sângele Dumnezeului-Om Hristos.
Nu în cuvânt, nu în știință, nu în lege, nu în porunci, nu în nimic altceva, ci în sângele Dumnezeiesc, a Dumnezeului-Om, care este sursa tuturor puterilor dătătoare de viață și minunata, care formeaza laboratorul dumnezeu-omenesc al mântuirii.
Unindu-l pe om cu Dumnezeul-Om, prin acest Sânge Sfânt ne unește prin Hristos cu toți oamenii.
Căci comuniunea adevărată, reala, nemuritoare a omului cu oamenii are loc prin Dumnezeul-Om: Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decât este omul de el însuși, mai aproape de toți oamenii decât sunt ei de ei înșiși, și de aceea nu există unire pentru om si el însuși și cu oamenii din jurul său fără Dumnezeu, fără Dumnezeul-Om, fără nașterea de acelasi sânge cu El.
Și această naștere prin sange a omului cu Dumnezeu, și această naștere umană a omului cu oamenii, se împlinește în trupul omenesc al lui Hristos, Biserica.
Prin Biserica, din Inima Sa Dumnezeiasca, Sângele Dumnezeiesc al lui Hristos curge prin întregul organism, prin toți membrii Bisericii și face toate minunile mântuirii de orice păcat, de orice moarte, de orice diavol, umplând fiecare dintre frații Săi creștini cu toate puterile dumnezeiesti dătătoare de viață și creatoare dumnezeiesti.
Sângele Dumnezeului-Om îl reînnoiește complet pe om, pentru că în el este puterea dumnezeiasca a vieții veșnice: îl unește pe om cu Dumnezeu, atât pe Crucea de la Golgota, cât și în trupul dumnezeu-omenesc al Bisericii prin sângele dătător de viață și dătător de Dumnezeu al Sfintei Taine a Împărtășaniei.
Și mai mult, deoarece este sângele Dumnezeului-Om Hristos, iar Biserica este trupul Său, este forța unificatoare care îi unește pe toți membrii Bisericii într-o singură viață, într-un singur suflet, într-o singură inimă.
Așa că înlătură despartirea anterioară dintre oameni și dărâmă zidul care îi despărțea.
Prin trupul Său Dumnezeiesc, pe care l-a jertfit și prin care a întemeiat Biserica, Omul Unic desființează vrăjmășia dintre oameni. „Căci dacă n-ar fi murit pentru noi, nu ar fi nimicit păcatul care ne despărțea de Dumnezeu”.
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/170/?sfnsn=mo
De aasemenea Sfântul Iustin Popovici ne incredinteaza:
În același timp, teologia rugăciunii ne dezvăluie acest adevăr universal nemuritor: Sfânta Liturghie este plinătatea Bisericii; este vârful deasupra tuturor vârfurilor, plinătatea deasupra tuturor plinătății. Euharistia este Dumnezeul-Om, Domnul Hristos, viu, desăvârșit, prezent în plinătatea Lui dumnezeu-omeneasca în Biserică de-a lungul tuturor veacurilor. Întreaga viață a Dumnezeului-Om Hristos pe pământ și în cer este trăită prin Liturghie și în Liturghie. În Liturghie: Hristos este totul în toate; Hristos este Cel: „Ce aduce și Cel ce Se aduce, Cel ce primește și Cel ce Se imparte” Hristos – Mântuitorul, Luminatorul, Jertfa, Biruitorul morții, Învierea, Cel Înviat și Dumnezeu și Om – Dumnezeul-Om; Hristos, Biserica strabate prin toate veacurile și prin toată veșnicia.
Hristos: „Dumnezeu desăvârșit” și „Omul desăvârșit”, Dumnezeul-Om desăvârșit; Hristos – Atot-Adevărul, Hristos – Atoata-Iubirea, Hristos – Atoata-dreptatea, El – Atoata-înțelepciunea, Hristos – Atot-Binele, Hristos – Atoata-Bucuria, Hristos – Dumnezeu, Hristos – Atoata-Jertfa, Hristos- Atot- Marele Preot, Hristos – Toate și Totul pentru ființele umane din toate lumile.
Hristos este mereu așa în Sfânta Liturghie; întotdeauna așa pentru fiecare participant și în fiecare participant la Liturghie.
Și prin aceasta: Hristos – sfințirea noastră, transfigurarea noastră, mântuirea noastră, luminarea nostru, îndumnezeirea noastră, înduhovnicirea noastră, intreimificarea noastră, totul, totul, totul. Iar aceasta se trăiește în trupul dumnezeu-omenenesc al Bisericii prin comuniunea /împărtășirea euharistica cu Sfântul Trup și Sânge ale Mântuitorului Hristos.
Creștinii ortodocși experimentează și realizează acestea.
Ca trup al lui Hristos – Euharistia este Biserica, iar Biserica este Euharistia: pentru că prin Euharistie și în Euharistie suntem în unitate soborniceasca cu toți sfinții și în primul rând cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care a născut și ne-a daruit trupul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și astfel a dat naștere Bisericii.
Toate celelalte Taine și ierurgii din Biserica Mântuitorului sunt o pregătire pentru Sfânta Liturghie, căile care duc la sfintirea vieții umane: unirea euharistică cu Mântuitorul, unirea credinciosului ortodox cu Domnul Hristos. Și în general, toate rugăciunile Bisericii slujesc acestui scop.
Acesta este sentimentul principal al fiecărui membru adevărat al Bisericii Ortodoxe.
Nu există nicio îndoială, în Biserică, se trăiește în primul rând prin Liturghie; Liturghia este inima Bisericii, limba ei și viața ei, Liturghia — viața Dumnezeului-Om Hristos.
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/170/?sfnsn=mo
.
ApreciazăApreciază
Romanidis foarte des confunda firea cu Ipostasul spre a putea introduce iudaismului în cuvinte ortodoxe!
Sfântul Vasile cel Mare în epistola 210 (202) conchide:
Cine numește Ipostasurile Treimii ca fiind ceva monopersonal și admite doar Unul dintre cele Trei Ipostasurile, respinge existenta veșnică a Fiului Unul Născut și neagă venirea Sa prin iconomia Intruparii în chip de om, Jertfa, Învierea Sa și lucrarea Duhului!
Sabelie care confunda Ipostasul cu firea, introduce iudaismului mascat în propovaduirea Evangheliei!
ApreciazăApreciază
Unirea celor doua firil omenească și dumnezeiasca în Mântuitorul Iisus Hristos este după Ipostas sau prin Ipostas, nu după fire cum susține Romanidis spre a obține panteismul monofizit iudaic!
Romanidis confunda sau înlocuiește tendentios firea cu Ipostasul în cartea sa Teologie patristica:
Logosul când s a întrupat s a făcut Om după fire.
Logosul Însuși, Fiul lui Dumnezeu s a făcut Om după fire prin întrupare.
Firea omenească a lui Hristos este izvorul după fire al harului.
Îndumnezeirea lui Hristos (ca Om) este ființa lui Dumnezeu.
Hristos sau firea omenească S a unit cu Logosul după fire.
Hristos ca Om vede, cunoaște ființa Dumnezeiascaf
Firea omenească se unește cu firea Dumnezeiasca în mod neschimbat imuabil.
Firea omenească a lui Hristos participa în mod diferit la necreat în comparație cu sfintii
Firea omeneasca Logosului este unita Logosului nu după har, ci după fire.
Unirea dintre Necreat și creat în Persoana lui Hristos nu este după har ci după fire
Hristos ca Om este după fire Dumnzeu
În Hristos avem de a face cu o unire fiintiala a firilor
ApreciazăApreciază
După publicarea articolului, a lui Ioan Romanidis „O singură fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupat, Sfântul Chiril și Sinodul IV Ecumenic” (în colecția intitulată „Ortodoxia și Unitatea tuturor”) Arhimandritul Gheorghe Kapsanis, cu tot respectul pe care l-a avut pentru personalitatea lui Romanidis a răspuns la unele dintre opiniile teologice ale acestui articol cu textul „Anticalcedonienii nu au fost și nu sunt ortodocși” (27 februarie/12 martie 1999) .
El a răspuns în principal la argumentele că Dioscor din Alexandria ar fi fost în esență ortodox și că Sinodul tâlharesc nu ar fi fost eretic.
Γεώργιος (Καψάνης), ἀρχιμ. Οἱ Ἀντιχαλκηδόνιοι δέν ἦσαν καί δέν εἶναι Ὀρθόδοξοι // Ὁ Θεολογικός Διάλογος. Σ. 335–358.
Părintele George Florovsky notează despre ridicarea anatemelor Sinodului IV Ecumenic:
„Nu vorbim despre o simplă anatemă canonică. Problema este neapărat mult mai complicată când anatema este teologică dogmatica”
Χρυσόστομος (Κωνσταντινίδης), μητρ. Ἀξιολογήσεις καί προοπτικαί // Θεολογία. 1980. T. 51. Teofanie. 2. Σ. 233, ὑποσημ. 64.
https://azbyka.ru/otechnik/konfessii/bogoslovskij-dialog-pravoslavnyh-i-antihalkidonitov-proshloe-nastojashhee-budushhee-vklad-svjatoj-gory-afon/#0_23
Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni, Episcopul Neocezareei
Douăsprezece capitole despre credință
Capitolul I
Dacă cineva numește trupul lui Hristos necreat și nu mărturisește că Dumnezeul Necreat,
Cuvântul Însuși a prezentat evident întruparea și omenitatea creata (puntea creata) din omenitate, așa cum este scris, să fie anatema.
Explicație .
Căci cum se poate numi un trup necreat? Căci necreatul este nepasional, invulnerabil, intangibil.
Hristos, înviat din morți, a arătat ucenicilor Săi semnele cuielor și străpungerea suliței și trupul pentru atingere, deși a intrat la ei prin ușile încuiate; dar aceasta a fost făcută de El pentru a arăta atât acţiunea Dumnezeirii, cât şi adevărul trupului.
Deși era Dumnezeu , era cunoscut ca om prin natură și, fiind cu adevărat om, el era Dumnezeu prin faptele sale.
ApreciazăApreciază
În anii 2000 și respectiv 2002, au fost susținute la Facultatea de Teologie a Universității Aristotéleion din Tesalonic două teze de doctorat, în care se promovează ideea că Hristologia ereziarhilor Dioscor și Sever este ortodoxă.
E lesene de înțeles că cele două disertații nu urmăresc altceva decât consolidarea pozițiilor Dialogului teologic dintre ortodocși și anticalcedonieni, precum și susținerea unirii propuse de acesta.
Cu alte cuvinte, se fac eforturi mari în direcția recunoașterii de către Preasfintele Biserici Ortodoxe a formațiunii monofizite ca fiind ortodoxă și a ridicării anatemei, sub pretextul că monofiziții au fost condamnați de către Sfintele Sinoade Ecumenice din motive canonice, iar nu dogmatice.
Este vorba despre următoarele două disertații: 1) lucrarea de doctorat a domnului Ilías D. Kesmíris, intitulată «Hristologia și politica ecleziastică a lui Discor al Alexandriei», Tesalonic, care conchide că Hristologia acestui ereziarh urmează linia hristologică trasată de sfântul Chiril și că acuzațiile de docetism și eutihianism nu sunt confirmate de izvoarele existente;
2) lucrarea de doctorat a domnului Ioánnis T. Nikolópoulos, intitulată «Hristologia lui Sever al Antiohiei și Definiția Sinodului de la Calcedon», Tesalonic 2002, în care, de asemenea, autorul încearcă să dovedească că Hristologia acestuia nu intră în contradicție cu cea a sfântului Chiril și, prin urmare, este ortodoxă.
Ambele disertații au fost elaborate sub supravegherea lui Geórgios Martzélos, profesor de Dogmatică și președintele grupului ortodox din cadrul Comisiei Mixte de Dialog [3].
https://www.pemptousia.ro/2014/07/sfanta-eufimia-si-ereticii-monofiziti-11-iulie/
ApreciazăApreciază
Teilhard de Chardin, care spune că întreaga lume evoluează spre o stare mai înaltă, că lumea însăşi este asemeni pâinii ce se preface întru cealaltă lume, ca apoi totul să devină Hristos.
Desigur, aceasta seamănă cu panteismul, o groaznică erezie – exact lucrul de care are nevoie Antihrist spre a veni să împărătească.
Oamenii se vor socoti zei, având, de fapt, o filosofie animalică.
Dacă ne ţinem de părerea Sfinţilor Părinţi, vedem că Hristos a murit cu adevărat pe Cruce.
Este un eveniment real, fizic, nu o imagine sau o alegorie; totodată, ea are urmări duhovniceşti, ducând la schimbarea condiţiei omului.
Ea ne dă mântuire: nu o mântuire în sens figurat, ci mântuirea reală.
Tot aşa, şi Adam a gustat dintr-un pom, şi astfel a pierdut Raiul.
Şi acesta a fost un eveniment real, cu urmări duhovniceşti, schimbând condiţia omenească.
Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, pp. 139-140
ApreciazăApreciază
Sfântul Serafim Rose:
În general, o mare parte din ceea ce este considerat acum o „renaștere patristică” este de fapt doar distracția oamenilor de știință heterodocși și a imitatorilor lor „ortodocși”, dintre care niciunul nu a descoperit pentru el însuși adevărul tradiției patristice, căreia ar fi gata să-și dedice viața. O astfel de „patrologie” este doar o știință raționalistă, al cărei subiect, deși este învățătura Părinților, dar în care nu se înțelege că învățătura Părinților conține adevăruri de care depinde viața noastră spirituală sau moartea noastră. Acești așa-ziși patrologi își petrec timpul adunând dovezi că „pseudo-Macarie” a fost un eretic mesalian, fără să înțeleagă sau să încerce să testeze în practică învățătura strict ortodoxă a Sfântului Macarie cel Mare ; acel „pseudo-Dionisie” cărți falsificate în mod deliberat, ale căror profunzimi mistice și spirituale sunt în mod clar dincolo de înțelegerea celor care îl acuză de aceasta; că viața monahală profund creștină a Sf. Varlaam și Ioasaf, transmisă nouă de Sfântul Ioan Damaschinul , este doar o „repovestire a poveștii lui Buddha”; și sute de fabule similare create de „experti” pentru nevoile unui public credul, care habar n-are în ce atmosferă nereligioasă se fac aceste „descoperiri”. Când există întrebări cu adevărat serioase cu privire la textele patristice (și așa, desigur, există), atunci acești „experți” sunt complet incapabili să le rezolve, pentru că de fapt sunt complet străini de Tradiția patristică și se hrănesc doar pe cheltuiala ei.
https://azbyka.ru/otechnik/Serafim_Rouz/svjatye-ottsy-vernyj-put-hristianstva/
ApreciazăApreciază
Patriarhia cocheteaza cu necalcedonienii….
https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/relansarea-dialogului-teologic-dintre-ortodocsi-si-vechii-orientali-192632.html
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sfântul Teodor Studitul
Scrisori către diverse persoane
70. Către diaconul Teodor (II, 170)
(186) La cererea iubirii tale, încep să resping [Col. 1536] obiecții eretice, iar dacă le voi respinge bine, atunci și tu îți vei pune pecetea pe cuvintele mele, dar dacă nu, atunci explică-le tu însuți mai înțelept. Însă, întrucât este imposibil să respingem bine gândul ereticilor dacă nu este prezentată însăși propunerea lor, să fie prezentată mai întâi aceasta, iar apoi rezoluția ortodoxă 376 .
Obiecția ereticului
Mărturisind o singură fire a lui Dumnezeu Cuvântul întrupat 377 , Îl numiți pe Hristos un întreg, format din părți (μίαν ολότητα ἐκ μερών), dumnezeire și umanitate.
Așadar, vă întrebăm: ce considerați că face parte din Sfânta Treime, întregul sau partea? Dacă este vorba de întreg (το ὃλον), atunci Sfânta Treime nu va fi consubstanțială, iar dacă este partea (το μέρος), atunci dacă incluzi divinitatea, evident lași umanitatea în afara Sfintei Treimi, iar dacă incluzi umanitatea, te trezești admițând dumnezeirea în afara Treimii.
Rezoluția ortodoxa:
Mărturisind o singură fire a Cuvântului întrupat, îl mărturisim pe Hristos nu doar ca pe un întreg, ci ca fiind alcătuit din două întreguri unite (ἐκ δυοΐν ὁλοτήτων), dumnezeirea și umanitatea; Conform acestor întreguri, ca părți luate împreună, El este atât întreg ca Dumnezeu (ὃλος ἐστίν ὠς θεός ), unit prin fire (φυσικώς) cu Tatăl și cu Duhul, cât și întreg ca om (ὃλος ὠς άνθρωπος), unit prin fire (οὐσιωδώς) cu Mama Sa și cu noi oamenii, unind în mod unic în Sine extremele și proprietățile acestor extreme, păstrându-le în unire nealterate și necontopite. Mai mult, Treimea rămâne Treime, fără a accepta în alcătuirea sa nimic fără legătură, iar umanitatea rămâne umanitate, fără a se separa de dumnezeirea unită cu ea. Așadar, (187) obiecția ta, împrumutată din erezia acefalilor severieni, care amestecă
[ contopește panteist] firile, este nerezonabilă 378 .
O altă obiecție din partea aceluiași eretic
Este acest Hristos, pe care Îl mărturisim, inclus în Sfânta Treime sau nu? Dacă El este inclus în Sfânta Treime, atunci cum poate fi Treimea consubstanțială? Dacă El nu este inclus, atunci El nu va fi Dumnezeu, ci doar un simplu om. Așadar, aceleași argumente cu care vei rezolva nedumerirea, păstrând neatinsă învățătura despre unicul Hristos, ne vor servi și nouă în această nedumerire.
Rezoluția ortodoxa
Acest Hristos, pe care îl mărturisim, prin aceleași argumente cu care a respins prima obiecție, o poate respinge și pe cea de față, ca fiind la fel de eretica.
Însă acel Hristos pe care îl cinstiți, adică ca un întreg natural, alcătuit din părți ale dumnezeirii și umanității, nu ar fi de o fiinta cu Tatăl, întrucât Tatăl este numai Dumnezeu și nicidecum Om, nici de o fiinta cu Maica Domnului, întrucât Maria este numai om și nicidecum Dumnezeu; și [în acest caz] inevitabil vei căuta un alt Hristos cu care Tatăl ar fi consubstanțial, căci este imposibil ca Hristos să fie cunoscut ca o singură fire (μονοπρόσωπον φύσιν). Dacă nu poți găsi, atunci, încurcându-te în propriile obiecții [Col. [1537] cu această ficțiune goală vei ajunge să crezi că Hristos nu există deloc.
https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/pisma-k-raznym-litsam/1
ApreciazăApreciază
NOTA 2: Este o coincidență faptul că Kyriakos Mitsotakis a vizitat pentru prima dată Muntele Athos acum după 39 de ani, adică din 1986, anul în care a fost adoptat proiectul de lege pentru strămoșul Numărului Personal, adică Numărul Codului de Înregistrare Unic, și că l-a vizitat acum, când a început să fie implementată „pecetluirea grecilor cu Numărul unic Personal”?
https://tasthyras.wordpress.com/2025/07/11/%ce%b1%ce%b3%ce%b9%ce%bf%cf%81%ce%b5%ce%af%cf%84%ce%b9%ce%ba%ce%b1-%ce%ba%ce%bf%ce%bb%ce%bb%cf%85%ce%b2%ce%bf%ce%b3%cf%81%ce%ac%ce%bc%ce%bc%ce%b1%cf%84%ce%b1-%ce%bf%cf%81%ce%bd%ce%b9%ce%b8%ce%bf/#more-119098
Faptul că odată cu instituirea Numărului Personal se creează infrastructura pentru o putere care să controleze totul, asemenea celei profețite în Apocalipsă , nu pare să-i preocupe pe Guvernanții noștri.
Și de aceea ei răspund ironic celor care le exprimă îngrijorările.
Totuși, pericolele care, într-un fel sau altul, pândesc în acest sistem, cum pot să-i lase indiferenți?
Pentru că știu foarte bine că cu un singur număr, în circumstanțe excepționale, cetățeanul se trezește înlănțuit și captiv în mâinile unei autorități nemiloase sau în răzbunarea celor care vor obține acces ilegal la toate datele sale personale.
Am văzut primul caz întâmplându-se în China în timpul pandemiei de coronavirus.
Așadar, vom deveni China?
Cât despre astfel de incidente răzbunătoare sunt dezvăluite aproape în fiecare zi, mai ales cu forma existentă de înregistrare fragmentată a datelor cu caracter personal.
Cu cât mai mult se va întâmpla acest lucru cu noul sistem!
Cealaltă întrebare cheie este următoarea:
De ce a cedat Autoritatea Independentă pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în fața acestei circumstanțe critice?
În trecut, intervenise și anulase eforturi similare. Acum nu se înțelege ce este în joc?
Și de ce, cel puțin, nu obligă Guvernul să ofere o soluție alternativă cetățenilor care refuză să se alăture sistemului, lucru prevăzut în mod explicit de directiva corespunzătoare a Uniunii Europene?
Dar cine va răspunde la aceste întrebări cruciale?
Țara este condusă în sclavie de centre internaționale obscure.
În acest moment critic de tăcere aproape mormântală, fiecare dintre noi este chemat să își cântărească propria responsabilitate.
Să căutăm cu toții modalități de reacție, pentru a preveni înrobirea impusă.
Între timp, să ne rugăm cu toții.
Mai presus de planurile oamenilor este Domnul Hristos, Care le poate risipi într-o clipă.
https://tasthyras.wordpress.com/2025/07/11/%ce%b1%e1%bc%b0%cf%87%ce%bc%ce%ac%ce%bb%cf%89%cf%84%ce%bf%ce%b9-%e1%bc%91%ce%bd%e1%bd%b8%cf%82-%e1%bc%80%cf%81%ce%b9%ce%b8%ce%bc%ce%bf%e1%bf%a6/
ApreciazăApreciază
Despre Sfinții Părinți ai celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic
„…· oricine face și învață aceste lucruri, acela va fi numit mare…”
Poruncile lui Mesia Iisus au validitate și putere veșnică. Negarea și nerespectarea poruncilor lui Hristos, adică a le considera nesemnificative, fără valoare esențială pentru mântuirea sufletului, sunt acte de răutate și nerecunoștință înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.
Însă cel care lucrează cu dorință și încredere, împlinind poruncile Dumnezeului-Om și învățându-i pe oameni să le respecte cu strictețe, este recunoscut ca gura lui Hristos. El primește Lumina Lui și este considerat mare în ochii oamenilor.
Părinții purtători de Duh, care au formulat dogme la sfintele Sinoade Ecumenice al Treilea și al Patrulea, cu Harul necreat al Mângâietorului au exprimat și dogmatizat cuvântul Adevărului și sunt celebrați și cinstiți astăzi ca adevărate Lumini ale universului.
Ei au dogmatizat, în Duhul Sfânt, că Maica lui Iisus este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară.
Fecioara Maria, predicau ei, L-a născut pe Dumnezeu întrupat, adică Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, spun ei, cu un suflet distinct de Dumnezeire (două firi, două voințe, două energii), incoruptibil, neconfundat, indivizibil, inseparabil.
Și cele două firi, cea dumnzeiască și cea omenească, au fost unite în Ipostasul lui Dumnezeu Cuvântul.
Adică, firea umană a fost ipostaziată în a Doua Persoană a Sfintei Treimi și din momentul zămislirii Cuvântului, ele nu au fost niciodată separate și nici nu sunt confundate.
Sfânta Eufimia, printr-un semn minunat, a întronat întreaga taină a Iconomiei în Hristos, confirmând și predicând Bisericii în mod dumnezeiesc, în Har, adevărul Cuvântului.
„Numai la Fecioara Maică s-au pogorât atât Duhul Sfânt, cât și Fiul – acesta în ipostas, iar Duhul numai prin lucrare; din acest motiv numai Fiul s-a întrupat, dar nu și Duhul” 1 .
Prin harul Maicii Domnului și al Pururea Fecioarei Maria, Sfinții Părinți de Dumnezeu purtători, au întronat în Biserica Ortodoxă taina teologiei.
Ei au curățit instrumentele rătăcirii, și anume eresiarhii.
S-au dovedit a fi lumini, distrugând ereziile „ale celor rătăcitori de limbă” și alungând confuzia din inimile ortodocșilor.
Și noi, sfinte părinte, primim și îmbrățișăm Sfintele Sinoade Ecumenice; mai ales astăzi, cel din Efes al celor două sute de Părinți împotriva ereticului Nestorie, care tăgăduia unirea esențială a celor două firi ale lui Hristos, adică dumnezeirea și umanitatea sa, și care, fiind eretic, nu a vrut să o numească pe Preasfânta Maică, cea care L-a născut cu adevărat pe Dumnezeu Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară.
Și noi, fraților, îmbrățișăm cel de-a patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, unde s-au adunat cei șase sute treizeci de Părinți, împotriva necredincioșilor Eutihie și Dioscor, care au acceptat în mod greșit o singură fire în Hristos, negând astfel că în Dumnezeu-Omul Iisus este mântuirea lumii.
Părinții învață: „Tatăl a fost descoperit mai întâi, dând profeților prin Har laudele firii dumnezeiesti, idiomurile divinității, energiile ei naturale și esențiale, pentru a arăta în același timp că El nu vine din altul, ci că El Însuși este Unul, principiul Dumnezeirii.
După aceasta, Fiul S-a arătat, dând prin har ucenicilor Săi însăși laudele naturii divine, însușirile divinității, energiile ei naturale și esențiale din care izvorăsc darurile vindecărilor, energiile puterilor și cele asemenea lor …
Și astfel, întrucât odată L-a arătat pe Tatăl ca Fiu și dând darurile Duhului prin suflare și numindu-le Duhul Dumnzeiesc, El a mai prezis că Duhul Sfânt este unit cu El.
După El S-a arătat Duhul Sfânt, dând și Apostolilor, prin har, aceleași laude ale aceleiași naturi, atributele Dumnezeirii, energiile Sale naturale și esențiale …
După Fiul, așadar, S-a revelat Duhul Sfânt, dându-le celor vrednici aceleași puteri și energii, și i-a înțeleptit și i-a îmbrăcat cu putere duhovnicească pe ucenici, Părinții Apostolici, Părinții și Învățătorii Sinoadelor Ecumenice, pe care îi sărbătorim astăzi.
I-a făcut capabili să înțeleagă și să predice tuturor predicile Mântuitorului și Dumnezeului Iisus Hristos, prin care se propovăduiește că Energia Necreată a Dumnezeului Treimic este oferită celor ce sunt uniți cu Fiul, în Duhul Sfânt și cu bunăvoința Tatălui, neîntrerupt și veșnic.
Orice altă învățătură, în afară de cea a Sfinților Părinți, este absolut inutilă și fără folos.
Sinoadele Ecumenice, părinte, sunt singura autoritate absolută în Biserică; iar cei care învață altfel, cum ar fi infailibilitatea, primatul, harul creat și alte prostii latine romano catolice, înșală oamenii, vorbind despre iubire, fără adevăr și împrăștiind și dezbinand, în loc să adune, să inducă în eroare și să fie induși în eroare; cu adevărat inselati; Dumnezeu să-i lumineze.
Dumnezeului Treimic și lui Hristos să fie închinare; Părinților Sinoadelor Ecumenice, cinstire. Amin.
1 Prelegerile lui Teofan ortodox, EPE3, 434, EX, 2
https://orthodoxostypos.gr/%cf%84%e1%bf%b6%ce%bd-%e1%bc%81%ce%b3%ce%af%cf%89%ce%bd-%cf%80%ce%b1%cf%84%ce%ad%cf%81%cf%89%ce%bd-%cf%84%e1%bf%86%cf%82-%ce%b4%ce%84-%ce%bf%e1%bc%b0%ce%ba%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5%ce%bd%ce%b9%ce%ba/
ApreciazăApreciază
Sfântul Nicodim Aghioritul deosebește trei moduri ale unirii sau comuniunii firilor:
Unirea cea după fire, propriu Ipostasurilor Treimii.
Unirea cea după lucrare sau după har, propriu unirii Dumnezelui-Om cu oamenii.
Unirea cea după ipostas, propriu unirii firii dumnezeiesti și firii omenești în Ipostasul lui Hristos.
Sfântul Nicodim Aghioritul, Despre paza celor cinci simțiri, Volos, p. 207.
Sfântul Dumitru Staniloae:
O unire după fire (ființă) sau prin fire (ființă) ar însemna prefacerea (contopirea panteista) a firii umane în firea dumnezeiasca (monofizitism).
Unirea firilor după ipostas o face Fiul lui Dumnezeu ca Persoana a firii omenești, fara anula sau contopi firea omenească.
Părintele Dumitru Stăniloae, Teologie dogmatica ortodoxa, volumul 2, Definirea dogmatica a Persoanei lui Iisus Hristos, Realizarea maximala a unirii lui Dumnezeu și a Omului în Iisus Hristos
ApreciazăApreciază
https://www.facebook.com/acarulpaun99/posts/pfbid02Gu7ERpdk1K8pncaCUH9yZN5VipakCeueUUbKwXbE48sZV62aYDG1GhBa9QbFQRJ2l
https://www.facebook.com/george.damian.35/posts/pfbid0c3EGfvmtUUw9T5t5HnKRQzWTBBHSshP4QgbZZGKSE3YnXpmSTwUuSZJ6H6DsMWw5l
https://www.facebook.com/groups/138902573425343/?multi_permalinks=1710325176283067&hoisted_section_header_type=recently_seen
ApreciazăApreciază
Spre aducere aminte celor care iau in deradere sau refuza sa se conformeze embargoului declarat de houthi la adresa Israelului pana nu inceteaza agresiunea la adresa palestinienilor – https://www.msn.com/en-xl/news/other/moment-houthi-rebels-sink-red-sea-cargo-ship-eternity-c/vi-AA1Ik5Gd?ocid=winp2fptaskbar&cvid=6d5cb45d00464017ad94acecd9b84173&ei=7#details
https://www.bing.com/videos/riverview/relatedvideo?q=MAGIC%20SEAS&mid=C4CFC050973ACCF5B594C4CFC050973ACCF5B594&ajaxhist=0
Toate navele care au ca destinatie portul Eilat vor avea aceeasi soarta…
ApreciazăApreciază
„În perioada 11–13 iulie 2025, o delegație a Mănăstirii Vatopedi din Sfântul Munte Athos va fi prezentă în România, aducând în pelerinaj la Catedrala Patriarhală din București racla cu cinstitul cap al Sfântului Ioan Gură de Aur.„
De la Athos la București: Mănăstirea Vatopedi aduce la București racla cu Cinstitul cap al Sfântului Ioan Gură de Aur (11-13 Iulie 2025) | Sfântul Munte Athos https://share.google/5oHdD4xq3qJriPBUJ
ApreciazăApreciază
https://basilica.ro/programul-sarbatoarea-aducerii-moastelor-sfantului-cuvios-dimitrie-cel-nou-la-bucuresti/
ApreciazăApreciază
Pentru toți cititorii de bună credință ai blogului Saccsiv…
Parintele Athanasie Mytilineos:
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: «Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului»; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Acum, în psalmul 31, versetele 3 și 4, el va exprima chinul care durează…
Aici, atenție, vom lua textul cuvânt cu cuvânt.
Desigur, nu contează dacă timpul nu ne ajunge, chiar dacă lăsăm unele pasaje fără să le analizăm în seara asta.
„Pentru că am tăcut, oasele mele s-au îmbătrânit de gemetele mele de toată ziua .”
N-am vorbit; mi-am închis gura. Oasele mele s-au spulberat de gemetele mele zi și noapte.
Cum aș putea spune una ca asta?
Am păcătuit! Cum aș putea spune asta?…
Știți ce înseamnă să-ți ții păcatul în inimă și să nu vorbești despre el? Se transformă într-un șarpe și te mănâncă!
Se transformă într-un blestem, te transformă într-o ruină.
Dragii mei, această ascundere a păcatului pe care o face omul, dacă a tăcut cu anii, îi poate înnegri întreaga viață!
Să vină Crăciunul, să vină Paștele și iar Crăciunul și iar Paștele, să vadă bucuria răspândindu-se și răspândindu-se în toată lumea, și totuși are sufletul negru!…
Știți câți oameni mi-au spus că au petrecut multe sărbători, văzându-i pe alții mergând la Impărtășanie, pe toată lumea sărbătorind, și ei înșiși simțindu-se foarte rău și foarte împovărați, pentru că își simțeau sufletele în păcat?
Dar au tăcut. Nu s-au dus să-și spună păcatul.
Păcatul i-a ținut.
Nu există cu adevărat o tortură mai mare.
Cei care au experimentat-o știu cât de teribilă este.
Cred că, mai mult sau mai puțin, cu toții am experimentat povara păcatelor noastre, unii puțin, alții mult, avem experiență.
Dacă într-adevăr, uneori păcatul este greu, este o crimă, un adulter, nu știu ce este, cel puțin o trădare, atunci este insuportabil!
Și apoi acestea sunt rezultatele; David ni le enumeră:
„Oasele mele s-au îmbătrânit de la strigătele mele de toată ziua .”
Oasele mele s-au îmbătrânit de la strigătele mele de toată ziua.
Verbul a striga este mai puternic decât a spune.
În acest moment vă spun ceva, vă vorbesc; totuși, dacă ar trebui să avem o sală mare, astfel încât chiar și ultimii ascultători să mă poată auzi, atunci aș striga, aș striga.
De aceea, de multe ori în Evanghelii întâlnim semnalul „a striga după Iisus Hristos”. „Iisus a strigat…” (Vezi Ioan 7:28; 37:12, 44) , ceea ce înseamnă că a strigat și a vorbit ca să fie auzit.
De multe ori însă, strigăm, nu doar pentru a fi auziți, ci pentru că suferim.
Deci acest strigăt înseamnă „Eu suspin”; este strigătul sufletului.
Acest strigăt al sufletului creează o povară insuportabilă. Omul crede că acest strigăt al sufletului care strigă, acest suspin, este o ieșire, o eliberare a unei presiuni interne teribile.
Este ca o supapă în acea oală sub presiune, care atunci când este multă presiune în interior, eliberează cât mai mult abur posibil.
De fapt, uneori un om vrea să fie singur ca să strige!
Totuși, această situație se întâmpla constant pentru David, pentru că el spune: „de la a striga toată ziua” !
Toată ziua, adică mereu. Omul nu poate sta liniștit, nu poate! Și atunci cade în melancolie.
Și melancolia începe să umbrească sufletul.
Aici, fiți atenți la ceva ce ne va spune următorul verset, dar permiteți-mi să spun acum pentru a le lega.
În al patrulea verset se spune: „în mijlocul spinului am fost înțepat”, pentru că a fost înfipt un spin. Și spinul este păcatul.
Acum, ce este acest spin?
Voi folosi câțiva termeni din psihologia modernă, pentru a mă face mai ușor de înțeles, dar în principal și mai presus de toate pentru că psihologia modernă folosește termenul spin.
Este izbitor faptul că Freud, cel care este caracterizat drept părintele psihiatriei – doar că a luat-o pe o cale greșită, și a fost creat infamul freudianism – a făcut observații asupra subconștientului.
El este primul care face aceste observații; și știți cum a numit el ceea ce tulbură omul în conștiință? Spin!
Ar fi putut citi acest Psalm?
Se știe că Freud a fost evreu, un evreu german; nu știu dacă știți asta.
Ar fi putut citi acest Psalm sau este o coincidență?
Evident, nu o coincidență!
Dar este o coincidență că se găsește cuvântul potrivit pentru a exprima ceea ce este acolo.
Probabil cea de-a doua variantă.
Ca să înțelegi ce a spus Freud despre asta – și v-am mai spus, dar nu strică să o repet uneori, nu strică; nu-i așa? – e pentru că aici prezintă interiorul omului cu două etaje într-o casă cu două etaje, ca cea de vizavi unde se construiește cea nouă, pe care am menționat-o mai devreme.
Etajul inferior nu are ferestre – exact, o cutie a venit la exemplu! – dar etajul superior are.
El a numit etajul superior conștiință, care este iluminat, iar omul dobândește cunoștințe despre ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului său.
Etajul inferior nu are ferestre, nu este iluminat, și astfel omul nu devine conștient de ceea ce se întâmplă acolo, adică în partea cea mai profundă a sufletului său.
El a numit asta subconștient.
Când există o fărădelege, un păcat, atunci spinul, spinul începe să intre.
Ți-a intrat vreodată un spin în picior, printr-un pantof?
Nu poți merge. Imediat șchiopătezi și îți scoți pantoful ca să vezi ce se întâmplă.
Spinul împiedică conștiința și o tulbură și spune: „Ai păcătuit! Ai păcătuit! Ai păcătuit!” și intră, și intră tot mai adânc… Intră, intră… spinul continuă să înainteze, iar conștiința doare, doare, doare…
Omul este împovărat, nu mai poate suferi.
Și apoi, în durerea sa, încet, încet, timpul trece, și se întâmplă următorul lucru ciudat, cauza care a provocat durerea în conștiință, adică spinul, adică păcatul, a coborât la etajul inferior!
Iată acum că am pierdut cauza; dar avem rezultatele.
Sufletul este bolnav. Cade în melancolie, cade în diverse reacții, în psihoze, în nevroze, în psihonevroze, în diverse fenomene ciudate și neobișnuite!
Psihologul, așa cum a indicat Freud la vremea respectivă, face această muncă.
El vede conștiința sau pune întrebări.
Vă dau un mic exemplu: Uneori vedem că am suferit ceva; să zicem că avem o rană la mână. Vedem rana, dar nu înțelegem cum s-a întâmplat.
De multe ori ne lovim și nu ne dăm seama.
Undeva am mers să mutăm o mobilă, pe patul nostru, undeva, ne-am lovit, a curs sânge, nu ne-am dat seama, vedem doar că acum curge sânge.
Așadar, și aici, psihiatrul sau psihologul vede, sau pacientul vede, efectul care există, dar nu vede ce l-a cauzat.
Nu-l vede.
Nici pacientul nu-l vede, nu-l știe.
L-a pierdut, l-a uitat, a trecut în subconștient.
Doctorul psihiatru își va pune acum mâna pe podeaua de jos și va începe să pescuiască pe întuneric, din moment ce nu există fereastră.
Pescuiește pe întuneric și trage și trage.
Se uită la ce a prins, își pune mâna la loc, pescuiește, trage… Mereu pe întuneric.
Uneori scoate ceva la suprafață – dacă îl scoate la iveală – și spune „Asta e tot”.
O descriere mai bună a acestei situații nu putea fi oferită, mai ales în secolul al X-lea î.Hr.
Când David spune că „a tăcut ”, este vorba despre primul pas al situației care îl va afecta; al doilea pas, „suspin și plâng toată ziua” ; al treilea, „mi-a intrat un spin”; iar al patrulea, „ oasele mele au îmbătrânit”, avem îmbătrânirea, distrugerea oaselor.
Se știe că trupul este susținut de schelet.
Când se spune că au îmbătrânit, oasele mele au îmbătrânit, înseamnă că nu mai pot susține trupul.
Scheletul este înconjurat de carne și de sistemul nervos, iar acestea ne oferă imaginea de ansamblu a corpului.
Astfel, dacă scheletul nostru îmbătrânește, și nervii vor îmbătrâni, pentru că și aceștia sunt peste tot, în tot corpul nostru.
Așadar, odată cu îmbătrânirea sistemului nervos avem niște rezultate, cum ar fi: Sistemul nostru nervos ne tulbură.
Ne pierdem somnul.
Nu găsim liniște nicăieri, pentru că ziua și noaptea – nu numai ziua, ci ziua și noaptea! – „Mâna Ta a fost grea asupra mea” ,
Mâna Ta a căzut grea asupra mea!
Am remușcări, lovituri nemiloase.
Aceasta va însemna remușcări; mâna grea a lui Dumnezeu, remușcări asupra conștiinței.
Și „m-am transformat în suferință” , și dintr-o persoană fericită am devenit nefericită, melancolică, săracă, mohorâtă, nerecunoscătoare, am pierdut sensul vieții mele, am pierdut bucuria vieții mele, am pierdut contactul cu ceilalți oameni.
Cauza acestei stări anormale pe care o prezintă omul, mentală sau neuropsihică, este întotdeauna un păcat conștient sau inconștient.
Și când spun conștient, vreau să spun că acesta încă rămâne în conștiința sa, în timp ce inconștient este ceea ce a coborât în subconștient și a dispărut atenției tale.
Omul își pierde liniștea, nu mai știe ce îl frământă, când îl întrebăm ce simte, ne răspunde foarte simplu „asta”, fără să știe de ce simte.
Aceasta este starea cu adevărat sufocantă și tristă a omului care păcătuiește.
Poate că uneori nu păcătuiește; trebuie să spun și acest aspect.
Acesta este un fenomen al timpului nostru și poate că ar trebui subliniat în mod special.
Adică, foarte mulți oameni suferă astăzi, fără să fi comis vreun păcat grav, crimă, adulter sau un păcat teribil și cumplit, și au remușcări.
Nu au păcătuit, dar au pierdut sensul vieții!
Aceasta este caracteristica timpului nostru și se naște din distanțarea noastră față de Dumnezeu.
Din momentul în care ne îndepărtăm de Dumnezeu, pierdem sensul vieții noastre, nu știm de ce existăm și atunci totul ni se pare întunecat.
Englezii spun expresia „I have my blues… I have my darks, I have a dark soul”.
„Am blues-ul meu… Am întunericul meu, am un suflet întunecat…”
Tragicul lucru aici, dar deloc inexplicabil, este că omul dobândește această condiție în mijlocul bunurilor sale.
Este bine cunoscut și verificat statistic că, cu cât o țară este mai prosperă, cu atât are mai multe sinucideri.
De asemenea, se știe că sinuciderile în Asia sunt rare sau aproape inexistente.
Știți asta?
Oamenii de acolo suferă.
Nu le mai rămâne loc să se gândească dacă viața lor are sens sau nu; se luptă.
Adică să înțeleagă, dacă îndepărtăm spiritul de luptă din om, acesta pierde sensul vieții sale.
Acesta este un lucru teribil.
Desigur, nu ar trebui să existe o astfel de luptă pentru existență încât omul să gemă sub muncă și să fie nevoit să trăiască pentru o bucată de pâine. Nu asta; aceasta este o altă extremă.
Dar dacă îndepărtăm din om aceste lucruri mărunte ale vieții, aceste lucruri de zi cu zi, cu unul, cu altul, cu această ispită, cu acea ispită, atunci omul, în fericirea sa, nu mai găsește sens.
Viața lui este lipsită de gust și, dacă s-a îndepărtat de Dumnezeu, nu știe de ce trăiește și apoi spune: „Viața mea nu are sens” și o încheie foarte ușor. Este tragic!
Așadar, avem multe fenomene de astfel de situații pentru că am pierdut sensul vieții, care este un produs al apostaziei omului.
Aceste lucruri se bazează pe statistici și vă sunt cunoscute. Nu vă spun lucruri noi, le știți, le știți foarte bine.
După cum vă puteți imagina, aici, în psalm, muzica ar încerca să transmită semnificațiile în mod corespunzător.
Nu știu dacă v-am mai spus, dar l-am văzut odată pe Orestes al lui Sofocle în teatrul antic, în Odeonul lui Herodes Atticus.
Orestes și-a ucis mama și este bântuit de remușcări cumplite, personificate de Erinii, adică niște femei – acum pe scenă – care poartă niște haine zdrențuite, iar deasupra lor au niște plase rupte.
Ați văzut plasele zdrențuite ale pescarilor, care sunt aruncate acolo pe țărmurile mărilor?
Deasupra hainelor zdrențuite aveau plase de culoare maro. Fețele lor erau puțin verzi, mai jos galbene, dincolo de ele negre… fețe groaznice! Și pregătiseră un dans în jurul lui Orestes… ca să-l înece!
Își întindeau mâinile și unghiile, în fața lui, făcându-l să tremure, și în același timp făceau un dans nebunesc în jurul lui, în timp ce se auzea muzica corespunzătoare.
Nu trebuia să fugă de aici să plece, trebuiau să se năpustească toți asupra lui! Ar trebui să fugă de acolo, să se ducă în altă parte, ar trebui să fugă și toți să se năpustească asupra lui!
Era ceva teribil… un spectacol îngrozitor!
Și cânta și el muzică. Ce fel de muzică putea cânta?
Era de așa natură încât exprima remușcarea conștiinței, nu numai prin spectacolul îngrozitor, ci și prin auzirea acestei muzici.
Așadar, acest psalm ar fi o astfel de muzică care ar trebui să transmită aceste sentimente ale chinului sufletului care a păcătuit, să transmită îmbătrânirea oaselor, adică ruina sănătății trupești, prăbușirea, suspinele, mâna grea a lui Dumnezeu în suflet, suferința, spinul care străpunge adânc!
Era o muzică corespunzătoare; de aceea v-am explicat anterior de ce citesc psalmii.
În versetul 3, el a spus că a tăcut.
În versetul 5, ne va spune că a luat decizia să-și deschidă gura.
El a spus:
„Am luat hotărârea să vorbesc; n-am mai putut suporta, m-am pocăit. Mi-am recunoscut păcatul și nu mi-am acoperit nelegiuirea . ”
Din nou, păcatul și nelegiuirea sunt sinonime, în același mod poetic.
Aici spune că și-a făcut păcatul cunoscut.
L-am recunoscut, aș spune că l-am făcut cunoscut, l-am făcut cunoscut; cu alte cuvinte, l-am mărturisit.
Și-a mărturisit păcatul; nu l-a ascuns, dar nici nu l-a justificat.
Asta înseamnă că a spus totul, a arătat sinceritate și nu s-a justificat pe sine.
Să știți asta, dragii mei, că noi toți – noi toți! și voi și eu, și voi și eu! – când mergem la spovedanie și ne spunem un păcat, în noi funcționează un mecanism, care este pus în mișcare de micul motor numit egoism și, fie că îl înțelegem sau nu, începem să ne justificăm.
Nu spunem pur și simplu „Eu am făcut asta”!
Nimic altceva. „Eu am făcut asta”!
În spovedanie vrem să reducem impresia de păcat, spunând că întreaga responsabilitate nu este a noastră, pentru că credem că duhovnicul îndrumătorul ne va critica dacă spunem întregul adevăr fără scuze.
Ce lucru ciudat…
Dragii mei, David ne deschide calea și ne spune: „Așa veți merge.
Și vă vorbesc din experiența mea.
V-am spus bucuria mea că Dumnezeu m-a iertat. Binecuvântat este omul pe care Dumnezeu îl iartă.
Și eu sunt binecuvântat. Știți prin ce am trecut?
Prin ce am trecut – ne spune el în versetele 3 și 4 – și chiar cum am luat decizia – ceea ce spunem acum – să „mărturisesc nelegiuirea mea Domnului” , să-i spun lui Dumnezeu păcatul meu.
Lasă-mă să spun! Iată ce am făcut, Doamne; „Am păcătuit împotriva Domnului” – ceea ce i-a spus lui Natan – am păcătuit. Da, da, da; am păcătuit.
Am făcut asta și asta, ceea ce spui Tu.
Da, am făcut asta! „Și ai luat răutatea inimii mele ”, și ai luat răutatea inimii mele, și chiar în același moment!
După cum v-am spus, din punct de vedere istoric, în 2 Regi, imediat ce Natan i-a spus că Dumnezeu îl va pedepsi pentru că face aceste lucruri, el a spus: „Am păcătuit împotriva Domnului ”.
Și apoi, imediat, Natan i-a spus: „Dumnezeu te iartă ”.
În același moment! „Dumnezeu te iartă!”
Așa cum îi spune indrumatorului spiritual duhovnicul „Dumnezeu te iartă”.
Ce lucru măreț!…
„Și ai văzut suferința mea, sinceritatea mea, decizia mea și ai iertat impietatea inimii mele, m-ai iertat ”.
Este uimitor!
În versetul 6, el îndeamnă fiecare persoană pioasă să păstreze harul lui Dumnezeu prin rugăciune și spune:
„De aceea, fiecare sfânt se va ruga Ție la momentul potrivit; dar într-un potop de ape multe nu se vor apropia de el ”.
De aceea, fiecare persoană pioasă se va ruga Ție la momentul potrivit și, astfel, într-un potop de ape multe, nimic nu-l va atinge.
Întrucât timpul a trecut, ca să le scot repede afară, voi lua unul sau două puncte.
Acest verset spune următoarele: Omul pios, omul evlavios, nu lasă păcatul să îmbătrânească în el.
Cu siguranță, fiecare om cade, dar aleargă repede, „la vremea potrivită” , la momentul potrivit, să spună ce are.
Și chiar și atunci, din moment ce aleargă și dizolvă micul, acesta nu va ajunge să devină mare în el.
Astfel, potopul apelor, al multor ape, nu-l va atinge, adică nu va ajunge să-l înece spiritual.
Persoana care aleargă și se spovedește repede și adesea nu permite păcatului să prindă rădăcini în ea și, astfel, își menține sănătatea psihosomatică.
Nu este în pericol să se îmbolnăvească, pentru că aleargă și îl dizolvă.
Spovedania este un adevărat diluant sau curatitor al pacatului!
Cât de fericit sunt că mulți oameni, slavă lui Dumnezeu, imediat ce păcătuiesc, și bineînțeles nu cu crime, jafuri, ci pentru că s-au certat, pentru că s-au înfuriat, aleargă să spună și spun: „Nu mai suport, vreau să spun. Nu pot dormi ”.
Pentru că dacă aceasta devine cronică, își va pierde somnul și poate va deveni și el ceea ce am spus mai înainte, adică un mitoman, un insomniac… i se vor rupe nervii, va suferi psihoze!…
Este ceea ce întâlnim la oamenii care nu aleargă pentru a rezolva aceste situații.
Când aleargă, sunt salvați.
„Tu ești refugiul meu – versetul 7 – de necazul care mă apucă; bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce mă înconjoară.”
Tu ești refugiul meu în necaz; Tu, care ești bucuria sufletului meu, izbăvește-mă de ispitele care mă înconjoară.
Aici vrea să spună următoarele:
David se adresează lui Dumnezeu și spune că El este refugiul lui de toată tristețea lui.
Și cu adevărat. Gândește-te la acest caz, să fii plin de apăsare, de întristare și să găsești pe cineva care să te odihnească, să-ți dea odihnă!… Și întristarea va spune apăsare, zdrobire!
Cum se simt măslinele sau strugurii în teasc, când le strângem, le zdrobim? Plăcut? Primesc suc!… primesc untdelemn!
Așadar, dragii mei, când Sfânta Scriptură spune aici sunt trist, nu este ceea ce numim noi tristețe, întristare; tristețea este una și întristarea este alta.
Astăzi în limba noastră le avem identice, dar nu sunt la fel. Durerea ar însemna apăsare, asuprire; pe când tristețea este emoția care se naște din tristețe, rezultatul tristeții.
Vrei să-ți mai spun ceva?
E în versetul 9, acel „angustis” , care vine de la verbul ancho, care înseamnă a strânge, și tot de acolo derivă și anxietatea. Și când spunem „Am anxietate” , nu e anxietate.
Anxietatea e tristețe, e strângere, și spunem „Am un nod în gât” , acum organic!
Prea mulți oameni mi-au spus asta, m-am întâlnit foarte des, atât în spitale, cât și în alte părți. Cineva se duce să înghită o îmbucătură, dar mâncarea nu coboară… și se îneacă!
Îmi amintesc de o fată – lucruri ciudate! – era o fată mare, avea peste douăzeci de ani; așa că într-o zi și-a dat seama că mama ei era însărcinată – Doamne, ai milă!… „Cum o să ies în lume, când mama e însărcinată?…” spunea ea.
Desigur, dacă s-ar fi gândit puțin mai bine, ar fi vorbit altfel: „Hei, mama e însărcinată. La urma urmei, nu e prostituată!… Nici mama nu e adulteră!… E însărcinată; a înnebunit lumea?…”
Îmi amintesc scenele pe care le făcea fata aceea în casa ei, altceva! Deci unul dintre simptomele pe care le avea era ceea ce numim acum sufocare.
De fapt, a ajuns chiar să-și blesteme tatăl pentru sarcina mamei!
Din fericire, biata a pierdut sarcina și au fost cruțați de această poveste… pentru că, dacă s-ar fi născut copilul, nu știu ce s-ar fi întâmplat în casa aceea. Încăpățânare nemiloasă!
Rețineți că acest lucru nu este rar; poate că ați întâlnit-o și în mediul dumneavoastră.
De aceea, părinții spun adesea: „Mi-e rușine de copiii mei mari; cum aș putea avea un alt copil?” Acest lucru se întâmplă adesea.
Așadar, fata asta stătea la masă să mănânce și imediat s-a înecat, până în punctul în care au vrut să cheme un doctor! Avea această anxietate de genul „Ce se va întâmpla când va naște mama…!” Și o sufoca și o strângea… o strângea la propriu! Sunt lucruri teribile… teribile!
După cum vedeți aici, aceasta înseamnă tristețe; dar o vom găsi puțin mai jos și sub forma anxietății.
Ei bine. „Izbăvește-mă de cei ce mă înconjoară.”
Mântuiește-mă de cei ce mă înconjoară, adică mântuiește-mă de gânduri.
V-am mai spus o dată, mai sus că trebuie să vorbim despre gânduri în Spovedanie.
Nu vorbim doar despre acțiuni, ci și despre gânduri, despre amintiri.
În textele patristice vom găsi subiectul atât ca gând, cât și ca amintire, adică ceea ce avem în minte. Pentru că să nu uităm că de acolo începe toată treaba.
De multe ori, de acolo încep situațiile care ne strică sănătatea psihosomatică; de la amintiri, de la gânduri.
„Te voi învăța și te voi călăuzi pe această cale, și ochii Mei sunt asupra ta pe drum .”
Observați schimbarea din text?
Aici, Dumnezeu îi vorbește acum lui David.
„Te voi învăța și te voi călăuzi pe calea pe care o vei urma. Îmi voi ține ochii asupra ta. Nu te voi părăsi, nici nu te voi părăsi; te voi ajuta în continuare .
Prin urmare, aici vedem că Dumnezeu vine să ajute, să lumineze, să întărească.
De aceea spunem altceva: Începe să mărturisești și vei vedea că Dumnezeu te va ajuta să-ți depășești problemele, să-ți depășești păcatele.
Pentru că mulți au impresia că nu se vor putea corecta singuri.
Dar, începe, pentru că așa vei primi harul lui Dumnezeu.
Acest verset vine să răspundă precis la asta; pentru că Dumnezeu răspunde. David nu vorbește aici; Dumnezeu îi vorbește lui David.
Dar cu o singură condiție: nu va exista o opinie puternică despre cai și catâri. Uită-te la animalele pe care le-a folosit: „Nu fiți ca calul și catârul, care n-au pricepere ”.
Nu fiți ca calul și catârul, care n-au pricepere.
El folosește calul și catârul pentru că calul este neascultător și mândru, iar catârul este încăpățânat.
Deci, metaforic, nu fiți neascultători și încăpățânați.
Trebuie să vă spun asta.
Se întâmplă de multe ori la Spovedanie.
Oamenii vin să se spovedească și devin adversari ai duhovnicului!
„Uite, copilul meu, ai venit să fii vindecat, sau să devii un adversar al duhovnicului, sau ca duhovnicul să devină un adversar al tău?… ; vei spune ceea ce ai de spus cu smerenie . ”
Nu trebuie să existe încăpățânare. „Uite, copilul meu, fă ce-ți spun . ” „Nu, nu e așa!” sau „Nu, e așa!”
Această încăpățânare și încăpățânare e cu totul altceva!
Adică, va spun că uneori oamenii sunt încăpățânați până la un grad înfuriat.
Se răstesc.
Și e mai bine dacă nu merg niciodată la spovedanie, în aceste condiții.
Alteori nu spun nimic; dar dinăuntru își iau singuri deciziile.
Bieții oameni, ce are de suferit omul!
Ai mers să fii vindecat. Dacă spui: „Știu ce fac, mă voi ține de ce știu ”, ești pierdut!
Dumnezeu te va ajuta, dacă nu ești neascultător și încăpățânat, spune David.
Și în versetele 10 și 11 el face o referire la contrastul dintre cel drept și cel rău. „Multe sunt plăgile păcătosului, dar pe cel ce nădăjduiește în Domnul îl înconjoară mila.”
Multe sunt nenorocirile care se abat asupra păcătosului, dar pe cel ce nădăjduiește în Domnul îl va înconjura mila Lui.
Vrei să rămâi în impietatea ta?
Vrei să rămâi în nepocăința ta și în păcatul tău?
Învață, știi, vei avea multe nenorociri, vor veni asupra ta iar și iar! Vei fi bătut neîncetat!
Bici peste bici, până când vei învăța o lecție. Vrei să persisti? Atunci vei avea biciuri neîncetate asupra ta.
Pe când omul pios, cel care se pocăiește, este înconjurat de mila lui Dumnezeu.
Uite: nu se spune că îl atinge mila lui Dumnezeu, ci „mila lui Dumnezeu îl înconjoară”, ceea ce înseamnă că este înconjurat de mila lui Dumnezeu, este protejat.
Este protejat și nu mai este în pericol de dușmani, pentru că mila lui Dumnezeu l-a înconjurat.
Și acum avem o izbucnire a lui David; este propria lui izbucnire; îi aparține lui, cu toată dreptatea lui! Dumnezeu l-a iertat! „Bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă, drepți, și veseliți-vă, toți cei cu inima dreaptă .”
Adică, bucurați-vă și veseliți-vă în Domnul, cei pioși, și lăudați-vă în El, toți cei cu inima dreaptă și sinceră! Desigur!
Bucurați-vă, veseliți-vă în Domnul, căci a Lui aparține această milă, care vine să ne elibereze de suferințele care ne chinuie, de flagelurile noastre interne și chiar externe.
Dar cine ar trebui să se bucure și să se bucure?
Cei „cu inima dreaptă” , cei drepți; nu cei strâmbi și perverși, ci oamenii cinstiți, cei drepți.
Observați o progresie: „bucurați-vă”, „înveseliți-vă”, „lăudați-vă”.
Toate „în Domnul ” . Toate trei „în Domnul ” , și „bucurați-vă” , și „veseliți-vă” și „lăudați-vă ”, pentru că bucuria noastră este Dumnezeu, bucuria noastră este Dumnezeu, iar lauda și slava noastră sunt Dumnezeu.
„Cine se laudă în Domnul, să se laude” (1 Corinteni 1:31) .
Lauda noastră este Dumnezeu, pentru că tot ce este bun, tot ce este nobil, tot ce este minunat, tot ce este adevărat, tot ce este pașnic, vine de la Dumnezeu și vine la noi.
El vine la noi și ne atinge cu toate aceste lucruri bune.
Putem noi vreodată să nu avem această bucurie, această echilibrare și această laudă?
Oricine este pios, oricine a simțit harul lui Dumnezeu, oricine a simțit cu adevărat bunătatea lui Dumnezeu, să se laude.
Să se laude în Domnul!
Luni, 7-11-1977
A 4-a prezentare din categoria: „Analiza Psalmilor”.
https://youtu.be/DP68OKDPTtM?si=tUk2UFzMHZ2R5Bo_
https://athanasiosamvonas.blogspot.com/2025/03/31.html
ApreciazăApreciază
https://www.activenews.ro/stiri/Ursula-ramane-la-sefia-Comisiei-Europene.-Motiunea-AUR-respinsa-cu-1-3.-ESAFODUL-A-FOST-ZGALTAIT-198457
O infrangere cat o victorie! Nu e deloc ciudat faptul ca eurosparlamentarii romani, trimisi de partidele de la guvernare au votat pentru coruptie, pentru mai mult brusel, mai multa ursula…
https://www.adevarulbisericii.ro/surse-adevarulbisericii-ro-nicusor-dan-si-ilie-bolojan-pregatesc-masuri-care-ar-putea-lovi-dur-in-biserica-se-contureaza-o-taxare-suplimentara-a-veniturilor-preotilor/
https://www.facebook.com/robertnicolae.turcescu/posts/23907223912280092?ref=embed_post
https://www.activenews.ro/stiri/Curtea-de-Conturi-ii-da-dreptate-lui-Daniel-Ghita-nereguli-grave-in-finantarea-federatiilor-sportive-198454
ApreciazăApreciază
https://www.puterea.ro/ue-se-pregateste-de-razboi-stocuri-strategice-pentru-pandemii-dezastre-si-amenintari-militare/
https://www.puterea.ro/test-politic-major-la-strasbourg-motiunea-de-cenzura-impotriva-ursulei-von-der-leyen-a-fost-respinsa-video/
https://www.aktual24.ro/infrangere-categorica-pentru-extremistii-aur-la-strasbourg-motiunea-contra-sefei-ce-a-fost-respinsa-cu-o-larga-majoritate/
vai, ce bucurie pe tefelisti…a scapat tanti urssula…
https://www.aktual24.ro/sua-intervin-in-cazul-marinarilor-rapiti-de-rebelii-houthi-de-pe-nava-greceasca-eternity-c-nava-a-ajuns-pe-fundul-marii/
cam greu…au fost avertizati si nu au inteles…
https://www.aktual24.ro/extremistii-aur-si-au-prezentat-motiunea-de-cenzura-simion-ii-pregateste-deja-de-alegeri-anticipate-va-asumati-organizarea-campaniei-pe-strada/
iarasi presa ticalosita se bucura…??? sa intelegem ca este de acord cu masurile aberante luate de coalitia mortii???
srs in pastila lui spune ca nu mai putin de 34 de legi!!! adopate democratic vor fi modificate prin legea asta…
https://www.aktual24.ro/noul-ministru-al-apararii-ionut-mosteanu-anunta-ca-romania-va-achizitiona-sistemul-israelian-iron-dome-ne-va-proteja-aeroporturile-bazele-militare-si-orasele/
.mda…cu mii de interceptoare bune doar pentru balistice…pentru hipersonice inca nu s-a gasitr leacul…
https://www.aktual24.ro/ce-a-patit-o-jurnalista-cu-piperea-aur-niciodata-n-am-intalnit-pe-cineva-care-sa-mi-ceara-300-de-euro-doar-pentru-o-ora-de-discutie/
presa…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sfântul Sofronie de Essex:
Indiferent cât de mult ai căuta preotul desavarsit, manastirea desavarsita, parohia desavarsita… nu le vei găsi!
La fel cum nu vei găsi căsnicia desavarsita, nici soțul/soția ideală, nici familia impecabila etc.
Nu intri în Biserică ca și cum ai fi membru al unui partid politic, unde începi să judeci și să împarți dreptate și să descoperi ce e bine sau ce e rău.
În Biserică te afli pe o corabie cu bolnavi care au fost salvați din naufragiu de pe mare.
Nu suntem sfinți, nu suntem nici îngeri!
Nici preotul, nici arhiereul, nici laicii, toți avem patimi și slăbiciuni, dar vrem să rămânem în Biserica, până la sfârșit.
Vrem să fim mântuiți de furtuna mării.
Rămânem în Biserică, care este corabia, arca mântuirii.
https://agiosnikolaosalimou.gr/2025/02/11/stin-ekklisia-eisai-se-ena-ploio-me-astheneis-pou-echoun-sothei-apo-ti-thalassa/
Vrem să rămânem până la sfârșit în Biserica, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom vindeca unul pe celălalt.
Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.
Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat.
E un eșec total al unei direcții creștine mântuitoare să ai pretenția nesăbuita ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.
Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta duhovnicească s-a oprit.
Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.
Priviți la Iisus Dumnezeul-Om, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira… lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.
În clipa când Sfântului Siluan i s-a descoperit vesnicia, i s-a impărtăşit o neobişnuit de înaltă stare a duhului.
El a început să se roage pentru întregul Adam ca însuşi pentru sine.
Noi toţi suntem mici celule ale marelui trup al întregii omeniri.
Prin noi trece viaţa cosmică, ba chiar cea mai presus de cosmos, cea dumnezeiască.
Iar noi suntem datori să ne pregătim a înţelege aceasta, căci atunci ne vom face, în parte, asemănători lui Adam înainte de cădere, şi vom începe a purta în sine întreaga omenire, întregul Adam, ca pe ceva unitar, zidit de Dumnezeu.
Rare sunt sufletele care au destulă bărbăție pentru a ieși de pe cărările bătute ale mulțimilor de oameni, spre a trăi după poruncile lui Hristos în această lume căzută.
Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă.
În schimb, având gânduri urâte, pentru persoana din fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta ambianta.
Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați.
Cine renunta la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul Hristos și să devină ucenicul Lui.
Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstigneste pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice.
Din puțina mea experiență m-am convins că dragostea simplă, frățească, arătată omului, va aduce cu siguranță rod de viață, chiar dacă nu acum, în acest moment, ci în ziua marii învieri la Judecata se va descoperi în toată bogăția ei.
Rugăciunea dintr-o adevărată compatimire, adusă adevăratului Dumnezeu – cu duhul și adevărul dragostei lui Hristos – rămâne veșnic păstrată de Dumnezeu.
Psihologic, o putem uita, dar ontologic rămâne în împărăția veșnică și va fi cu noi în marea zi a Judecății de Apoi – incomparabil mai minunată, transformată în puterea vieții nestricăcioase.
ApreciazăApreciază
https://inpolitics.ro/presedintele-nicusor-blocheaza-legea-anti-legionari-si-eminescu-avea-versuri-antisemite_1860087627.html?fbclid=IwY2xjawLckC1leHRuA2FlbQIxMQBicmlkETBQRVh5WVZ0THNPTXZ4ekc3AR5MWlenEKDcRKPRs4gg2rmsBzGv75ach_xzvOwuI7-8713mX4Ill-GEQgzISw_aem_n1b3pye4UUDddXwjKffWGg
ApreciazăApreciază
https://m.activenews.ro/stiri/Presedintele-Dan-sesizeaza-la-CCR-legea-anti-legionara-a-lui-Vexler-printr-o-grava-retorica-periculoasa-si-chiar-ticaloasa-FALSUL-ca-publicistica-lui-Mihai-Eminescu-contine-idei-si-conceptii-antisemite-si-ca-Scrisoarea-III-e-xenofoba-.-RUSINE-198464
Mi s-a părut extrem de ciudat nominalizarea lui Eminescu cabd am citit sesizarea…uite ca ce confirma ciudățenia
ApreciazăApreciază
https://x.com/Kahlissee/status/1943218095805366625?ref_src=twsrc
ApreciazăApreciază
https://ortodoxinfo.ro/2025/07/11/trump-pregateste-o-schimbare-de-regim-in-europa-un-fapt-nu-o-teorie-a-conspiratiei/
https://ortodoxinfo.ro/2025/07/11/trump-sua-vor-trimite-arme-ucrainei-prin-nato-iar-nato-va-plati-pentru-aceste-arme-100/
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul Donald Trump, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de Benjamin Netanyahu: […]
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul Donald Trump, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de Benjamin Netanyahu: […]
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul Donald Trump, nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace de Benjamin Netanyahu: […]
ApreciazăApreciază