Parintele Athanasie Mytilineos: Folosirea dezechilibrată a timpului duce la plictiseală și apatie. Trebuie și studiu și rugăciune și muncă manuală și odihnă. Nu doar una sau prea mult una
Comentariul fratelui Felix postat la articolul Masagetii au fost un neam de traco-geti din estul … Marii Caspice. Regina lor, Tomiris, l-a ucis pe celebrul imparat persan Cirus cel Mare:
Parintele Athanasie Mytilineos:
Folosirea dezechilibrată a timpului duce la plictiseală și apatie
Oare ce l-a condus pe Marele Antonie la plictiseală?
La akedie (lipsa de grijă pentru mântuire)?
Folosirea dezechilibrată a timpului!
Ce înseamnă asta?
Își petrecea toată ziua în rugăciune.
Dragii mei, Marele Antonie a ajuns în această stare!
Unii oameni, ar crede că ar trebui să se roage mereu, de dimineața până seara – nu în sensul de „a se ruga neîncetat”, nu este cazul – ci să stea în fața icoanelor și să se roage.
Vei obosi! Te vei sătura!
Și atunci există marele pericol de a respinge cu sila!
Asa este în toate lucrurile!
Aș spune că o masă bună, formată din carne, este, desigur, foarte bună!
Dar când voi mânca carne în fiecare zi, voi vedea iarbă, voi vedea caprele mâncând iarba și le voi invidia, dorind să mă aplec și să mănânc iarbă și eu, pentru că sunt sătul de carne!
Înseamnă că timpul meu nu poate fi folosit monoton.
Nu pot folosi mereu același lucruri!
Nu pot!
Prin urmare, trebuie să-mi organizez timpul în așa fel încât să-l folosesc corespunzător și să nu obosesc!
Părinții Deșertului, pustie își împărțiseră cele douăzeci și patru de ore în următoarele patru părți (în afară de somn):
- în studiu,
- în rugăciune,
- în muncă și
- în odihna sau destindere
Atenție!
Studiem o parte dintr-o carte (Sfânta Biblie sau Patristică).
Obosim, o lăsăm!
Ne apucăm de rugăciune.
Obosim, o lăsăm!
Ne apucăm de muncă.
Ce fel de muncă?
Manuală.
Mă duc să sap, mă duc să ud, voi face „paie”, așa cum făceau asceții deșertului aici (care făceau coșuri și le vindeau și trăiau așa).
Și cum ajungeau la destindere?
Destinderea este tot prin psalmodie.
Pentru asceți asa era atunci.
Psalmodia.
Chiar și un dialog in companie cu alții.
Marele Antonie – este menționat aici, în Pateric – glumea pentru destindere din când în când cu călugării din jur!
Glumea!
Se juca!
Așa a înțeles, din momentul în care Dumnezeu i-a prezentat , acea viziune, cu acea vedere a Îngerului, care se ruga și împletea, se ruga și împletea, căci trebuia să alterneze aceste lucruri în viața sa!
Așadar, atunci când avem o varietate in ocupații, nu obosim!
Dar aș putea, dragii mei, să împart tot ce v-am spus în două părți.
Aceasta este marea greșeală pe care lumea, și mai ales timpul nostru, nu a observat-o.
Este vorba despre angajamentul intelectual și munca manuală.
Grecii antici observaseră acest lucru.
Cel puțin mulți dintre ei, dacă nu toți (pentru că considerau munca manuală nepotrivită pentru oamenii liberi – o eroare, o eroare teribilă, o denaturare a realității -) dar mulți oameni înțelepți, dintre care unul a fost Xenofon, apreciaseră acest echilibru între angajamentul intelectual și munca manuală:
Cineva care muncește studiind ar trebui să iasă și să sape, să facă o meșteșugărie, o treabă cu mâinile.
Și, invers, cineva care se ocupă de muncă manuală, are o profesie manuală, ar trebui să se ocupe atât de studiu, cât și de intelectul său, în general, cu mintea sa.
Acest lucru este foarte important.
Noi nu am înțeles asta.
Așadar, trebuie să creăm acest echilibru.
Voi, aveți locuri de muncă.
Nu spuneți uneori „Mă înec mereu în muncă”.
Veti obosi repede!
Dacă găsiți puțin timp pentru a studia – fiți atenți, studiați – și pentru a vă ruga, acest lucru vă va ajuta mult!
De aici, din nou, cei care fac muncă intelectuală, găsiți o modalitate de a face puțină muncă cu mâinile voastre!
Vă va da multă bucurie!
Aveți grijă de casa voastră, de grădina voastră sau faceți muncă manuală, luați-vă puțin timp pentru a studia, pentru a vă ruga!
Toate acestea aduc, așa cum v-am spus, acest echilibru și, în acest fel, alungăm plictiseala de care suferă omul modern și punctul său nevralgic.
Desigur, trebuie să vă spun că, dacă vom stabili un program, putem stabili unul, dacă vrem!
Atenție, totuși: există un pericol!
Nu știu ce se întâmplă bizar uneori cu omul!
Acesta este omul dezechilibrat,
luați-o cum vreți.
Absolutizează, de multe ori, situații și lucruri, astfel, poate ajunge într-o zi la punctul de a face din program stăpânul său și devine sclavul acestui stapan, care se numește „program”, pentru a se regasi el însuși.
Și este posibil să devină sclav al acestui program.
Să spună: „din ora aceasta până în ora aceea am asta. Din ora aceasta până în ora aceea am aceea”.
Și apoi, dacă vede pentru o clipă că nu se poate descurca, dacă este constrâns – ca acel sclav care trebuie să răspundă stăpânului său, pentru
a-i face pe plac stăpânului său.
Dragii mei, programul nu este stapanul nostru.
Noi suntem stapanii.
Sâmbăta a fost făcuta pentru om!
Nu a fost făcut omul pentru Sambata!
Nimic nu poate deveni stăpânul nostru, noi putem fi stăpâni ai tuturor lucrurilor!
Și ai programului, prin urmare!
Programul ar trebui să ne servească!
Ar trebui pur și simplu să facem o distribuție aproximativă a timpului nostru, să spunem că „ne vom ocupa de acestea”.
Acum, dacă unul merge puțin mai departe și pentru folosul celuilalt, este cumva lumea ruinată?
Dacă una dintre aceste programari nu este posibil să se întâmple, este lumea distrusă?
Dacă ți s-ar întâmpla o situație extraordinara, ai putea spune:
„Știi, îmi pare foarte rău, dar am un program, și nu pot răspunde la ceea ce îmi spui”, ca și cum s-ar duce lumea în prapastie dacă facem o exceptie?
Ce-ar fi dacă am lăsa să treacă de la noi și ne-am adapta la ce cere cealaltă persoană?
Să nu ne absolutizăm programul!
Să nu devenim sclavi ai situațiilor!
Nu ar trebui să devenim maniaci.
Așadar, Marele Antonie vine, dragii mei, să ne ajute, în acest fel, care a fost consemnat (cu siguranță le-a spus și celorlalți monahi), desigur, de către culegătorii acestor ziceri, să ne ajute și pe noi (să înțelegem) cum ar trebui să ne folosim timpul.
Cum ar trebui să ne mișcăm, ca să nu ajungem la această plictiseală!
Oamenii de astăzi, așa cum v-am mai spus – și o voi repeta – vedeți că nu sunt mulțumiți de viața lor.
Îmi veți spune „au atâta distracție, au foarte puțin de lucru”!
Da, dar studiază ei oare Sfânta Biblie?
Se roagă cumva?
Așa cum numai rugăciunea ne-ar putea obosi, tot așa numai munca și distracția ne-ar putea obosi, fără rugăciune și fără studiu!
De aceea oamenii de astăzi au această plictiseală!
De aceea oamenii de astăzi sunt obosiți!
Se plimbă în jurul cozii, dar ei nu știu ce caută!
Și caută ceea ce le lipsește.
Este vorba de aceasta: o distribuire frumoasă și potrivită a timpului în toate aceste activități.
Acelea care, cu adevărat, hrănesc atât sufletul, cât și trupul.
Nu numai trupul, ci și sufletul!
Nu numai sufletul, ci și trupul!
Și asta antrenează atât sufletul, cât și trupul!
Toate acestea sunt foarte importante.
Așa ar putea o persoană să devina disciplinata și și-ar aduce un echilibru al puterilor sale: mentale și fizice.
Dar și în sufletul său are un echilibru al puterilor intelectuale, emoționale și volitive.
Așadar, atunci când o persoană se mișcă în cadrul acestui echilibru, este posibil să nu fie fericită?
Are mari sanse să fie fericită!
Ei bine, de aceea v-aș spune, dragii mei, citatele din Pateric, care sunt atât de frumoase, sunt atât de vii și vin să ne ajute atât de mult, haideți să le studiem!
Deșertul, pustia este cu adevărat școala introspecției și a vindecării umane!
Toate aceste produse ale deșertului, pustiei deși au o aparentă simplitate, ne ajută, așa cum v-am spus, să vedem ce suntem și ce ne lipsește.
Acești oameni, pentru a rămâne în deșert, în pustie au găsit un echilibru.
Nu au găsit acest echilibru când locuiau în orașe!
Prezența acestor oameni în deșert este o taina pentru noi!
Cum trăiau ei?
Ce le putea oferi deșertul, pustia?
Văd – și mi se pare foarte ciudat – bătrâni de astăzi, de 60, 70, 80 de ani, care nu se pot lipsi de televizor!
Bunicul și bunica mea, au avut cumva televizor in anii lor?
Și vă plângeți și spuneți că „nu mă pot lipsi de televizor”?
Ce ați făcut în tinerețe?
Ați avut televizor?
Dacă ați spune, atunci, că unii oameni ar putea trăi în deșert fără televizor și fără toate acele date ale timpului nostru și ale civilizației noastre, rămâne de neînțeles, și totuși au fost fericiți!
De ce au fost fericiți?
Au găsit ceea ce îi hrănește.
Sufletul și trupul lor au găsit ceea ce își doreau!!
Și, din moment au găsit, sunt fericiți!
Și, în fericirea lor, vin să ne facă părtași la propria lor fericire!
De aceea, dragii mei, cred că mulți dintre voi ar trebui să aveți Patericul.
Cei dintre voi care nu îl aveți, îl puteți obține.
Să începem să-l studiem.
Ar fi o oportunitate, ne echilibrează.
Oriunde am putea citi orice alt tip de anecdote, care ne-ar putea face rău, în schimb apoftegmele patericale ne-ar putea ajuta.
Să nu le citim repede, să nu le parcurgem, așa, prea repede!
Nu!
Ci să studiem, să studiem talcul lor!
Să ne gândim!
Să ne bazăm pe un citat și să încercăm să aprofundăm!
Și, aprofundând, vom scoate la iveală toată acea frumusețe și tot acel beneficiu ca un mesaj din deșert, din pustie către lumea noastră modernă și plictisită.
Extras din al șaselea cuvant din categoria
„cuvinte de intampinare”.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
https://theodosie.ro/2025/07/04/ziarullumina-dovedeste-ca-ecumenismul-stinge-pana-si-spiritualitatea-patericului-nu-doar-ca-nu-prezinta-ereticilor-comorile-ortodoxiei/
ApreciazăApreciază
Parintele Arsenie Papacioc:
Eu, cand am citit Patericul [egiptean], am vazut ce putere de concentrare era intr-o simpla fraza in comparatie, de pilda, cu romanul Mizerabilii a lui Victor Hugo.
Asta datorita trairii pe care o aveau sfintii.
Si chiar spune la canonul 87 al Sfantului Vasile cel Mare, la subinsemnare canonica:
„Orice cuvant al Sfintilor Parinti are putere canonica”, chiar daca nu are canoane date, ca nu toti Parintii au dat canoane, tot ce au spus ei este adevarat.
ApreciazăApreciază
Domnule Felix, vreau sa va multumesc pentru toate articolele pe care le postati. Sunt foarte folositoare de suflet!
ApreciazăApreciază
Daca se poate, sa mulțumiți tainic😉, sa nu atingem anume sensibilitati, căci în definitiv aici este vorba de un demers în comunitate, sobornicesc, supervizat de fratele Vasile! În concluzie: Sa mulțumim Domnului… asa cum facem de fiecare data la Liturghie….
ApreciazăApreciază
Slava Domnului!
ApreciazăApreciază
Sfântul Stareț Sofronie:
Rugăciune pentru vremuri grele
„În vremurile grele, când toate eforturile mele de a conforma evenimentele vieții mele cu învățătura Evangheliei eșuau, ma rugam în felul următor:
Vino și fă-Te una cu voința mea.
Poruncile Tale nu incap
în inima mea îngustă și mintea mea mititica
nu înțelege conținutul acestora.
Dacă nu ești ingaduitor
să vii și să trăiești în mine
Tu însuți,
atunci inevitabil voi aluneca
in întuneric.
Știu că nu lucrezi cu forța,
așa că Te rog:
Vino și ia-mi inima în purtarea de grijă a Ta,
și reînnoiește-mă complet.
Transformă întunericul infernal al mândriei mele
în Iubirea Ta smerită.
Transfigurează cu Lumina Ta
natura mea coruptă,
astfel încât nicio patima
sa nu poata rămâne în mine
caci Te-ar împiedica să vii la mine
cu Tatăl nostru (Ioan 14:21-23).
Fă-mi inima un locas al harului Tau
din această viață
pe care ingaduieste-mi să-l simt aici măcar in parte…
Da, Doamne,
Te rog,
Nu mă lipsi de acest semn al bunătății Tale.
https://orthodoxologie.blogspot.com/2025/07/saint-staretz-sophrony-priere-pour-les.html
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Patericul egiptean în format pdf
👇
https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&opi=89978449&url=https://ia801409.us.archive.org/3/items/Tmp30876PatericulEgiptean512457859/PatericulEgiptean.pdf&ved=2ahUKEwj_sonRxaeOAxVhefEDHcU7L2oQFnoECCEQAQ&usg=AOvVaw3ZRnF55HdygciPbhbfNRAf
ApreciazăApreciază
Guvernul slugarnicilor Athoniți… Părinți!!!
6 iulie 2025
Articol de Sofia Tsekou
Istoria pentru viitoru va consemna în paginile negre ale istoriei Neamului Elen și Bisericii Greciei circul ambulant care s-a evidențiat la Sfântul Munte Athos în prezenta guvernatorului Athosu-lui și… prim-ministrului Greciei și toți acei presupuși călugări și preoti îmbrăcați în straie negre care s-au grăbit să devină susținătorii celui vizat de anatema și excomunicare: Kyriakos Mitsotakis.
Și s-au descurcat bine… așa cum este definit de protocol și de marketingul entității sale politice inexistente.
Jocuri de uzurpare a identității, trucuri de comunicare și alte trucuri viclene de acest gen pentru a-i declara insignifianța ca prezență valoroasă.
Ce fac ceilalți, Doamne!!!
Au înnebunit preotii, dragii mei?
Au devenit lacomi de bani și și-au pierdut busola spirituală?
Mânie și indignare pentru servilismul lor libidinos, care nu numai că l-a așezat pe presupusul prim-ministru pe tronul episcopal al Mănăstirii Vatoped, dar i-a dat și cinstea primirii și tratarii așa cum nu ar fi trebuit.
Un moment tragic a fost momentul în care un călugăr s-a aplecat și aproape i-a sărutat mâna…
https://www.facebook.com/61551478617439/videos/704657965783403/
aceeași mâna a acestui prim-ministru care a semnat fără rușine legea sodomita privind căsătoria și adopția homosexualilor.
(vezi la 0:24 Recepția Primului Ministru în Sfânta Comunitate – YouTube )
Ati uitat voi, cei în haine neagre, ce reprezintă cel care a intrat în grădina Preasfintei Fecioarei Maria și l-ati întâmpinat cu osanale și onoare?
L-ati învățat măcar să facă corect semnul crucii?
L-ati văzut cum se bâlbâia cu mâinile și degetele încercând să-și amintească cum să facă forma crucii?
I-ati spus să nu stea cu picioarele încrucișate în interiorul sfintei biserici?
I-ati spus ce este „Simbolul Credinței”, pe care a reușit măcar să-l citească, presupun că după multe repetiții și la cererea specialiștilor săi în comunicare?
În loc să-l treceti pe lângă ușile diaconesti ale bisericilor, discret și în tăcere, cerându-i să fie responsabil pentru infidelitatea sa, în loc să-l mustrati pentru deciziile sale politice deplorabile, l-ati întâmpinat ca pe un lider popular și ca pe un conducător teocrat numit de Dumnezeu.
Nu ați îndeplinit niciuna dintre acestea.
Rușine să va fie!!
Cum de va mai prezentați drept preoti cu har cu presupusă strălucire, prestigiu și respect la Muntele Athos?!
Ați devenit instrumentul guvernului, prostii utili și voluntari ai politicii antireligioase și cosemnatarii spălării banilor de pe urma mandatului primului-ministrului!
Starețul Mănăstirii Vatoped a spus că Muntele Athos onorează instituțiile și a făcut referire la munca predecesorilor lor, călugării athoniți, spunând că Muntele Athos este plin de durere, lacrimi, rugăciuni și jertfe…
Cu toate acestea, nu a clarificat faptul că instituțiile statului ar trebui să respecte și să se conformeze instituțiilor religioase și doctrinelor credinței ortodoxe.
Sfântul Cosma cum metania de la Vatoped, împreună cu călugării masacrați, au fost cu toții sacrificați tocmai pentru că instituțiile statului au încălcat principiile credinței ortodoxe.
Aceștia s-au opus împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și patriarhului latin Ioan Vekkos (1275 – 1282 d.Hr.) și au suferit martiriul când unitarienii latini au vizitat Muntele Athos.
Acum, chinotita și… „dulcele” proiestos vede totul bine și este foarte fericit că Primul Ministru al Greciei implementează întreaga agendă neo-globalista la literă?
Le place și se bucură când Duhul Sfânt este calomniat, profanat și blasfemiat de politicile guvernului și instituțiilor care ucid sufletele?
El chiar menționează în mod special sensibilitatea Primului Ministru pentru chestiuni spirituale!!!!
Unde l-a văzut el și nu atât de mulți alții?
Unde a arătat Mitsotakis sensibilitate față de chestiunile spirituale?
Atunci când a închis bisericile în timpul plandemiei Covid?
Atunci când guvernul său a votat, în afara programului electoral, pentru căsătoria între persoane de același sex sau când continuă să batjocorească memoria morților din Tempi?
Ca să nu mai vorbim de mai multe…
Prin urmare, este corect și pe bună dreptate ca Muntele Athos să fie divizat de vizita prim-ministrului, care nu a fost doar un pelerinaj… nici măcar un pretext!!!
Prestigiul muntelui Athos a fost salvat de cei care i-au refuzat lui Kyriakos Mitsotakis intrarea în mănăstirile din Athos, ultima fortăreață de rezistență a Ortodoxiei din Grecia.
În cele din urmă, ca să fii de partea bună a istoriei, trebuie să ai curaj… și să nu ai buzunarele manjite de pofte luxuriante.
Cele o sută de milioane euro donate de primul ministru, au fost infulecate lacom ca o mană cereasca de egumenii athoniti și desigur ca ne provoacă greață….
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul Parintele Athanasie Mytilineos: Folosirea dezechilibrată a timpului duce la plictiseală și apatie…: […]
ApreciazăApreciază
Parintele Athanasie Mytilineos
Cu acest prilej, ar fi bine să subliniem necesitatea de a ne menține sănătatea psihosomatică ; care este un mare capital, sănătatea noastră psihosomatică.
Și nu pare de la sine înțeles că cineva ar trebui să vorbească despre sănătatea sa psihosomatică.
Deloc de la sine înțeles. Din moment ce am ajuns să nu o mai prețuim.
„ Fumatul este dăunător ”, spunem noi, dar cine ia asta în considerare?
„Televiziunea este dăunătoare”, spunem noi , „mental și fizic”.
Dar cine ia asta în considerare?
„Diverse stări mentale anormale afectează organismul uman”. Dar cine își dă seama de asta?
Ideea este că sănătatea noastră psihosomatică este primul bun natural pe care îl avem, prețios și de neînlocuit și trebuie să fim foarte atenți.
De multe ori spunem: „Ei bine, omule, n-ai văzut pe panouri publicitare uriașe, care sunt reclame la țigări etc., că fumatul îți dăunează grav sănătății?”
Și totuși o face. Și totuși fumează. Iată lucrul ciudat, lucrul bizar la om.
Cartea Eclesiastul spune următoarele în capitolul 30 :
„Un om sărac, sănătos și în putere este mai bun decât un om bogat chinuit de boală” .
Sănătatea și bunăstarea sunt mai bune decât tot aurul din lume.
Cine nu știe acest lucru?
Știm din experiență că sănătatea și bunăstarea sunt mai bune decât tot aurul din lume, iar un corp sănătos este mai bun decât nenumărate alte veleitati, iar un corp puternic și sănătos este mai bun decât nenumărate bogății.
„Nu există bogăție mai bună decât sănătatea – – și nu există bucurie mai mare decât bucuria inimii – și nu există, se spune , bucurie mai coplesitoare decat bucuria inimii ”.
Știm cu toții că ceea ce se îmbolnăvește este trupul.
Cu toate acestea, puțini știu că și sufletul este supus bolilor și,
într-adevăr, multor afecțiuni .
Nu ne dăm seama de acest lucru. Și nu păstrăm sănătatea sufletului, ci mai degrabă păstrăm sănătatea trupului.
Legătura dintre suflet și trup, desigur, nu lasă nimic în dubiu.
Sufletul este unit cu trupul.
Totuși, modul în care sufletul este conectat la trup este necunoscut.
Nimeni nu a descoperit acest lucru.
Nicio știință nu a descoperit acest lucru.
Doar una.
Din rezultate practice știm că sufletul este unit cu trupul.
Și avem astfel un efect reciproc.
Trupul afectează sufletul; când cineva este bolnav fizic, desigur că este într-o dispoziție proastă.
Adică, mental nu se simte bine.
Și invers: Când sufletul este bolnav, atunci afectează trupul și apoi provoacă multe anomalii.
Există un verset frumos și foarte precis pe care îl citim în Paraclisul Fecioarei Maria:
„Din cauza multor păcate ale mele, trupul meu devine slab, sufletul meu și el slabeste.”
Adică, trupul este slab, sufletul este și el slab.
Așadar, atunci când trupul este slab, afectează și face sufletul să se simtă prost, așa cum am spus deja.
Și invers, nu le voi repeta.
Deși trebuie repetate de multe ori pentru o consolidare auditivă.
Dar ce îmbolnăvește sufletul?
Patimile și conștiința afectată .
Da, da, da.
O conștiință afectată înseamnă o conștiință vinovată.
Când ai făcut ceva, ai ucis o persoană, ai nedreptățit o persoană, ai rănit o persoană și conștiința ta nu te lasă dacă nu te caiesti.
Conștiința ta este afectată. Adică te acuză.
Să vedem din nou ce spune Cartea lui Sirah despre acest punct, din nou în capitolul 30 .
Se spune: „Iubește-ți sufletul și imploră-ți inima și ține tristețea departe de tine – Alungă tristețea departe de tine .
Tristețea.
Tristețea este doar în suflet – căci tristețea a distrus mulți și nu este niciun folos în ea –
Căci se spune, tristețea a distrus pe mulți și nu este niciun folos în ea.
Te îndoiești de asta?
Că tristețea provoacă boli?
Nu există nicio obiecție.
Dar nu numai tristețea: – gelozia și mânia – continuă Înțelepciunea lui Isus Sirah – scurtează viata pe zi ce trece – Dacă ești gelos, dacă ești furios, viața ta se scurtează;
„Zilele tale se scurtează ”.
Da, da, vei trăi mai puțin, dacă ești gelos și furios – , și înainte să vină bătrânețea mai intervine îngrijorarea – Îngrijorarea.
Și asta este teribila.
Îngrijorare, grijă.
Ce vom face?
Ce vom face?
Ce vom face, ce vom mânca, ce vom bea, cum ne vom căsători copilul, ce profesie vom face, câți bani vom câștiga. Această îngrijorare de zi cu zi… ce spune aici?
Că conduce sau duce la bătrânețe prematură. Ati auzit asta?
Aici o vedem pe Înțelepciunea lui Isus Sirah menționând patru semne reprezentative care îmbolnăvesc sufletul.
Și ar trebui să fim atenți la acestea.
Primul:
tristețea, pe care am menționat-o.
Al doilea: invidia, gelozia.
Al treilea: furia.
Al patrulea: îngrijorarea .
Aceste patru. Ele asupresc sufletul. Și îmbolnăvesc sufletul.
Dar se pune întrebarea:
Ce legătură au aceste patimi mentale cu sănătatea noastră fizică generală?
Cu siguranță au!
Marele Marinos Geroulanos, un doctor celebru, acum decedat, a scris. Probabil ați auzit de numele lui. El a scris următoarele:
„Nu există nicio funcție organică, stomacul, inima, ficatul, intestinele, care să nu fie dirijată de suflet (Știm asta ). Nicio abatere funcțională, cum ar fi manifestarea bolii, la care sufletul să nu participe”.
Mulți oameni au dureri de stomac pentru că sunt supărați.
Nu pot digera, nu au o digestie bună, atunci când sunt supărați.
De fapt, se spune: „Dacă ești foarte supărat, nu te așeza să mănânci.
Du-te, întinde-te ca să treci peste suparare, fă o plimbare și apoi întoarce-te să mănânci.
«Pentru că ceea ce mănânci va fi ca un creion ascuțit în stomacul tău ».
Vedeți?
Aceste patru patimi anterioare pe care le-am menționat aparțin sufletului.
Și totuși afectează fiecare funcție a corpului, cum ar fi inima, tensiunea arterială…
Nu crește tensiunea arterială, Spuneti-mi vă rog, când o persoană este tristă, când este stresată? Etc. etc.
Și cresc și secrețiile interne.
Permiteți-mi să vă spun o caracteristică.
Când sunteți trist, glandele salivare – nu sunt medic, dar din câte știm și citim – glandele salivare, glandele care sunt aici, în gura noastră, în stânga, în dreapta, ce sunt ele?
Ele sunt cele care produc salivă.
Saliva este un fluid important.
Și este chiar considerată un fluid digestiv.
Adică se adaugă fluidelor stomacale pentru a facilita digestia.
Ce observăm?
Când suntem triști, aceste glande nu produc salivă.
Și ce îi spunem interlocutorului nostru?
„Ni s-a uscat limba.”
Cum adică ni s-a uscat limba?
Din cauza tristeții noastre.
Vedeți, vă rog?
Se spune că șaizeci la sută din cazuri de artrită au cauze psihice .
Așadar, la propriu, patimile otrăvesc sufletul, otrăvesc și trupul.
Foarte des vedem înfățișarea celui care suferă, care este oglinda stării fizice și psihice, în funcție de caracter.
De exemplu, cineva care este gelos nu are paloare la față; este galben.
„Hei, gelosule!”, îi vom spunem noi.
„Ai fața galbenă!”
Oamenii fac aceste afirmații.
De ce?
„Gelozia”, spun ei, „te-a mâncat.
Ai fața galbenă.”
Este adevărat!
Vom repeta acum versetul din Paraclisul pe care il adresam Fecioarei Maria:
„ Din cauza multor păcate ale mele, trupul meu devine slab, sufletul meu ajunge slab și el.”
De aceea trebuie să fim atenți.
Dintre cele patru semne reprezentative care îmbolnăvesc sufletul, cele pe care le-am menționat deja, le voi repeta repede, tristețe, invidie, furie și îngrijorare , ne vom referi, dintre acestea patru, doar la tristețe.
Tristețea este considerată unul dintre cele șapte păcate capitale.
Știati asta?
Dacă deschideți Filocalia, veți vedea că printre păcatele capitale, care sunt curvia, care sunt lăcomia, avariția etc., există și tristețea.
Cineva îmi va spune: „Niciodată nu mi-am imaginat că tristețea este un păcat de moarte ”.
Da.
De fapt, undeva Apostolul Pavel spune: „ Recomandă-i dragostea – unui anumit ins din Corint – recomandă-l , spune el, dragostea – adică iartă-l – vorbește-i ”.
Pentru că el însuși dăduse poruncă să nu-i vorbească, acestui ins.
„ Recomandă-i, așadar, dragostea, ca să nu fie înghițit de multă tristețe. Ca să nu fie înghițit de tristețe.”
Ați văzut? Să nu fie înghițit de tristețe.
De fapt, Vechiul Testament se referă foarte des la subiectul durerii.
Și Cartea lui Sirah, la fel.
Sirah spune, ascultați, în capitolul 30 : „Îndepărtează întristarea de la tine; căci întristarea a nimicit pe mulți și nu este niciun folos în ea.”
Și nu este niciun folos în ea .
Chiar și în doliu, mulți se întristează excesiv .
A se întrista este omenește.
A nu se întrista este brutalitate, cinism, impietrire.
Așa spun Părinții.
A se întrista excesiv, aceasta este o stare patimasă .
Ei bine, ea spune, referitor la doliu:
„ Fiți atenți, vă veți întrista atât cât ar trebui. Să nu vă acuze oamenii că sunteți fără inimă. Mama voastră a murit, tatăl vostru a murit și… nu vă spun să râdeți? Căci vă pasă!
Altfel vor spune: «Uitați-vă la nesimțirea pe care o are omul acesta.»
Dar, nu...
Vă veți întrista.
Și chiar spune… trei zile veți plânge; nu mai mult .”
Da, da.
Poporul l-a plâns pe Aaron, 30 de zile.
Și pe Moise, 40 de zile.
De aici am obținut cele 40 de zile de doliu.
Nu mai mult.
De ce nu mai mult?
„Din întristare vine moartea.”
Pentru că din întristare vine moartea.
Și: „tristețea inimii înmoaie puterea ” .
Iar tristețea inimii îți va distruge puterea, atât fizică, cât și mentală.
Deci această tristețe, tristețea după lume, este această tristețe după lume, nu este tristețea după Dumnezeu, cea care se numește tristețe veselă; unde tristețea este amestecată cu bucurie.
Pentru păcatele mele, de exemplu, dacă jelesc, nu-mi face niciun rău.
Și când este tristețe după lume?
Dacă mă întristez când pierd bani, când pierd niște oportunități, când îmi pierd sănătatea.
Știți cum sunt unii oameni dezamăgiți!
Ici și colo, vedem aceste fenomene, în spitale.
În spitalul de oncologie din Atena, doctorul îi spune cuiva că „este incurabil”.
După cum i-a spus recent doctorul unei fete undeva în Grecia: „Gata! Ești incurabila! ”
Și totuși, a căzut, a leșinat în timpul consultației.
Așa se intampla.
Se arunca de la balcon și se sinucid.
Ce i-a mișcat?
Din cauza tristeții lor excesive.
Pentru oamenii care au murit, pentru cei dragi și așa mai departe.
Aceasta se numeste tristețe lumească.
Nu există nicio legătură cu tristețea dumnezeiască, voi sublinia din nou acest lucru; care ne dă mângâiere inimii. Și este o tristețe veselă, așa cum v-am menționat.
Sfântul Casian Romanul spune:
„Pentru voi este că molia la haină și ca viermele în lemn, tot așa întristarea mistuie sufletul omului.”
„Ea mistuie sufletul omului”, spune el , „cum mistuie molia haina și viermele lemnul”.
Așadar, tristețea duce la melancolie, iar melancolia duce la psihopatie, iar de multe ori, la sinucidere.
Ce ar trebui să facem?
Să exersăm, dragii mei, în îndepărtarea patimilor care creează, ca factori cauzatori de boli, boli ale sufletului și trupului.
După cum am spus, invidia, îngrijorarea și așa mai departe.
Și din nou, Sirah spune:
„Iubește-ți sufletul și mângâie-ți inima”.
„ Iubește-ți sufletul și mângâie-ți inima”.
Ceea ce înseamnă să ai mereu bucuria vieții.
Viața are valoare ca dar de la Dumnezeu.
Pentru că este lucrarea lui Dumnezeu și se întinde în veșnicie.
Vom trăi în veșnicie cu acest suflet și cu învierea trupului.
Sa nu uitam niciodată să observam aceste lucruri.
El mai spune: „Fii sârguincios în toate lucrările tale și nicio boală nu te va afecta.”
Adică, „fii atent în toate lucrările tale și atunci nicio boală nu te va afecta”.
Credința în providența lui Dumnezeu, v-aș spune, dragii mei, este cel mai bun medicament pe care îl putem lua.
Ceea ce spunem uneori în treacăt: „ Dumnezeu ne poartă de grija”.
Și ce se va întâmpla atunci și acolo? Răspunsul: „Dumnezeu are grija”.
Este medicament încrederea în pronia Lui!
Credința în providența lui Dumnezeu.
Este un element foarte important.
Iubirea față de aproapele, ca chip a lui Dumnezeu, atenuează și elimină atât gelozia, cât și mânia.
Iată medicamentele, dragii mei.
Dragi prieteni, acum ani de zile a avut loc o conferință într-un oraș, Bossey, Elveția, și printre altele s-a spus următoarele.
Citez:
„ Boala nu se datorează doar contribuției accidentale a unui microb sau a altor factori naturali.
Am răcit etc.
Ci înseamnă și expresia unei dizarmonii dintre personalitate și lume, renunțarea la ordinea Evangheliei.
Sănătatea înseamnă ceva mai mult decât absența bolii.
Constă într-o armonie între trup și suflet ”
Concluzia este că sănătatea noastră fizică este un rezultat al sănătății noastre mintale.
Dar buna menținere a sănătății mintale este strâns legata de respectarea poruncilor lui Hristos Dumnezeu.
După cum ne-a poruncit Hristos.
Și atunci nu vom avea o conștiință vinovată.
Când această conștiință vinovată nu există și patimile lipsesc, atunci inima are pace.
Ah, această mult așteptată pace a sufletului!
Credința smerita, dragostea și pacea sunt temelia sănătății noastre mintale.
Fie ca într-o bună zi să înțelegem toate astea.
Amin.
A 882-a predică din categoria
„Predici de duminică”
https://athanasiosamvonas.blogspot.com/search/label/%CE%A5%CE%B3%CE%B5%CE%AF%CE%B1.
ApreciazăApreciază
Despre legătura dintre conflictele sufletului și reflectarea lor sub formă de boală în corp a descoperit prin anii 70 dr Hammer. A sintetizat cele 5 legi biologice și a înființat Noua Medicina Germanica. Există un documentar despre aceasta de 4 ore și 11 min. Explicațiile sunt extraordinare. Eu o aplic în familia mea de acum 10 ani. E în deplină concordanță cu legile lui Dumnezeu. Nu se abate nici un pic.
ApreciazăApreciază
Va multumesc din suflet pentru acest articol. In ultimul timp chiar aveam multe intrebari referitoare la folosirea timpului liber cu folos, mai ales ca lucrez la calculator. Acest articol m-a ajutat sa imi clarific multe lucruri si m-a luminat.
Domnule Felix, imi puteti spune va rog frumos daca Parintele Athanasie Mytilineon a avut vreo predica impotriva internetului/ smartphone-ului? Multumesc inca o data!
ApreciazăApreciază
Am citit niste predici, niste cuvinte foarte dure ale Parintelului Athanasie Mytilineos referitoare la televizor. Foarte multi Parinti imbunatatiti au vorbit impotriva televizorului. Cred ca este cu atat mai grav ca cineva sa foloseasca smartphone-ul, acest dispozitiv care ne fura timpul, ne strica mintile, ne fragmenteaza atat de mult… Ce e de facut? Mila Domnului!
ApreciazăApreciază
Nu stiu ce sa va spun în mai multe detalii….
Editura a Sophia a publicat mai multe volume în serie:
https://www.librariasophia.ro/studii-teologice/epistolele-lui-iisus-hristos-biserica-idolatria-si-ereziile-17894.html
ApreciazăApreciază