În 2008, la Antena 3, Dinu Patriciu și Dan Voiculescu, umăr lângă umăr, ne explicau cum e cu UE și globalizarea…

La o emisiune de la inceputul lui 2008, la Antena 3, Patriciu si Voiculescu, umar langa umar, ne explicau cum e cu UE si globalizarea…

Spuneau dansii ca Romania se dezvolta intr-un cadru prestabilit. De la cata miere sa produca si pana la cat turism sa faca. Radeau de cei ce-si fac planuri pentru dezvoltarea Romaniei pe urmatorii 30 de ani in conditiile in care planurile au fost deja facute. Si eram invitati sa cautam pe internet „Tratatul de aderare a Romaniei„, ca sa nu mai batem campii.

Despre acest episod am scris si in 2010.

Am cautat acum vreo inregistrare video de atunci, dar n-am gasit. Am gasit insa articolul https://hotnews.ro/patriciu-voi-sponsoriza-doar-partidele-simpatice-si-nu-pe-cele-cu-politicieni-agresivi-si-isterici-792413 care face referire la tema dar expeditiv, la final.

Sfântul Luca al Crimeei

Sfantul Luca al Crimeei este un sfant al veacului nostru, fiind mai intai medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic si al sufletelor (arhiepiscop). Intreaga lui viata se poate rezuma in cateva din cuvintele sale: “Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul.”

Numit adesea drept doctor “fara-de-arginti”, Sfantul Luca al Crimeei a fost un ierarh marturisitor ce a patimit mult pentru dragostea si credinta lui in Hristos in temnitele comuniste. Nascut intr-o familie princiara, sfantul a fost un bun chirurg si profesor universitar, iar in cele din urma, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.

In plina teroare bolsevica, un chirurg de exceptie refuza sa opereze fara icoana Maicii Domnului pe peretele salii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, marturisitor al credintei in Hristos si titan al stiintei deopotriva ofera lumii contemporane o minunata lectie de jertfire de sine, de slujire a semenilor si de sfintenie.

Sfantul Luca al Crimeei (1877- 1961)

Sfantul Luca s-a nascut in anul 1877, intr-o familie cu nobile radacini stramosesti. Valentin Voino-Iasenetki, dupa numele sau de mirean, a primit o aleasa educatie. Inclinand mai intai spre pictura, tanarul Valentin isi va indrepta pasii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simtind o puternica dorinta de a-si ajuta semenii, el va renunta la pictura, cotind spre medicina. Astfel, sfantul se va inscrie la Facultatea de Medicina din Kiev.

In anul 1904, in cadrul razboiului ruso-japonez, sfantul va sluji pe post de medic chirurg, in slujba Crucii Rosii, adica fara salariu. Vreme de aproape un an, sfantul va indeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de tara, lipsite de fonduri si intr-o stare de saracie avansata. Intre timp, tanarul Valentin se va casatori cu Ana, impreuna cu care va avea patru copii.

In anul 1916, doctorul Valentin hotareste sa-si publice experientele medicale intr-o carte de medicina, numita “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”. In timp ce lucra la prologul cartii, un gand ii veni, cum ca sub titlul cartii va sta un nume de episcop.

Peste inca un an, in 1917, Valentin se stabileste impreuna cu familia in orasul Taskent, unde primesete postul de medic-sef al spialului din localitate. O boala incurabila cauzeaza moartea timpurie a sotiei sale, Ana. Astfel, sfantul va ramne singur, cu cei patru copii ai sai.

Intr-o zi oarecare, episcopul locului il cheama pe Valentin la el si ii zice: “Doctore, trebuie sa deveniti preot!” Incredintat de faptul ca aceasta este misiunea si calea ce il asteapta, doctorul Valentin va accepta fara nici o retinere hirotonia intru preot, in anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba inca a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat catusi de putin conducerea comunista a vremii.

In scurt timp, parintele primi numele monahal de Luca. In anul 1923, parintele Luca ajunge episcop al regiuni Taskent. Dupa hirotonia intru arhiereu, bolsevicii il vor arestea imediat. Acum incepe patimirea, un un lung sir de ani de pribegie si suferinte in inchisorile sovietice.

Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeste acceptul de a opera in spitalele de prin inchisorile prin care este purtat. Fiecare operatie incepea si se termina cu rugaciune catre Maica Domnului, iar curatarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfantul in semnul crucii, spre ajutor.

Bolsevicii hotarasc sa-l trimita pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmand ca apoi sa fie trimis in regiunea Arhangelsk pentru inca vreo trei ani. Dupa aceasta, sfantul va mai primi inca si un al treilea exil, in indepartata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la batai si chinuiri, sfantul nu a cartit de cele pe care le patimea.

In anul 1946, dupa terminarea perioadei de detentie, datorita meritelor deosebite in studiul medicinei, cat si pentru lucrarea “Eseu despre chirurgia infectiilor septice”, sfantul va primi Premiul Stalin. Sfantul Luca imparte banii primiti ca premiu orfanilor de razboi.

Tot in anul 1946, Sfantul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol si Crimeea. Sfantul se va osteni neincetat sa reinvie credinta si viata duhovniceasca. Predicile lui erau ascultate, pe langa credinciosii de rand, de studenti intelectuali si chiar de oameni avand alta credinta. Sfantul nu s-a temut niciodata a condamna atitudinea regimului ateu.

La batranete, sfantul si-a pierdut desavarsit vederea. Despre aceasta insa, el spunea: “Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindca Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor.”

Sfantul Luca al Crimeei va adormi in Domnul in data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor si al sufletelor semenilor sai va fi canonizat in anul 1966, in ziua de 18 martie Sfintele lui Moaste fiind asezate in Catedrala Sfanta Treime, in localitatea Simferopol, in Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui Moaste savarsesc nenumarate minuni in trupul si sufletul celor bolnavi.

Sursa:

Doctorul fară de arginți modelul chirurgilor de astăzi. Viața Sfântului Luca, Arhiepiscopul Simferopolului și Crimeii (11 iunie) – Video. Traducere din limba greacă. Imagini cu Sfântul Luca în viață

 

Creștinul (creștina) și: baticul, podoabele, dansul, plaja, sulemenirea, tatuajul

Repostez cateva articole, pentru cititorii mai noi:

I.

De ce poarta femeia batic in biserica?

Sursa:  https://www.crestinortodox.ro/editoriale/de-poarta-femeia-batic-biserica-119558.html

Cand femeia intra in biserica, i se cere sa-si acopere capul. Dimpotriva, barbatului i se spune ca nu trebuie sa aiba ceva pe cap in biserica. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: „Orice barbat care se roaga sau proroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sau (pe Hristos), iar orice femeie care se roaga sau proroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul” (I Cor. 11, 4-5).
Basmaua sau valul cu care femeia isi acopera capul, a dat nastere la multe controverse. Si acest lucru s-a intamplat pentru ca pe de o parte nu au fost intelese cuvintele Sfantului Apostol Pavel, iar pe de alta parte, chiar fara sa cunoastem cuvintele Apostolului Pavel, vedem ca in biserica unele femei au capul acoperit, iar altele nu.
Cand vezi ca Sfanta Liturghie poate incepe si se poate sfarsi in conditiile in care nu toate femeile au capul acoperit, nu poti sa nu-ti spui: nu e ceva obligatoriu purtarea baticului, altfel, preotul nu ar fi inceput Liturghia, iar daca in timpul desfasurarii ei si-ar fi facut aparitia vreo femeie fara a avea capul acoperit, parintele ar fi trebuit sa intrerupa Liturghia.
Pe usa de la intrarea in unele biserici sta scris: nu intrati decat in tinuta decenta. Si se mentioneaza in ce consta tinuta decenta: sa nu intri in pantaloni scurti, in maiou, etc, dar nu se spune ca femeile trebuie sa aiba capul acoperit. Deci, nu poti sa nu te intrebi: trebuie sa poarte femeia capul acoperit in biserica?
Pentru a intelege cum trebuie cuvintele Sfantului Apostol Pavel, trebuie sa afirmam dintru inceput ca locul din biserica nu este identic cu orice loc public, este unul sfintit. Iar in acest loc cu totul special, tinuta exprima in mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.
Daca pentru antici, a vorbi cu capul descoperit era semn ca vorbesti fara a ascunde ceva, de aici si vorba „a spune adevarul gol-golut”, pentru crestini, descoperirea capului inseamna deschiderea fata de Dumnezeu sincer, fara viclenie. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca descoperirea capului simbolizeaza mintea care, in vremea rugaciunii, trebuie sa fie locuita de Logos, de Cuvantul lui Dumnezeu. Adica nu trebuie sa mai aiba in ea alte ganduri lumesti. Nu in zadar se cere in „Imnul Heruvic” ca toata grija cea lumeasca sa o lepadam.
Biserica vesteste ca barbatul este cap femeii si ca “femeile trebuie sa se supuna barbatilor” (Efeseni 5, 22). Ce inseamna asta? Ca odata ce mintea (capul) a fost luminata de Logos, ea trebuie acoperita, adica nu trebuie sa mai punem in ea ceva mai presus de Cuvantul primit, caci altfel se intuneca. Iata motivul pentru care femeia trebuie sa-si acopere capul.
Asadar, faptul ca barbatii au capul descoperit, iar femeile il au acoperit, nu tine de traditia populara, ci de randuiala Bisericii, dupa cum se poate observa si din iconografie.
Adrian Cocosila

 

II.

Sfântul Ioan Gurã de Aur – Despre femeile care poartã podoabe de aur si se împodobesc

Sursa: http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/Apologetica_ortodoxa/machiaj.html

Domnul nostru Iisus Hristos, dupã învierea Sa, li S-a arãtat mai întâi femeilor.

Uitã-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul – lucru pe care l-am spus adeseori – ridicã la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, îi dã bune nãdejdi si-i vindecã durerea.

Care dintre voi n-ar vrea sã fie ca acelea si sã cuprindã picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti câti vreti! Puteti sã-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mâinile si capul acela sfânt, împãrtãsindu-vã, cu cuget curat cu înfricosãtoarele taine. Nu numai aici pe pãmânt; ci Îl veti vedea si în ziua aceea a judecãtii, cu slava aceea nespusã, când va veni cu popor de îngeri, dacã veti vrea sã fiti iubitori de oameni, dacã veti vrea sã fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-vã!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvântatii Pãrintelui Meu, de mosteniti împãrãtia cea gãtitã vouã de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sã auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vãzut drumul acestor femei, lepãdati, chiar târziu, boala poftei dupã aur! Deci, dacã doriti sã fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sunteti împodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

– Mi se bucurã si mi se veseleste sufletul de ele!

– Eu te-am întrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de pagubã. Nimic nu este mai pãgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplitã ajunge si mai amarã când îti face plãcutã robia. De care faptã se va îngriji vreodatã cum trebuie, când va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste cã meritã sã se bucure când e legatã cu aur? Cel care se bucurã cã stã în închisoare nu va voi niciodatã sã scape de închisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de rãzboi, robitã de aceastã poftã rea, nu va suferi sã audã cu dorul si râvna cuvenitã vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo faptã bunã. Care, dar, îti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

– Îmi fac plãcere bijuteriile!

– Iarãsi mi-ai vorbit de pagubã si de pierzare!

– Dar mã cinstesc mult cei ce mã vãd.

– Si ce-i cu asta? O altã pricinã de stricãciune, care te face când înfumuratã, când obraznicã. Haide, darã, îngãduie-mi sã-ti arãt eu pagubele, odatã ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decât plãcerea. Din pricina asta multi din cei ce te vãd – negresit dintre cei legati de pãmânt – se bucurã mai mult decât tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te împodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia îsi desfãteazã privirile fãrã sã aibã vreo grijã. O altã grijã apoi. Esti umilitã si invidiatã de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se înarmeazã împotriva bãrbatilor lor si dezlãntuie împotriva ta rãzboaie cumplite. Pe lângã aceste pagube, altele: îti cheltuiesti tot timpul liber si toatã grija cu gãtelile; nu te lipesti cu toatã inima de faptele cele duhovnicesti; esti plinã de înfumurare, de obrãznicie si slavã desartã; esti legatã strâns de pãmînt si se taie aripile si în loc de vultur, ajungi câine si porc. Încetând de a te mai uita si a zbura la cer, cauti în jos ca porcii; si, cotrobãind prin gãurile pãmântului dupã aur, sufletul tãu îsi pierde bãrbãtia si libertatea.

Spui cã-si întorc oamenii privirile spre tine când te arãti în oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sã porti aur, ca sã nu ajungi spectacol de teatru, ca sã nu intri în gura tuturor bârfitorilor. Nici unul din cei ce-si întorc privirile spre tine nu te admirã, ci-si bat joc de tine cã-ti plac podoabele, cã esti o înfumuratã, cã esti o femeie vanitoasã. Dacã te duci la bisericã, nu pleci de acolo fãrã vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocurã, de ocãri si de blesteme, nu numai de la cei care te vãd, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, îndatã ce te vede strigã: “Acestea zice Domnul cãtre fetele cele îngâmfate ale Sionului: “Pentru cã au umblat cu grumajii ridicati, pentru cã au fãcut cu ochiul, pentru cã-si târãsc hainele cu pãsitul picioarelor, pentru cã joacã din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si în locul mirosului celui plãcut va fi praf si în loc de brâu se vor încinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu, în loc de podoabã. Cã aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricãrei femei care face ca ele. Împreunã cu profetul Isaia stã acuzator si Pavel, spunând lui Timotei sã porunceascã femeilor “sã nu se împodobeascã cu împletituri de pãr sau cu aur sau cu mãrgãritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, în orice împrejurare, îti este vãtãmãtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seamã când te duci la bisericã, când treci printre sãraci. Dacã ai cãuta sã te învinuiesti amarnic pe tine însãti, n-ai putea-o face mai bine decât îmbrãcandu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.

Gândeste-te câte stomacuri flãmânde lasi cu podoabele acestea, câte trupuri dezbrãcate, cu luxul acesta drãcesc! Cu mult mai bine ar fi sã hrãnesti sufletele celor flãmânzi decât sã-si gãuresti lobul urechilor si sã atârni de urechi, degeaba si fãrã de rost, hrana a mii si mii de sãraci. Este oare o slavã sã fii bogat? Este oare o laudã sã porti pe tine bijuterii de aur? Chiar dacã podoabele acestea ar fi câstigate prin muncã cinstitã, totusi vina ta este nespus de mare; gândeste-te însã cât de covоrsitoare este atunci când sunt câstigate cu necinste si nedreptate! Spui cã-ti sunt dragi laudele si slava? Dezbracã aceastã podoabã plinã de batjocurã si toti te vor admira si te vei bucura si de slavã si de plãcere curatã; asa însã esti batjocoritã si-ti pregãtesti cu ele multe prilejuri de supãrãri. Dacã ierti vreuna din ele gândeste-te câte necazuri îti pricinuiesti! Câte slujnice nu-s bãtute, câti oameni nu sunt necãjiti, câti nu sunt arestati, câti nu sunt întemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecãti, anchete, mii si mii de blesteme si învinuiri; femeia este blestematã si învinuitã de bãrbat, bãrbatul de prieteni, iar sufletul de el însusi.

– Dar bijuteriile nu se pierd!

– Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar dacã le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pãstrate dau multã bãtaie de cap, multã grijã si scârbã si nici un câstig. Ce venit aduc ele în casã? Ce folos celei ce le poartã? Nici un folos, ci multã urâtenie si învinuiri din toate pãrtile. Cum vei putea sãruta si cuprinde picioarele lui Hristos când esti împopotonatã asa? Hristos Îsi întoarce fata de la aceastã podoabã. De aceea a primit sã Se nascã în casa teslarului; dar, mai bine spus, nici în casa aceea, ci într-o colibã si într-o iesle. Cum vei putea sã-L vezi pe El când nu ai frumusetea cea poftitã de El, când nu porti podoaba plãcutã Lui, ci una urâtã de El? Când te apropii de El nu trebuie sã fii împodobitã cu astfel de haine, ci îmbrãcatã cu virtute. Gândeste-te ce este în definitiv aurul? Nimic altceva decât pãmânt si cenusã. Bagã-l în apã si s-a fãcut glod! Gândeste-te si rusineazã-te când faci din glod stãpân, când lasi toate si stai lângã aur, când îl porti si-l plimbi pretutindeni, chiar când te duci la bisericã, atunci când mai cu seamã ar trebui sã fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sã-ti arãti în ea bogãtia aceasta, ci bogãtia cea duhovniceascã. Tu însã, ca si cum te-ai duce la paradã, nu la bisericã, asa te împodobesti din cap pânã în picioare; imiti pe cele de pe scenã si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocurã. Din pricina asta sufletele multora se vatãmã, iar dupã terminarea slujbei de la bisericã, în case si la mese, ai sã auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gãtelile acestea. În loc sã spunã: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de mãrimea pietrelor scumpe si de toatã împopotoneala celor ce se îmbracã asa. Aceste discutii vã fac si pe voi si pe casnicii vostri lenesi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sã rupã repede ceva din aurãriile acestea si sã hrãneascã un flãmând. Cum ai putea hrãni pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, când tu însãti vrei mai degrabã sã duci o viatã amarã decât sã-ti vezi împutinate podoabele? Multe femei se uitã la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decât la copiii lor.

– Doamne fereste! mi se rãspunde.

– Arãtati-mi asta! Arãtati-mi-o prin fapte, pentru cã eu vãd cã acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stãpânitã tare de dragostea de giuvaericale, si-a prefãcut în bani giuvaericalele ca sã smulgã din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rãscumpãrat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotrivã, vãd cã multi îsi vând în fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Dacã li se imbolnãveste trupul fac tot ce pot, dar dacã vãd cã li se stricã sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepãsare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sã le rãmânã giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurãrii în valoare de mii de talanti, iar mãdularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toatã zilele. Stãpânul de obste al universului a dat deopotrivã tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceascã. Tu însã nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sã fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pãcate, din pricina aceasta bãrbatii ajung niste desfrânati, pentru cã voi, femeile, nu-i faceti sã trãiascã crestineste, nu-i faceti sã filosofeze, ci-i învãtati sã le placã podoabele cu care se împodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede în bratele desfrâului. Dar dacã i-ati învãta sã dispretuiascã astfel de podoabe si sã le facã bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atâta usurintã în ghearele desfrâului. Poate sã se împodobeascã asa desfrânatele! Ba, chiar mai mult decât atata, dar nu pentru bãrbatii vostri!

Obisnuiti dar pe bãrbatii vostri sã le placã podoaba aceasta duhovniceascã, pe care n-o pot vedea la desfrânate. Mã întrebi cum îl poti face pe bãrbatul tãu sã capete acest obicei? Îndepãrteazã de la tine gãtelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceascã. Asa îti vei feri bãrbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuitã. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunãtãtile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cãruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin

 

III.

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

Crestinul si dansul

Sursa: http://chiot1.blogspot.com/2014/11/jocurile-dansurile-sunt-praznuiri.html

Din cartea părintelui Nicodim Măndiţă – Vămile Văzduhului– despre jocuri

Jocurile şi cîntecele curveşti sunt lucrări, slujbe idolatre, drăceşti, infernale. Aşa ne adeveresc Sfintele Scripturi, Sfintele Soboare Apostolice, ecumenice, locale, Istoria Bisericească, Vieţile Sfinţilor, Cazania, Proloagele, Sfintele Pravili.

” Nimeni nu poate sluji la doi domni – zice Mântuitorul – adică şi lui Dumnezeu şi lui Mamona… Cel ce nu este cu Mine împoriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte ” (Mt. 6, 24; 12, 30).

„În cetatea (Biserica Triumfătoare din ceruri) Domnului, nu va intra nimic pângărit, şi nimic care e dedat cu spurcăciune şi minciună, ci numai cei scrişi în cartea Vieţii Mielului… Afară câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi toţi care lucrează şi iubesc minciuna” (Apocalipsa 21, 27; 22, 15)

Nota: Inchinarea la idoli este închinarea la păcat, în orice formă s-ar săvârşi acel păcat: şi precizez că şi un gînd răutăcios, este închinare la idoli. Ţinerea minte a răului, este o închinare nu la idoli ci la satana însuşi.

În Vieţile Sfinţilor, în Sfintele Pravile, Cazaniile Bisericii …ni se spune clar că: jocurile pe la cîrciumi, de prin case particulare sau publice sunt lucrări idolatre, drăceşti, satanice; iar cumetriile, nunţile, patroanele şi sărbătorile cu muzicanţi lumeşti, cîntece curveşti şi jocuri sau horă, sunt prăznuiri drăceşti care scot din Biserica lui Hristos şi din Împărăţia lui Dumnezeu pe creştinii şi creştinele care joacă ori participă, sau privesc acolo. (Cazania 23 aprilie, Mt. 7, 26-27; 8, 12)

Aşa de pildă: ni se povesteşte că diavolii jucau, chiuiau, băteau în palme şi fluierau în preajma Sfântului Antonie care se ruga şi cânta lui Dumnezeu, după care ei au început a plânge şi a se tângui, obosiţi cu totul. (Vieţile Sfinţilor – 17 ianuarie o.c. p. 743)

Diavolii pun hăţuri celor ce joacă şi fac glume. Majoritatea creştinilor şi clericilor după ieşirea din slujba Bisericii, se târăsc de draci la jocuri; iar banii daţi la muzicanţi sunt nişte jertfe date diavolului. (Vieţile Sfinţilor – 23 decembrie o.c. pp 1193-4)

Diavolii au venit la Cuviosul Teodosie cu muzici, fluiere şi chiuituri …(Vieţile Sfintţilor – 3 mai o.c. p 231)

Sfântul Simeon vede în vedenie pe satana stând pe scaun şi diavoli mulţi în jurul lui, cu podoabe de înşelăciune, în sunete de trîmbiţe, fluiere, cimpoaie şi alte felurite instrumente muzicale şi felurite curse ale păcatelor. (Vieţile Sfinţilor – 24 mai o.c. pp 1120 -1)

Sfântul Mucenic Filimon, comediantul, făcându-se creştin, cu rugăciunea a pogorât foc din cer şi a ars toate intrumentele cu care făcea comediile provocatoare de râs, haz şi veselii păcătoase. (Vieţile Sfinţilor – 14 decembrie o.c. pp. 1193 – 4)

Sfântul Sinod al VII-lea prin canonul 22 hotărăşte că : ” Pe la mese, nunţi (creştinii mireni) toate să le facă spre slava lui Dumnezeu; iar meşteşugirile muiereşti şi sataniceşti cântece, prin răsfrângeri curveşti de jocuri, ori prin răcnete, chiote …căci asupra celor ce fac acelea, vine proorocescul blestem care zice: ” Vai celor ce cu alăută şi cu cântări beau vinul; iar la lucrurile, Domnului nu se uită, şi la lucrurile mâinilor Lui nu gândesc” (Isaia 5, 12)

Canonul 54 al sinodului din Laodiceea: ”La nunţile unde vor fi muzicanţi şi jocuri să nu meargă, şi de la cei ce vor aduce acelea, să fugă.”

Cazania Bisericii la sărbătoarea tuturor Sfinţilor, zice: „Jocurile sunt drăceşti”

La 1 septembrie: ”Jocurile se fac spre necinstea lui Dumnezeu”

La 14 octombrie: ” Primii creştinii n-au serbat cu jocuri …care sunt lucruri drăceşti”

La 25 decembrie: ” Să serbăm nu cu praznice păgîneşti, cu jocuri, beţii…”

La 23 aprilie: ”Cuvintele deşarte, jocurile şi cîntecele lumeşti, sunt lucruri drăceşti, şi cei ce le vor face, parte cu Hristos nu vor avea”

Jocurile, chiuiturile, cîntecele lumeşti, înjurăturile de cele sfinte, drăcuielile, sudalmele …sunt rămăşiţe idolatre care despoaie pe creştini de Hristos şi-i umple de duh demonicesc.

”Unde sunt sfintele cărţi – zice Sfântul Efrem Sirul – şi citirile, acolo este veselie a drepţilor şi mîntuire a auzitorilor; iar unde sunt alăute şi hore, acolo e întunecare a bărbaţilor şi a femeilor şi praznicul diavolului…”

Aceasta o arată şi Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând: ” Unde sunt jocuri, acolo diavolul sare în mijloc, şi casa în care se fac jocuri, e locaşul dracilor.”

Eu – strigă cu tărie Sfântul Ioan Gură de Aur – îndrăznind, dau pe faţă că: unde sunt dansuri şi jocuri acolo şi diavolul e prezent şi curvia nu face numai oameni înverşunaţi, ci şi ucigători de nevinovaţi… ” (OM. 14 la Mt. ; I Cor 10, 7)

Purtătorul de Dumnezeu Ignatie (Teoforul) în epistola către Magnesieni, zice: ”Fiecare din noi să serbeze duhovniceşte cu cugetarea Legii Sfinte, bucurându-se nu în odihna trupului, nu în jocuri şi în plesnete ca cei fără de minte”.

Notă: Ignatie Teoforul este copilul pe care Mântuitorul Hristos l-a dat exemplu multimilor când a vorbit despre curăţia copiilor, cum că numai ca aceia să fie sufletele celor ce vor să se mîntuiască.

Un raport ONU acuză Israelul de comiterea de crime de război şi împotriva umanităţii în atacurile sale din Gaza

Sursa: https://www.stiripesurse.ro/un-raport-onu-acuza-israelul-de-comiterea-de-crime-de-razboi-si-impotriva-umanitatii-in-atacurile-sale-din-gaza_3714804.html

Israelul a comis crime de război şi crima împotriva umanităţii de „exterminare” prin atacurile sale repetate asupra şcolilor, universităţilor, moscheilor şi altor clădiri educaţionale, religioase şi culturale în contextul conflictului din Fâşia Gaza, potrivit unui raport ONU, informează marţi EFE, relatează Agerpres.

Raportul Comisiei Internaţionale Independente de Anchetă în Teritoriile Palestiniene Ocupate, prezidată de fosta judecătoare a Curţii Penale Internaţionale, Navi Pillay, documentează atacurile asupra a 90% din şcolile şi universităţile din Fâşia Gaza şi distrugerea a jumătate din siturile sale religioase şi culturale.

„Există tot mai multe indicii că Israelul duce o campanie concertată pentru a pune capăt vieţii în Gaza”, a declarat preşedinta comisiei în prezentarea raportului, avertizând că atacurile israeliene asupra culturii, educaţiei şi religiei palestiniene „dăunează generaţiilor prezente şi viitoare”.

Comisia ONU concluzionează că Israelul a comis crima împotriva umanităţii de exterminare prin uciderea a sute de persoane care s-au refugiat în şcoli şi lăcaşuri de cult, inclusiv în moscheile Ihya al-Sunna şi Saad al-Ghafari din capitala Gaza.

Pe de altă parte, Israelul a comis crime de război prin atacarea clădirilor religioase şi a monumentelor istorice, precum şi prin provocarea de victime civile prin ofensivele sale împotriva instituţiilor educaţionale şi culturale care au lăsat 658.000 de copii din Fâşia Gaza fără acces la şcoală timp de 20 de luni.

Între 7 octombrie 2023 şi sfârşitul lunii februarie 2025, perioada acoperită de raport, au fost raportate atacuri asupra a 403 din cele 564 de şcoli din Gaza, dintre care 85 au fost complet distruse.

Multe dintre şcoli erau administrate de Agenţia ONU pentru Refugiaţii Palestinieni (UNRWA). În atacurile israeliene asupra instituţiilor de educaţie şi a altor locaţii care serveau ca refugiu au murit, până în februarie, cel puţin 742 de persoane, a indicat raportul, care a denunţat şi asasinarea a cel puţin 800 de lucrători în şcoli şi universităţi.

Investigaţia analizează, de asemenea, incendiile şi demolările deliberate ale şcolilor, campusurilor universitare şi altor infrastructuri educaţionale de către forţele israeliene, precum şi utilizarea militară a acestora contrar legislaţiei internaţionale, atât de către Hamas, cât şi de către armata israeliană.

De exemplu, în raport se menţionează transformarea unei părţi din campusul Universităţii Al-Azhar în sinagogă pentru trupele israeliene şi, de asemenea, în depozit de muniţii şi vehicule militare.

Atacurile Israelului asupra educaţiei din Palestina nu se limitează la Fâşia Gaza.

Raportul denunţă faptul că sporirea controalelor de securitate şi a atacurilor asupra facilităţilor, unele dintre ele comise de colonişti, au afectat peste 806.000 de studenţi palestinieni în Cisiordania. În acest teritoriu, raportul denunţă atacuri asupra a 141 de şcoli, uciderea a 96 de studenţi şi patru angajaţi în domeniul educaţiei, precum şi reţinerea a aproximativ o mie de elevi şi profesori.

„Israelul nu a făcut aproape nimic pentru a evita atacurile intenţionate ale coloniştilor asupra facilităţilor educaţionale şi a studenţilor pentru a-i teroriza şi a-i forţa să plece”, se arată în raport.

De asemenea, se menţionează presiuni asupra profesorilor şi a studenţilor israelieni şi palestinieni care şi-au manifestat sprijinul sau îngrijorarea faţă de situaţia populaţiei civile din Fâşia Gaza, inclusiv concedieri, expulzări sau chiar reţineri, „în special împotriva profesorilor şi studenţilor de sex feminin”.

În ceea ce priveşte lăcaşurile de cult şi obiectivele culturale, raportul de 19 pagini denunţă atacurile din Fâşia Gaza, limitarea accesului în Cisiordania şi jafurile realizate de soldaţii israelieni în muzee şi locuri de cercetare arheologică din Fâşia Gaza.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a verificat daunele la 75 de obiective culturale şi religioase din Fâşia Gaza, inclusiv locuri de o importanţă istorică, cum ar fi un cimitir roman, Moscheea Omari sau Muzeul Palatului Pasha.

Pe de altă parte, raportul notează că s-au înmulţit operaţiunile militare, arestările şi hărţuirea credincioşilor şi a figurilor religioase pe Esplanada Moscheilor din Ierusalim, unul dintre cele mai sfinte locuri pentru religia islamică, ceea ce a constituit o gravă limitare a libertăţii de cult şi, în unele ocazii, a exacerbat tensiunile.

„Atacurile şi distrugerea locurilor de patrimoniu istoric, accesul limitat la acestea în Cisiordania şi încercările de a şterge istoria lor heterogenă erodează legăturile istorice ale palestinienilor cu pământul şi le slăbesc identitatea colectivă”, a avertizat Pillay, care a fost, de asemenea, Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului şi preşedinta Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda. Comisia pe care o conduce, creată de Consiliul Drepturilor Omului al ONU în mai 2021, va prezenta acest raport în cea de-a 59-a sesiune a Consiliului, care începe săptămâna viitoare.

De ce în campania electorală de la noi, propagandiști progresiști din România ne asigurau că în maxim doi ani Donald Trump va fi dat jos de la putere?

In lunga campanie electorala pentru prezidentialele din Romania, unii propagandisti ne indemnau sa mergem hotarat pe calea progresismului, fara frica de SUA, deoarece in maxim doi ani Donald Trump va fi dat jos de la putere. Pe ce se bazau in spusa lor, nu ne-au mai si dezvaluit.

Se va dovedi ca au avut dreptate?

Lideri ortodocși fac apel la rugăciune în contextul continuării disputei privind proprietatea Mănăstirii Sinai

Orthodox Christianity: ORTHODOX LEADERS CALL FOR PRAYERS AS SINAI MONASTERY PROPERTY DISPUTE CONTINUES

Lideri ortodocși fac apel la rugăciune în contextul continuării disputei privind proprietatea Mănăstirii Sinai

Publicat pe 09 Iunie 2025, de Orthodox Christianity

Foto: orthodoxianewsagency.gr

Clerici ortodocși greci fac apel la credincioși să se roage pentru Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, în timp ce negocierile continuă între Grecia și Egipt cu privire la drepturile de proprietate ale mănăstirii, în urma unei recente decizii a instanței egiptene.

Sfinția Sa Arhiepiscopul Damianos de Sinai, Pharan și Raitho a făcut un apel din Heraklion, Creta, în Duminica Rusaliilor, cerând „tuturor fraților greci să se roage pentru sfânta mănăstire, astfel încât o minune să fie săvârșită de Dumnezeu”. Arhiepiscopul a participat la slujbele de la Dependența Mt. Sinai a Sfântului Matei din Heraklion, unde i s-a alăturat Arhiepiscopul Eugenios din Creta într-un semn de susținere, relatează Orthodoxia News Agency.

Apelul la rugăciune vine în urma unei decizii a Curții de Apel din Ismailia, care a ridicat preocupări cu privire la statutul de proprietate al mănăstirii, ceea ce a determinat noi negocieri între oficialii greci și egipteni pentru a rezolva problemele restante.

Părintele Porphyrios Kanavakis, reprezentantul mănăstirii care provine din Sitia, Creta, și-a exprimat încrederea în guvernul grec, prezentând în același timp poziția călugărilor. Întrebat ce revendică călugării, el a răspuns răspicat:

„Proprietățile noastre. Să știm că acestea aparțin mănăstirii.”

”Cum ar putea veni cineva și să revendice o grădină pe care ai amenajat-o în fața mănăstirii, o casă de oaspeți pe care ai clădit-o în fața mănăstirii și multe alte lucruri.”

Părintele Porphyrios a citat documente istorice care susțin revendicările mănăstirii, inclusiv Ahdname, un document al lui Mahomed care dă ordine explicite pentru protejarea mănăstirii.

„Avem sigilii, avem documente care arată că sultanul Selim I, a recunoscut privilegiile mănăstirii”, a spus el.

„Avem sigilii, documente care dovedesc că toate aceste lucruri aparțin Sinaiului, și pe care guvernul egiptean le-a ignorat.”

Ieromonahul a descris, de asemenea, preocupările practice cu care se confruntă comunitatea religioasă, menționând că a locuit la mănăstire timp de 32 de ani, însă fiindu-i necesară o viză valabilă un an, care durează două luni pentru a fi procesată si aprobată.

„La un moment dat ar putea să ne spună că, din moment ce nu ai o viză, nu mai poți rămâne. Acestea sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le știe”, a spus el.

Referitor la următorii pași, părintele Porphyrios a spus că situația rămâne fluidă:

„Depinde de ce se va întâmpla. Pentru că încă avem evoluții în acest moment. Guvernul grec este în dialog cu cel egiptean. Vor face schimb de documente, delegațiile vor descinde iarăși.”

El a subliniat determinarea călugărilor, declarând:

„Suntem hotărâți să revendicăm tot ce ne aparține.”

Premierul Kyriakos Mitsotakis a făcut prima sa declarație publică pe această temă duminică, scriind că poziția Greciei „este clară și identică cu cea a mănăstirii istorice”. El a luat act de asigurările egiptene privind continuarea funcționării mănăstirii și a declarat că obiectivul este „rezolvarea problemei într-un mod corect și definitiv și continuarea cooperării de importanță strategică dintre cele două țări”.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Guvernul egiptean declară că Mănăstirea Sinai nu va fi închisă. Și totuși, ce se petrece?

 

Greta Thunberg, reținută de armata israeliană pe o navă cu ajutoare pentru Gaza. Și o întrebare de nota 10: de ce cei ce joacă rolul stângii sunt cu palestinienii iar cei ce joacă rolul dreptei sunt cu Israelul?

Ziare com: Greta Thunberg, avertisment din partea Israelului: „Antisemitei și prietenilor ei le spun clar: faceți cale întoarsă” VIDEO

Ministrul Apărării israelian, Israel Katz, a avertizat-o, duminică, 8 iunie, pe activista suedeză Greta Thunberg să se întoarcă din drum, deoarece nu vor putea ajunge în enclava palestiniană Gaza.

Greta Thunberg se află în drum spre Gaza, alături de echipajul Madleen, nava Flotilei Libertății, pentru a încerca să livreze ajutor umanitar populației din enclavă.

Madleen, un velier aparţinând Coaliţiei Flotila Libertăţii, a părăsit Sicilia la 1 iunie cu destinaţia Gaza pentru a aduce ajutor umanitar şi a „sparge blocada israeliană” impusă teritoriului palestinian, ameninţat de foamete potrivit ONU.

„Am ordonat IDF (Forțele de Apărare ale Israelului – n.r.) să acționeze pentru ca flotila Madleen să nu ajungă în Gaza. Antisemitei Greta și prietenilor ei, le spun clar: faceți cale întoarsă pentru că nu veți ajunge în Gaza”, a declarat Katz, potrivit unui comunicat dat publicității de biroul său.

Într-un video postat sâmbătă, Thunberg declara că ceea ce se întâmplă în Gaza este fără precedent și acest lucru nu ar trebui acceptat. Aceasta declara că de la o lume care permite un astfel de genocid nu ne putem aștepta să lupte pentru a prioritiza ecologia sau viitorul planetei.

Şase francezi se află pe această navă închiriată de Coaliţia Flotila Libertăţii, o mişcare pro-palestiniană fondată în 2010. Rima Hassan, eurodeputată LFI apropiată de Jean-Luc Mélenchon, este figura emblematică a grupului. Alături de ea se află doi jurnalişti, Yanis Mhadi şi Omar Faiad, care lucrează pentru media online de stânga Blast şi, respectiv, pentru canalul Al-Jazeera.

La bord se află, de asemenea, o serie de activişti francezi: Pascal Maurieras, marinar în cadrul sindicatului CGT; Reva Viard, o activistă de mediu anti-A69 care a petrecut 39 de zile în 2024 cocoţată în vârful unui platan pentru a se opune tăierii acestuia; şi Baptiste André, prezentat ca medic. Restul echipajului este multinaţional, inclusiv suedeza Greta Thunberg, un german, un olandez, un brazilian, un turc şi un spaniol, toţi devotaţi cauzei palestiniene.

Potrivit Reuters, flotila aparține organizației internaționale nonprofit Coaliția Flotila Libertății (FFC).

 

Comentariu saccsiv:

Conform articolului https://www.libertatea.ro/stiri/greta-thunberg-retinuta-israel-gaza-ajutoare-flotila-5335232 la bordul navei se afla si actorul Liam Cunningham, cunoscut din serialul „Game of Thrones” anunta CNN.
Si o intrebare de nota 10: de ce cei ce joaca rolul stangii sunt cu palestinienii iar cei ce joaca rolul dreptei sunt cu Israelul?

Sfânta Treime

Credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bisericii Ortodoxe. Ea a fost descoperită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament şi formulată apoi de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două Sinoade Ecumenice, în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan (381), pe care îl mărturisim în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie, la Botez şi la alte slujbe.

În Simbolul credinţei, mărturisim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului…, şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”

Cititi va rog mai multe la https://basilica.ro/calendar-ortodox-5-iunie/

Cititi va rog si:

Sfanta Treime

Sfantul Ioan Gura de Aur: Cuvânt la Sfânta Treime

Albii vor deveni o minoritate în Marea Britanie până în 2063, spune un studiu

Sursa: https://mariustuca.ro/externe/albii-vor-deveni-o-minoritate-in-marea-britanie-pana-in-2063-spune-un-studiu-75040.html

Un nou studiu demografic realizat de politologul britanic Matt Goodwin susține că până în 2063, majoritatea populației din Regatul Unit ar putea fi compusă din persoane cu origini imigrante. Bazându-se pe date oficiale privind natalitatea, mortalitatea și migrația, cercetarea prevede o schimbare profundă a structurii etnice și culturale a țării până la sfârșitul secolului. În ciuda scăderii recente a imigrației nete, valurile masive de migrație din ultimii ani, fertilitatea mai ridicată a străinilor și presiunea continuă asupra sistemului de azil contribuie la această tendință pe termen lung. Sub presiunea politică a formațiunilor anti-imigrație, guvernul britanic anunță măsuri tot mai restrictive, scrie Le Figaro

Până în anul 2100, șase din zece persoane din Regatul Unit ar putea să nu fie născute în această țară. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Matt Godwin, profesor onorific la Universitatea din Kent (Anglia) și politolog britanic, ale cărui rezultate au fost detaliate marți, 3 iunie, în cotidianul The Telegraph.

Universitarul, apropiat de dreapta politică și cunoscut pentru pozițiile sale anti-imigrație exprimate pe platforma X (fostul Twitter), a efectuat proiecții aplicând ratele de fertilitate, mortalitate și migrație – pe grupe de vârstă și sex – asupra populației britanice recenzate în 2022. „Proiecțiile noastre, bazate pe cele mai fiabile date din țară, sugerează că albii britanici [definiți ca persoane fără părinți imigranți, n.r.] vor deveni o minoritate până în 2063, că persoanele născute în străinătate și descendenții lor direcți vor constitui o majoritate în țară până în 2079, iar că o persoană din cinci din Regatul Unit va urma religia islamică până la sfârșitul secolului”, a scris el în newsletterul său Cum va arăta Marea Britanie în 2100?, urmărit de aproape 80.000 de persoane din 181 de țări.

Analiza sugerează că albii britanici, care reprezintă în prezent 73% din populația Marii Britanii, vor ajunge la 57% până în 2050, urmând să devină o minoritate până în 2063 și să constituie doar 39% din populația totală în anul 2100. Ponderea populației formate din persoane născute în străinătate va crește de la puțin peste 18% la aproape 26% în aceeași perioadă. „Cu alte cuvinte, până la sfârșitul secolului actual, adică până în 2100, conform tendințelor actuale, aproximativ șase din zece persoane din Regatul Unit nu vor fi născute în Regatul Unit sau nu vor avea părinți născuți în Regatul Unit”, explică cercetătorul în studiul său.

„Transformare demografică spectaculoasă”

Potrivit datelor publicate recent de Oficiul Național de Statistică (ONS), imigrația netă în Regatul Unit s-a înjumătățit între 2023 și 2024, scăzând de la 860.000 de persoane sosite în 2023 la 431.000 în 2024. Însă, înainte ca măsurile adoptate de guvernul conservator condus de Rishi Sunak în 2023 să își facă efectul, țara a fost una dintre cele mai atractive destinații pentru străini în ultimii cinci ani – în ciuda promisiunilor inițiatorilor Brexitului care doreau să „recâștige controlul asupra imigrației”. În 2023, Marea Britanie ocupa primul loc între cele 38 de state membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în ceea ce privește numărul de migranți stabiliți permanent raportat la populația totală. Anul trecut, 162.000 de persoane au obținut un titlu de rezidență permanentă, cu 35% mai mult decât în anul precedent.

Imigrația ilegală, la rândul ei, a atins cote fără precedent: în 2024, aproximativ 36.800 de persoane – în special afgani, sirieni și iranieni – au ajuns ilegal în Regatul Unit, comparativ cu 24.000 în 2023. Doar de la începutul anului 2025, aproape 15.000 de persoane au traversat Canalul Mânecii în speranța de a se stabili în Marea Britanie.

Pe lângă aceste date, studiul arată că, odată stabiliți, străinii au în medie mai mulți copii decât britanicii născuți în Regatul Unit. Potrivit proiecțiilor prezentate, rata de fertilitate a persoanelor născute în străinătate (1,97) este cu aproape șase zecimi mai mare decât cea a celor născuți în Regatul Unit (1,39). De asemenea, persoanele de confesiune musulmană au, în medie, mai mulți copii (2,35) decât cei de alte religii sau nereligioși (1,54).

Sub presiunea partidului anti-imigrație Reform UK condus de Nigel Farage, care a câștigat alegerile locale din 1 mai, prim-ministrul Keir Starmer a prezentat recent un plan „radical” pentru reducerea și mai accentuată a imigrației în țară. Printre măsurile vizate se numără prelungirea perioadei necesare pentru obținerea statutului de rezident permanent de la 5 la 10 ani, precum și înăsprirea condițiilor pentru obținerea vizelor de muncă – a doua cea mai importantă sursă de imigrație în Regatul Unit (369.000 de vize în 2024). La începutul lunii mai, Keir Starmer a anunțat și intenția de a restricționa vizele de muncă și de studii pentru cetățenii din țări precum Pakistan, Nigeria și Sri Lanka, considerate ca având cele mai mari rate de solicitare de azil.

Polonia a aprobat 11 iulie Ziua Comemorării victimelor genocidului comis de naționaliștii ucrainieni în teritoriile estice din Polonia

Puterea: Polonia a nemulțumit Ucraina: nu e o bună vecinătate

Polonia a aprobat Ziua Comemorării Victimelor Tragediei de la Volînia. Ministerul de Externe al Ucrainei a reacționat rapid, considerând că astfel de măsuri unilaterale luate de Polonia nu contribuie la realizarea unei înțelegeri reciproce și a reconcilierii dintre țări.

Seimul polonez a aprobat Ziua oficială de comemorare a „victimelor genocidului comis de OUN și UPA în teritoriile estice din Polonia”, care va fi sărbătorită la nivel național în fiecare an pe 11 iulie, se menționează pagina de Facebook a Seimuluiă.

„11 iulie va fi Ziua Națională a Comemorării Polonezilor – victime ale genocidului comis de OUN și UPA în teritoriile estice ale celei de-a Doua Republici Poloneze.

În perioada 1939-1946, naționaliștii ucraineni din Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN), Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) și alte formațiuni naționaliste ucrainene care operau în granițele estice ale celei de-a Doua Republici Poloneze (voievodatele Volânie, Ternopil, Stanislav, Lviv, Polonie) și actualele voivodate Lublin și Podkarpacie, au comis crima de genocid împotriva populației poloneze.

Au ucis peste 100 de mii de polonezi, în majoritate locuitori din mediul rural, le-au distrus proprietățile și au dus la expulzarea a sute de mii de polonezi din granițele estice ale celei de-a Doua Republici Poloneze”, se arată în mesaj.

Sejmul explică faptul că apogeul acestei acțiuni criminale a fost iulie 1943, iar „data simbolică a hecatombei polonezilor de mâna naționaliștilor ucraineni este 11 iulie 1943, când polonezii au fost uciși în aproximativ o sută de orașe”.

„Martiriul datorat apartenenței la națiunea poloneză merită să fie comemorat sub forma unei zile anuale de statul polonez, în care victimele vor fi onorate”, se arată în lege.

Polonezii nu ar trebui să caute dușmani printre ucraineni

La rândul său, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a declarat că această decizie a Sejmului Republicii Polone este contrară spiritului relațiilor de bună vecinătate dintre Ucraina și Polonia.

Ministerul Afacerilor Externe subliniază că astfel de pași unilaterali nu contribuie la realizarea înțelegerii reciproce și a reconcilierii, la care cele două țări lucrează de mult timp, în special în formatul Grupului mixt ucraineano-polonez pentru dialog istoric, care funcționează cu participarea ministerelor culturii și a institutelor memoriei naționale ale celor două țări.

Partea ucraineană notează că pledează în mod constant pentru un studiu științific și imparțial al paginilor complexe ale istoriei comune a celor două țări.

„Suntem convinși că drumul către o reconciliere adevărată trece prin dialog, respect reciproc și muncă în comun a istoricilor, și nu prin evaluări politice unilaterale. Facem apel la partea poloneză să se abțină de la măsuri care ar putea duce la creșterea tensiunii în relațiile bilaterale și ar putea submina realizările obținute prin dialog constructiv și cooperare între Ucraina și Polonia”, a declarat Ministerul ucrainean de Externe într-un comunicat.

Ministerul Afacerilor Externe din Ucraina notează că observă „părtinirea și contextul politic” al rezoluției Sejmului Republicii Polone. Cu toate acestea, solicită continuarea urmăririi pe calea efectuării lucrărilor de căutare și exhumare pe teritoriile Ucrainei, respectiv Poloniei.

„Încă o dată, vă reamintim că polonezii nu ar trebui să caute dușmani printre ucraineni, iar ucrainenii nu ar trebui să caute dușmani printre polonezi. Avem un dușman comun – Rusia. De dragul forței comune, libertății și securității celor două țări prietene, trebuie să rezolvăm împreună problemele și să nu le exacerbăm”, se arată în declarația Ministerului de Externe al Ucrainei.

Tragedia din Volînia

Subiectul tragediei din Volînia este discutat la nivel de stat între Ucraina și Polonia de mult timp și este unul dintre cele mai dureroase din relațiile dintre cele două popoare. În Polonia, acestei tragedii i se acordă multă atenție, ceea ce duce adesea la declarații emoționante din partea unor personalități publice atât din Polonia, cât și din Ucraina.

În 2023, Sejmul polonez a adoptat o rezoluție cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a tragediei de la Volînia, numită oficial în Polonia „Masacrul din Volînia”. Documentul, care a fost aprobat în unanimitate, conține, printre altele, un apel la „recunoașterea vinovăției ” .

„Reconcilierea polono-ucraineană, care a fost construită de ani de zile de reprezentanții ambelor popoare, trebuie să includă și recunoașterea vinovăției și perpetuarea memoriei victimelor celui de-al Doilea Război Mondial”, se arată în rezoluția Sejmului.

După cum se știe, lucrările de căutare și exhumare au fost reluate pe teritoriul ucrainean pentru găsirea victimelor tragediei de la Volînia. Astfel, în regiunea Ternopil, în vechiul cimitir al satului Pujnyky, acum dispărut, se desfășoară lucrări relevante cu implicarea unor experți din Polonia. Partea poloneză a declarat că un nivel de expertiză atât de înalt nu a mai fost realizat niciodată până acum.

Ucrainenii „sunt surprinși când li se spune despre crimele ucrainenilor împotriva polonezilor”

În același timp, președintele polonez Andrzej Duda a făcut recent o nouă declarație cu privire la tragedia din Volînia. El a sugerat că majoritatea ucrainenilor nu știu despre acel conflict, deoarece în epoca sovietică acest subiect nu era predat în școli. Prin urmare, în opinia sa, ucrainenii „sunt surprinși când li se spune despre crimele ucrainenilor împotriva polonezilor”.

De asemenea, merită reamintit faptul că alegerile prezidențiale din Polonia, al căror al doilea tur a avut loc pe 1 iunie, au fost câștigate de Karol Nawrocki, un istoric conservator care susține valorile tradiționale, limitarea influenței UE și o politică prudentă față de aderarea Ucrainei la NATO. Reacționând la felicitările pentru victoria sa din partea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, acesta a scris că așteaptă cu nerăbdare continuarea parteneriatului dintre cele două țări, bazat pe respect și înțelegere reciprocă, iar acest lucru „necesită nu doar un dialog bun, ci și rezolvarea problemelor istorice de lungă durată”.

 

Info Timisoara: Masacrul de la Volînia (1943–1945): între epurare etnică și genocid

Între 1943 și 1945, în regiunile istorice Volînia și Galiția de Est – aflate pe atunci sub ocupație germană și în prezent parte a Ucrainei – s-a desfășurat una dintre cele mai atroce epurări etnice din secolul XX. Peste 100.000 de etnici polonezi, în special civili, au fost măcelăriți sistematic de către Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), organizația paramilitară a naționaliștilor ucraineni radicali.

Acest masacru, cunoscut în Polonia drept „genocidul de la Volînia”, iar în Ucraina, mai eufemistic, drept „conflictul polono-ucrainean”, a lăsat urme adânci în memoria colectivă a ambelor popoare.

Volînia și Galiția fuseseră parte dintr-o zonă de frontieră istoric disputată între polonezi și ucraineni. În perioada interbelică (1919–1939), regiunea fusese integrată în statul polonez, iar minoritatea ucraineană locală fusese supusă polonizării forțate: școli ucrainene închise, limba marginalizată, Biserica Ortodoxă restricționată. Aceste politici au alimentat resentimente istorice în rândul naționaliștilor ucraineni.

După ocuparea estului Poloniei de către URSS în 1939, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, și apoi de Germania nazistă în 1941, regiunile au intrat într-o zonă de haos administrativ și vid de putere. Aici s-au infiltrat forțele OUN-B (Organizația Naționaliștilor Ucraineni – facțiunea Bandera), care urmăreau crearea unui stat ucrainean independent și etnic pur.

Stepan Bandera, liderul facțiunii radicale OUN-B, și ideologul Dmytro Dontsov promovau o doctrină ultranaționalistă și totalitară, în care „dușmanii poporului ucrainean” – evreii, polonezii, rușii și românii – trebuiau eliminați pentru a asigura „puritatea” statului național viitor.

În 1942, OUN-B înființează UPA (Armata Insurecțională Ucraineană), care inițial a colaborat cu germanii, dar apoi a acționat independent, în principal în zonele rurale, unde statul german nu avea control direct.

Masacrele au început sistematic în martie-aprilie 1943, odată cu dezertarea polițiștilor ucraineni din serviciile germane și înrolarea lor în UPA.

Metodele folosite de UPA și de sătenii ucraineni înarmați au fost de o cruzime extremă.
Victimele erau torturate, spintecate, arse de vii, spânzurate, înecate, mii de femei erau violate înainte de a fi ucise, copii erau omorâți în fața părinților, uneori aruncați în fântâni sau desfigurați cu unelte agricole, bisericile erau incendiate cu credincioși înăuntru.
Victimele erau alese nu pentru activități politice, ci pur și simplu pentru că erau polonezi.