Creștinul (creștina) și: baticul, podoabele, dansul, plaja, sulemenirea, tatuajul

Repostez cateva articole, pentru cititorii mai noi:

I.

De ce poarta femeia batic in biserica?

Sursa:  https://www.crestinortodox.ro/editoriale/de-poarta-femeia-batic-biserica-119558.html

Cand femeia intra in biserica, i se cere sa-si acopere capul. Dimpotriva, barbatului i se spune ca nu trebuie sa aiba ceva pe cap in biserica. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: „Orice barbat care se roaga sau proroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sau (pe Hristos), iar orice femeie care se roaga sau proroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul” (I Cor. 11, 4-5).
Basmaua sau valul cu care femeia isi acopera capul, a dat nastere la multe controverse. Si acest lucru s-a intamplat pentru ca pe de o parte nu au fost intelese cuvintele Sfantului Apostol Pavel, iar pe de alta parte, chiar fara sa cunoastem cuvintele Apostolului Pavel, vedem ca in biserica unele femei au capul acoperit, iar altele nu.
Cand vezi ca Sfanta Liturghie poate incepe si se poate sfarsi in conditiile in care nu toate femeile au capul acoperit, nu poti sa nu-ti spui: nu e ceva obligatoriu purtarea baticului, altfel, preotul nu ar fi inceput Liturghia, iar daca in timpul desfasurarii ei si-ar fi facut aparitia vreo femeie fara a avea capul acoperit, parintele ar fi trebuit sa intrerupa Liturghia.
Pe usa de la intrarea in unele biserici sta scris: nu intrati decat in tinuta decenta. Si se mentioneaza in ce consta tinuta decenta: sa nu intri in pantaloni scurti, in maiou, etc, dar nu se spune ca femeile trebuie sa aiba capul acoperit. Deci, nu poti sa nu te intrebi: trebuie sa poarte femeia capul acoperit in biserica?
Pentru a intelege cum trebuie cuvintele Sfantului Apostol Pavel, trebuie sa afirmam dintru inceput ca locul din biserica nu este identic cu orice loc public, este unul sfintit. Iar in acest loc cu totul special, tinuta exprima in mod tainic modul de comuniune cu Dumnezeu.
Daca pentru antici, a vorbi cu capul descoperit era semn ca vorbesti fara a ascunde ceva, de aici si vorba „a spune adevarul gol-golut”, pentru crestini, descoperirea capului inseamna deschiderea fata de Dumnezeu sincer, fara viclenie. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca descoperirea capului simbolizeaza mintea care, in vremea rugaciunii, trebuie sa fie locuita de Logos, de Cuvantul lui Dumnezeu. Adica nu trebuie sa mai aiba in ea alte ganduri lumesti. Nu in zadar se cere in „Imnul Heruvic” ca toata grija cea lumeasca sa o lepadam.
Biserica vesteste ca barbatul este cap femeii si ca “femeile trebuie sa se supuna barbatilor” (Efeseni 5, 22). Ce inseamna asta? Ca odata ce mintea (capul) a fost luminata de Logos, ea trebuie acoperita, adica nu trebuie sa mai punem in ea ceva mai presus de Cuvantul primit, caci altfel se intuneca. Iata motivul pentru care femeia trebuie sa-si acopere capul.
Asadar, faptul ca barbatii au capul descoperit, iar femeile il au acoperit, nu tine de traditia populara, ci de randuiala Bisericii, dupa cum se poate observa si din iconografie.
Adrian Cocosila

 

II.

Sfântul Ioan Gurã de Aur – Despre femeile care poartã podoabe de aur si se împodobesc

Sursa: http://ortodoxie.3x.ro/diverse/Carti/Apologetica_ortodoxa/machiaj.html

Domnul nostru Iisus Hristos, dupã învierea Sa, li S-a arãtat mai întâi femeilor.

Uitã-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul – lucru pe care l-am spus adeseori – ridicã la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, îi dã bune nãdejdi si-i vindecã durerea.

Care dintre voi n-ar vrea sã fie ca acelea si sã cuprindã picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti câti vreti! Puteti sã-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mâinile si capul acela sfânt, împãrtãsindu-vã, cu cuget curat cu înfricosãtoarele taine. Nu numai aici pe pãmânt; ci Îl veti vedea si în ziua aceea a judecãtii, cu slava aceea nespusã, când va veni cu popor de îngeri, dacã veti vrea sã fiti iubitori de oameni, dacã veti vrea sã fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-vã!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvântatii Pãrintelui Meu, de mosteniti împãrãtia cea gãtitã vouã de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sã auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vãzut drumul acestor femei, lepãdati, chiar târziu, boala poftei dupã aur! Deci, dacã doriti sã fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sunteti împodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

– Mi se bucurã si mi se veseleste sufletul de ele!

– Eu te-am întrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de pagubã. Nimic nu este mai pãgubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplitã ajunge si mai amarã când îti face plãcutã robia. De care faptã se va îngriji vreodatã cum trebuie, când va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste cã meritã sã se bucure când e legatã cu aur? Cel care se bucurã cã stã în închisoare nu va voi niciodatã sã scape de închisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de rãzboi, robitã de aceastã poftã rea, nu va suferi sã audã cu dorul si râvna cuvenitã vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo faptã bunã. Care, dar, îti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

– Îmi fac plãcere bijuteriile!

– Iarãsi mi-ai vorbit de pagubã si de pierzare!

– Dar mã cinstesc mult cei ce mã vãd.

– Si ce-i cu asta? O altã pricinã de stricãciune, care te face când înfumuratã, când obraznicã. Haide, darã, îngãduie-mi sã-ti arãt eu pagubele, odatã ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decât plãcerea. Din pricina asta multi din cei ce te vãd – negresit dintre cei legati de pãmânt – se bucurã mai mult decât tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te împodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia îsi desfãteazã privirile fãrã sã aibã vreo grijã. O altã grijã apoi. Esti umilitã si invidiatã de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se înarmeazã împotriva bãrbatilor lor si dezlãntuie împotriva ta rãzboaie cumplite. Pe lângã aceste pagube, altele: îti cheltuiesti tot timpul liber si toatã grija cu gãtelile; nu te lipesti cu toatã inima de faptele cele duhovnicesti; esti plinã de înfumurare, de obrãznicie si slavã desartã; esti legatã strâns de pãmînt si se taie aripile si în loc de vultur, ajungi câine si porc. Încetând de a te mai uita si a zbura la cer, cauti în jos ca porcii; si, cotrobãind prin gãurile pãmântului dupã aur, sufletul tãu îsi pierde bãrbãtia si libertatea.

Spui cã-si întorc oamenii privirile spre tine când te arãti în oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sã porti aur, ca sã nu ajungi spectacol de teatru, ca sã nu intri în gura tuturor bârfitorilor. Nici unul din cei ce-si întorc privirile spre tine nu te admirã, ci-si bat joc de tine cã-ti plac podoabele, cã esti o înfumuratã, cã esti o femeie vanitoasã. Dacã te duci la bisericã, nu pleci de acolo fãrã vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocurã, de ocãri si de blesteme, nu numai de la cei care te vãd, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, îndatã ce te vede strigã: “Acestea zice Domnul cãtre fetele cele îngâmfate ale Sionului: “Pentru cã au umblat cu grumajii ridicati, pentru cã au fãcut cu ochiul, pentru cã-si târãsc hainele cu pãsitul picioarelor, pentru cã joacã din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si în locul mirosului celui plãcut va fi praf si în loc de brâu se vor încinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu, în loc de podoabã. Cã aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricãrei femei care face ca ele. Împreunã cu profetul Isaia stã acuzator si Pavel, spunând lui Timotei sã porunceascã femeilor “sã nu se împodobeascã cu împletituri de pãr sau cu aur sau cu mãrgãritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, în orice împrejurare, îti este vãtãmãtoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seamã când te duci la bisericã, când treci printre sãraci. Dacã ai cãuta sã te învinuiesti amarnic pe tine însãti, n-ai putea-o face mai bine decât îmbrãcandu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.

Gândeste-te câte stomacuri flãmânde lasi cu podoabele acestea, câte trupuri dezbrãcate, cu luxul acesta drãcesc! Cu mult mai bine ar fi sã hrãnesti sufletele celor flãmânzi decât sã-si gãuresti lobul urechilor si sã atârni de urechi, degeaba si fãrã de rost, hrana a mii si mii de sãraci. Este oare o slavã sã fii bogat? Este oare o laudã sã porti pe tine bijuterii de aur? Chiar dacã podoabele acestea ar fi câstigate prin muncã cinstitã, totusi vina ta este nespus de mare; gândeste-te însã cât de covоrsitoare este atunci când sunt câstigate cu necinste si nedreptate! Spui cã-ti sunt dragi laudele si slava? Dezbracã aceastã podoabã plinã de batjocurã si toti te vor admira si te vei bucura si de slavã si de plãcere curatã; asa însã esti batjocoritã si-ti pregãtesti cu ele multe prilejuri de supãrãri. Dacã ierti vreuna din ele gândeste-te câte necazuri îti pricinuiesti! Câte slujnice nu-s bãtute, câti oameni nu sunt necãjiti, câti nu sunt arestati, câti nu sunt întemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecãti, anchete, mii si mii de blesteme si învinuiri; femeia este blestematã si învinuitã de bãrbat, bãrbatul de prieteni, iar sufletul de el însusi.

– Dar bijuteriile nu se pierd!

– Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar dacã le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pãstrate dau multã bãtaie de cap, multã grijã si scârbã si nici un câstig. Ce venit aduc ele în casã? Ce folos celei ce le poartã? Nici un folos, ci multã urâtenie si învinuiri din toate pãrtile. Cum vei putea sãruta si cuprinde picioarele lui Hristos când esti împopotonatã asa? Hristos Îsi întoarce fata de la aceastã podoabã. De aceea a primit sã Se nascã în casa teslarului; dar, mai bine spus, nici în casa aceea, ci într-o colibã si într-o iesle. Cum vei putea sã-L vezi pe El când nu ai frumusetea cea poftitã de El, când nu porti podoaba plãcutã Lui, ci una urâtã de El? Când te apropii de El nu trebuie sã fii împodobitã cu astfel de haine, ci îmbrãcatã cu virtute. Gândeste-te ce este în definitiv aurul? Nimic altceva decât pãmânt si cenusã. Bagã-l în apã si s-a fãcut glod! Gândeste-te si rusineazã-te când faci din glod stãpân, când lasi toate si stai lângã aur, când îl porti si-l plimbi pretutindeni, chiar când te duci la bisericã, atunci când mai cu seamã ar trebui sã fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sã-ti arãti în ea bogãtia aceasta, ci bogãtia cea duhovniceascã. Tu însã, ca si cum te-ai duce la paradã, nu la bisericã, asa te împodobesti din cap pânã în picioare; imiti pe cele de pe scenã si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocurã. Din pricina asta sufletele multora se vatãmã, iar dupã terminarea slujbei de la bisericã, în case si la mese, ai sã auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gãtelile acestea. În loc sã spunã: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de mãrimea pietrelor scumpe si de toatã împopotoneala celor ce se îmbracã asa. Aceste discutii vã fac si pe voi si pe casnicii vostri lenesi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sã rupã repede ceva din aurãriile acestea si sã hrãneascã un flãmând. Cum ai putea hrãni pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, când tu însãti vrei mai degrabã sã duci o viatã amarã decât sã-ti vezi împutinate podoabele? Multe femei se uitã la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decât la copiii lor.

– Doamne fereste! mi se rãspunde.

– Arãtati-mi asta! Arãtati-mi-o prin fapte, pentru cã eu vãd cã acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stãpânitã tare de dragostea de giuvaericale, si-a prefãcut în bani giuvaericalele ca sã smulgã din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rãscumpãrat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotrivã, vãd cã multi îsi vând în fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Dacã li se imbolnãveste trupul fac tot ce pot, dar dacã vãd cã li se stricã sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepãsare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sã le rãmânã giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurãrii în valoare de mii de talanti, iar mãdularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toatã zilele. Stãpânul de obste al universului a dat deopotrivã tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceascã. Tu însã nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sã fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pãcate, din pricina aceasta bãrbatii ajung niste desfrânati, pentru cã voi, femeile, nu-i faceti sã trãiascã crestineste, nu-i faceti sã filosofeze, ci-i învãtati sã le placã podoabele cu care se împodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede în bratele desfrâului. Dar dacã i-ati învãta sã dispretuiascã astfel de podoabe si sã le facã bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atâta usurintã în ghearele desfrâului. Poate sã se împodobeascã asa desfrânatele! Ba, chiar mai mult decât atata, dar nu pentru bãrbatii vostri!

Obisnuiti dar pe bãrbatii vostri sã le placã podoaba aceasta duhovniceascã, pe care n-o pot vedea la desfrânate. Mã întrebi cum îl poti face pe bãrbatul tãu sã capete acest obicei? Îndepãrteazã de la tine gãtelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceascã. Asa îti vei feri bãrbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuitã. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunãtãtile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Cãruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin

 

III.

Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie (Afurisenie înseamnă despărtire si lepădare de la Biserica Ortodoxă).

Crestinul si dansul

Sursa: http://chiot1.blogspot.com/2014/11/jocurile-dansurile-sunt-praznuiri.html

Din cartea părintelui Nicodim Măndiţă – Vămile Văzduhului– despre jocuri

Jocurile şi cîntecele curveşti sunt lucrări, slujbe idolatre, drăceşti, infernale. Aşa ne adeveresc Sfintele Scripturi, Sfintele Soboare Apostolice, ecumenice, locale, Istoria Bisericească, Vieţile Sfinţilor, Cazania, Proloagele, Sfintele Pravili.

” Nimeni nu poate sluji la doi domni – zice Mântuitorul – adică şi lui Dumnezeu şi lui Mamona… Cel ce nu este cu Mine împoriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte ” (Mt. 6, 24; 12, 30).

„În cetatea (Biserica Triumfătoare din ceruri) Domnului, nu va intra nimic pângărit, şi nimic care e dedat cu spurcăciune şi minciună, ci numai cei scrişi în cartea Vieţii Mielului… Afară câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi toţi care lucrează şi iubesc minciuna” (Apocalipsa 21, 27; 22, 15)

Nota: Inchinarea la idoli este închinarea la păcat, în orice formă s-ar săvârşi acel păcat: şi precizez că şi un gînd răutăcios, este închinare la idoli. Ţinerea minte a răului, este o închinare nu la idoli ci la satana însuşi.

În Vieţile Sfinţilor, în Sfintele Pravile, Cazaniile Bisericii …ni se spune clar că: jocurile pe la cîrciumi, de prin case particulare sau publice sunt lucrări idolatre, drăceşti, satanice; iar cumetriile, nunţile, patroanele şi sărbătorile cu muzicanţi lumeşti, cîntece curveşti şi jocuri sau horă, sunt prăznuiri drăceşti care scot din Biserica lui Hristos şi din Împărăţia lui Dumnezeu pe creştinii şi creştinele care joacă ori participă, sau privesc acolo. (Cazania 23 aprilie, Mt. 7, 26-27; 8, 12)

Aşa de pildă: ni se povesteşte că diavolii jucau, chiuiau, băteau în palme şi fluierau în preajma Sfântului Antonie care se ruga şi cânta lui Dumnezeu, după care ei au început a plânge şi a se tângui, obosiţi cu totul. (Vieţile Sfinţilor – 17 ianuarie o.c. p. 743)

Diavolii pun hăţuri celor ce joacă şi fac glume. Majoritatea creştinilor şi clericilor după ieşirea din slujba Bisericii, se târăsc de draci la jocuri; iar banii daţi la muzicanţi sunt nişte jertfe date diavolului. (Vieţile Sfinţilor – 23 decembrie o.c. pp 1193-4)

Diavolii au venit la Cuviosul Teodosie cu muzici, fluiere şi chiuituri …(Vieţile Sfintţilor – 3 mai o.c. p 231)

Sfântul Simeon vede în vedenie pe satana stând pe scaun şi diavoli mulţi în jurul lui, cu podoabe de înşelăciune, în sunete de trîmbiţe, fluiere, cimpoaie şi alte felurite instrumente muzicale şi felurite curse ale păcatelor. (Vieţile Sfinţilor – 24 mai o.c. pp 1120 -1)

Sfântul Mucenic Filimon, comediantul, făcându-se creştin, cu rugăciunea a pogorât foc din cer şi a ars toate intrumentele cu care făcea comediile provocatoare de râs, haz şi veselii păcătoase. (Vieţile Sfinţilor – 14 decembrie o.c. pp. 1193 – 4)

Sfântul Sinod al VII-lea prin canonul 22 hotărăşte că : ” Pe la mese, nunţi (creştinii mireni) toate să le facă spre slava lui Dumnezeu; iar meşteşugirile muiereşti şi sataniceşti cântece, prin răsfrângeri curveşti de jocuri, ori prin răcnete, chiote …căci asupra celor ce fac acelea, vine proorocescul blestem care zice: ” Vai celor ce cu alăută şi cu cântări beau vinul; iar la lucrurile, Domnului nu se uită, şi la lucrurile mâinilor Lui nu gândesc” (Isaia 5, 12)

Canonul 54 al sinodului din Laodiceea: ”La nunţile unde vor fi muzicanţi şi jocuri să nu meargă, şi de la cei ce vor aduce acelea, să fugă.”

Cazania Bisericii la sărbătoarea tuturor Sfinţilor, zice: „Jocurile sunt drăceşti”

La 1 septembrie: ”Jocurile se fac spre necinstea lui Dumnezeu”

La 14 octombrie: ” Primii creştinii n-au serbat cu jocuri …care sunt lucruri drăceşti”

La 25 decembrie: ” Să serbăm nu cu praznice păgîneşti, cu jocuri, beţii…”

La 23 aprilie: ”Cuvintele deşarte, jocurile şi cîntecele lumeşti, sunt lucruri drăceşti, şi cei ce le vor face, parte cu Hristos nu vor avea”

Jocurile, chiuiturile, cîntecele lumeşti, înjurăturile de cele sfinte, drăcuielile, sudalmele …sunt rămăşiţe idolatre care despoaie pe creştini de Hristos şi-i umple de duh demonicesc.

”Unde sunt sfintele cărţi – zice Sfântul Efrem Sirul – şi citirile, acolo este veselie a drepţilor şi mîntuire a auzitorilor; iar unde sunt alăute şi hore, acolo e întunecare a bărbaţilor şi a femeilor şi praznicul diavolului…”

Aceasta o arată şi Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând: ” Unde sunt jocuri, acolo diavolul sare în mijloc, şi casa în care se fac jocuri, e locaşul dracilor.”

Eu – strigă cu tărie Sfântul Ioan Gură de Aur – îndrăznind, dau pe faţă că: unde sunt dansuri şi jocuri acolo şi diavolul e prezent şi curvia nu face numai oameni înverşunaţi, ci şi ucigători de nevinovaţi… ” (OM. 14 la Mt. ; I Cor 10, 7)

Purtătorul de Dumnezeu Ignatie (Teoforul) în epistola către Magnesieni, zice: ”Fiecare din noi să serbeze duhovniceşte cu cugetarea Legii Sfinte, bucurându-se nu în odihna trupului, nu în jocuri şi în plesnete ca cei fără de minte”.

Notă: Ignatie Teoforul este copilul pe care Mântuitorul Hristos l-a dat exemplu multimilor când a vorbit despre curăţia copiilor, cum că numai ca aceia să fie sufletele celor ce vor să se mîntuiască.

 

IV.

Crestinul si plaja

Tema am abordat-o recent, asa ca dau doar link-ul:

David şi Batşeba

 

V.

Sulemenirea este un pacat. Cand iti vopsesti parul, te dai cu fard, te rujezi, te rimelezi sau iti dai cu oja, Il hulesti pe Dumnezeu

Fericitul Filotei Zervakos, sfantul ucenic al Sfantului Nectarie de Eghina vorbeste despre unul din semnele apropierii sfarsitului despre care… se vorbeste mai putin, despre o anormalitate intrata, din pacate, in obisnuit, in firesc.

Si in alta parte Fericitul a descoperit ce a primit de la Dumnezeu ca viziune, ca una din cele doua mari rele pentru care Dumnezeu bate lumea astazi este, pe langa avort, si “goliciunea femeilor”, fenomen de proportii fara precedent in istorie:
“Umblă acum goale, – desi bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putintă s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătosii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă si să-si arate trupurile lor goale la bărbati, ca să-i atragă spre păcat”.
Prilej de a ne aminti ca marturisirea lui Hristos sau a inchinarii la idolul trup se face si prin cele “exterioare” – dar reprezentative – ale noastre si pentru a constientiza ca desfranarea sau curatia sunt cel mai lesne “propovaduite” nu prin cuvinte, ci prin exemplul nostru:
Îmbrăcămintea necuviincioasă a femeilor
“Despre femei ce să mai spun? Nu au în minte altceva decât cum să se împodobească. Se întrec una pe alta în veşminte. Ce să spun şi despre îmbrăcămintea necuviincioasă pe care le îndeamnă să o poarte născocitorul răutăţii, diavolul. Vai şi amar! Cum de nu le e ruşine femeilor creştine? Ţigăncile şi musulmanele se îmbracă decent, pentru a nu-i sminti pe bărbaţi, pe când femeile creştine, care au tradiţie de la Hristos, de la apostoli, de la Sfinţii Părinţi să se îmbrace decent, au ajuns la nebunie desăvârşită prin felul în care se îmbracă!
Taţii şi mamele să fie pilde bune şi să nu-şi lase copiii – povăţuindu-i cu iubire de Dumnezeu – să se îmbrace necuvios. Iar bărbaţii să le ferească pe femeile lor de îmbrăcămintea indecentă, căci vor da socoteală în ziua Judecăţii.

Femeile care intră în biserica lui Dumnezeu îmbrăcate necuviincios şi fără de ruşine, fac voia diavolului. Mai bine să nu calce pe la biserică, fiindcă în afară de faptul că nu au nici un folos din asta, îi vatămă şi îi smintesc şi pe ceilalţi credincioşi din biserică.
Îmi pare rău că sunt nevoit să cercetez şi să mustru. Nu vreau acest lucru, şi poate că-i întristez pe cei răspunzători de asta. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş cerceta. Îndreptaţi-vă şi atunci voi înceta şi eu să cercetez. Vai mie dacă voi tăcea, văzând asemenea fărădelegi!
Când ruşinea femeilor va dispărea
Într-o carte veche pe care am găsit-o cu mulţi ani în urmă, am citit printre altele că, atunci când ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru Iisus Hristos când se vor întâmpla în lume semnele înfricoşătoare ale celei de-a Doua Veniri, când dragostea multora se va răci şi credinţa va pieri, Domnul le-a spus, printre altele: “atunci când femeile vor deveni bărbaţi şi bărbaţii femei“.
Şi Sfântul Ioan Gură de Aur, atunci când nişte creştini l-au întrebat când va fi a Doua Venire, le-a răspuns: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“. Aceste profeţii ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale altor prooroci, apostoli, Sfinţi Părinţi, despre care am vorbit mai devreme, se împlinesc astăzi cu precizie.
De aici încolo încetează să te mai vopseşti
Ca părinte duhovnicesc, am îndatorirea şi responsabilitatea să-i povăţuiesc pe fiii mei. Te povăţuiesc deci ca de aici încolo să încetezi a-ţi mai vopsi buzele, unghiile şi faţa şi să rămâi cum te-a zidit Dumnezeu. Nu-ţi dori să devii mai presus de Dumnezeu; fiindcă, atunci când te vopseşti cu culori roşii, Îl huleşti pe Dumnezeu.

E ca şi cum ai spune: “Dumnezeu n-a ştiut sau n-a putut să mă facă cu buze sau unghii roşii; şi ceea ce n-a putut să facă Dumnezeu, o voi face eu, ca să par mai frumoasă să mă admire şi preţuiască bărbaţii şi femeile fără minte şi să-mi spună că sunt „modernă, nu înapoiată“. Însă în felul acesta îl întristezi pe Dumnezeu şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, şi pe toţi oamenii cuminţi şi cu frică de Dumnezeu, şi-l bucuri pe diavol şi pe oamenii neînţelepţi, bărbaţi şi femei.
Aşadar, dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu şi ţi-e frică de Dânsul, dacă mă respecţi şi pe mine, părintele tău duhovnicesc, din clipa aceasta în care primeşti scrisoarea mea, să încetezi a te mai vopsi.

Şi să-ţi împodobeşti de aici încolo sufletul cu smerenie, cuvioşenie şi virtuţi. Atunci se va bucura şi Dumnezeu, şi îngerii, şi Maica Domnului, şi sfinţii, şi te vor ocroti şi învrednici să intri în Împărăţia Cerurilor.
Însă dacă vei urma moda şi te vei lua după femeile moderne, ca acuma, când le imiţi vopsindu-te, le vei imita şi la fumat, şi la jucat cărţi şi la altele, care sunt scârboase chiar şi când le aminteşte cineva”.
( “Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos”, Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007, cap. “Îmbrăcăminte“)

 

VI.

Levitic 19:28

Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

TATUAJUL – o treaba pentru “rebelii” sclavi

Cu noua ani in urma postam articolul TATUAJUL. Libertatea absolută sau robia și pierzania absolută? de pe Graiul Ortodox (blog ce a disparut intre timp). Il repostez si acum pentru cititorii mai noi.

TATUAJUL

Libertatea absolută sau robia și pierzania absolută?

deDimítris A. Mourtzoúkos, General de brigadă, Inginer Mecanic

Tatuajul a căpătat dimensiuni incontrolabile peste tot în lume, mai ales în rândul noii generații, și dorește să exprime sentimentul absolut și neîngrădit al libertății omului și al dispoziției sale de a-și folosi trupul după propria-i vrere și după instruirea sa socială și duhovnicească.

Așa este însă?

Vom analiza rezumativ subiectul și îl vom prezenta în trei dimensiuni, anume:

• materială,
• estetică

și

• duhovnicească.

       1) Dimensiunea materială se referă la urmările pe care le are asupra trupului și sănătății noastre această faptă nesăbuită și care dă dovadă de multă superficialitate față de însăși viața noastră. Potrivit unei cercetări realizate în laboratoarele de chimie ale Centrului Național de Cercetări Toxicologice din Statele Unite, au fost identificate niveluri scăzute de substanțe cancerigene în cerneala tatuajului. Pericolul este următorul: cerneala care este injectată adânc sub epidermă provoacă o reacție de protecție a pielii, care condensează pigmentul ca o masă străină într-un țesut fibros dens, în timp ce reziduurile cernelii care scapă în piele sunt transportate odată cu sângele în ganglionii limfatici învecinați. Cerneala, la rândul ei, conține elemente cancerigene cu un conținut scăzut, e adevărat, însă totuși periculoase. Nimeni nu poate controla calitatea cernelurilor care se folosesc, de aceea și Serviciul pentru Controlul Alimentelor și Medicamentelor (Food and Drug Administration – FDA) din America declară că nu poate controla industria tatuajelor (prin urmare, cu atât mai puțin poate fi ea controlată în Grecia). În realitate, nimeni nu știe cu adevărat ce anume exact conțin numeroasele cerneluri comercializate, de multe ori chiar fabricate în casă. Multe conțin solvenți și metale periculoase, ca plumbul și mercurul, dar și o serie de ingrediente deosebit de periculoase pentru sănătate, precum cerneluri pentru imprimante de computer sau vopseluri pentru automobile – care sunt extrem de periculoase la injectarea în pielea umană. Provoacă, de asemenea, foarte frecvent, boli grave, chiar și cancer.

Reacții alergice și infecții ale pielii pot apărea după o ”lovitură” de tatuaj. Cu toate că poate fi și întâmplător, totuși anumite cancere ale pielii, inclusiv melanoame, au fost raportate foarte frecvent în zonele de tatuaj. FDA avertizează asupra pericolului care există în laboratoarele de tatuaj cu privire la transmiterea de viruși precum HIV, dar și a cancerului hepatocelular, care este provocat de hepatita C.

Din cauza acestui pericol, băncile de sânge interzic de obicei oamenilor care au făcut tatuaj în ultimele 12 luni să fie donatori de sânge. FDA avertizează, de asemenea, că, dacă bolnavii cu tatuaje fac RMN, tatuajele li se pot umfla sau li se poate arde pielea, o consecință care foarte probabil are legătură cu metalul care există în unele cerneluri.

Tatuajele ascund pericole serioase pentru femeile însărcinate, pentru că scoaterea tatuajului pe durata sarcinii nu este deloc o idee bună. De asemenea, unii anesteziști și-au exprimat, de asemenea, neliniștile cu privire la anestezia epidurală, pe care poate fi necesar să o facă o femeie, mai ales la naștere, și acest lucru privește mai ales femeile care au făcut tatuaj pe coloana vertebrală, la nivelul mijlocului. Există și posibilitatea, așa cum spun medicii, ca prin această anestezie să se răspândească pigmentul în coloana vertebrală și în măduva oaselor.

* * *

       2) Dimensiunea estetică privește urmările pe care le are în mediul nostru social pictarea pe trup sub formă de ”grafiti” a tot felul de desene (satanice sau nu) de tatuaj, care îți dau impresia că arăți ca un perete murdar, în loc să arăți un trup omenesc frumos și desăvârșit. Valoarea acestuia în ochii societății este ca a unei bancnote false în ochii unui casier de la bancă, care o primește pentru a o schimba. Mulți oameni au regretat că s-au tatuat, dar acest lucru, deși constituie după mintea lor un rău din trecut, i-a stigmatizat însă pentru totdeauna și face aproape imposibilă scoaterea tatuajului.

Mai bine de 50% dintre indivizii care și-au făcut tatuaj au regretat mai târziu acest lucru și ar fi preferat să n-o fi făcut-o. Asta spun tinerii când se duc la dermatolog să-și scoată tatuajul – o procedură dureroasă, dar și costisitoare. Într-un număr din Archives of Dermatology, cercetători de la Centrul de Științe ale Sănătății de la Texas Tech University arată, într-o cercetare despre motivele pentru care un om alege să-și scoată tatuajul, că respectivul, de regulă, mărturisește următoarele:

* tatuajul nu îl mai exprimă în prezent, pentru că ține de o stare de fapt din trecut,

* creează probleme legate de vestimentație și de aspectul exterior,

* provoacă jenă,

* dar și neliniștea că tatuajul ar putea să-i influențeze negativ activitatea și cariera.

Probabil, deci, nu constituie o surpriză faptul că cei mai mulți dintre indivizii care cer scoaterea tatuajului sunt femei, care, se pare, simt mai mult disconfort psihologic decât bărbații, văzând tatuajul ca pe un stigmat.

Scoaterea tatuajului, chiar și atunci când are loc, și în cele mai simple situații, lasă în piele niște deșeuri toxice. Eliminarea tatuajului poate avea loc printr-o excizie chirurgicală sau printr-o răzuire adâncă a pielii, cu rezultatul că este necesar apoi transplantul de piele. Există însă și laserul, care nu este deloc nevinovat. În cel mai bun caz, după o terapie de mai multe luni cu laserul, tatuajul poate să dispară treptat și lucru acesta poate să pară facil. Însă, în realitate, procedura de scoatere a tatuajului prin laser, care distruge pigmentul la temperaturi foarte mari, conduce la reacții chimice care creează particule cancerigene prin mutația produșilor rezultați din descompunerea cernelii, care ulterior sunt absorbiți în piele. Recent, oameni de știință germani au făcut cunoscut că concentrările de elemente toxice din pigmenții roșii și galbeni cresc până la 70 de ori în urma radiației cu laser. Și, cu cât mai extins este tatuajul, cu atât mai mari sunt și emisiunile toxice.

* * *

         3) Dimensiunea duhovnicească privește consecințele ulterioare pe care le are tatuajul pentru viața veșnică, mai ales pentru un creștin ortodox, care a fost botezat, a fost miruns cu Sfântul Mir în numele Sfintei Treimi. Trupul nostru, după cum se știe, este plăsmuit de Dumnezeu și este locaș al Duhului Sfânt, pentru că este templu însuflețit al Sfintei Treimi și ne-a fost ”dat cu împrumut”, s-ar putea spune, de către Creatorul și Ziditorul nostru, pentru a ne nevoi în el, în nevoile materiale, cu înfrânare, credință, în ascultare, rânduială, răbdare și, mai cu seamă, urmând voia lui Dumnezeu, spre a câștiga Împărăția cea veșnică după ce am purtat lupta cea bună. Tatuarea, de altfel, este interzisă de Însuși Domnul, prin cuvintele Sale consemnate în Sfânta Scriptură: «În trupul vostru să nu faceţi tăieturi pentru sufletele morţilor, nici să scrieţi pe voi cu împunsături de ac; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! »(Levitic 19:28. Biblia-Bartolomeu).

Părerea că ”trupul este al meu și fac ce vreau cu el” este copilărească, pentru că, după cum se știe, nici știința nu este capabilă să facă măcar trei fire de păr din acest trup, cu atât mai puțin oricare dintre noi. Trupul nostru reflectă Atotînțelepciunea Creatorului și Ziditorului nostru, a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Îi și aparține trupul nostru, El ne dă la naștere un trup frumos sau urât, întreg sau cu handicap, sănătos sau bolnav. Toți cei care credem că facem ce vrem cu trupul nostru se cuvine să vedem că nu putem să înlocuim un singur mădular al trupului nostru, dacă îl pierdem într-un accident, sau să îl îndreptăm, dacă are un handicap din naștere. Apostolul Pavel spune: «nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?» (I Corinteni 16: 15), așa că orice maltratare a trupului nostru constituie un păcat foarte grav. Cum ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu semnele tatuajului, care pot conține și mesaje satanice? Ce justificare Îi vom da, când ne va întreba de ce am stricat darul pe care ni l-a făcut? Aici, după părerea mea, în această faptă se ascunde egoismul nostru care vine de la demonul viclean și ucigaș de om, nimic altceva.

* * *

Să mergem la El, iubiți prieteni, așa cum spune Sfânta Scriptură, să ne înțelepțim și să căutăm calea către mântuirea noastră, respingând ispitele Noii Epoci… a lui Antihrist care vine, pentru că acceptarea aplicării unor metode precum tatuajul, nu numai că nu ne conduce la libertatea absolută, ci dimpotrivă, ne prinde în menghina robiei absolute și, prin urmare, în pierzare.

Bine ar fi ca după toate cele spuse până aici să fie reexaminată cu mai multă seriozitate eventualitatea tatuării de către cei care au decis s-o facă sau de către cei care se gândesc la așa ceva. Cei care și-au făcut tatuaj pe trupul lor să facă pocăință și să se spovedească și poate vor primi iertare de la mult milostivul nostru Domn și Dumnezeu.

Orthodoxos Typos, 11 decembrie 2015, nr. 2096, p. 5.

Traducere: Anna Theodoru (G.O.)

Graiul Ortodox

«Fii sunteţi ai Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă curăţiţi ^a deasupra mortului, nici să vă radeţi între ochi ^b  .   Că popor sfânt Îi eşti tu Domnului, Dumnezeului tău, şi pe tine te-a osebit Domnul, Dumnezeul tău, să-I fii popor ales între toate neamurile câte se află pe faţa pământului.» (Deuteronom 14, 1-2. Biblia- Bartolomeu).

–––-

^aÎntregul verset se referă la unele rituri funerare practicate de neamurile Canaanului, rituri pe care Legea lui Dumnezeu le interzice. În legătură cu primul, Versiunea Ebraică denunţă practicarea unor incizii corporale, practică la care se face aluzie şi în Lv 19, 28. Septuaginta însă foloseşte verbul foiváo (de altfel, singura dată în întreg V. T.) = a purifica, a deveni strălucitor (prin purificare), ceva asemănător cu expresia „a străluci de curăţenie“, ceea ce n’ar exclude ritualul unei purificări prin incizare. Ideea „curăţirii“ introduce astfel întregul capitol14.

^bPoate fi vorba de raderea smocului de păr dintre sprâncene. Traducătorii din ebraică, deşi pornesc de la textualitatea expresiei „între ochi“, glosează pe ideea tunderii părului de pe frunte (cum am zice noi astăzi, tunderea „bretonului“), sau pe aceea a raderii părului din porţiunea frontală a capului.

Sursa: http://www.biblia-bartolomeu.ro/

 

Comentariu saccsiv:

Multi isi fac tatuaje si pentru ca isi inchipuie, in mintea lor beteaga, ca astfel sunt mai rebeli. Dar de fapt sunt doar mai sclavi…

Foto: http://www.crushable.com/2014/03/28/entertainment/best-celebrity-tattoos-meanings/

In 2013 postasem si traducerea Illuminati Behind Popularity of Tattoos? (si acesta a disparut intre timp). O repostez:

Illuminati in spatele popularitatii tatuajelor?

Foto: tanarul-jucarie Illuminati Justin Bieber ofera model tinerilor

Daca trupul este templul sufletului, atunci tatuajele sunt graffitiuri.

Ce face ca atatia oameni sa se dezica de ei insisi, modificandu-si aspectul fizic prin tatuaje?

David Richards priveste catre fenomen si speculeaza asupra unei posibile agende Illuminati.

Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Levitic 19:28

de David Richards
(henrymakow.com)

Intorcandu-ma in Anglia dupa 2 ani si jumatate petrecuti in afara, am observant ca mult mai multi oameni sunt tatuati. Cu o decada in urma, erau 300 de firme de tatuare in Marea Britanie, acum sunt mai mult de 1500. Cea mai buna estimare spune ca 20% dintre britanici sunt tatuati. Imaginea este aceeasi cu cea de peste Atlantic; 14% dintre americani au un tatuaj, 36% dintre toti tinerii intre 18-25 de ani si 40% dintre cei intre 26-40 de ani.

In mod clar, Illuminati promoveaza tatuajele. Aproape fiecare star este acoperit cu ele. Un exemplu bun este Justin Bieber, care are aproape o duzina de tatuaje, in ciuda varstei lui de doar 19 ani. Are imaginea unui monstru pe bratul stang.

Care este scopul acestei campanii? La un nivel, este parte a agendei de corupere si degradare.

In cultura vestica, in mod traditional, neadaptatii social se tatueaza: criminalii, marinarii si motociclistii. Pentru ca aceasta activitate devianta sa fi devenit curent general nu a fost putin lucru, si totusi se fac putine mentionari in aces sens.

Illuminati folosesc tatuarea ca metoda de branding. Acest lucru se vede din modul in care se tatueaza actorii din industria sexuala. Multe fete din filmele porno au tatuaje cu simboluri Illuminati. Fetele din diferitele filme porno sunt tatuate cu diferite simboluri satanice.

Oricum, cred ca principalul scop este sa pregateasca oamenii pentru implantarile cu RFID-uri si cipuri pe creier. Pentru ca sa ne desensibilizeze asupra aspectului de a fi branduiti, ne incurajeaza sa ne branduim singuri. Din acest motiv ei promoveaza tatuarile.

Actorii importanti din miscarea transumanista vorbesc despre nevoia de a fi desensibilizat publicul vis-a-vis de implanturi. Dr. Keith Bolton, seful de tehnologie al Applied Digital Systems – lider in industria sa – a spus la o intalnire in 2000:

“Inainte poate a fost rezistenta, insa acum nu mai e. Oamenii se obisnuiesc cu implanturile. Un nou secol, un nou trend. Vom fi un hybrid intre inteligenta electronica si propriul nostru suflet.”

Campania de desensibilizare are multe fatete, inclusiv prezentarea de personaje in show-uri TV cu implanturi pe creier, ca in exemplul colectivului Borg din Star Trek, ai caror membri sunt echipati cu implanturi pe creier care-i conecteaza la o constiinta comuna, si inclusiv impingerea oamenilor de la spate pentru a-si microcipui animalele de casa.

In mod incredibil, guvernul britanic a anuntat ca toti proprietarii care nu-si cipuiesc animalele de casa vor fi amendati cu 500 de lire (cca. 750 dolari). Cred ca tatuajele sunt promovate deoarece, ca si in cazul unui implant RFID, implica un proces de inserare dureroasa sub piele.

Acum cativa ani, Universitatea din Illinois a anuntat ca a creat un tatuaj electronic cu tehnologia RFID. Tinand cont de cat de “cool” sunt tatuajele, cat de multi tineri se vor gandi de doua ori inainte de a-si face unul?

DE CE SE TATUEAZA OAMENII?

In ciuda faptului ca deseori arata superficial si stupid, tatuajele au o insemnatate pentru purtatorii lor si sunt create asa incat sa comunice ceva. Societatea Regala a Psihiatrilor listeaza un numar de sapte motive principale pentru care oamenii se tatueaza:

–         Asocierea cu imaturitatea sexuala, probleme de rebeliune si identitate si nevoia de a-si insera independenta

–         La femei, pentru a-si intari imaginea feminitatii si pentru a-si intari capacitatea de rezistenta in fata mediului social ostil

–         Sa arate duritate

–         Moda

–         Apartenenta la grup

–         Motive religioase

–         Exoschelet de aparare

Am vazut exemple de acest fel. Recent, unchiul meu si-a facut un tatuaj imens pe bratul drept reprezentand un om care face alpinism. Unchiul meu lucreaza pentru o mare corporatie, dar pasiunea lui sunt catararile. In mod clar, a simtit nevoia sa-si insereze si sa demonstreze celorlalti unicitatea: cerneala de pe bratul lui ii da o senzatie de evadare din lumea de business de zi cu zi si de exprimare a adevaratului lui sine.

Multi tineri de varsta mea (25) incearca sa arate duri facandu-si tatuaje pseudo-eroice, reprezentand lucruri precum capete de mort, oase, animale puternice si sloganuri ca “Moarte inaintea dezonoarei”. Sa fie o reactie la feminism?

Vad chiar mai multe fete cu tatuaje; trebuie ca gandesc ca le face mai sexy. Fetele cu probleme de aspect corporal este mai probabil sa se tatueze decat celelalte. Intr-un studiu realizat tinand cont de absenteismul si chiulul in scoli, adolescentele au aratat ca exista o corelare intre modificarea trupului si perceptii negative legate de corp si o joasa stima de sine.

Culturile indigene din Papua Noua Guinee pana in India au facut uz de tatuaje in scopuri religioase. Intr-adevar, Sigmund Freud s-a referit la spiritualitatea pielii, numind-o “suport de scris mistic”. Un exemplu pe care l-am remarcat este tatuajul “sugar skull”, un simbol folosit, la originea sa, cu ocazia zilei mortii din Mexic. Simbolul arata un craniu decorat cu flori, semnificand depasirea fricii de moarte si celebrarea vietii.

Societatea Regala a Psihiatrilor a aflat, de asemenea, ca “extinderea tatuajelor este mai mare printre oamenii cu dezordini mentale si a celor care intra in contact cu servicii medicale de sanatate mentala.” Tatuajele pot fi pe val pentru ca societatea se dezintegreaza si oamenii devin tot mai mult instabili mental si nervosi.

CONCLUZIE

Tatuarea este stupida. A te tatua se vinde drept o modalitate de a te exprima pe tine insuti si de experiere a modei, insa sunt alte moduri de a face asta – fara a te speria pe tine insuti. Nivelul ridicat de regret care urmeaza tatuarii este aratat de faptul ca stergerea tatuajului este acum o afacere de amploare mai mare decat tatuarea insasi.  Pentru cei care aleg sa le pastreze, pielea lor isi pierde elasticitatea si se cuteaza odata cu trecerea timpului, facand tatuajul sa arate ca o mare manjitura.

Popularitatea tatuarii arata cat de bine se danseaza pe ritmul cantat de Illuminati. Acest lucru nu prevesteste ceva bun, acum, in prag de a intra in era transumanista si pot urma transformari fizice al caror efect va fi ireversibil.