Numai înțelegând adevărul ne putem feri de erezii. Numai înțelegând adevărul ne putem feri de trădarea care vine din interior

Am primit pe e-mail de la fralele Mircea:

Din “Viata Sfantului Vasile cel Mare” – Stelianos Papadopoulos

“Episcopul stia bine lipsa pregatirii teologice a credinciosilor. Asa ca il chema pe Vasile si-i spuse:

–         Frate, ereticii vorbesc despre adevarul pe care nu-l au. Iar noi suntem cu nebagare de seama fata de adevarul pe care il avem. Ce zici de asta?

–         Ai dreptate, parinte. Trimite diaconii sa-i instiinteze pe preoti mai intai, iar mai apoi pe credinciosii stiutori de carte. Saptamana ce vine vom incepe talcuirea “celor dumnezeiesti”. Voi talcui cat pot de amanuntit adevarurile de credinta. Voi starui in a descoperi celorlalti hula arienilor.

–         Domnul fie cu tine, Vasile. Sa faci intocmai cum ai zis. Eu, fiule, nu stiu multe lucruri. Dar mi se pare ca, daca intelegem adevarul, vom vedea si in ce consta hula. Si vom avea arme impotriva lor.”

 

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul:

“Ispita neamului celui de pe urma a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi.

Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile crestinilor. Acestia sunt ispita cea mai mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: „Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela“ (Matei 24, 5).

Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, de fapta buna, de smerenie si de virtute si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele „filosofice” si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste ‘om’. (…)

 

De multe ori insala rautatea, prefacandu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sfantul Dorotei:

„Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi Diavolul nu poate sa insele pe cineva, decat daca se preface in chipul faptei bune. Dupa cum si Sfantul Apostol zice ca insusi Diavolul se inchipuie un inger luminat. Neghina numeste Sfantul Vasile cel Mare pe ereticii care strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca, fiind neobservati, sa faca vatamare“.

 

Sfantul Ioan Gura de Aur despre smintelile care trebuie sa vina

– Dar pentru ce nu i-a pierdut? (pe cei care smintesc) mai pot fi intrebat.

– Pentru ce ar fi trebuit sa-i piarda? Pentru cei pe care ei ii smintesc? Dar cei care se smintesc nu pier din pricina acelora, ci din pricina trandaviei si nepasarii lor. Dovada, oamenii virtuosi; nu numai ca nu se vatama cu nimic din pricina lor, ci si castiga foarte mult. De pilda Iosif, Iov, toti dreptii si apostolii; iar daca multi pier, apoi asta se intampla pentru ca ei dorm. Daca n-ar fi asa, ci pieirea s-ar datora smintelilor, ar trebui ca toti sa piara; iar daca sant oameni care scapa de sminteli, cel care nu scapa sa puna pe socoteala lui pieirea. Ca smintelile, dupa cum am spus mai inainte, desteapta pe oameni, ii fac mai priceputi, le ascut sufletul; ridica iute nu numai pe cel care se pazeste, ci si pe cel cazut; il fac mai tare, nu mai poate fi biruit cu usurinta. Deci, daca santem cu mintea treaza, nu mic castig vom avea de pe urma smintelilor: ne fac sa fim necontenit treji; dar daca dormim cand dusmanii sunt langa noi si cand tabarasc ispitele asupra noastra, cine suntem noi ca sa traim in tihna?