Papa Leon al XIV-lea a definit căsătoria ca fiind „măsura iubirii adevărate dintre un bărbat și o femeie: o iubire totală, fidelă și rodnică”

Foto: https://www.iubilaeum2025.va/en/notizie/comunicati/2025/30-maggio-1-giugno-giubileo-famiglie.html

Life Site News: Pope Leo XIV begins the month of the Sacred Heart by praising marriage and family

Papa Leon al XIV-lea debutează luna Inimii Sacre slăvind căsătoria și familia

Bazându-se pe „Humanae Vitae” a Papei Paul al VI-lea, Papa Leon a definit căsătoria ca fiind „măsura iubirii adevărate dintre un bărbat și o femeie: o iubire totală, fidelă și rodnică”.

Publicat pe 02 Iunie 2025, de LifeSiteNews

Papa Leon al XIV-lea a început luna iunie slăvind căsătoria și familia.

Suveranul Pontif de origine americană a ținut omilia sa dedicată familiei în fața unei mulțimi care umpluse Piața Sfântul Petru din Roma duminică, 1 iunie 2025, pentru o slujbă de celebrare a unui eveniment jubiliar special pentru „Familii, copii, bunici și bătrâni”.

Evenimentul a început vineri, 30 mai, și a durat până duminică.

„Lumea de astăzi are nevoie de legământul matrimonial”, a spus Papa Leon al XIV-lea după ce a afirmat că „familiile sunt leagănul viitorului umanității”. [Omilia integrală mai jos]

Bazându-se pe Humanae Vitae a Papei Paul al VI-lea, Leon a definit, de asemenea, căsătoria ca fiind „măsura iubirii adevărate dintre un bărbat și o femeie: o iubire totală, fidelă și rodnică. Această iubire vă face un singur trup și vă permite, în chipul lui Dumnezeu, să oferiți darul vieții”.

Leon a explicat că accentul pus recent de Biserică pe sfinții care au fost cupluri căsătorite ne spune că lumea are nevoie de căsătorie pentru a înțelege și a primi iubirea lui Dumnezeu și pentru a depăși forțele antisociale:

„În ultimele decenii, am primit un semn care ne umple de bucurie, dar ne și pune pe gânduri. Este vorba despre faptul că mai mulți soți au fost beatificați și canonizați, nu separat, ci ca și cupluri căsătorite. Mă gândesc la Louis și Zélie Martin, părinții Sfintei Tereza a Pruncului Iisus; și la fericiții Luigi și Maria Beltrame Quattrocchi, care au întemeiat o familie la Roma în secolul trecut. Și să nu uităm familia Ulma din Polonia: părinți și copii, uniți în iubire și martiriu. Am spus că acesta este un semn care ne pune pe gânduri. Arătându-i ca martori exemplari ai vieții conjugale, Biserica ne spune că lumea de astăzi are nevoie de legământul matrimonial pentru a cunoaște și a accepta iubirea lui Dumnezeu și pentru a învinge, datorită puterii sale unificatoare și reconciliatoare, forțele care destramă relațiile și societățile.”

El a continuat subliniind că mariajul este mai mult decât un „ideal” și oferind definiția de mai sus a legământului sacru dintre un bărbat și o femeie.

Papa le-a cerut părinților să fie exemple de integritate pentru copiii lor, copiilor să le fie recunoscători părinților, iar bunicilor să „vegheze” asupra celor dragi cu virtuțile care „vin odată cu vârsta”:

„Vă încurajez, așadar, să fiți exemple de integritate pentru copiii voștri, acționând așa cum doriți ca ei să acționeze, educându-i în libertate prin ascultare, văzând întotdeauna binele din ei și găsind modalități de a-l cultiva. Iar voi, dragi copii, dați dovadă de recunoștință față de părinții voștri. A spune „mulțumesc” în fiecare zi pentru darul vieții și pentru tot ceea ce vine cu ea este primul mod de a vă onora tatăl și mama (cf. Ex 20:12). În cele din urmă, dragi bunici și persoane în vârstă, vă recomand să vegheați asupra celor dragi cu înțelepciune și compasiune, și cu smerenia și răbdarea care vin odată cu vârsta.”

De asemenea Leon a recunoscut că familia este mijlocul prin care credința este transmisă din generație în generație:

„În familie, credința este transmisă împreună cu viața, generație după generație. Ea este împărtășită ca mâncarea de la masa familiei și ca iubirea din inimile noastre. În acest fel, familiile devin locuri privilegiate în care îl întâlnim pe Iisus, care ne iubește și dorește binele nostru, întotdeauna.”

Pontiful a reamintit, de asemenea, congregației, că au speranța de a fi una cu întreaga lor familie într-o zi în cer:

„Rugăciunea Fiului lui Dumnezeu, care ne dă speranță pe drumul nostru, ne amintește de asemenea că într-o zi vom fi cu toții uno unum (cf. Sfântul Augustin, Sermo super Ps. 127): una în unicul Mântuitor, îmbrățișați de iubirea eternă a lui Dumnezeu. Nu doar noi, ci și tații, mamele, bunicile, bunicii, frații, surorile și copiii noștri care ne-au precedat deja în lumina Paștelui său veșnic și a căror prezență o simțim aici, împreună cu noi, în acest moment de sărbătoare.”

Leon a ținut această predică în prima zi a lunii pe care activiștii din domeniul politicii sexuale și aliații lor au rezervat-o pentru a sărbători „diversitatea” sexuală, adică homosexualitatea și parafiliile, în multe țări ale lumii. În Statele Unite, primul marș „Pride” a avut loc în 1970. Ulterior, activiștii homosexuali au stabilit o singură „zi a mândriei” în luna iunie. Cu toate acestea, în 1999, președintele de atunci, Bill Clinton, a declarat luna iunie drept „Luna mândriei gay și lesbiene”. Cu toate acestea, luna iunie este rezervată de catolici pentru a onora în mod special Inima Sacră a lui Iisus.

 

Omilia Papei Leon al XIV-lea

1 iunie 2025

Piața Sfântul Petru

Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o ni-l înfățișează pe Iisus, la ultima cină, rugându-se pentru noi (cf. Ioan 17:20). Cuvântul lui Dumnezeu, făcut om, pe măsură ce se apropie de sfârșitul vieții sale pământești, se gândește la noi, frații și surorile sale, și se preface într-o binecuvântare, o rugăciune de cerere și de laudă către Tatăl, în puterea Duhului Sfânt. Pe măsură ce noi înșine, plini de uimire și încredere, intrăm în rugăciunea lui Iisus, devenim, datorită iubirii sale, parte a unui mare plan care privește întreaga umanitate.

Hristos se roagă ca „toți să fie una” (v. 21). Acesta este cel mai mare bine pe care ni-l putem dori, pentru că această uniune universală realizează între creaturile sale eterna comuniune de iubire care este Dumnezeu însuși: Tatăl care dă viață, Fiul care o primește și Duhul care o împărtășește.

Domnul nu vrea ca noi, în această unitate, să fim o mulțime fără nume și fără chip. El vrea ca noi să fim una: „După cum tu, Tată, ești în mine și eu sunt în tine, așa să fie și ei în noi” (v. 21). Unitatea pentru care se roagă Iisus este astfel o comuniune întemeiată pe aceeași iubire cu care iubește Dumnezeu, care aduce viață și mântuire în lume. Ca atare, este în primul rând un dar pe care Iisus vine să îl aducă. Din inima sa umană, Fiul lui Dumnezeu se roagă Tatălui în aceste cuvinte: „Eu în ei și tu în mine, ca ei să devină cu totul una, pentru ca lumea să știe că tu m-ai trimis și că i-ai iubit așa cum m-ai iubit pe mine” (v. 23).

Să ascultăm cu uimire aceste cuvinte. Iisus ne spune că Dumnezeu ne iubește așa cum se iubește pe sine însuși. Tatăl nu ne iubește mai puțin decât îl iubește pe unicul său Fiu. Cu alte cuvinte, cu o iubire infinită. Dumnezeu nu iubește mai puțin, pentru că el iubește primul, de la bun început! Hristos însuși dă mărturie despre acest lucru atunci când îi spune Tatălui: „Tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (v. 24). Și așa este: în mila sa, Dumnezeu a dorit întotdeauna să-i atragă pe toți oamenii la sine. Viața sa, dăruită nouă în Hristos, este cea care ne face una, unindu-ne unii cu alții.

Ascultarea acestei Evanghelii astăzi, în timpul Jubileului familiilor, copiilor, bunicilor și bătrânilor, ne umple de bucurie.

Dragi prieteni, am primit viața înainte de a ne-o dori vreodată. Așa cum a spus Papa Francisc: „noi toți suntem fii și fiice, dar niciunul dintre noi nu a ales să se nască” (Angelus, 1 ianuarie 2025). Nu numai atât. De îndată ce ne-am născut, am avut nevoie de alții pentru a trăi; lăsați singuri, nu am fi supraviețuit. Altcineva ne-a salvat îngrijindu-se de noi în trup și spirit. Cu toții suntem în viață astăzi datorită unei relații, o relație liberă și eliberatoare de bunătate umană și îngrijire reciprocă.

Această bunătate umană este uneori trădată. De exemplu, atunci când libertatea este invocată nu pentru a da viață, ci pentru a o lua, nu pentru a ajuta, ci pentru a răni. Cu toate acestea, chiar și în fața răului care se opune și ia viața, Iisus continuă să se roage Tatălui pentru noi. Rugăciunea sa acționează ca un balsam pentru rănile noastre; ea ne vorbește despre iertare și reconciliere. Această rugăciune dă sens deplin experienței noastre de iubire reciprocă ca părinți, bunici, fii și fiice. Aceasta este ceea ce dorim să proclamăm lumii: suntem aici pentru a fi „una” așa cum Domnul dorește ca noi să fim „una”, în familiile noastre și în locurile în care trăim, muncim și studiem. Diferiți, dar una; mulți, dar una; întotdeauna, în orice situație și în orice etapă a vieții.

Dragi prieteni, dacă ne vom iubi în acest fel, întemeiați pe Hristos, care este „Alfa și Omega”, „începutul și sfârșitul” (cf. Ap 22:13), vom fi un semn de pace pentru toți, în societate și în lume. Să nu uităm: familiile sunt leagănul viitorului umanității.

În ultimele decenii, am primit un semn care ne umple de bucurie, dar ne și pune pe gânduri. Este vorba despre faptul că mai mulți soți au fost beatificați și canonizați, nu separat, ci ca și cupluri căsătorite. Mă gândesc la Louis și Zélie Martin, părinții Sfintei Tereza a Pruncului Isus; și la fericiții Luigi și Maria Beltrame Quattrocchi, care au întemeiat o familie la Roma în secolul trecut. Și să nu uităm familia Ulma din Polonia: părinți și copii, uniți în iubire și martiriu. Am spus că acesta este un semn care ne pune pe gânduri. Arătându-i ca martori exemplari ai vieții conjugale, Biserica ne spune că lumea de astăzi are nevoie de legământul matrimonial pentru a cunoaște și a accepta iubirea lui Dumnezeu și pentru a învinge, datorită puterii sale unificatoare și reconciliatoare, forțele care destramă relațiile și societățile.

Din acest motiv, cu o inimă plină de recunoștință și speranță, aș dori să reamintesc tuturor cuplurilor căsătorite că mariajul nu este un ideal, ci măsura iubirii adevărate dintre un bărbat și o femeie: o iubire totală, fidelă și rodnică (cf. SFÂNTUL PAUL VI, Humanae Vitae, 9). Această iubire vă face un singur trup și vă permite, în chipul lui Dumnezeu, să oferiți darul vieții.

Vă încurajez, așadar, să fiți exemple de integritate pentru copiii voștri, acționând așa cum doriți ca ei să acționeze, educându-i în libertate prin ascultare, văzând întotdeauna binele din ei și găsind modalități de a-l cultiva. Iar voi, dragi copii, dați dovadă de recunoștință față de părinții voștri. A spune „mulțumesc” în fiecare zi pentru darul vieții și pentru tot ceea ce vine cu ea este primul mod de a vă onora tatăl și mama (cf. Ex 20:12). În cele din urmă, dragi bunici și persoane în vârstă, vă recomand să vegheați asupra celor dragi cu înțelepciune și compasiune, și cu smerenia și răbdarea care vin odată cu vârsta.

În familie, credința este transmisă împreună cu viața, generație după generație. Ea este împărtășită ca mâncarea de la masa familiei și ca iubirea din inimile noastre. În acest fel, familiile devin locuri privilegiate în care îl întâlnim pe Iisus, care ne iubește și dorește binele nostru, întotdeauna.

Permiteți-mi să adaug un ultim lucru. Rugăciunea Fiului lui Dumnezeu, care ne dă speranță pe drumul nostru, ne amintește, de asemenea, că într-o zi vom fi cu toții uno unum (cf. Sfântul Augustin, Sermo super Ps. 127): una în unicul Mântuitor, îmbrățișați de iubirea eternă a lui Dumnezeu. Nu doar noi, ci și tații, mamele, bunicile, bunicii, frații, surorile și copiii noștri care au plecat deja înaintea noastră în lumina Paștelui său etern și a căror prezență o simțim aici, împreună cu noi, în acest moment de sărbătoare.

 

Comentariu saccsiv:

Pare ca Papa Leon al XIV-lea intra in rolul pionului alb.

Referitor la Inima Sacra a lui Isus, cititi va rog:

Iarăși despre frații cei mincinoși de la Roma: „Sacra-inimă a lui Isus”