Mitropolitul Netkarios din Corfu: O abordare a crizei moderne – de la dictatura sănătății la totalitarismul electronic
Comentariul fratelui Felix postat la articolul După șase luni de nebunie, poate reîncepem să ne gândim la Apocalipsă:
O abordare a crizei moderne
Epoca noastră este caracterizată de o tranziție dramatică și rapidă de la dictatura sănătății — așa cum a fost instaurată în timpul pandemiei — la o formă de totalitarism electronic, în care chipul uman este amenințat cu o depersonalizare completă.
Acest fenomen nu este doar politic sau social. Aceasta este, în mod fundamental, o problemă teologică profundă.
Viața spirituală, libertatea personală și capacitatea omului de a trăi în comuniune cu Dumnezeu sunt amenințate de această nouă condiție, care, în ciuda pretextelor sale tehnologice, nu este nimic mai mult decât o nouă formă de nelibertate.
În timpul pandemiei, a fost impus un regim strict de control, bazat pe iluzia că statul poate garanta sănătatea și salvarea oamenilor prin restricții, interdicții și încarcerări în masă.
Pentru prima dată în istoria modernă, funcționarea bisericilor, participarea credincioșilor la Sfinte Taine și viața normală a Bisericii au fost interzise.
Individul, în interiorul și în afara Bisericii, era tratat ca un purtător de pericol, iar societatea era transformată într-un loc de supraveghere, suspiciune și izolare.
Această experiență nu a fost trecătoare.
A fost un model al unei situații noi: a dictaturii electronice, în care aceeași logică a supravegherii universale este aplicată acum fiecărui aspect al vieții.
Așa-numitul „stat digital” nu vine în slujba cetățeanului; vine să-l definească, să-l analizeze, să-l monitorizeze și, în cele din urmă, să-l manipuleze.
Ființa umană se transformă într-un număr, într-un dat, într-o statistică. Își pierde fața/chipul.
Și acesta este cel mai tragic lucru dintre toate.
Amenințările moderne la adresa libertății nu se mai limitează la regimurile politice violente, ci pătrund în moduri mai subtile și universale însăși structura existenței umane în fața confortului, tehnologiei și informației, astfel chipul uman devenind previzibil și controlabil prin colectarea constantă de date biometrice și psihologice.
Inteligența artificială și algoritmii își asumă sarcina de a cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși.
Este un „control din interior”, unde liberul arbitru este anulat nu prin constrângere, ci prin programare și supunere.
Teologia ortodoxă, însă, înțelege persoana nu ca pe o unitate biologică sau socială, ci ca pe o existență unică.
Sfântul Grigorie Teologul scrie:
„Tot ce aparține lui Dumnezeu este persoană”.
Adică, persoana nu este ceva fizic sau psihologic, ci se revelează în relația liberă cu Dumnezeu.
Omul devine persoană atunci când există „în societate”, când își transcende natura prin relație, iubire și libertate.
Această libertate este ceea ce Biserica este chemată să apere astăzi.
Căci, așa cum subliniază Athanasie cel Mare, „Dumnezeu nu l-a creat pe om ca sclav, ci ca om liber”; iar Sfântul Maxim Mărturisitorul adaugă: „Libertatea persoanei este acțiunea poruncii dumnezeiesti în lume”.
Prin urmare, când omul pierde capacitatea de a alege, de a mărturisi, de a trăi conform conștiinței, atunci nu numai libertatea sa politică este amenințată, ci și mântuirea sa.
Libertatea teologică nu este un concept abstract. Este modul în care omul participă la taina îndumnezeirii.
Managementul impersonal, digital, în masă, al oamenilor este străin de această percepție a Sfinților Părinți.
Căci Dumnezeu nu mântuiește „grupuri” sau „colectivitati”, ci persoane; El nu se adresează numerelor, ci numelor.
Hristos Însuși declară: „Eu sunt Păstorul cel bun și îmi cunosc oile Mele și de oile Mele sunt cunoscut” (Ioan 10:14).
Această cunoaștere este relație, este recunoaștere, este iubire personală.
În schimb, totalitarismul — fie el din domeniul sănătății, fie cel digital — își propune să rupă această relație.
Când individul este tratat ca o parte mecanică a unui sistem, atunci viața sa spirituală slăbește, conștiința sa este manipulată, iar libertatea sa este anulată.
Vocea profetică a Părinților avertizează: „Adevărul nu este compatibil cu falsitatea, nici libertatea cu constrângerea” (Sfântul Iustin Popovici).
Sociologia puterii și a controlului, care a fost deosebit de dezvoltată, arată că fiecare sistem social formează mecanisme de putere care pătrund în corpul și mintea umană.
Totuși, spre deosebire de vremurile de demult, astăzi controlul nu se exercită în primul rând prin forță fizică, ci prin mijloace invizibile și tehnologice, care îl fac pe cetățean transparent pentru stat, dar și invizibil ca persoană. „Gestionarea/ monitorizarea populației” devine obiectivul central, nu slujirea omului.
Controlul astăzi a ajuns la un nivel înrădăcinat în individul însuși. Omul învață să se controleze conform dictatelor sistemului, fără constrângeri externe.
Însă creștinismul nu cheamă omul la autocenzură, ci la pocăință; nu la conformism, ci la transformare; nu la ascultare mecanică, ci la comuniune voluntară cu voința lui Dumnezeu.
Biserica trebuie să protejeze libertatea membrilor săi. Nu este posibil să acceptăm impunerea universală a unui fișier digital, care unifică toate datele cu caracter personal sub un singur format numeric.
Nu este posibil să acceptăm că autoritatea statului cunoaște simultan contul bancar, starea de sănătate, impozitele și identitatea religioasă a fiecărui cetățean – și este capabilă să le reglementeze viața în consecință.
Acesta nu este doar progres tehnologic.
Este o abolire a autonomiei personale, a liberului arbitru și a identității spirituale.
Democrația, ca sistem de guvernare bazat pe libertatea și egalitatea persoanelor, a început deja să cedeze locul unor forme de totalitarism blând sau dur, întrucât nu mai există niciun control și nicio responsabilitate substanțială din partea celor aflați la putere.
Deciziile se iau fără un dialog semnificativ cu societatea; legile sunt impuse fără respect pentru conștiința cetățenilor; iar Biserica este tratată nu ca trupul lui Hristos, ci ca o organizație subordonată protocolului statului.
Biserica nu poate rămâne tăcută în fața transformării omului într-un număr. Omul nu are dreptul să facă compromisuri cu un sistem care, invocând progresul, distruge libertatea, monitorizează persoana și îi deconstruiește existența spirituală.
Nici nu poate fi supus logicilor tehnocratice care îl exclud pe Dumnezeu din viața publică.
Biblia avertizează: „Sunt vremuri grele” (2 Timotei 3:1). Acest timp nu este viitor; este prezent. Și cere Bisericii să nu fie un observator al istoriei, ci un gardian al adevărului și libertății.
Sfântul Ioan Gură de Aur învață că Biserica este „spitalul comun” al sufletelor, dar și al societăților. Societatea de astăzi este bolnavă; iar boala sa este existențială și spirituală.
Aceasta duce la o formă de nihilism global, în care tehnologia înlocuiește moralitatea, iar informația înlocuiește înțelepciunea și credința.
În acest context, Biserica este chemată să amintească faptul că nu există o comunitate adevărată fără Dumnezeu; și că orice impunere care îl privează pe om de relația sa personală cu Creatorul este distructivă din punct de vedere spiritual.
Sociologia controlului pune accentul pe funcția de „normalizare”; adică impunerea unor reguli de comportament care îi fac pe oameni de înlocuit și previzibili.
Biserica propune însă un alt mod de viață: libertatea Duhului, rezistența ascetică la aplatizare, sfințenia ca transcendere a oricărui conformism exterior. Opoziția este radicală; Nu este o chestiune de alegere administrativă, ci de luptă spirituală.
Ca Episcop al Bisericii, cred că am responsabilitatea nu doar de a observa, ci și de a lua o poziție.
Nu putem accepta transformarea persoanei într-un număr, înregistrarea sa digitală universală și supunerea ei dictatelor unui sistem centralizat inuman, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și îl oprimă pe om. Sfânta Biblie ne avertizează: „Sunt vremuri grele” (2 Timotei 3:1). Nu este posibil să taci în fața începutului durerii.
Biserica este chemată să fie o Arcă a libertății, un loc al rezistenței la nivelarea individului și, prin extensie, a societății.
Să proclamăm din nou valoarea omului ca chip a lui Dumnezeu, să protejăm sfințenia libertății sale și să reamintim tuturor că mântuirea nu vine prin algoritmi și învățare automată, ci prin comuniunea prin har cu Hristos.
Acum e timpul să ne trezim. E timpul mărturisiri.
Comentariu saccsiv:
Citiți vă rog și declarația sa referitoare la expoziția blasfemiatoare de la Galeria Națională a Greciei:
Proteste ale ortodocșilor împotriva unei expoziții blasfemiatoare la Galeria Națională a Greciei
Citiți vă rog și:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Adresam un ultim si important avertisment tuturor partilor implicate acum cat si celor care se vor implica pe viitor in razboiul din Ukraina:Nu este bine ce faceți cu așa-numitele „intervenții”.Corectați-vă ACUM SI DE URGENTA MAJORA, maturizați-vă și nu mai fiți copilăroși la minte.Dornicilor de peripetii nu e loc si timp de aventuri.Pe bune. Incetati cu provocările voastre total iresponsabile ca în jocurile de grădiniță fără să vă gândiți la consecințe, amorezilor adolescenți neevoluati de la stadiul de adolescență „dolce vitta”!
Rivolgiamo un ultimo e importante avvertimento a tutte le parti coinvolte ora e a quelle che lo saranno in futuro nella guerra in Ucraina: quello che state facendo con i cosiddetti „interventi” non è giusto.Correggetevi ORA E CON MAGGIORE URGENZA, crescete e smettete di essere infantili nelle vostre menti.Voi, desiderosi di avventure, non c’è tempo e non c’è posto per le avventure. Seriamente.Smettetela con le vostre sfide totalmente irresponsabili come nei giochi dell’asilo senza pensare alle conseguenze, voi amanti dei teenager non evoluti dalla fase dell’adolescenza „dolce vitta”!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aproape că nu-mi vin să cred că scriu articolul de față. Însă, cu România cotropită de securism și neomarxism, cu un un regim eminamente fanariot, e cât se poate de clar că, în scurt timp, aici va fi moartea. Nu glumesc! Înainte de a trece mai departe vă voi mai spune că, pe lângă Franța, mai e un câștigător al alegerilor din România: Ucraina. Ieri, conturi ale SBU au continuat să promoveze propaganda pro-Jegușor, într-o sfidare cum rar am mai văzut. Când vezi că ucrainenii își fac de cap pe-aici, e deja un semn rău. Rău de tot!
Așa cum am spus și în articolul în care vă anunțam că voi scrie ghidul de față, sunt două variante de fugă din calea terorii care stă să vină. Prima și, pentru unii cea mai facilă, este retragerea într-o zonă uitată de lume. Dacă ai o vârstă ceva mai înaintată, probabil nu-ți mai poți lua traista la spinare, astfel încât varianta evadării la țară este, probabil, cea mai bună. Dacă însă ai o vârstă „incorporabilă” trebuie să cauți rapid variante pentru a nu ajunge carne de tun. Să așadar destinațiile pentru ceilalți(unele pot fi luate în calcul inclusiv de cei mai în vârstă).
Dacă nu ai un capital cât de cât închegat, probabil cea mai bună variată de evadare din calea terorii neomarxiste este Serbia. În ultima perioadă s-a creat o imigrație în nordul țării, în special dinspre Ungaria. Care-s avantajele Serbiei? În primul rând e aproape. Apoi avem prețurile care sunt mici, calitatea bună a vieții, o rezidență de trei ani, după care poți aplica pentru cetățenie. Oamenii sunt OK, n-ai probleme cu LGBT-ul și alte nenorociri. Dezavantajul principal e limba. Trebuie să te obișnuiești cu alfabetul chirilic, iar sârba este o limbă grea. Te poți descurca în engleză în marile orașe, dar sunt situații în care trebuie să știi limba(la medic, spre exemplu).
Ca antreprenor, Serbia este bună din punctul de vedere al mâinii de lucru, care e ieftină, educată și disciplinată. Dacă poți face producție pe care să o exporți în afara Uniunii Europene, Serbia e locul ideal. Normele sunt laxe, nu prea are nimeni nimic cu tine, astfel încât e o bună platformă investițională. Inclusiv în ceea ce privește comerțul cu UE ar putea fi bună, dar trebui să ții cont de piedicile birocratice. Pentru freelanceri, Serbia e extrem de atractivă. Poți avea un statut „all inclusive” prin plata unui impozit fix de 300-400$/lună. În special pentru cei din domeniile tehnologice Serbia e deosebit de prietenoasă! Dacă vreți cetățenia, trebuie să știți că Serbia(ca orice țară deșteaptă) nu acceptă o a doua cetățenie, astfel încât va trebui să renunțați la cea română. există însă variante de rezidență pe termen lung.
Cam din aceeași linie cu Serbia este și Macedonia de Nord. Dacă vrei o viață liniștită, fără demențe neomarxiste, cele două țări sunt ideale. Trebuie însă să știi că există o amenințare: ambele au aplicat pentru intrarea în UE, iar dacă se întâmplă nebunia asta, s-ar putea să vezi și acolo în 20 de ani ceva muci exact ca la noi. În special în Serbia mi se pare pericolul mai mare întrucât au un segment tefelistic foarte reactiv. Din păcate. Doar că sunt mai multe forțe care acționează acolo, fiind posibil ca țara să scape de pecinginea europeană.
Tot pentru cei cu venituri mai mici, o variantă de luat în calcul, dar mult mai îndepărtată, este Asia de Sud-Est. Există numeroase oportunități acolo, sunt deja comunități de români, viața e ieftină, iar oamenii sunt foarte OK. Ce variante ai? Probabil cea mai ieftină este Cambodgia, dar are un sistem medical slab și o infrastructură cu probleme, cea mai scumpă Malaezia(îți cere să ai un venit de 40 000 $ pe an) și cea mai populară Thailanda care, pentru viza de pensionar îți cere să ai 24 000 $ în cont. Ca raport preț/calitate avem Vietnamul, care are un cost lunar al vieții de 600-1200 EUR. Nu vă duceți cu gândul la Bali deoarece, din punctul meu de vedere, e o mizerie supraevaluată. Nu mai pierd timpul aici, v-am dat ideea, găsiți resurse extinse pe net.
Și-acum să mergem ceva mai departe, ocupându-ne de cei care au un oarecare capital pe care vor să-l salveze. Soluția se aplică inclusiv celor care au firme active în România, pe care nu vor să le închidă. Povestea aici o vom împărți în două: pe de-o parte trebuie să găsim o rezidență pentru bani, iar de cealaltă parte o cetățenie pentru individ. De ce asta? Pentru că tu, ca individ, ai nevoie de un pașaport care să nu-ți dea bătăi de cap cu vizele. În ceea ce privește banii, cu toate că orice țară din lume pare prietenoasă cu banii, parcă nu-ți vine să-i muți în Africa sau mai știu eu unde. Așadar, o să vă dau o schemă care mi se pare indicată pentru un investitor global.
Începem cu cetățenia. Există o grămadă de variante. Cele mai cunoscute sunt țările din Caraibe:Saint Kitts & Nevis, Dominica, Antigua și Barbuda, Santa Lucia, Grenada. Ai un proces rapid de obținere a cetățeniei(cam 3 luni), iar pașapoartele sunt extrem de puternice, oferind acces liber la aproximativ 140 țări din lume. Saint Kitts and Nevis mi se pare cea mai puternică opțiune din punct de vedere al pașaportului, dar am impresia că au pierdut accesul la Canada. Ce trebuie să faci ca să obții cetățenia? În principal să investești acolo. Ideea e că, dacă ești o familie, probabil prin achiziționarea unei case ai rezolvat problema investiției.
Să vedem acum variante de naturalizare, care oferă cetățenia. Varianta europeană interesantă e Turcia, doar că prețul e ceva mai mare: îți trebuie o investiție imobiliară de 400 000 EUR, dar obții cetățenia în 6 până la 12 luni. Pașaportul turcesc nu-ți oferă posibilitatea de intrare liberă în SUA, în schimb țara poate oferi oportunități uimitoare ca platformă comercială între Rusia și Europa, Asia și Europa etc. Acum se câștigă bani frumoși din exportul de mărfuri interzise spre Rusia, dar nu ne ocupăm pe moment de capitolul ăsta. Rețineți însă că e o opțiune interesantă pentru cetățenie, cu toate că are un preț cam mare.
Alte variante implică o ședere o anumită perioadă de timp. Probabil cea mai ieftină naturalizare o ai în Paraguay, dar ai un pașaport mai slab, decât cele ale UE. Ceva mai bine stă Uruguay-ul. Însă, dacă e să vorbim despre oportunități, părerea mea este că perla nedescoperită e … Argentina. Știu, sunt probleme, dar în Argentina te vei simți ca-n Europa care-ți plăcea. În plus, țara e atât de ofertantă încât te poți pierde într-un oraș aglomerat ca și într-o pustietate în care să nu vezi țipenie de om cu anii. Argentina oferă o naturalizare rapidă, în 2 ani de zile, ceea ce-o face ideală din punctul meu de vedere.
OK, pun punct aici poveștii cu pașapoartele. Probabil mă veți întreba de ce n-am amintit nimic de Dubai sau Singapore. E simplu: nu ai acces. Niciuna dintre aceste țări nu oferă cetățenie și nici rezidență permanentă(la modul real). Sunt de luat în calcul ca platforme investiționale, dar nu ca cetățenie. Și nici ca „a doua casă”. O să vă spun mai multe când ajungem la capitolul bani.
Pe moment pun punct aici întrucât deja m-am întins cu articolul. Mâine vă voi prezenta într-un mod cât se poate de simplu o schemă extinsă care vă permite nu doar să vă salvați banii de hrăpărețele națiuni europene, dar și să investiți la modul inteligent.
https://trenduri.blogspot.com/2025/05/ghid-de-bejanie1.html
Am ajuns la partea hard. De fapt nu-i atât de grea, dar dacă ți-ai fi luat un consultant, probabil i-ai fi plătit câteva mii de euro pentru întreg materialul care urmează. Primești totul gratis cu mențiunea că tot ceea ce urmează face parte dintr-un plan al meu mult mai larg, căruia îi spun „PLANUL DE ȚARĂ” și pe care îl vei înțelege din materialul de mâine. Consider, așa cum am considerat întotdeauna, că cea mai importantă și mai ucigătoare armă de pe lumea aceasta este IDEEA. Dar să nu ne pierdem timpul cu divagații pentru că avem mult de lucru azi.
Care e chestiunea pe care n-ai știut-o până acum sau pe care ai ignorat-o? Faptul că, în ciuda dezastrelor pe care le vezi în marea majoritate a țărilor lumii, golanii mondiali și-au lăsat locuri prin care să se strecoare. De aceea, dacă vrei să fii inteligent, trebuie să înveți să joci precum golanii, adică perfect legal, furând cu legea-n mână. Probabil, dacă ești antreprenor cu o oarecare experiență, ai înțeles deja că ăla care fură din autobuze nu nicio șansă să moară bogat, ci undeva, într-un canal. În schimb, un burtos dichisit, care la fiecare respirație halește veniturile a mii de amărâți, nu doar că moare-n patul lui, dar la înmormântarea sa se mai coboară și steagurile în bernă. Iar proștii pe care i-a căpușat toată viața sunt solidari cu suferința lui și a familiei, plângând mai abitir decât apropiații săi care nu se gândesc decât la cota din moștenire. Diferența e făcută de tipul de golănie pe care o înveți.
OK, care-i prima chestie care-ți vine acum în minte? Să nu mai plătești taxe. Exact! Asta își dorește oricine, mai ales acum, când calvarul taxelor urmează să ne sufoce. În plus, mai e un mic amănunt. Dacă ai trecut printr-un faliment, probabil știi bine că statul te papă de viu dacă te-a găsit administrator. Rămâi în fundul gol, chiar dacă falimentul nu l-ai dat pentru că ți-ai administrat prost afacerea, ci pentru că ai luat o țeapă. Așadar, te gândești, probabil, să te și protejezi de o situație nefericită. Iată așadar câteva motive pentru care trebuie să te gândești într-un mod mai isteț pentru a-ți gestiona afacerile.
Soluția magică se numește … holding. Probabil știai, dar articolul e în special pentru cei care nu știu, așa că o să poposim ca să vedem cu ce se mănâncă bâzdâgania asta. Pe scurt, holdingul este o societate care gestionează societăți, mai precis o societate mamă care deține doar acțiuni la alte societăți. Așadar, societatea mea din România, nu-mi mai aparține mie, ci e vândută(sau e înființată din start) unei societăți, să zicem din Olanda, care ajunge astfel să dețină 100% din acțiunile societății românești. Dar acționarul societății din Olanda cine e? Dacă ai făcut-o în mod deștept, acționarul acelei societăți sunt alte două societăți: una cu 40% și cealaltă cu 60%. Iar aceste societăți sunt deținute de o altă societate, de pe alt continent. Interesant, nu-i așa? Poate-mi spuneți, în această situație, pe cine anume mai poate urmări fiscul autohton.
Dar, ca să nu ne încurcăm, să ne ocupăm puțin de un subiect sensibil: unde naiba să aleg baza holdingului? Așa cum am spus și-n articolul trecut, parcă nu m-ar tenta să las banii printr-o țară africană sau printr-o insulă minusculă, chiar dacă mă gândesc doar să-i tranzitez pe-acolo. Deci? Păi hai să vedem ce ne-ar trebui:
– impozit cât mai mic;
– sistem bancar dezvoltat(cu siguranță nu vrei să bați jumătate de glob pentru un extras de cont!)
– sistem legislativ solid, clar, birocrație mică;
– corupție cât mai mică;
– ceva care să-mi garanteze că-mi voi putea lua banii, că nu voi avea probleme inutile sau stupide;
Unde naiba poți găsi așa ceva? Hmm, n-o să vă vină să credeți: în SUA. Da, cu toate că unii nu vor fi surprinși, în mod sigur alții vor rămâne perplecși când vor constata că-n SUA poți avea propriul paradis fiscal. Ce anume implică? Pentru costuri minime de înființare beneficiezi de impozit ZERO(dacă nu faci afaceri pe teritoriul SUA), o singură raportare pe an, sistem legislativ ultra-solid și bănci dezvoltate. Te-am făcut curios? Sunt convins că da.
Acum, parcă văd vreo câțiva premianți care ridică mâna prin primele bănci și spun: „Știu eu, știu eu! Delaware!”. Hmm, da, așa e, dar cred că am o variantă mai bună. Iar aceasta este … New Mexico. Să vă explic avantajele:
– confidențialitate excelentă: beneficiarii reali nu sunt publici, adică nimeni în afara autorităților americane, nu va ști că tu te afli în spatele acelei structuri. Mai precis nu-ți va apărea numele listat printr-o bază publică de date sau alte asemenea mizerii;
– nu ai impozit pe venit pentru activitatea curentă dacă nu ai activitate comercială, angajați sau structuri de producție, birouri etc. în SUA;
– nu ai obligații de raportare, în afara unui singur raport anual;
– cost mic de înregistrare –150-250 $, față de 300-500$ în Delaware;
– fără cost anual(franchise tax în Delaware e de 300$/an).
Alte costuri? Destul de mici. O să ai nevoie de un Registered Agent care-ți primește scrisorile oficiale și care te costă vreo 100-150$/an, vei mai plăti probabil vreo 100-200$ pentru EIN (Employer Identification Number) – poți să-l iei și singur de la IRS, dar probabil că nu-ți vei bate capul cu asta. Contul bancar, dacă-l deschizi la Relay sau la Mercury e gratuit pentru LLC-uri ale non-rezidenților. Probabil vei mai plăti pentru raportarea anuală un contabil tot așa cu vreo 100$. Cum sună?
Să vă explic. Spre deosebire de St. Kitts & Nevis, unde plătești o taxă anuală de 800-1200$/an,iar compania e văzută ca venind „de nicăieri”, părerea mea e că varianta prezentată e de departe cea mai bună.
Acum să facem următorul pas. Avem compania mamă în SUA. Cum ne apropiem de casă? Păi trebuie să facem pasul în Europa. Așadar compania din SUA își deschide o companie în Europa. Dar unde? Ca idee, variantele optime sunt următoarele:
Hai să vedem acum cum circulă banul și, ca să fie explicit, o vom face utilizând o schemă de structură medie din punct de vedere al complexității(poți face structuri extrem de complexe, dar asta în funcție de banii pe care-i rulează companiile pe care le ai.
În imagine avem „Firma mamă” care este în New Mexico. Societățile de la 1 la 3 reprezintă ceea ce am putea numi „o structură de nebulizare”, care ascunde Firma mamă. Este interesantă Societatea 3 în care, după cum se vede, firma mamă e acționar cu 100%, dar 40% are indirect prin intermediul celorlalte două societăți. Ea poate apărea ca acționar minoritar sau chiar nu poate apărea direct(după cum puteți remarca, structura e destul de simplă și nu nebulizează corespunzător firma mamă). Probabil, în acest moment înțelegeți limpede că „structura de nebulizare” poate avea forme extrem de complexe care să ascundă în totalitate firma mamă. Nu insist deoarece ajungem cam pe la limita legii și prefer să rămânem aici, dar avți toate datele pentru a vă utiliza creativitatea.
Societatea 3 este cea utilizată pentru a face „pasul către Europa” și deține 100% din holdingul înființat în Irlanda. La rândul său, acest holding deține societățile din România, Germania , Spania, etc. Cum circulă banii? Societatea din România plătește holdingului licențele de funcționare, trainingurile operaționale, proprietatea intelectualșă, alte cheltuieli, s.a.m.d. La fel fac și celelalte companii deținute în Europa. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că toate societățile trebuie să funcționeze „crystal clear” din punct de vedere legal și contabil. Absolut totul trebuie să fie înregistrat și controlabil până la ultimul cent. Nu ai de ce să faci potlogării. Holdingul din Irlanda, de asemenea, are cheltuieli pe care le plătește Societății 3, transferându-și cam totul către Societatea americană. De-aici se ajunge la firma mamă, de unde poți beneficia de bani fără să plătești nimic.
Cu alte cuvinte, în loc să fii călcat în picioare și jefuit de o legislație tembelă, acum stai relaxat. Ce se întâmplă dacă, abuziv, se dă atacul asupra firmei tale din România? Pur și simplu, o izolezi și, mai târziu, poți veni în România printr-o altă firmă al cărei acționar și administrator este o firmă din Bulgaria. În general, acest gen de structură îți permite să acționezi în legislații tembele fără să riști inutil banii. Pur și simplu deschizi acolo o societate prin intermediul unei alta și de băgat bagi banii „cu țârâita”, limitându-ți expunerea. De asemenea, te asiguri să scoți banii din acea legislație „în timp real”, astfel încât să nu ai sume mari inutil blocate acolo.
Imaginați-vă următorul scenariu: folosești țara X ca platformă de producție. Tehnologizarea și investiția o faci prin intermediul unei firme externe care închiriază firmei din țara X echipamentele necesare producției. Astfel, în acea țară, ai doar o firmă care e angajator, dar lucrează pe echipamentele firmei externe, căreia îi plătește chirie, mentenanță, instruire, service s.a.m.d. Totul, desigur, se face prin intermediul unor contracte cât se poate de legale. De asemenea, firma beneficiar(care poate fi diferită de cea care închiriază echipamentele) trimite în țara X doar banii necesari producției și plății de salarii, plus un profit insignifiant. Producția, care ajunge la firma externă, poate fi revândută în țara X dacă este nevoie, dar acolo, acum, ajunge nu de la producător, ci de la entitatea externă. Astfel îți optimizezi la maxim finanțele.
Mă rog, cred că am fost destul de explicit. De-aici înainte puteți să dezvoltați singuri structuri cât se poate de complexe care optimizează banii într-un mod absolut legal. În acest mod te vei bucura de o structură transparentă(pentru tine) prin intermediul căreia vei acționa exact la fel cum o fac marile multinaționale.
Și-acum, înainte de a pune punct pentru azi, să vă mai atrag atenția asupra câtorva alte legislații care se pot dovedi interesante când acționați în alte zone de pe Pământ.
Mauritius
Este o platformă ideală de unde poți porni investițiile în Africa. Ai impozit pe profit de 3%, dar poți să ajungi la 0%, în funcție de tipul de companie. Dividendele primite de la companiile deținute în Africa sunt neimpozabile, nu ai impozit pe câștig de capital, nu ai impozit pe dividende distribuite acționarilor nerezidenți. Are tratate de evitare a dublei impozitări cu mai multe țări Africane(Kenya, Nigeria, Africa de Sud, Zambia, Uganda, etc.), un sistem juridic hibrid(common law+drept francez) și o reputație bună în afaceri(adică nu ești văzut ca un dubios care vii din zone obscure ale planetei). Mauritius pentru Africa este cam ca Irlanda pentru Europa.
Dubai
Zona este ideală pentru optimizare globală, dacă nu vrei să acționezi din SUA. Însă, în ceea ce privește Dubaiul, se fac foarte multe confuzii deoarece nu se înțelege diferența dintre Offshore și Free Zone. Să vă explic.
Poți avea o companie offshore în Dubai prin intermediul căreia să-ți optimizezi câștigurile la nivel global sau, dacă vrei, pentru zona Asia-Pacific. În general funcționează după aceleași reguli. Ceea ce trebuie însă să înțelegi este că o companie offshore nu-ți dă drept de rezidență în Dubai. Pentru așa ceva ai nevoie de o companie în Free Zone.
Confuzia dintre Free Zone și Offshore vine de la faptul că ambele tipuri de companii nu îți dau dreptul să activezi în UAE, dar e o diferență fundamentală între ele. Companiile din Free Zone sunt firme fizice, cu birou și raportări financiare. De asemenea, dacă depășești 375 000 AED/an, devii plătitor de TVA. Ai costuri mai mari în FZ deoarece plătești licențe, viză, chiria sediului, etc. Ai declarare UBO obligatorie. Deci o birocrație ceva mai mare și costuri simțitor mai mari. Și-atunci de ce să te încurci?
Ei bine, activarea în Free Zone este idală pentru freelanceri, consultanți, activități de import/export s.a.m.d. În plus, dacă ai o firmă în Free Zone ai acces la cont corporatist foarte ușor(în offshore controalele sunt mult mai stricte) și, în plus, totul vine la pachet cu dreptul de rezidență. Practic acesta este motivul pentru care mulți IT-iști aleg companii în FZ.
Fac o paranteză întrucât mulți m-au întrebat ieri de ce nu am menționat Dubai ca zonă posibilă de stabilire. Sunt câteva chestii destul de deranjante. Prima și cea mai nasoală este … vara. Nu știu dacă ați nimerit vara pe-acolo, dar e groaznic. Sari din aer condiționat în aer condiționat cu pauze prin cuptorul de afară. E copleșitor. Cea de-a doua chestie deranjantă e fluiditatea zonei. La ce mă refer? Practic toată lumea doar tranzitează Dubaiul, nu rămâne acolo. Dacă ai copii, cu siguranță le vei găsi grădinițe sau școli foarte bune, dar așteaptă-te ca, de la un an la altul, să aibe alți colegi și chiar alți profesori. Lumea stă doar temporar în Dubai și nu știu dacă te poți adapta.
Singapore
Altă platformă pe care unii o consideră populară. Ideea e că Singapore e din altă categorie. Personal nu văd avantaje, prețurile sunt destul de piperate, iar societatea este destul de închisă. Deținerea unei firme nu-ți dă drept de rezidență. Pentru asta trebuie ca firma să te angajeze director, iar angajarea trebuie justificată serios. Mie, personal, Singapore mi se pare un teritoriu destul de ciudat, dar în anumite scenarii poate fi destul de interesant. Nu mai pierd acum timp întrucât aici discuția putem să o facem cu exemple concrete, de nivel destul de înalt din punct de vedere al complexității sau a capitalului implicat.
Hong Kong
În mare, condițiile offshore din Hong Kong sunt similare celor discutate până acum. Avantajul său este că e ideal ca platformă offshore pentru China. În plus, are o reputație impecabilă de business la nivel internațional. Atenție însă că nu este implicită scutirea de impozit, ci trebuie să aplici explicit pentru Tax Exemption on Offshore Profits(cerere formală către autorități, justificată cu documente relevante). Ai însă un acces facil la piața chineză, funcționează common law, sistemul bancar este solid și educația de business e impecabilă.
De reținut este faptul că firma din Hong Kong trebuie auditată anual, indiferent dacă este sau nu activă!!! De asemenea, deținerea unei firme nu vă dă drept de rezidență. Condițiile pentru rezidență sunt cumva similare celor din Singapore
OK, a venit momentul să pun punct. Probabil ați înțeles schema. Am folosit un limbaj cât se poate de simplu, pentru a putea fi înțeles chiar și de cei care nu au bazele domeniului. Mâine am un ultim episod din această serie, care e non-tehnic și mai mult ideologic. Pe scurt, ca să vă fac curioși, o să vă spun că mâine îmi propun să intru în politică. Nu mă înjurați încă. Așteptați să vedeți despre ce e vorba!
P.S. Aș dori ca materialul de față să fie disponibil doar cititorilor mei direcți și celor de pe canalele mele oficiale. De aceea vă rog SĂ NU-L DISTRIBUIȚI! Puteți însă să-l copiați pentru uzul vostru propriu întrucât e posibil ca în câteva zile să-l ascund. Mulțumesc pentru înțelegere!
https://trenduri.blogspot.com/2025/05/ghid-de-bejanie-2.html
De data asta chiar nu e glumă. Sunt sătul la fel ca fiecare dintre voi de imbecilii care au pus stăpânire pe țară. De la o sesiune de alegeri la alta constatăm că indivizi din ce în ce mai proști ajung să pună mâna pe putere. Și e logic să se întâmple așa: statul, conceput în felul în care îl cunoaștem, e gândit special pentru a reduce totul la „un numitor comun”. Astfel, alegerile sunt prilejuri prin intermediul cărora de ieșit ies, întotdeauna, cei mai proști dintre participanți. Iar dovada o aveți inclusiv la actuala sesiune de alegeri.
Ce ascunde în spate toată tevatura? Un mecanism infernal prin intermediul căruia, indiferent cine e ales, de condus conduce o mână nevăzută. Unii îi spus „sistemul”. Eu îi spun „Securitatea”. Puțin contează cum o numim, certitudinea e că, la umbra unui stat așa-zis democratic, o putere coruptă își face de cap. Asta nu se întâmplă de ieri-de azi, ci de o grămadă de vreme. Astfel, ca orice putere stagnantă, și această putere, chiar dacă e ascunsă, ajunge să se ramolească, să se tembelizeze. Chestiune care se vede clar din căderea generală a societății și din căderea celor pe care puterea din umbră îi scoate în față. Imaginați-vă că într-o vreme îl aveam pe Iorga la conducerea țării, personalitate de talie mondială, un erudit desăvârșit. Acum îl avem pe Pledoiu. Sau pe Bolovan. Sau pe Jegușor. Nu e ciudat?
Semnele sunt clare, dar cel mai clar lucru e faptul că orice om care își permite o minimă judecată are din ce în ce mai puține șanse. Mai mult, rămânând în continuare în contact cu o asemenea societate toxică, riscă să se prostească. Așa cum s-au prostit cei de lângă tine, cu care în alte vremuri schimbai idei și aveai discuții interesante. Nu ți se pare că, parcă peste noapte, toți aceștia s-au transformat în niște proști notorii? Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Așa a fost programat totul, așa se întâmplă.
Înainte de a trece mai departe, lasă-mă să-ți arăt ce urmează să se petreacă. Nu, nu se va rezolva nimic! Nici din punct de vedere fiscal, nici din punct de vedere moral, de fapt din niciun punct de vedere! Jegușor – noua vedetă a Securității – e un Burleanu politic(urmașul Plăvanului, alt burlean politic), pe care-l vom vedea producând căderi tragice ale întregii țări. Datoriile vor crește, deficitele se vor adânci. Și asta în ciuda sacrificiilor care se vor face. Lumea va sărăci. De ce? Pentru că cei de la butoane sunt proști.
Ca să înțelegeți adevărul trebuie să vedeți o realitate, anume că, în termeni de PIB denominat în aur, la ora actuală suntem sub PIB-ul lui Ceaușescu! Dar au trecut 35 de ani! Și noi nu ne-am mișcat? Mai rău, am scăzut teribil! Dacă România ar fi funcționat nu excepțional, ci doar normal, la ora actuală ar fi trebuit să avem un PIB de peste 1 trilion EUR! OK, poate vi se pare exagerat. Dar peste 0.5 trilioane EUR ar fi fost de bun simț. De ce nu s-a întâmplat asta? Pentru că … prostie.
Să vă mai explic ceva: genialii ăia care au furat banii lui Ceaușescu – de fapt banii țării din conturile elvețiene – au fost atât de proști încât au reușit să transforme până azi acei bani, în termeni reali, în mai mai puțin de un sfert din banii pe care i-au furat. Averea lui Voiculescu este, în termeni reali, maxim jumătate din cât avea în anii 90. De altfel, vedeți limpede care-au fost „geniile vremii”: unii precum Voiculescu, Șucu, Cataramă, Adamescu s.a.m.d. Cei pe care-i credeți pricopsiți sunt, în realitate, niște neica nimeni cărora banii li se scurg printre degete. Vă pot da exemple cu duiumul!
Și totuși, ne merge mai bine decât atunci, nu-i așa? Evident. Am uitat să vă spun liantul secret al fericirii noastre: împrumuturile. Aveți electrocasnice, mașini și cutii de chibrituri în care să locuiți „pentru că împrumuturi”. Statul se împrumută în neștire. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că adevărații hoți au avut nevoie de liniște. Și, prin „deschiderea robinetului”, au anesteziat pacientul. Când vezi oameni ieșind din supermarket cu coșurile gemând de inutilități, ai imaginea clară a anesteziei. Acesta a fost prețul pe care puterea din umbră l-a acceptat pentru a-și vedea în liniște de furtișaguri.
Dacă însă tragem linie, vom înțelege: la 35 de ani de la Revoluție avem un PIB de cel puțin două ori mai mic decât ar trebui să fie(eu zic de patru ori!), iar pentru această contra performanță ne-am mai împrumutat „la oficial” vreo 60% din PIB(cifra reală o veți afla spre sfârșitul anului)! De ce? E o singură explicație: DIN CAUZĂ DE PROSTIE!
Am spus-o cu subiect și predicat: ultimele alegeri ne-au demonstrat ceva cât se poate de logic: în România puterea nu mai poate fi câștigată prin metode democratice. Atunci cum? Să ne revoltăm, să ieșim cu furci și topoare? Aiurea, abia așteaptă așa ceva! Oricând Securitatea vrea să dea un exemplu bun pentru toți ceilalți. Deci? Soluția e alta, una adevărată, nu jucării. Una politică, adevărată.
De data asta chiar îți propun ceva concret: să mi te alături ca să luăm puterea! Am nevoie de vreo 2000 de oameni. Asta e chestia cea mai simplă. Vestea proastă e că fiecare dintre acești 2000 de oameni ar trebui să aibă cam 100 milioane fiecare. De EURO, nu de lei! Știu, veți spune că sunt nebun. Poate că așa e, dar stați să înțelegeți care-i treaba deoarece e o nebunie chiar mai mare decât ceea ce credeți acum. Însă sunt ferm convins că e perfect realizabilă. Știu, sunt nebun.
Chestiunea e simplă: dacă m-ar fi chemat George Simion, v-aș fi chemat să facem o manifestație la care să strigăm precum la galerie: „Un, doi, trei/ Ne pișăm pe ei!”. Spre deosebire de el, eu prefer acțiunea: așadar, de ce să strigăm, de ce doar să afirmăm treaba asta? Hai s-o facem! Fizic, nu verbal!
Și, ca să înțelegeți „poza”, ar trebui să știți ce se pregătește: în principal, cam tot ce vedeți a fi „societate democratică” se va zdrobi sub povara datoriilor. Astfel încât, imbecilii de la putere vor trebui să cedeze. Cum? Exact cum le-a spus Merkel grecilor: „Să-și vândă din insule!”. Fix la asta se va ajunge.
La ora actuală, în SUA sunt grupuri de lobby care lucrează pentru companii care vor să-și înființeze pe teritoriul SUA entități cu legislație privată. Adică, în momentul în care intri acolo, drepturile tale de cetățean american se suspendă, acestora luându-le locul ceea ce dictează compania care deține așezarea. În scurt timp, modele similare vei vedea peste tot în lume. De ce? Pentru că asta se dorește, așa a fost gândită întreaga farsă democratică!
România? Părerea mea e că va fi unul din multele state eșuate. O lași acum săracă și proastă, o vei găsi și mai săracă și și mai proastă, conform zicerii. Pe moment România e târfa francezilor care vor s-o sece de bruma de resurse pe care o mai are. Și de secat o vor seca! Iar toți proștii care i-au servit pe francezi se vor trezi într-o bună dimineață că nu au ce pune pe masă și vor urla de foame. Da, ei, stăpânii locali cei proști! Practic, de regăsit vei regăsi România sub forma unei pârloage. Ăsta îi e destinul. Și-atunci o vei putea cumpăra, pur și simplu. Pe ea sau bucăți din ea. De aceea e nevoie de capital. Acum, ce să spun: fereastra e destul de strâmtă. Părerea mea e că în 10-15 ani totul va fi praf. Cam atunci se va pune problema dacă va fi cineva interesat să ia pârloaga pe persoană fizică. Cu sau fără proști, că așa se va da. Iar atunci se va pune problema dacă ai sau nu capitalul.
Rețineți ceea ce vă spun ca să nu aveți surprize. Statul român va pârâi din toate încheieturile. Luați-vă adio de la pensii. Nu se vor mai da! Așteptați-vă ca sistemul medical să pice în integralitatea sa. Nu va mai avea finanțare. Întreg statul va muri, iar în urma sa vor rămâne câteva bande care vor avea arme și muniție. Ăsta este viitorul! Fără glumă.
Ceea ce înseamnă că trebuie să iei măsuri. Primul element de care trebuie să ții cont este probabilitatea extrem de mare de a fi aruncați într-un război. Ce vor să facă francezii acum? O separare a țării în două: vechiul regat cedat în urma unui război, Transilvania la exploatat și eventual de ținut după armistițiu dacă mai sunt ceva resurse. O parte din iobagii de-acolo se vor bucura, dar ceea ce nu înțeleg e că asta se va întâmpla după ce ei vor fi oale și ulcele, pe undeva pe vreun câmp de război. Cam asta e perspectiva și motivul pentru care am scris prima parte a ghidului: indiferent de ceea ce ce faci, trebuie să iei în considerare o variantă de fugă din calea războiului, să nu devii prostește carnea de tun a francezilor!
Asta însă nu exclude securitatea ta financiară, chestiune care a fost tratată în partea a doua a ghidului. Ce trebuie să înțelegi e simplu: în cazul unui dezastru – care deja e previzibil – trebuie să salvăm viețile oamenilor. Nu trebuie să ajungem ca Ucraina, o națiune de femei disperate, gata de împuiat de orice neam de împrumut. Dar, presupunând că se va evita dezastrul unui război, România tot se va prăbuși pentru că asta e direcția. Aici vine partea a doua, anume securitatea financiară. Și nu doar atât, ci inclusiv capacitatea de a ne recupera țara.
Schema pe care v-am expus-o în articolul trecut nu a fost o simplă chestie „mișto”. A fost un element esențial de care trebuie să ții cont. Pentru că asta va face diferența între a fi muritor de foame sau stăpân de țară.
Așadar, care-i „programul meu politic”? Are doar un punct care-i esențial: apucă-te de făcut bani! Salvează-ți banii pe care-i ai aici, astfel încât să nu fii jefuit de non-programul jegușorilor și pune-te pe făcut bani! Îndemnul se adresează tuturor. Ai până în 30 de ani? Pentru tine e cel mai simplu: pune-te pe făcut bani, nu-ți mai pierde o clipă ca angajat deoarece ai posibilitatea să riști și, indiferent de unde ai cădea, mai mult decât să te zgârii n-ai ce păți!
Ai între 30 și 60 de ani? Alocă-ți progresiv timp ca să faci bani, până când asta îți va ocupa 100% din timp. Atunci vei fi independent. Știu, pentru tine e cel mai greu, ai probleme, ai copii, simți că o iei razna. Dar nu ai altă șansă decât să ieși din capcana șobolanului. Gândește cât se poate de pragmatic: NU VEI AVEA PENSIE! VEI MURI CA UN CÂINE! Vrei asta? Ia-o ușor, ia-o de la zero, alocându-ți progresiv timp pentru a face bani. Nu trebuie să riști! Învață, crește, iterează până ajungi să scalezi. Înțelege esența și rupe-te de ceea ce faci, devenind independent! Chiar dacă ai impresia că ești limitat de timp, atât îți spun: n-ai habar cât timp ai! S-ar putea să fie mai mult decât îți imaginezi tu. Și dacă va fi așa, oare nu vei regreta că n-ai luat decizia corectă?
Dacă ai peste 60 de ani? Gândește-te că ai din ce în ce mai mult timp liber și că, dacă ești într-o formă fizică decentă, poți face același lucru ca și ceilalți! Însă, în același timp, mai poți face ceva: bate-ți la cap copiii și nepoții să o ia pe calea făcutului de bani, adică a independenței. De ce? Pentru că asta-i va salva pe ei, pe tine și pe noi ca națiune.
Care-i „programul meu politic”? Simplu: FĂ BANI! Vom avea nevoie de ei ca să ne cumpărăm țara! Vorbesc cât se poate de serios: sunt ferm convins că, la un moment dat, va trebui să o cumpărăm fizic. Țara sau o bucată din ea, cu sau fără proștii care-o populează. Știu, e cinic, dar asta e realitatea!
Avem o problemă istorică: dacii erau neînfricați, dar aveau mania trădării. Trădau destul de ușor, de aceea trădarea era pedepsită capital. Ce s-a petrecut în tranziția de la daci la români? Ne-am mai ales cu o altă belea: servilismul, dorința de a fi în slujba cuiva, de a servi pe cineva, de a ne vinde gratis ca sclavi. Treaba asta e obligatoriu s-o curățăm din noi! Nu știu cum e cu trădarea, dar servilismul, psihologia de sclav, capul plecat s.a.m.d. nu pot fi învinse decât într-un singur mod: devenind stăpân. Și nu poți deveni stăpân decât demonstrând că ești stăpân, adică fiind pe picioarele tale.
Cred că ați înțeles esența acestei proclamații. Dacă vreți o țară, trebuie să aveți bani s-o cumpărați! Acum înțelegeți că NU AVEȚI O ȚARĂ în alt mod, sperând la „schimbări din interior”! Asta nu e țara noastră, ci țara unor proști. Poate vi se pare o nenorocire. Serios? Iată prima lecție: învață să gândești ca un om care face bani înțelegând că, în esență, ASTA E O OPORTUNITATE! Cu atâția proști, e facil să faci bani. Iar proștii sunt peste tot: UE e plină de proști, America e plină de proști, lumea e plină de proști! Oportunitățile sunt imense: RIDICĂ-TE!
Poate crezi că visez prea mult și că nu va fi așa, în sensul în care România nu va ajunge de vânzare, la tarabă. OK, dar dacă în urma acțiunii la care te îndemn vei ajunge independent total de oricine și orice, oare asta nu va fi un lucru bun? Dar eu îți spun cât se poate de clar: în 10-15 ani voi avea nevoie de tine ca să cumpărăm țara. Pe persoană juridică!
https://trenduri.blogspot.com/2025/05/am-decis-sa-intru-in-politica-iar.html
ApreciazăApreciază
geo
Te rog nu mai pune comentarii atat de lungi. Nici nu le pot citi.
Cand citezi, pune un fragment ce-l consideri edificator, apoi indici link-ul unde se poate citi integral.
ApreciazăApreciază
Ok
ApreciazăApreciază
Aplicatia Rumble a disparut din magazinul Google pentru telefoanele cu Android, unde apare mesajul ca nu e disponibila la noi in tara. Platforma video cu peste 75 de milioane de utilizatori e un concurent pentru YouTube (detinut de Google) care are lunar 2,7 miliarde de utilizatori.
In Rumble au investit si oameni din administratia Trump ca Peter Thiel, JD Vance si Vivek Ramaswamy. Firma gazduieste si serverele cloud pentru platforma de socializare a lui Donald Trump, Truth Social. Pe ea sunt prezenti atat apropiati ai presedintelui american ca Steve Bannon si Sean Hannity, dar si critici ai lui. Rumble a crescut mai ales in pandemie, cand a permis perspective diferite de cele oficiale, cum ar fi canalul lui Del Bigtree. Date fiind investitiile cercurilor republicane in ea, s-a speculat ca Rumble e o forma cu ceva mai multa libertate de exprimare decat YouTube, dar mai putina decat Bitchute, Odysee, Telegram sau Gab. (Doar primele doua sunt destinate clipurilor video lungi.)
E neclar daca restrictia e doar in România sau in toata Uniunea Europeana. Pare a fi indisponibila in Norvegia, dar disponibila in Marea Britanie. In Brazilia a fost blocata cu mai multi ani in urma si in Rusia in urma cu un an, dupa ce a refuzat sa aplice masurile de cenzura cerute.
Tot anul trecut, fondatorul macedonean al Rumble, Chris Pavlovski, a anuntat ca paraseste Uniunea Europeana dupa arestarea patronului Telegram in Franta, rusul Pavel Durov. Acesta din urma a dezvaluit saptamana trecuta ca seful unui serviciu secret din Franta, pe care l-a numit, a facut presiuni asupra lui sa excluda de pe Telegram „voci conservatoare românești”. (Nu stim cine ar fi fost acelea.) Durov s-a aratat chiar dispus sa depuna marturie in fata autoritatilor din România in acest sens.
Declaratia lui a fost folosita de George Simion in contestarea rezultatului turului 2, respinsa azi de CCR. Finalistul alegerilor prezidentiale a acuzat ingerinte din partea Frantei si Republicii Moldova, similare celor care au servit ca pretext pentru anularea alegerilor din decembrie anul trecut. Influenta unui „actor statal” asupra TikTok si impactul concret asupra votului din noiembrie sunt o teorie a conspiratiei pe care au pedalat numerosi politicieni, ziaristi si oficiali in ultimele luni, fara dovezi convingatoare. Un singur om a fost arestat, Bogdan Peschir, pentru dedicatiile platite unor realizatori de continut de pe TikTok, fara a se proba ca ar fi avut legaturi cu vreun stat sau ca a rasturnat in acest fel impactul campaniilor facute de restul partidelor prin televiziuni, panotaj si online, pe sume mult mai mari. Ulterior s-a aflat si ca PNL a platit o parte din influencerii de pe TikTok intr-o bizara campanie pentru Nicolae Ciuca.
Uniunea Europeana a blocat mai multe pagini de presa din Rusia in ultimii ani si a amenintat cu blocarea platformei chinezesti TikTok. Ar fi un semn interesant daca ar alege sa restrictioneze si platforme americane apropiate de actuala administratie, ca Rumble si X, a lui Elon Musk. Spre deosebire de Telegram, Rumble nu are o versiune ce se poate descarca separat, in afara magazinului Google. Dar poate fi vazut in browser, iar pentru descarcarea aplicatiei in telefon se poate folosi un program VPN, care simuleaza ca accesul se face din alta tara, cum ar fi VPNfy.
https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid02HowNRdM7mG1g5UxwCxgqqGS1rpfktJPgwH5tz2QcEXjSuV4Q9W7kwttYaetHexJ1l
ApreciazăApreciază
A inceput eliberarea noilor buletine cu cip-biometrice.
Ca de obicei, bor tace.
Parintele Justin despre actele electronice:
“Acest cip este premergător peceții antihristice. Ce creștin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist?”
Si pentru ca dupa actele cu cip urmeaza implantul de cip, adica insemnarea,
ApreciazăApreciază
https://mariustuca.ro/actualitate/nicolas-lerner-seful-spionajului-francez-a-facut-o-vizita-in-romania-in-plina-campanie-electorala-74917.html
https://m.activenews.ro/stiri/Nicusor-Dan-a-evoluat-alaturi-de-finul-lui-Coldea.-Prima-vizita-a-presedintelui-validat-de-CCR-a-fost-la-un-ONG-cu-epoleti-din-care-fac-parte-Radu-Ioanid-Dan-Dungaciu-Sergiu-Celac-sa.-Prioritatile-fostului-oengist-CONTROLAREA-INTERNETULUI-197441
ApreciazăApreciază
Despre așa-zisul independent Nicușor Dan, omul sistemului.
https://x.com/GPiperea/status/1925592831650893830
Ministrul educației, Daniel David a spus că profesorii vor deveni titulari după ani de lucru pe perioadă determinată și teste și că, ulterior testelor vor putea rămâne titulari pe post, dar nu până la pensie. Iată o modalitate “educată” de a da afară profesori indezirabili.
https://x.com/GPiperea/status/1925049401711464705
Și, totuși, altcineva a fost acuzat că dă afară bugetarii.
https://x.com/GPiperea/status/1925049511337955417
https://x.com/GPiperea/status/1924505574651109789
ApreciazăApreciază