După șase luni de nebunie, poate reîncepem să ne gândim la Apocalipsă
In general, treaba sta exact cum a descris-o Sfantul Teofan Zavoratul:
“Moartea tot o mai așteaptă câte unul; dar ziua Domnului, mai nimeni”
Din pacate, in ultimele sase luni de nebunie electorala chiar si dintre putinii care se mai gandeau la Apocalipsa au fost unii care au trecut aceasta preocupare in plan secund sau poate chiar au visat cai verzi pe pereti cum ca ne vor scapa de dracu’ te miri ce salvatori votati la urne, cu toate ca ni s-a explicat clar cum ca:
Acum, dupa ce s-au terminat alegerile, poate ne revenim.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
În această zi, prăznuirea vieţii şi pătimirii sfinţilor martiri
Constantin Vodă Brancoveanu şi cei patru fii ai săi: Constantin,
Ştefan, Radu şi Matei şi a sfetnicului Ianache Văcărescu
Istoria românilor este dominată, la sfârşitul veacului al XVII-lea şi primele decenii ale celui următor, de puternica personalilate a voievodului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. Îndelungata sa domnie, începută la 29 octombrie 1688 şi încheiată în mod tragic în anul 1714, în ziua de 15 august, corespunde unor importante prefaceri economice, sociale, politice şi culturale. Timp de mai bine de 25 de ani, în condiţiile accentuării decăderii Imperiului Otoman şi ale sângeroaselor războaie care angajau marile puteri din vecinătatea hotarelor ţării, el a reuşit să se menţină în scaunul domnesc şi să transforme Ţara Românească într-un important centru diplomatic european, ca şi într-unul de luptă împotriva jugului otoman. După cum a existat o epocă a lui Mircea cel Bătrân, a lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Viteazul sau a lui Matei Basarab, prin amploarea faptelor lor politice sau militare, aşa a existat şi una a domniei lui Constantin Brâncoveanu. Ea se deosebeşte însă de celelalte epoci prin natura metodelor politice. Cu Constantin Brâncoveanu se încheia ciclul voievozilor războinici. El a adoptat politica negocierilor diplomatice şi a stabilirii de relaţii personale cu conducătorii importanţi ai lumii de atunci. Prin educaţia şi prin formaţia lui politică, în care a continuat pe unchii săi, Şerban Cantacuzino şi stolnicul Constantin Cantacuzino, noul domnitor, el însuşi „împodobit cu învăţătură”, a trăit din plin conştiinţa unităţii poporului român, indivizibil în întreg spaţiul Daciei de odinioară. El nu a deosebit pe românii din Ţara Românească de cei din Moldova sau din Transilvania şi a căutat, în limitele posibilităţilor, să se ocupe de poporul român în integritatea lui, căutând să menţină autonomia Ţării Româneşti, să apere naţionalitatea românilor din Transilvania şi să aibă relaţii cât mai strânse cu domnitorii de la Iaşi. Noul domnitor era, cum îl caracterizează cronicarul, „cu daruri vrednice împodobit”, a îngriji ţara cu „adâncă pricepere şi înaltă priveghere”, „cu blândeţe şi răbdare”, izvorâte din „înţelepciunea şi multa bunătate” pe care i-o dăruise Dumnezeu. Trupul lui Şerban Cantacuzino zăcea neîngropat, când boierii, cu mitropolitul Teodosie şi cu Patriarhul Ecumenic, Dionisie al IV-lea Seroglanul (Muselinul), se adunaseră la sfat „să aleagă un nou domn”. „Şi făcură socoteală că Constantin logofătul Brâncoveanu este neam de al lui Matei-vodă şi are şi alte bunătăţi, blândeţe şi altele; să-l ridice pre dânsul domn, ca şi om este în vârstă, de va putea chivernisi domnia cum se cade, în vreme ce este ţara ocolită de oşti şi de primejdii … Şi aleseră pe Constantin logofătul Brâncoveanu să le fie domn şi să ridicară cu toţii din curtea domnească şi merseră la mitropolie, unde este obiceiul a să pune domnu şi îndată ce au sosit acolo au strâns oştile şi au trimis un boiariu de au chemat pe Constantin logofătul Brâncoveanu de la curte, că rămaseră acolo. Şi poruncind să aducă comisai al doilea cal domnesc. Şi îndată ce sosi acolo ziseră cu toţii: „- Logofete, noi cu toţii pohtim să ne fii domn”. El zise: „- Dar ce aş vrea eu cu domniia de vreme ce ca domn sunt la casa mea; nu-mi trebuieşte să fiu”. Iar ei ziseră: „- Ne rugăm, nu lăsa ţara să intre alţi oameni sau răi, sau nebuni să o strice, ci fii!” „Şi-l luară de mâini şi-l împingeu de spate. Şi acolea fiind şi un capegiu împărătesc pentru trebi împărăteşti, îl dusease şi pă el la mitropolie şi duseră caftan la capegi-başa al Împăratului, de l-au îmbrăcat cu caftan, şi intrară în biserică, de i-au citit moliftele de domnie, şi au mers de i-au sărutat toţi mâna”. Cum spune cronica, Constantin Brâncoveanu era, după tată, boier din neamul lui Matei Basarab, din satul Brâncoveni, fostul judeţ Romanaţi. Bunicul său, Preda vornicul, fiul lui David din Brâncoveni, fusese căsătorit cu nepoata de soră a lui Matei Basarab, „de unde raţiunea pentru care Constantin Brâncoveanu se considera coborâtor din Basarabi”. Fiul lui Preda Vornicul este Papa postelnicul, tatăl domnitorului, care se căsătorise cu Stanca, una din fiicele postelnicului Constantin Cantacuzino, ginerele lui Radu Şerban, înrudit cu Mihai Viteazul, şi care au avut şase feciori, toţi mari dregători, unul dintre ei, Şerban, ajuns domn, altul stolnicul Constantin, cel mai învăţat boier al vremii sale. Prin poziţia pe care o avea în stat, prin averea pe care o stăpânea, prin însuşirile sale intelectuale şi morale s-a impus în faţa tuturor, „mai ales că nu avea duşmani şi era privit cu simpatie de majoritatea reprezentanţilor clasei dominante”. El n-a urmărit domnia şi n-a dorit „jugul acesta asupra domniei mele”. A acceptat-o însă la rugămintea şi la cererea sfatului de obşte al ţării: ” – Ne rugăm nu lăsa ţara să intre alţi oameni, sau răi, sau nebuni să o strice, ci fii!”. Şi Constantin Brâcoveanu s-a dovedit cu adevărat domn creştin al Ţării Româneşti, un sfert de secol, ridicând numele ei în veşnicia istoriei. Profitînd de liniştea de la hotare, noul ales va pune temelia mănăstirii Hurezi. Cu toate greutăţile întâmpinate şi cărora a trebuit să le facă faţă cu tact, cu perspicacitate, cu răbdare şi cu înţelepciune, Constantin Brâncoveanu a ctitorit epoca cea mai strălucită a culturii noastre vechi româneşti. Dar mai presus de toate, el şi-a încununat fruntea, a lui şi a celor patru feciori şi a lui Ianache Văcărescu, primul său sfetnic şi dregător, unchiul soţiei sale, cu nimbul sfânt al muceniciei pentru credinţa ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în faţa călăului. După cum îl caracterizează Nicolae Iorga, Constantin Brâncoveanu „a ştiut, în curs de un sfert de veac, să servească pe turci, de nevoie, fără să părăsească nici un drept al ţării sale; a ştiut să înlăture stăpânirea necondiţionată a creştinilor, austrieci, poloni, ruşi, asupra pământului românesc; a ştiut să lege de muntenii săi, prin legături culturale şi politice, Moldova; a ştiut, chiar după ce legăturile politice cu Ardealul au fost rupte, să păstreze încă pe acelea ale culturii cu acest pământ. Şi, în acelaşi timp, prin acea largă operă de cultură răsăriteană, de cultură în toate limbile Răsăritului, prin găzduirea fruntaşilor bisericeşti ai Orientului, patriarhi, mitropoliţi, dascăli, prin operele lui de ctitorie la toate „locurile sfinte”, el a ştiut, faţă de regiunile siriene, arabe, caucasiene supuse ori vasale turcilor, ca şi faţă de grecitatea europeană, să înlocuiască pe împăraţii bizantini de odinioară, ca urmaş legitim al cărora era privit. Domn autonom în ţara lui, înconjurat cu prestigiul superior al cesarilor constantinopolitani ai lui Constantin cel Mare, în întreaga lume a Orientului, aceasta a fost situaţia lui Constantin Vodă Brâncoveanu”. Drumul de mărire al voievodului a urcat sfârşitul domniei lui în calvarul Golgotei, unde a băut din paharul cu oţet şi fiere al pătimirilor… Trădarea îşi făcuse loc în sufletele Cantacuzinilor, rudele voievodului, porecliţi şi Seitaneştii, încă din 1707. Voievodul era străin de urzelile complotului Cantacuzinilor şi-şi vedea de treburile domniei. Fiind convins că poziţia sa era consolidată. „El avea, cum scrie Del Chiaro, o fire atât de blândă încât nu credea niciodată că ar putea fi trădat”. În primăvara anului 1714, situaţia voievodului s-a înrăutăţit când a venit ca vizir Gin Ali Paşa, un nebun, cum îl caracterizează Nicolae Iorga, care credea că putea reface prestigiul imperiului prin vărsare de sânge. Un doctor grec, Anton Corai, care fusese unul din medicii domnitorului la Bucureşti, aflând întâmplător de planul vizirului de a-l prinde şi de a-l ucide pe Brâncoveanu şi familia lui, i-a scris imediat în taină, dar acesta n-a voit să-i dea crezare, fiind convins că loialitatea sa faţă de Poartă nu-i putea fi pusă la îndoială. „Iar turcii, spune Cronica anonimă, cu sfaturile Saitaneştilor, atuncea au găsit vreme, când era domnul în Bucureşti, şi fără nici o grijă şi au trimis cu taină mare pe imbrohorul cel mare al împăratului şi pe Mustafa Aga Capigi-Başa ca să-l prinză şi să-l ducă cu toată casa lui şi cu toţi ginerii la Ţarigrad”. În ziua de 24 martie 1714 într-o marţi din Săptămâna Patimilor, a sosit la Bucureşti capugiul Mustafa Aga, însoţit de 12 ciohodari înarmaţi cu iatagane şi pistoale. Capugiul, care era o cunoştinţă veche a voievodului, anunţase că era numai în trecere prin Bucureşti spre Hotin, spre a nu da de bănuit planul său. A doua zi, el s-a prezentat la Curte, pentru a fi primit de domn, care l-a întâmpinat ceremonios înconjurat de marii boieri, în sala divanului, adresându-i vorbe prietenoase, în limba turcă. Ca răspuns, Mustafa Aga a scos năframa de mătase şi a pus-o pe umărul domnului, spunându-i că, fiindu-i vechi prieten, regretă că tocmai el a primit porunca împărătească de a-l declara mazilit şi a-l duce, cu toată casa, cu fiii şi ginerii săi, la Constantinopol. A urmat citirea firmanului, declarându-l hain, cu poruncă adresată boierilor să ia pe Constantin Brâncoveanu, pe fiii şi pe ginerii lui în paza lor, până când vor fi preluaţi de imbrihorul cel mare, care aştepta la Giurgiu cu 400 de ieniceri, iar în caz de nesupunere ţara va fi trecută prin foc şi sabie de 12 000 de turci care aşteaptă la hotarele ei. În atmosfera de groază, nimeni nu s-a opus, nimeni n-a schiţat un gest de apărare. Trimişii turci şi complicii lor, Cantacuzinii, răspândiră zvonul în oraş că, în caz de răscoală, Bucureştiul va fi pârjolit de către turcii care se apropiau de capitală. S-au luat măsuri pentru izolarea întregii familii domneşti de boieri şi de slujitorii curţii. Cămările domneşti au fost scotocite şi jefuite, fiind confiscate toate bunurile lui Brâncoveanu şi ale familiei sale. În ziua următoare, în joia Patimilor, a sosit şi imbrihorul cel mare, cu vreo 300 de oameni, pe care boierii trebuiră să-l primescă sărbătoreşte, la Văcăreşti. Adus la curte, el a spus că porunca împărătească este să se aleagă un nou domn, pe care îl vor voi ei, dar boierii au stăruit că îl vor domn tot pe Constantin Brâncoveanu. Supărat, imbrihorul i-a ameninţat şi l-a numit în faţa tuturor domn pe vel-logofătul Ştefan Cantacuzino, fiul Stolnicului. Brâncovenii au fost deposedaţi de toate bunurile lor, fiind jefuite şi palatele de la Mogoşoaia, de la Potlogi, de la Obileşti şi casele din Şcheii Braşovului, iar averile confiscate, încărcate în 40 de care. Actul funest al trădării se încheiase. Înainte de despărţire, Del Chiaro informează că bătrânul mazilit a ţinut să-i spună vărului său, noul domn, şi celor din preajma sa: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui ! Dacă sunt însă fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe duşmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă şi răzbunătoare a judecăţii divine!” A început apoi urcuşul Calvarului. Ostaşi otomani călări înconjurau convoiul. După careta în care erau fostul domnitor cu doamna lui, urmau caretele cu cei patru copii, cu toţi ginerii, cu nora cea mai mare şi nepoţelul Constantin şi cu vistiernicul Ianache Văcărescu. Se înşirau apoi carele cu averile celor maziliţi. Prin faţa bătrânelor case brâncoveneşti, pe tot lungul podului lui Şerban Vodă, sute, mii de bucureşteni priveau tăcuţi, înmărmuriţi, cu ochii în lacrimi, trecerea înceată a convoiului. Ei îşi plângeau domnul, şi neputinţa lor de a-l apăra s-a exprimat în cântece şi balade. În cuvintele cronicarului, tragedia durerii este săpată ca în piatră: „… iar pe Constantin vodă cu toată casa lui şi cu ginerii lui, a doua zi, în vinerea Paştilor, l-au luat Mustafa aga cu tare urgie împărătească şi l-au dus la Ţarigrad şi l-au băgat în Edicula, unde au fost un loc mai de urgie, şi toată avuţia ce au avut acolo lângă dânsul o au luat turcii…”. Ajunşi la Constantinopol, după un drum de trei săptămâni de calvar, Brâncoveanu şi ai lui au fost jefuiţi de tot ce aveau asupra lor şi aruncaţi în întunecatele subterane de la Fometta, din Cele şapte turnuri(Edicule) şi în „Groapa sângelui”, de la 15 mai 1714, Brâncoveanu şi fiul său mai mare, ca să mărturisească toate averile. „Din aprilie şi până spre sfârşitul lunii iulie, osândiţii au fost supuşi la cele mai cumplite chinuri. La capătul suferinţelor, nu le mai rămăseseră Brâncovenilor decât sufletele din ei. Au căutat călăii să le smulgă şi sufletele, dar de data aceasta au rămas neputincioşi. Istoricul francez M. Mignot afirmă că muftiul le obţinuse graţierea cu condiţia ca bătrânul voievod să treacă la mahomedanism. Voievodul ca şi fiii lui „au rămas însă constanţi în credinţa lor şi apărură la locul supliciului cu o nobilă tărie”. Condamnaţi la moarte, la 15 august 1714, zi aleasă anume ca să le mărească şi mai mult durerea, praznic împărătesc pentru creştini, când el împlinea 60 de ani şi era onomastica doamnei sale, Marica, Brâncoveanu a fost scos din temniţă cu toţi fiii, ginerii, nepoţelul Constantin şi cu sfetnicul de încredere, bătrânul vel vistier Ianache Văcărescu. Istoviţi de cumplitele suferinţe, desculţi, numai în cămăşi, cu capetele descoperite, au fost purtaţi în lanţuri, ca făcătorii de rele, pe uliţele Constantinopolului spre locul de execuţie Ialy-Kiosc, din apropierea marelui serai. Convoiul îl deschidea cel mai mic dintre copii, Matei, în vârstă de 11 – 12 ani şi îl încheia bătrânul voievod. Scena s-a defăşurat pe malul Bosforului „cu un ceas înainte de amiază”. De faţă erau, pe lângă şirurile de ieniceri şi mulţimea de popor îngrozită, şi sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir Gin Ali, şi ambasadorii marilor puteri europene, Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic, invitaţi speciali la macabrul spectacol. Impresionaţi de cruzimea asasinilor, ei dovedeau în realitate o Europă neunită şi nesolidară în faţa barbariei şi a tiraniei păgânilor. Cumplita dramă, spun unii martori oculari, n-a durat un sfert de ceas. Călăul i-a pus în genunchi pe toţi şase, la o oarecare distanţă unul de altul. Li s-au scos bonetele şi li s-a îngăduit să-şi facă o mică rugăciune, înainte de execuţie. Del Chiaro, secretarul florentin, păstrează următoarele cuvinte de îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”. În Cronica Bălăcenilor, care nu erau prietenii Brâncovenilor, îmbărbătarea este mai amplă: „Fiii mei, fiii mei! Iată, toate avuţiile şi orice alta am pierdut. Să nu ne pierdem încă sufletele ! Staţi tari, bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama la moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit ! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi din credinţa pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta ! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, care zice: că „nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărţi de Hristos; că nu sunt vrednice muncile şi nevoile acestea de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos”. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălam păcatele noastre”. Sub lovitura de paloş a gâdelui căzu mai întâi capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului mai mare, urmară al lui Ştefan şi al lui Radu. Când călăul a ridicat paloşul să taie capul copilului Mateiaş, acesta „în grozăvia spaimei se rugă sultanului să-l ierte, făgăduind că se va face musulman”. Din ce resorturi sufleteşti, din ce adâncuri de conştiinţă, din ce tainică rezistenţă morală a mai putut să înfrunte împărăţia şi pe călăii ei, după atâtea luni de torturi, nu se poate şti. Dar gândul că sufletul omenesc dăinuieşte în veşnicie poate explica tăria bătrânului tată, care îşi îmbărbăta astfel pe ultimul copil: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o mie de ori, decât să-ţi renegi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ”. Copilul, ca renăscut, îşi puse liniştit gâtul pe tăietor şi-i zise călăului: „Vreau să mor creştin: Loveşte !” şi acesta îi „zbură capul”. La capătul unei „zguduitoare tragedii ce n-are pereche nici în analele sângeroase constantinopolitane ale sultanilor de odinioară, numai atunci s-a pus capăt celor mai straşnice clipe pe care le poate suferi vreodată un suflet omenesc. Capul lui Constantin Brâncoveanu nu s-a putut deslipi de trup la lovirea nedibace, poate miloasă a călăului, şi, grămada, trupul bătrânului părinte a căzut în ţărâna udată de sângele tuturor copiilor săi”. După cumplitul sfârşit, cele şase trupuri martirizate, în care încetaseră acum suferinţele, au fost târâte pe uliţi şi apoi aruncate în apele Bosforului, iar capetele purtate în prăjini pe uliţele constantinopolitane, au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, iar spre seară au fost şi ele aruncate în mare. Pe ascuns, poate la îndemnul Patriarhiei Ecumenice, creştinii milostivi au cules din valuri, cât vor mai fi putut găsi, „sărmanele rămăşiţe ale mucenicilor” şi le-au dus în taină şi le-au îngropat, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, zidită de împăratul Ion Paleologul al II-lea, ajutată înainte cu multe daruri de domnitorul martir. După uciderea lui Brâncoveanu şi a copiilor săi, doamna Marica, spune Del Chiaro, se găsea închisă cu nepoţelul, scăpat ca prin minune de la moarte, cu nora şi cu ginerii ei la Fornetta. Câţiva binevoitori ai familiei s-au străduit să le obţină eliberarea. Plata pentru răscumpărare a fost fixată la 50.000 de galbeni şi banii au fost împrumutaţi „cu dobândă uriaşa de 30% şi i s-au plătit mareului vizir”. Dar, „neîmpăcaţii lor duşmani din Ţara Românească, născocind mii de minciuni şi de pâri închipuite, au dat aceluiaşi vizir 40.000 de galbeni pentru ca să zădărnicească actul de hărăzire a libertăţii cumpărată cu bani, astfel că au fost trimişi pe neaşteptate în surghiun într-un loc numit Kulahia, unde au stat vreo trei ani, de unde au fost apoi eliberaţi şi trimişi din nou în Ţara Românească. Osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost aduse în ţară în taină de doamna Marica abia în 1720, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat şi înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou. Deasupra mormântului, prin grija doamnei Marica, această Hecuba a românilor, cum a fost numită, s-a aşezat o lespede de marmură albă, cu chenar floral, specific brâncovenesc, fără nici o inscripţie. Spre capul câmpului lespedei, mărginită de chenar, este săpată stema Ţării Româneşti, în centrul căreia uşor se poate distinge vulturul cu cruce în cioc, un indiciu ca acesta este mormântul domnesc şi aici îşi doarme somnul de veci Constantin Brâncoveanu. În mod discret, evlavioasa doamnă, pentru cinstirea memoriei soţului ei, a suspendat de un suport, deasupra criptei, o candelă de argint cu o frumoasă lucrătură cizelată tot în stil brâncovenesc, cu inscripţia în litere mărunte chirilice: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ţi Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu oasele fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna Mării Sale Mariia, carea şi măria sa nădăjduieşte în Domnul iarăşi aici să i se odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (+1720)” Textul inscripţiei candelei nu menţionează şi prezenţa rămăşiţelor pământeşti ale copiilor ucişi odată cu tatăl lor. Este o indicaţie că osemintele lor, ca şi ale lui Ianache Văcărescu, nu vor fi putut fi aduse în ţară. Lumina candelei mormântului a acoperit taina inscriţiei timp de două veacuri, fiind descoperită abia în iulie 1914. Cu prilejul comemorării a două sute de ani de la moartea martirică a voievodului Constantin Brâncoveanu, la 15 august 1914, mitropolitul primat al României de atunci, Dr. Konon Aramescu Donici, a săvârşit parastasul la mormântul voievodului, pentru prima dată, în mod oficial. Pentru confirmarea inscripţiei candelei au fost întreprinse săpături arheologice în mormântul cu lespedea de marmură fără inscripţie, în zilele de 9 – 16 decembrie 1932. Osemintele au fost aşezate într-un sicriu ornat cu podoabe în stil brâncovenesc, al cărui lemn a fost luat dintr-un stejar din grădina palatului de la Mogoşoaia. Sicriul acesta a fost păstrat timp de un an şi jumătate în altarul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, fapt care constituie consfinţirea lor ca sfinte moaşte de martir creştin. La iniţiativa fostului patriarh Miron Cristea, în 1934, cu prilejul praznicului Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, hramul catedralei patriarhale din Bucureşti, „Biserica a crezut a fi o creştinească datorie să reaşeze la locul de odihnă scumpele oseminte în cadrul unei slujbe şi procesiuni festive, ca toţi credincioşii să aibă putinţa a li da cuvenita cinste”. Astfel, în seara zilei de 20 mai, sicriul cu osemintele lui Constantin Brâncoveanu a fost luat din biserica Sfântului Gheorghe Nou, adus şi aşezat în paraclisul patriarhal, unde s-a săvârşit slujba vecerniei cu priveghere de toată noaptea. A doua zi, după Sfânta Liturghie, în catedrala patriarhei, unde a fost de faţă conducătorul statului român de atunci, cu membrii familiei sale, cu tot sfatul ţării, cu înalţi ierarhi, clerici, monahi şi mulţime de credincioşi, s-a oficiat solemn parastasul pentru slăvitul voievod şi neamul său cel adormit. La sfârşitul slujbei, Patriarhul Miron Cristea a vorbit despre însemnătatea momentului comemorat. După aceea s-a format o impresionantă procesiune, cu onoruri militare, ca odinioară în vremea lui Constantin Brâncoveanu la sfinţirea ctitoriei sale, Sfântul Gheoghe Nou, şi ca în vremea Bizanţului de altădată. Procesiunea, în mijlocul căreia se afla sicriul cu osemintele domnitorului, purtat pe umeri de clerici, a străbătut în sunetele clopotelor bisericilor mai multe străzi din centrul capitalei şi a făcut două opriri cu ecteniile pentru morţi la biserica Domniţa Bălaşa şi la Universitate, în faţa statuii lui Mihai Viteazul, locul fostei mânăstiri Sfântul Sava, care a adăpostit Academia brâncovenească. În pacea sfântă, Constantin Brâncoveanu şi-a regăsit odihna trupului său mult pătimitor, în cinstirea de mărire a întregii suflări româneşti, ca unul care „ca mucenicii cei vechi s-au sfârşit”.
Sursa: Proloagele din 21 mai
PS Așa cred că ar trebui să decurgă alegerile. Poporul să găsească un om potrivit pentru funcția de președinte, nu candidatul să poarte câteva măști pentru a părea vrednic.
ApreciazăApreciază
Sfântul Gavriil Georgianul:
Intronarea lui antihrist va avea loc în templul lui Solomon, care va fi restaurat cât mai curând posibil. Există toate condițiile pentru asta astăzi.
Lumea va avea în curând un STĂPÂN (PLANETAR).
Va fi înființat un centru guvernamental mondial, condus de Antihrist.
Poate că acest lucru se va întâmpla prin alegerile globale.
Încercați să nu participați la astfel de alegeri.
Exponentii forțelor malefice vor încerca să facă din liderii celorlalte țări oameni care le sunt loiali (slujitori ai Antihristului), pentru ca mai târziu să susțină în unanimitate intronarea lui Antihrist.
Centrul guvernării globale nu poate exista fără integrare globală.
De aceea natiunile devin vor tinde catre Organizații globale, care se vor încheia în cele din urmă cu unificarea completă a tuturor.
Integrarea globală și completă include și latura spirituală.
Pe latura seculară, aceasta se realizează prin „democrație”, iar pe latura spirituală prin ecumenism. Democrația are un singur scop: să creeze și să modeleze în sfârșit un cetățean al unei singure lumi, fără teritoriu, tradiție și naționalitate.
Și ecumenismul servește la unirea oamenilor din toate țările și a credinței într-o singura „religie”.
Nimeni nu va marturisi atunci că numai Ortodoxia este adevărata credință….
ενθρόνιση του αντίχριστου θα γίνει στο ναό του Σολομώντα, ο οποίος θα αποκατασταθεί το συντομότερο δυνατό χρονικό διάστημα. Υπάρχουν όλες οι προϋποθέσεις για αυτό σήμερα. Ο κόσμος θα έχει σύντομα έναν αφέντη. Θα δημιουργηθεί ένα κέντρο παγκόσμιας διακυβέρνησης, που θα κυβερνάται από τον Αντίχριστο. Ίσως αυτό να συμβεί μέσω των παγκόσμιων εκλογών. Προσπαθήστε να μην λάβετε μέρος σε τέτοιες εκλογές. Οι δυνάμεις των κακών δυνάμεων θα προσπαθήσουν να κάνουν τους ηγέτες των άλλων χωρών ανθρώπους που να είναι πιστοί σε αυτούς ( σσ διάκονοι του Αντιχρίστου), έτσι ώστε αργότερα να υποστηρίξουν ομόφωνα το θρόνο του Αντίχριστου.
https://dimpenews.com/2021/06/07/%cf%8c%cf%83%ce%b9%ce%bf%cf%82-%ce%b3%ce%b1%ce%b2%cf%81%ce%b9%ce%ae%ce%bb-%ce%bf-%ce%b4%ce%b9%ce%b1-%cf%87%cf%81%ce%b9%cf%83%cf%84%cf%8c%ce%bd-%cf%83%ce%b1%ce%bb%cf%8c%cf%82-%ce%b1/
ApreciazăApreciază
Fiecare cu treaba lui, unii cu activism politic, altii cu marsuri, altii cu alte lucruri etc. etc. – PANA INTR-O ZI CAND VA FI PREA TARZIU!
„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”
(Matei 24:37)
„Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,
dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi.
Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.”
(Luca 17:28:30)
ApreciazăApreciază
Ați observat că cei care ne apropie de apocalipsă prin ceea ce făptuiesc, au din ce în ce mai mult curaj și obrăznicie în a face rău. Vâna creștinească a neamului s-a cam epuizat. Pe toți oamenii însă îi așteaptă Judecata dreaptă a lui Dumnezeu. Cine se mai gândește la iadul cel veșnic în zilele noastre?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O abordare a crizei moderne
Epoca noastră este caracterizată de o tranziție dramatică și rapidă de la dictatura sănătății — așa cum a fost instaurată în timpul pandemiei — la o formă de totalitarism electronic, în care chipul uman este amenințat cu o depersonalizare completă.
Acest fenomen nu este doar politic sau social. Aceasta este, în mod fundamental, o problemă teologică profundă.
Viața spirituală, libertatea personală și capacitatea omului de a trăi în comuniune cu Dumnezeu sunt amenințate de această nouă condiție, care, în ciuda pretextelor sale tehnologice, nu este nimic mai mult decât o nouă formă de nelibertate.
În timpul pandemiei, a fost impus un regim strict de control, bazat pe iluzia că statul poate garanta sănătatea și salvarea oamenilor prin restricții, interdicții și încarcerări în masă.
Pentru prima dată în istoria modernă, funcționarea bisericilor, participarea credincioșilor la Sfinte Taine și viața normală a Bisericii au fost interzise.
Individul, în interiorul și în afara Bisericii, era tratat ca un purtător de pericol, iar societatea era transformată într-un loc de supraveghere, suspiciune și izolare.
Această experiență nu a fost trecătoare.
A fost un model al unei situații noi: a dictaturii electronice, în care aceeași logică a supravegherii universale este aplicată acum fiecărui aspect al vieții.
Așa-numitul „stat digital” nu vine în slujba cetățeanului; vine să-l definească, să-l analizeze, să-l monitorizeze și, în cele din urmă, să-l manipuleze.
Ființa umană se transformă într-un număr, într-un dat, într-o statistică. Își pierde fața/chipul.
Și acesta este cel mai tragic lucru dintre toate.
Amenințările moderne la adresa libertății nu se mai limitează la regimurile politice violente, ci pătrund în moduri mai subtile și universale însăși structura existenței umane în fața confortului, tehnologiei și informației, astfel chipul uman devenind previzibil și controlabil prin colectarea constantă de date biometrice și psihologice.
Inteligența artificială și algoritmii își asumă sarcina de a cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși.
Este un „control din interior”, unde liberul arbitru este anulat nu prin constrângere, ci prin programare și supunere.
Teologia ortodoxă, însă, înțelege persoana nu ca pe o unitate biologică sau socială, ci ca pe o existență unică.
Sfântul Grigorie Teologul scrie:
„Tot ce aparține lui Dumnezeu este persoană”.
Adică, persoana nu este ceva fizic sau psihologic, ci se revelează în relația liberă cu Dumnezeu.
Omul devine persoană atunci când există „în societate”, când își transcende natura prin relație, iubire și libertate.
Această libertate este ceea ce Biserica este chemată să apere astăzi.
Căci, așa cum subliniază Athanasie cel Mare, „Dumnezeu nu l-a creat pe om ca sclav, ci ca om liber”; iar Sfântul Maxim Mărturisitorul adaugă: „Libertatea persoanei este acțiunea poruncii dumnezeiesti în lume”.
Prin urmare, când omul pierde capacitatea de a alege, de a mărturisi, de a trăi conform conștiinței, atunci nu numai libertatea sa politică este amenințată, ci și mântuirea sa.
Libertatea teologică nu este un concept abstract. Este modul în care omul participă la taina îndumnezeirii.
Managementul impersonal, digital, în masă, al oamenilor este străin de această percepție a Sfinților Părinți.
Căci Dumnezeu nu mântuiește „grupuri” sau „colectivitati”, ci persoane; El nu se adresează numerelor, ci numelor.
Hristos Însuși declară: „Eu sunt Păstorul cel bun și îmi cunosc oile Mele și de oile Mele sunt cunoscut” (Ioan 10:14).
Această cunoaștere este relație, este recunoaștere, este iubire personală.
În schimb, totalitarismul — fie el din domeniul sănătății, fie cel digital — își propune să rupă această relație.
Când individul este tratat ca o parte mecanică a unui sistem, atunci viața sa spirituală slăbește, conștiința sa este manipulată, iar libertatea sa este anulată.
Vocea profetică a Părinților avertizează: „Adevărul nu este compatibil cu falsitatea, nici libertatea cu constrângerea” (Sfântul Iustin Popovici).
Sociologia puterii și a controlului, care a fost deosebit de dezvoltată, arată că fiecare sistem social formează mecanisme de putere care pătrund în corpul și mintea umană.
Totuși, spre deosebire de vremurile de demult, astăzi controlul nu se exercită în primul rând prin forță fizică, ci prin mijloace invizibile și tehnologice, care îl fac pe cetățean transparent pentru stat, dar și invizibil ca persoană. „Gestionarea/ monitorizarea populației” devine obiectivul central, nu slujirea omului.
Controlul astăzi a ajuns la un nivel înrădăcinat în individul însuși. Omul învață să se controleze conform dictatelor sistemului, fără constrângeri externe.
Însă creștinismul nu cheamă omul la autocenzură, ci la pocăință; nu la conformism, ci la transformare; nu la ascultare mecanică, ci la comuniune voluntară cu voința lui Dumnezeu.
Biserica trebuie să protejeze libertatea membrilor săi. Nu este posibil să acceptăm impunerea universală a unui fișier digital, care unifică toate datele cu caracter personal sub un singur format numeric.
Nu este posibil să acceptăm că autoritatea statului cunoaște simultan contul bancar, starea de sănătate, impozitele și identitatea religioasă a fiecărui cetățean – și este capabilă să le reglementeze viața în consecință.
Acesta nu este doar progres tehnologic.
Este o abolire a autonomiei personale, a liberului arbitru și a identității spirituale.
Democrația, ca sistem de guvernare bazat pe libertatea și egalitatea persoanelor, a început deja să cedeze locul unor forme de totalitarism blând sau dur, întrucât nu mai există niciun control și nicio responsabilitate substanțială din partea celor aflați la putere.
Deciziile se iau fără un dialog semnificativ cu societatea; legile sunt impuse fără respect pentru conștiința cetățenilor; iar Biserica este tratată nu ca trupul lui Hristos, ci ca o organizație subordonată protocolului statului.
Biserica nu poate rămâne tăcută în fața transformării omului într-un număr. Omul nu are dreptul să facă compromisuri cu un sistem care, invocând progresul, distruge libertatea, monitorizează persoana și îi deconstruiește existența spirituală.
Nici nu poate fi supus logicilor tehnocratice care îl exclud pe Dumnezeu din viața publică.
Biblia avertizează: „Sunt vremuri grele” (2 Timotei 3:1). Acest timp nu este viitor; este prezent. Și cere Bisericii să nu fie un observator al istoriei, ci un gardian al adevărului și libertății.
Sfântul Ioan Gură de Aur învață că Biserica este „spitalul comun” al sufletelor, dar și al societăților. Societatea de astăzi este bolnavă; iar boala sa este existențială și spirituală.
Aceasta duce la o formă de nihilism global, în care tehnologia înlocuiește moralitatea, iar informația înlocuiește înțelepciunea și credința.
În acest context, Biserica este chemată să amintească faptul că nu există o comunitate adevărată fără Dumnezeu; și că orice impunere care îl privează pe om de relația sa personală cu Creatorul este distructivă din punct de vedere spiritual.
Sociologia controlului pune accentul pe funcția de „normalizare”; adică impunerea unor reguli de comportament care îi fac pe oameni de înlocuit și previzibili.
Biserica propune însă un alt mod de viață: libertatea Duhului, rezistența ascetică la aplatizare, sfințenia ca transcendere a oricărui conformism exterior. Opoziția este radicală; Nu este o chestiune de alegere administrativă, ci de luptă spirituală.
Ca Episcop al Bisericii, cred că am responsabilitatea nu doar de a observa, ci și de a lua o poziție.
Nu putem accepta transformarea persoanei într-un număr, înregistrarea sa digitală universală și supunerea ei dictatelor unui sistem centralizat inuman, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu și îl oprimă pe om. Sfânta Biblie ne avertizează: „Sunt vremuri grele” (2 Timotei 3:1). Nu este posibil să taci în fața începutului durerii.
Biserica este chemată să fie o Arcă a libertății, un loc al rezistenței la nivelarea individului și, prin extensie, a societății.
Să proclamăm din nou valoarea omului ca chip a lui Dumnezeu, să protejăm sfințenia libertății sale și să reamintim tuturor că mântuirea nu vine prin algoritmi și învățare automată, ci prin comuniunea prin har cu Hristos.
Acum e timpul să ne trezim. E timpul mărturisiri.
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/69882-kerkyras-apo-tin-diktatoria-tis-pandimias-stin-ilektroniki-diktatoria
ApreciazăApreciază
Iată-ne ajunși la final. Eu nu recunosc rezultatele acestor alegeri pentru că m-am săturat de farse securistice. Eu nu recunosc nimic: nu recunosc președintele, parlamentul, justitiția. Nu recunosc România pentru că ea nu mai e o țară, ci fieful unor puteri care-și bat joc de bieții oameni de-aici. Mi-e rușine de măreții noștri strămoși care-au ajuns bătaia de joc a acestor neica nimeni. Mi-e rușine că am ajunși să fim cuceriți fără să dăm nicio luptă. Mi-e atât de rușine și necaz încât îmi vine să urlu. Dar înțeleg și altceva, anume că nu am decât o viață pe care nu mi-o mai pot irosi în haznaua asta numită România. Pur și simplu nu mai pot! De la pandemie am înțeles că nu-i a bună, dar am tot sperat. Gata, a murit și speranța! Pun punct aici. Sunt rănit, dezamăgit, revoltat! Mi-e greață, îmi vine să plâng. Îmi pare rău, dragii mei, România nu mai există. Scapă cine poate!
https://trenduri.blogspot.com/2025/05/eu-nu-recunosc-rezultatele-acestor.html?m=1
ApreciazăApreciază
saccsiv
Vasile eu nu cred ca s-a terminat in România,ÎNCĂ.
Călin Georgescu nu si a terminat rolul si va fi….intronat cumva la noi…ca SRI ULUI nu i-a ,,scăpat ” vreun candidat …din popor…si vai ,sanchi,sistemul securistic al serviciilor,scartaie.
Nu cred asta ,ci cred ca ptr România, i s-a pregătit ceva grande,mega si giga,iarasi de important si mai cred ca am fost exatrasi sa înceapă pe teritoriul României si razboiul nato -Rusia si ceva …mai mult de atata,toate anul asta.
Dar sa vină….ca avem Stăpân si Dumnezeu Tare in război,UNII Și toate sunt ptr Mântuirea omului. Singurul si unicul rost al vieții pe pământ.
Iisus Hristos BIRUITOR!
ApreciazăApreciază
Sa inteleg ca ar fi cazul sa ma retrag tiptil, si sa emigrez in strainatate cu familia? Apoi sa urlu de acolo cat de patriot sunt? Dar totusi cine ar fi beneficiarii unui razboi OTAN-Russia pe acest teritoriu, noi locuitorii acestor meleaguri?
ApreciazăApreciază
mosu
Sa intelegi ca vin vremurile apocaliptice pe intreg Pamantul.
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul După șase luni de nebunie, poate reîncepem să ne gândim la Apocalipsă: […]
ApreciazăApreciază
https://www.aktual24.ro/3-milioane-de-euro-a-primit-patronul-realitatea-plus-pentru-promovarea-lui-simion-anca-alexandrescu-domnul-pacuraru-m-a-adoptat/
ApreciazăApreciază
https://defapt.ro/economie/datoria-publica-a-romaniei-a-crescut-miliarde-de-lei
De vina sunt suveranistii…ei au fost la guvernare…chiar daca noi nu am simtit…
ApreciazăApreciază
Index: Resurse internationale
Published 18/12/2002 | By altermedia_ro
SERVICII DE STIRI ALTERNATIVE / CONVENTIONALE
Al Jazeera
English Al Jazeera
Alternative news
The alternative news center on Middle East
American Free Press
“America’s last real newspaper”
Alternet
Alternative news wire
Axis of Logic
“Finding clarity in the 21st century mediaplex” – Activism, News and Comment
Common Dreams News Center
“Breaking news and views for the progressive community”, with links to news items and opinion pieces from around the world
Compass News
All you want to know about persecuted Christians
COA News
Independent News Portal
Disinformation
Collects data on current affairs, politics, new science and the “hidden information”, ignored by corporate-owned media conglomerates
Drudge Report
The Drudge Report
ERP Kim – Kosovo.com
ERP Kim – News Service of the Diocese of Raska and Prizren, Kosovo – Serbian Orthodox Church and Post-war Suffering
The Free Press
Progressive news and commentary from the web and print journal
Hellenic Lines
Hellenic Lines: the electronic patriotic newspaper
Independent-media TV
News Ignored and Under Reported by the Corporate Media
Alex Jones’ Infowars.com
There is a War on for Your Mind!
Information Clearing House
Independent media source of unreported (or under reported) news from around the globe
La Voz de Aztlan
“A totally independent news service” on hispanic american realities and much more
New Oxford Review
Catholicism’s Intellectual Prizefighter!
The New American
“Freedom shall not perish!” – conservative newspaper
No Reporter – Altra informazione (it)
Open Democracy
“Quality articles and comments on a wide range of international issues”
Alex Jones’ Prison Planet
“Prison Planet.tv: Fighting The Orwellian Police State”
Slobodan Milosevic
Slobodan Milosevic Freedom Centre in Hague
Tom Paine
Public interest journal featuring “ideas and opinions too often overlooked by the mainstream media”
Village Voice
The nation’s first and largest alternative newsweekly, founded in 1955
What really happened
Comments, news and articles
Undercurrents
The news you don’t see on the news” – Aims to bring about positive social and environmental change using various forms of media, currently being video, audio and internet
Unknown news
“News that’s not known, or not known enough”
Colectie de legaturi…
RADIO-TV WEB
Radio Insurgente
“La voz de los sin voz” – Zapatista FM&Internet Radio
Democracy Player
Open source internet TV
MONITORIZAREA MASS-MEDIA
Center for Public Integrity
Investigate journalism in the public interest
Free Press
A national, nonpartisan, media reform organization
Kill your tv
Kill your television!
Fair.org – National Media Watch Group
Fairness and accuracy in reporting
Project: CensoredThe news that didn’t make the news
Representativepress
Without a representative press, a representative government is impossible
Take Back the News
Take Back The News confronts the misrepresentation and underrepresentation of sexual assault in mainstream media
TVNews Lies
Read the stories that TV news networks forget to report!
Who Owns What?
America’s premier media monitor
MONITORIZAREA CORPORATIILOR, INFORMARE CETATENEASCA
Corporate Watch
Small independent not-for-profit research and publishing group which undertakes research on the social and environmental impact of large corporations
CorpWatch
“Holding corporations accountable” – One of the best corporate criticism sources
Leftbusiness Observer
Alternative newsletter on economics and politics
McSpotlight
Alternative information and news about McDonald’s Corporation
R Room Collective
Multimedia collective of people commited to get back some media space ruled by corporate interests
World Bank boycott
International grassroots campaign that is building moral, political, and financial pressure on the World Bank
Transnationale.org
Company profiles updated by study criterion
IT/OPEN SOURCE
Anonymat.org
Securite informatique, mouchard, espiogiciel, spyware, espionnage, intrusion (fr.)
Electronic Frontier Foundation
Defending freedom in the digital world – a nonprofit group of passionate people working to protect your digital rights
Free Software Foundation Europe
“Free as in Freedom” – supports all European aspects of Free Software
Open Source Intelligence
Peer-reviewed journal on the internet
COMUNITATI VIRTUALE
AdBusters
Monthly magazine devoted to the critique of consumerism and corporate media
Center for Digital Democracy
A Citizen’s Guide to Digital Democracy
Creative Commons
Nonprofit organization that offers flexible copyright licenses for creative works
Jews for Jesus
“We exist to make the messiahship of Jesus an unavoidable issue to our Jewish people worldwide”
Leni’s Rising Star
A celebration of the cinematic spirit of Leni Riefenstahl
Media Channel
The global network for democratic media
Media Mouse: Grand Rapids Independent Media Activists
independent media group formed in response to the corporate media’s unwillingness to cover movements for social change in Grand Rapids
The memory hole
“Rescuing knowledge, freeing information” – Memory Hole exists to preserve and spread material that is in danger of being lost, is hard to find, or is not widely know
Protest.net
Collective of activists taking a stand against the established media
Ruckus Society
“Action speaks louder than words” – Ruckus Society provides environmental, human rights, and social justice organizers with the tools, training, and support needed to achieve their goals
GLOBALIZARE
Bilderberg.org
The High Priests of Globalisation – Transatlantic power élite’s secretive Bilderberg conferences & state terrorism research
Center for Research on Globalization
Behind the news, commentary and intelligence on the New World Order
Conspiracy archive
Illuminati’s Conspiracy archive
August review
Global elite research centre – “Our Mission: Exposing the Truth About Globalism”
Third World Network
News and reports network focused on Third World issues
100777.com
A site for truthseekers
PALESTINA SI TERITORIILE OCUPATE
vezi Ghid de resurse alternative pentru Orientul Mijlociu
RAZBOI / PACE, IRAK
Antiwar.com
Antiwar news, viewpoints, and activities – read by libertarians, pacifists, leftists, “greens,” and independents alike, as well as many on the right who agree with our opposition to imperialism
Cost of war
National Priorities Project & the true costs of Iraq War
Electronic Iraq
Supplementary news portal from the people who brought you the Electronic Intifada (founded 2001) and veteran antiwar campaigners Voices in the Wilderness (founded 1996)
Freedom Force International
A network of men and women from all parts of the world who are concerned over loss of personal liberty and expansion of government power
Informazione dall’Iraq occupato (it)
Information from Occupied Iraq
Institute for War & Peace Reporting
“Building peace and democracy through free and fair media”
March of justice
“Calling for justice and human rights for all” – All-inclusive human and civil rights movement that aims to improve upon human life by furthering the causes of justice
Voices in the Wilderness
VitW was formed in 1996 to nonviolently challenge the economic warfare being waged by the US against the people of Iraq
LIBERA EXPRESIE, REVIZIONISM
Campaign for radical truth in history
Your source for suppressed information on Judaism’s strange gods, secret societies and psychological warfare and radical history
Canadian Freedom of Expression – CAFE
CAFÉ believes free speech and discussion are essential to any functioning democracy
Historical rewiew press
Historical Review Press Online Shop
Index on Censorship
Bi-monthly magazine widening the debates on freedom of expression through interviews, reportage, banned literature, and polemic from some of the world’s best writers
Insitute for Historical Rewiew
A public interest educational, research and publishing center dedicated to promoting greater public awareness of history, and especially socially-politically relevant aspects of twentieth century history
Zundel Site
Dedicated to Ernst Zundel – Prisoner of Conscience
PRO-FAMILIE SI PRO-VIATA
Avortul
Adevarul despre avort – in lb. romana
Another Way Out
Christians who seek to help people desiring to change their sexual orientation
European Life Network
A faith based pro-life, pro-family organisation on the web
Euro-Fam
Euro-Fam unite themselves for the sake of true peace and human development
Exposing Feminism&TheNew World Order
Henry Makow’s “Save the Males”
Focus on the Family
A charitable canadian organization, built on Christian principles, which supports, encourages and strengthens Canadian families through education and resources
Family Research Council
The Family Research Council champions marriage and family as the foundation of civilization, the seedbed of virtue, and the wellspring of society
LifeNews.com
Independent news agency specifically devoted to reporting news that affects the pro-life community
LifeSite News
LifeSite – Your Life, Family and Culture Outpost featuring daily news and information not widely available in the mainstream media
Parents Rights Coalition
Up-to-date source for information, news, and activism by Parents Rights Coalition
ProLife Alliance
“Equality for all, absolute respect for innocent human life”
Protect Marriage
A broad-based coalition of organizations, churches, and individuals who believe that marriage’s foremost purpose is the raising of healthy children in a family with a mom and a dad
REAL Women of Canada
Canada’s alternative women’s movement – a non-partisan, non-denominational organization of independent women
Society for the Protection of the Unborn Children
SPUC defends human life from conception till natural death
Thomas More Law Center
“The sword and shield for people of faith” – a not-for-profit public interest law firm dedicated to the defense and promotion of the religious freedom of Christians, time-honored family values, and the sanctity of human life
Traditional Values Coalition (SUA)
“Empowering people of faith through knowledge” – Traditional Values Coalition is the largest non-denominational, grassroots church lobby in America
UK LifeLeague
“Peacefully campaigning to end the violence of abortion”
pagini romanesti
Published 17/12/2002 | By altermedia_ro
Pagini monografice ale unor mari personalitati romanesti
Radu Gyr | Corneliu Zelea Codreanu | Horia Sima | Mihai Eminescu
Pagini diverse, in ordine alfabetica
Active Information Media
Un serviciu independent de presa
Adevarul Covasnei
Săptămânal de atitudine şi cultură
Antiprostitutie
Fata nevazuta a prostitutiei legalizate
Asymetria
Revista romaneasca de cultura critica si imaginatie. Editata de Dan Culcer (Paris)
Credinta Ortodoxa
Revista de spiritualitate ortodoxa
Epoch Times – Romania
Versiunea online in limba romana a ziarului “Epoch Times”
Globalizarea.com
Centru de documentare despre problemele globalizarii. Unul din cele mai complete in web-ul romanesc
Grupul Independent pentru Democratie
Organizatie civica independenta, infiintata in ianuarie 1990
Hyperboreea
Revista rezistentei nationale
Kosovo.ro
Kosovo e Serbia!
Linux.ro
Comunitatea romaneasca a utilizatorilor Linux
Literatura si detentie
Literatura si detentie
Mangus
Mangus – Energie alternativa
Miscarea Ortodoxa pentru Reinviere Monahala
Monahi ortodocsi despre problemele Ortodoxiei contemporane
Memoria
Revista gandirii arestate
MindBomb
“Combustia spontana a ideii ce explodeaza in actiune”
Organisme Modificate Genetic
Stiri si informatii despre organismele modificate genetic in Romania
Rosia Montana.org | Rosia Montana.ro
Pagini de atitudine impotriva exploatarii de la Rosia Montana
ApreciazăApreciază
Posibil ca unele link-uri sa nu mai functioneze…
ApreciazăApreciază
Cred că trăim vremuri bune pentru mântuire. Apele se cam lipezesc și știm .clar în ce direcție dorește lumea să meargă, chiar dacă nu ne convine.
Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne gândim mai serios la mântuire. Să fugim? Unde? Nu putem fugi de noi înșine. Și nici nu e bine să facem asta. Mult mai constructiv este să ne întoarcem în noi înșine, să facem introspecții și să ne gândim serios la ce ne împiedică să ne menținem pacea sufletului. Sigur că orânduirea care începe dorește să pună stăpânire și pe suflet. Și asta pe tot globul. Lupta pentru salvarea sufletului este cea mai importantă luptă care are valoare aici și în veșnicie. Aici ne ajută să avem pace în suflet, chiar dacă va fi război în lume.
Fiind o țară bogată, toți vor să ne ia bogățiile și toți străinii o vor fără români. Eu o iubesc așa rănită cum este și nu aș pleca de aici pentru nimic în lume. Pământul românesc plânge și nu știu cum să-i șterg lacrimile. Strămoșii care au luptat pentru apărarea acestei țări și pentru păstrarea credinței ortodoxe așteaptă să le fim cumva recunoscători pentru jertfa lor.
Fără vorbe mari, trebuie să facem fapte de creștin, indiferent unde ne-am afla. Chiar dacă acest lucru ne-ar putea costa serviciul sau viața. Cam asta ni se cere. Ești profesor și statul vrea să fii ideologul lui, adică să smitești mințile copiilor cu ideologia sexomarxistă și cu alte bazaconii? Trebuie să faci voia lui Dumnezeu. Ești medic și statul vrea să scape de bătrâni? Faci voia lui Dumnezeu. Ești jurist și statul vrea să aperi legile antihristice? Faci voia lui Dumnezeu. Ești brutar și statul vrea să pui ce nu trebuie în pâine? Faci voia lui Dumnezeu. Ești politician și UE îți impune ideologii antihristice? Faci voia lui Dumnezeu. Dacă ești electronist și știi clar că pecetluirea afectează mântuirea semenilor tăi, faci voia lui Dumnezeu! Etc.
Aceasta este mucenicia despre care vorbea părintele Iustin Pârvu. Dacă faci voia lui Dumnezeu înseamnă că respecți poruncile evanghelice, deci îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele.
Dacă te conformezi înseamnă că nu-L iubești nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Păstrarea locului de muncă NU reprezintă un argument pentru mântuire. Faptul că ești dat afară de la serviciu este o cruce.
Crucea sau pâinea! Indiferent ce alegem, trebuie să ne asumăm răspunderea în mod individual pentru alegerea noastră. Dacă alegem Crucea, suntem ai lui Hristos. Dacă nu, nu putem avea această pretenție.
ApreciazăApreciază
https://www.measponte.ro/apocalypse-now/
ApreciazăApreciază
Mosu
Ce vrei sa zici cu Rusia?? Ce tot nu pricep oamenii de azi ca rusia e un kaka mai mare ca Romania,ca e muuult mai digitalizata,internetizata,computerizata in TOATE=FIARA 1 din Apocalipsa si careia I S-A DAT sa ia trup=AI ca este peste tot. Papusarii nu-s papusari daca nu controleaza in MICRONI azi rusia+china+sua+europa+india+musulmani+…TOT.Ei doar au impartit specia umana in 2 tabere si anul asta incep sa arate la ce au muncit in ultimii 100 de ani mai intens si va tine 7-10 ani,minim.Nimeni in trup nu va putea rezista,ci 2 ,5 pe ici pe colo,care cauta Izvorul Puterii=Iisus Hristos BIRUITORUL ,dar cu toata inima si cugetul sau si in dreapta credinta.
Ma mira ca unii o mai dau cu votu…cu mitingu…cu popii vanduti/tacuti,cu telefoane,bani si masini=ecumenisti lepadati,adica cu ARMELE LOR,ale demonilor.Nu poti cu demon sa scoti pe demon,dar …unii tot incearca sa schimbe ce zice Mantuitorul,crezand ca vor putea vreodata face asta.
ApreciazăApreciază
https://francezul.substack.com/p/frances-crackdown-on-free-speech?fbclid=IwY2xjawKccnFleHRuA2FlbQIxMQABHkA4YVelmaODQFhHlom3S-rzob1n6Yzd38ABHypzlWCEi2_fKwTvlsNjMS2p_aem_KuyEPvYD5pHuKRUiJAJLdQ&triedRedirect=true
ApreciazăApreciază
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02QjwXxtAcw1sbaRmTYXocNhThHEDewJ5UiJST5ogMzekVosKrcTnk7HEZ8G3Dv4Y6l&id=61562904033126
Uitati-va la fotografiile atasate…or fi reale? Adica cei care au conceput textele acelea si le-au scris si mai ales le-au publicat or fi existand in carne si oase? Daca da sunt bravi urmasi ai celor care au promovat eugenia…
ApreciazăApreciază
din păcate da, sunt reali acei spălați pe creier – https://r3media.ro/jurnalist-alexandru-bogdan-stan-tabere-reeducare-milioane-romani-votat-george-simion-irelevanta/
ApreciazăApreciază
https://ddwall.blogspot.com/2025/05/atacul-la-suveranisti.html
https://ddwall.blogspot.com/2025/05/25-de-motive-pentru-care-daca-ai-votat.html
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Politia de pe alte meridiane mai si protejeaza vietile oamenilor, nu numai sa ii supravegheze sau sa intre peste ei la prima ora, cateodata si la adrese gresite…
ApreciazăApreciază
[…] Comentariul fratelui Felix postat la articolul După șase luni de nebunie, poate reîncepem să ne gândim la Apocalipsă: […]
ApreciazăApreciază