Din momentul în care L-a întâlnit pe Hristos, omenirea nu ar mai fi trebuit să păcătuiască dar omenirea s-a îndepărtat de Hristos și-l va accepta pe Antihrist. Cuvânt al Cuviosului Athanasie Mytilineos la Duminica a IV-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda)

Foto: https://doxologia.ro/predica-la-duminica-iv-dupa-pasti-slabanogului-sfantul-nicolae-velimirovici

Ev. Ioan V, 1-15

1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. 
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. 
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.  
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. 
6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? 
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. 
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. 
9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. 
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. 
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. 
12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? 
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. 
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. 
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

Comentariul fratelui Felix postat la Mijloc de Mai 2025: se întorc ninsorile:

Boli incurabile și pe termen lung

DUMINICA Slabanogului

[Ioan 5,1-15]

Cuvant al Cuviosului Athanasie  Mitilineos
[rostit la Sfânta Mănăstire Comneneiu, Larissa, la 1-Mai-1988]

Parabola vindecării paraliticului de la scăldătoarea Vitezda este bine cunoscută, dragii mei.

Povestea insanatosirii paraliticului este bine cunoscută.

Era un ștrand.

În jurul lui era o mare mulțime de bolnavi, pentru că dragostea lui Dumnezeu dădea vindecare, chiar dacă mărginită, celor care intrau în scaldatoare, odată cu tulburarea apei, care era tulburată de prezența unui înger al lui Dumnezeu.

Astfel vedem clar că vindecarea nu a fost naturală, adică un rezultat, o consecință a apelor termale, ci a fost o acțiune supranaturală directă a lui Dumnezeu.

Așadar, acolo, în această apa, „scăldătoare”, cum o menționează evanghelistul Ioan, se afla de mulți ani un om paralizat, care aștepta acolo de 38 de ani întregi, pentru ca, dacă apa era mișcată de înger, el să intre ca să fie vindecat.

Evanghelistul Ioan notează : 

„Și a văzut un om stând lângă El , și era foarte puternic , și era foarte puternic .” 

Ne coplesește , dragii mei, când auzim că o boală putea dura 38 de ani întregi .

Și cum rămâne cu boala?

Paralizie…

Poate o persoană să suporte cu adevărat o boală atât de lungă, mai ales psihologic?

Astfel, ne aflăm confruntați cu fenomenul bătrâneții și al bolilor de lungă durată.

Este un fenomen cu siguranță foarte regretabil și, în vremea noastră, deloc rar .

Și există oameni care sunt incurabili și suferă mult timp, fie de la naștere, fie de la un accident care li s-a întâmplat sau de la o boală la un moment dat în viața lor. 

Și unii rămân invalizi pe viață, incapabili să trăiască în mod obisnuit, așa cum trăiesc și se mișcă toți oamenii.

Și asta, dragii mei, ni se poate întâmpla tuturor. 

E valabil pentru noi toți.

Dar, am spune noi, dacă se întâmplă altora, adică altcuiva, eventual, rudelor noastre, cunoștințelor noastre, vecinilor nostri, apropiatilor noastre, prietenilor nostri, atunci cum ne vom poziționa față de o astfel de persoană? 

Cineva este bolnav incurabil.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să menținem o companie prietenoasă și neobosită cu el.

Cu o conversație pe care o vom avea cu el când vom fi împreună, asta nu-l va obosi.

Nici, mai presus de toate, nu ar trebui să ne îndreptăm discuția în jurul subiectului bolii sale.

Dacă este posibil, haideți să ne inspirăm din situația lui.

Îți voi povesti un caz paralel.

Când mergem să consolam o persoană, o familie pentru o pierdere, adică pentru că cineva apropiat a murit, ne îndreptăm conversația, discuția în jurul chipului lui, al chipului omului, al chipului decedatului.

Știi care este rezultatul?

Când vom pleca, acești oameni vor fi afectati.

O spun de multe ori. „Nu vrem vizitatori, pentru că vizitatorii ne  impovareaza .”

De ce?

Pentru că nu știu cum să se comporte atunci când ar trebui să simpatizeze cu o persoană.

Și am vrut să subliniez acest aspect; că prin discuții ar trebui să îndepărtăm problema de ceea ce chinuie mintea acelora .

Așa cum ar trebui să scoatem cazul bolii din mintea pacientului, chiar atâta timp cât rămânem cu el, ar trebui să scoatem cazul bolii sale din mintea lui.

Putem să vorbim despre o grămadă de alte lucruri. Atunci îi vom oferi cu adevărat, cel puțin pentru puțin timp, o oază de odihnă și linistire.

În plus, putem și ar trebui să-i oferim întotdeauna ceva atunci când mergem să-l vizităm. 

Chiar dacă e un dar mic.

Chiar dacă are o valoare monetară foarte mică.

Ceva dulce.

O floare.

Un trandafir, pe care l-am tăiat din grădina noastră. Sau chiar dacă vrei, un obiect util.

Sau, dacă vrei, o carte.

Nu legată în aur și nici legată în piele.

Broșuri mici.

O carte subtire; căci îndată ce o va citi, îi va ține companie cât timp va rămâne singur.

De asemenea, ne putem ocupa de orice problemă externă , birocratică pentru el, de orice certificat de sanatate pentru el, de orice problemă pentru el.

Putem să mergem la cumpărături la piață în numele lui etc.

Putem chiar să ne rugăm împreună cu el.

Dar îi vom spune mereu asta, că ne rugăm mereu pentru el. 

Vedeți ca sunt o varietate de lucruri pe care le putem oferi unei persoane imobilizate la pat.

Sau dacă este cumva în scaun cu rotile și nu se poate ridica de acolo, sau din fotoliu.

Totuși, este foarte important să încercăm să-l abordam în așa fel încât sufletul său să nu fie cuprins de disperare; ar trebui să stimulăm în orice mod această nădejde în el.

Pentru că… cine știe dacă nu cumva într-o zi se va putea găsi un leac și această persoană se va putea însănătoși?! 

 Sau poate o minune de la Dumnezeu.

Nu se pot realiza minuni? 

Fără îndoială, da.

Aș putea spune că paraliticul din parabola evanghelica de astăzi, dacă ar fi fost dezamăgit și deznadajduit și nu s-ar fi dus acolo la scăldătoarea Vitezda, fără îndoială Domnul Hristos nu l-ar fi întâlnit acolo.

Dar l-a întâlnit, pentru că a avut mereu nadejdea că se poate face ceva pentru însănătoșire lui.

Chiar dacă această speranță ar fost prelungită timp de 38 de ani întregi….

Totuși, dacă dragostea lui Dumnezeu și purtarea de grijă a lui Dumnezeu permit această boală incurabilă și de lungă durată, ea poate fi de lungă durată dar nu incurabilă, insa poate fi în mod natural de lungă durată, când este incurabilă, de aceea le iau în calcul pe amândouă, deci dacă ni s-ar putea întâmpla nouă, atunci cum am putea sta în picioare?

Aș dori să vă spun cum ar trebui să ne poziționăm față de o relatare adevărată, apropiată nouă.

Acum câțiva ani, acum foarte puțini ani, un bărbat a murit la Hospice-ul din Atena.

Îi voi spune și numele.

Se numea Panagiotis Stylianopoulos.

Poate ati auzit de numele lui.

 Primise chiar și o diplomă specială de la Academia din Atena, pe 7 decembrie 1958, care îi fusese acordată pentru munca sa socială benefică.

Cum s-a întâmplat asta?

Ascultati…

La vârsta de 19 ani a devenit paralizat.

Și apoi a fost internat în Azilul de Sănătate Neurologica.

Nu știu încă dacă se numește Azil pentru Infirmi. Dar e un titlu grozav.

Așadar, când acest copil de 19 ani a intrat și a văzut semnul de afară „Azil pentru Infirmi”, a fost cuprins de o disperare neagră: „ Deci nu voi pleca niciodată de aici?” „Voi ieși de aici doar mort?”

Deci, înțelegeți, această disperare neagră a venit și i-a zdrobit literalmente sufletul.

Totuși, harul lui Dumnezeu l-a luminat. Și a început să studieze Biblia.

 Apoi l-a cuprins speranța. El a fost mângâiat de har.

Și s-a gândit că sunt alții care sunt afectați  mult mai grav decât el.

De exemplu, și așa cum el a vizat orbii, este foarte corect.

Așa că a început să se gândească ce ar putea face pentru a-i ajuta pe orbi.

A început să inoveze cum ar putea face o mașină care să tipărească cărți în sistemul „Braille” , care este pentru nevăzători; pe care orbii le citesc prin atingere.

Nu știu dacă ati văzut acele cărți scrise pentru nevăzători.

Această mașină a realizat acest lucru.

De fapt, el a fost considerat unic în lume în această invenție.

L-a adaptat la patul lui, bineînțeles că l-au adaptat la patul lui, și acolo, stând pe pat, pentru că era paralizat de la brâu în jos, mâinile nu-i erau paralizate, a început, dragii mei, să tipărească cărți pentru nevăzători, de la Abecedarul pentru clasa întâi pentru copiii mici nevăzători, la cărți universitare, cărți religioase, Sfânta Biblie, totul.

El a alimentat 10.000 de orbi din Grecia cu cărți .

Îmi amintesc odată, acum câțiva ani, m-a vizitat o fată care terminase, mă rog, liceul, cred că poate chiar și Universitatea mai târziu, ea, când avea 5-6 ani, se juca cu o grenadă acolo cu sora ei, aici în Larissa s-a întâmplat asta, a orbit.

Grenada a explodat și ea a orbit.

Și îi spun: „ Cum reușești, fata mea, să studiezi și să citești?” (la acea vreme era la liceu în ultimul an). Îmi spune: „Mulțumesc domnului Stylianopoulos”.

 „Cine este?”, spun eu, „e Doctor”;  „Nu știți ”, îmi spune , „domnule Stylianopoulos? Despre el este vorba în poveste.”

Așadar, dragii mei, acest om a fost atât de măreț și benefic .

Academia din Atena a venit, așa cum v-am spus, să-l premieze pentru această contribuție socială.

Cel care și-a oferit serviciile atât de benefic orbilor incurabili.

Am uitat să vă spun că el conducea și un centru de meditații pentru acei nevăzători care orbiseră – persoane în vârstă, dintr-un accident, din orice altă cauză, care bineînțeles știau să citească, dar acum nu mai puteau citi.

Și astfel a înființat un centru special de meditații pentru ei, ca să poată învăța să citească.  Acest om paralizat incurabil.

Cred că această relatare este un răspuns foarte elocvent.

Ce a făcut mai întâi? 

El a primit nădejde de la Dumnezeu.

 Mare dar.

 El a primit speranță de la Dumnezeu.

Apoi a considerat că alții se aflau într-o situație mai rea decât el.

Și-a activat puterile, pe cele pe care le avea, s-a depășit pe sine, și-a depășit și dizabilitatea. 

Asta e o mare angajare. 

Nu s-a plâns. 

A studiat Biblia și a fost un om duhovnicesc. 

Nu s-a plâns.

 El nu a cârtit împotriva lui Dumnezeu. 

A avut multă răbdare. În felul acesta, am văzut clar cum s-a ajutat pe sine, depășindu-se, pentru că avea ceva de făcut, nu era concentrat egocentric pe suferința sa. 

Simțea ca avea ceva de făcut pentru ceilalți. 

Și a biruit întunericul disperării.

Dar, dragii mei, după cum vedeți, în bolile de lungă durată sau incurabile, există întotdeauna o profunzime teologică.

O profunzime teologică foarte importantă.

Dacă ne întrebăm ce este boala, vedem că cheia răspunsului ne este dată în același pasaj din Evanghelie, dăruit nouă de Domnul.

Când Domnul Hristos l-a vindecat pe acest om și apoi l-a întâlnit mai târziu în templu, după câteva zile , Domnul Iisus  – a zis : 

„ Iată , te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuiesti, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău . 

” Deci , aceasta înseamnă că există o legătură între boală și păcat.

Înțelepciunea lui Iisus Sirah în capitolul 38, versetul 15:

„Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului” 

„ cine păcătuiește va cădea în mâinile doctorului” .

Probabil ca ar trebui să existe indicatoare, nu știu, în spitale sau în clinici cu această inscripție:

„ Cel care se pocăiește împotriva Creatorului său Va cădea în mâinile doctorului.”

Nu veți posti după rânduiala lui Dumnezeu?

Veti posti într-o zi conform instrucțiunilor medicului după dieta sau rețetă.

Prin urmare, vedem că boala este simultan un mijloc de pedeapsă, dar și o pedeapsă pedagogică , în scopul corectării.

Însă, întreabă un interpret, Teofilact: „ Sunt toate bolile cauzate de vina noastra ? ” (Toate bolile, afecțiunile, sunt toate din păcate?) .

El spune mereu „nu toate”, ci „majoritatea”.

   Iov,  nu a avut păcate, desigur că nu există om fără păcat, dar nu a avut păcate până la punctul de a fi bolnav incurabil, nu a avut păcate grave …” Tocmai din acest motiv, dragii mei, Dumnezeu i-a ingaduit aceasta… i-a dat voie diavolului să-l incerce, pentru o pregustare mai mare a virtuții.

Apoi, amintiți-vă, din cuvântul Domnului însuși, când acel orb, pe care Domnul l-a vindecat, este următorul pasaj din Evanghelie, ucenicii îl întreabă:

„Doamne, cine a păcătuit?” – orbul din naștere

„Părinții lui sau el?” .

Atunci s-ar spune, când a reușit să păcătuiască, din moment ce s-a născut așa?

Asta e o altă poveste. Duminica viitoare o veți auzi.

În acest caz, Domnul a răspuns:

„Nici el, nici părinții lui”. Dar această orbire a fost spre slava lui Dumnezeu.

Așadar, există cazuri de boli care nu sunt din păcate?

Dragii mei prieteni, dacă cunoaștem clar o persoană care a comis păcate, să nu spunem niciodată: 

„Uite, Dumnezeu îl pedepsește pentru păcatele sale”.

 Să n-o spunem; ca nu cumva boala să-l părăsească pe el și să vină la noi. 

Să nu spunem așa ceva. 

Dar să spunem:

„Dumnezeu să aibă milă. Dumnezeu să ne și pe noi învețe prin boală. Dar cum sunt planurile lui Dumnezeu, nu le putem intelege. Ne sunt necunoscute…”

Din acest motiv, întrucât scopul este educativ pedagogic, ar trebui să învățăm această pedagogie a lui Dumnezeu, atunci când ne îmbolnăvim, să urmărim, pe cât posibil, voia lui Dumnezeu și să ajungem la final să-L lăudăm pe Dumnezeu. Adică, să nu spunem:

„Vai ce am suferit și ce mi s-a întâmplat?” , ci să spunem: „Slavă lui Dumnezeu .

Dacă vedeți o persoană ca este la pat și… și poate este…  și nu are nicio șansă să se ridice și o veți auzi spunând: „Slavă lui Dumnezeu”, sa știți ca această persoană s-a maturizat, această persoană s-a lăsat în voia lui Dumnezeu si este minunat.

În plus, este caracteristic faptul că acest om paralizat era o anumită persoană.

Cum îl chema? Nu contează, dacă numele era scris sau nu.

Un om.

Evanghelistul Ioan o spune astfel : 

„Era un om ” .

Un om oarecare.

Ce înseamnă acest lucru?

Înseamnă că fiecare persoană, oricine, anonim pentru noi, este totuși numit de Dumnezeu. 

Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare dintre noi .

Hristos a plecat, dacă îmi permiteți să folosesc o expresie omenească, a plecat așa cum i s-a recomandat. De ce?

Pentru că îl cunoștea.

De unde?

Nu era El Dumnezeu?

Îl cunoștea.

Așadar, nimeni să nu spună:

„Dumnezeu nu mă cunoaște, m-a uitat ”.

În Evanghelie scrie: Iisus l-a văzut. 

Cum a știut Hristos asta ?

Dar iată ce vreau să vă spun, dragii mei, că Dumnezeu nici nu ignoră, nici nu uită.

Așadar, să nu spunem: „Dumnezeu m-a uitat”.

Sau acea frază blasfemică: „Nu există Dumnezeu”. „De ce, dacă exista, de ce mă doare – atenție, a doua blasfemie acum – și sunt chnuit?” .

Îl chinuie Dumnezeu pe om?

Dar ce este Dumnezeu?

Este Dumnezeu un torționar?

„Când

 l-a văzut Iisus zăcând acolo ” , spune versetul, 

și știind că stătea acolo de mult timp , a zis: 

Vrei să te faci sanatos?​

„ Iisus l-a văzut ”, „ și, știind că suferea de multă vreme de boala lui, i-a zis: «Vrei să te faci sănătos?»” Iisus l-a văzut pe omul paralizat „culcat” .

Cu siguranță nu este culcatul pe care îl facem atunci când vrem să dormim.

Dar tocmai culcatul era nefiresc, atât de diferit.

Deoarece omul nu poate adopta o poziție diferită, nu se poate ridica în picioare.

Este ca și cum Domnul Hristos i-ar spune acum, când l-a văzut culcat:

«Eu, Creatorul tău, te-am creat să stai în picioare.»” 

Acum cum stai culcat? 

Cine te-a doborât? „Te-am creat pentru a sta in picioare.”

Înțelegeți, dragii mei, că vindecarea slabanogului este un simbol al chipului decăzut al lui Dumnezeu, chipul căzut al lui Dumnezeu. 

Omul căzut.

Umanitatea decăzută.

La urma urmei, asta L-a adus la noi pe Fiul lui Dumnezeu; umanitatea decăzută.

Aceasta L-a adus pe Fiul lui Dumnezeu  printre noi pentru a ne înălța din păcat. 

Desigur,  natura dumnezeiasca influențează natura umană.

Hristos știa acest lucru în mod supranatural.

Este vorba de perioada umanității de dinainte de Hristos. 

Aceasta a fost o perioada lungă; atunci când omul a fost căzut. 

În perioada dinaintea de Hristos. 

Pentru întreaga umanitate căci se transformase omenirea în paralizie.

Încă puțin, cum spunea un înțelept, și omenirea ar fi devenit un cadavru.

Ea ar fi fost  moartă.

Așadar, Fiul lui Dumnezeu a ales momentul potrivit pentru a Se întrupa.

Este ceea ce scrie apostolul Pavel colosenilor:

„ Când a venit plinirea vremii (plinătatea, împlinirea, această plinătate, a venit la vremea potrivita)

Și când Iisus l-a văzut zăcând?

„El îi spune ( El îi spune ) „ .

 Da, prin întruparea Sa Cuvantul, Dumnezeu Iisus deschide un dialog cu omul, El conversează cu omul. 

Sinaiul nu mai fumegă și nici nu mai este ars de prezența lui Dumnezeu.

Oamenii nu mai aud glasul lui Dumnezeu de la Sinai ca sa simta că vor muri de frică. 

Glasul lui Dumnezeu devine uman, devine foarte uman.

Și ce spune acum, deschizând un dialog?

„ Îmi poți spune de ce s -a întâmplat ? ” „Vrei să devii sănătos?” 

Acest Dumnezeu dialogheaza pentru a-l întreba pe om dacă ar vrea să se ridice din nou, să devină sănătos, complet sănătos.

     În felul acesta, el vrea să arate și respectul lui Dumnezeu pentru libertatea pe care i-a dat-o omului.

Poate că nu vrei să devii sănătos. Pentru că poate… întrebarea… dar, întrebare?

Este aceasta o întrebare? „ Vrei să te faci bine?” 

Da. 

Pentru că sunt prea mulți oameni care nu vor să se însănătoșească. 

Dar unul foarte simplu. 

Vrei să nu ai cancer, să nu te îmbolnăvești de cancer. Cel puțin în anumite cazuri.  Da, primul lucru: nu mai fuma. Dar tu fumezi.

Deci nu vrei să eviți să te îmbolnăvești de cancer.

Așadar, nu este nepotrivit să întrebăm: „Vrei să te însănătoșești?” .

Îmi pare rău, nu am timp să vă arăt, mulți oameni iubesc situația în care se află și nu vor să se îmbunătățească.

Ciudat?

Dar e real, e adevărat.

Totuși, aici Dumnezeu îi dă libertate omului și îl întreabă: „Vrei să te însănătoșești? Nu te voi obliga să te însănătoșești .

De asemenea,  Domnul vrea să-i arate că, pe lângă scăldătoare, tot Iisus este cel care vindecă cu Harul Lui.

Nu doar piscina în sine.

Sau mai degrabă, am spune, literalmente, Iisus este Cel care vindecă și numai El este Cel care vindecă.

Piscina?

A fost doar o „umbră”.

Acum vine Iisus, pregătind o nouă formă de botez, care este botezul creștin, care ne dăruiește întregirea și ne dă totodată înfierea.

Dragii mei prieteni, tot ceea ce ne spune pasajul din Evanghelie astăzi și tot ceea ce menționează minunile lui Hristos în Evanghelii, într-o frază concisă, Apostolul Pavel ne-a spus cum Domnul… ne-a spus cum și-a petrecut Domnul viața pământească .

Cum  a petrecut-o?

Este scris în cartea Faptele Apostolilor 10:38:

„ A venit să lucreze și lucra ”. „Și-a petrecut viața făcând bine și vindecând.”

Dar Hristos vrea o condiție fundamentală.

Din momentul în care L-a întâlnit pe Hristos, omenirea nu ar mai trebui să păcătuiască.

Popoarele, din păcate popoarele creștine, nu ar trebui să păcătuiască.

Pentru că L-au cunoscut pe Hristos.

De aceea, apostazia, îndepărtarea noastră de Hristos, este un păcat foarte grav.

Și ceea ce a spus Hristos, „ca să nu ți se întâmple ceva mai rău ” (ca să nu ți se întâmple ceva mai rău) , ce poate fi altceva, ce poate fi cel mai rău? 

 RECUNOAȘTEREA și acceptarea cultului Antihristului!

Poate fi ceva mai rău decât asta?

Aceasta apostasie este atunci când îl părăsești pe Hristos și îl admiți pe Antihrist! 

Același lucru este valabil, dragii mei, pentru fiecare persoană în parte. 

Fiecare dintre noi a putut fi, pentru scurt timp sau pentru mult timp, un paralitic și rob al păcatului ; un paralitic robot păcatului. 

Acum, când ne însănătoșim și Îl cunoaștem pe Hristos, să fim atenti, pentru că atunci, așa cum spune Domnul Hristos  Insuși în Evanghelia după Matei:

„se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.” 

Dragii mei prieteni, cine este cu adevărat daruit  lui Hristos își va umple sufletul cu frica de Dumnezeu. 

Frica de a nu-L pierde niciodată pe Hristos, ca astfel să nu se piardă niciodată pe sine în iad!

https://tasthyras.wordpress.com/2025/05/10/%ce%b1%ce%bd%ce%af%ce%b1%cf%84%ce%b5%cf%82-%ce%ba%ce%b1%ce%b9-%ce%bc%ce%b1%ce%ba%cf%81%ce%bf%cf%87%cf%81%cf%8c%ce%bd%ce%b9%ce%b5%cf%82-%ce%b1%cf%81%cf%81%cf%8e%cf%83%cf%84%ce%b9%ce%b5%cf%82-%cf%80/

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur

Cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici

Predica Sfantului Teofan Zavoratul