Ieşirea din trup

Şi când era să se despartă de trup parintele Arsenie cel Mare, căci ajunsese la adânci bătrâneţi, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde şi cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis:

„Oare nu ştiţi să puneţi o funie de picioarele mele şi să mă trageţi în munte?”

Şi iarăşi le zise:

„Vedeţi, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieşi din trup?”

Şi ei ziseră:

„Vedem”.

Iar el zise:

„De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta”.

Şi îndată şi-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu.

Cititi va rog mai multe la:

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru ARSENIE CEL MARE

Iata si un exemplu diametral opus povestit de sora Mirela:

În plus, am mai observat că unii oameni pot fi total orbi vizavi de faptul că moartea stă cu coasa la căpătâiul lor.
Am exemplul unei doamne care, deşi avea 80-82 de ani şi ajunsese la 39 de kilograme (la o costituţie înaltă şi osoasă), nici o clipă nu se gândea la moarte. Fusese internată în spital, după ce căzuse în casă şi nu fusese în stare să se mai ridice şi era atât de slăbită încât nu putea nici să îşi mişte mâinile sau să bea lichide cu paiul, dar afirma că îi trebuie puţină gimnastică de recuperare. Deşi era, fără nici cea mai mică exagerare, scheletică gen Auschwitz şi total neputicioasă, credea că va mai trăi mult şi bine. A murit după două zile, cazul ei întipărindu-mi-se în minte drept exemplu elocvent al modului în care dracii îşi bat joc de oameni, întunecându-le mintea în privinţa apropierii morţii trupeşti, spre a-i face pe cât mai mulţi să rateze mântuirea prin pocăinţa în ultimul ceas.

Cititi va rog mai multe la:

De ce omul e prost si nu se gandeste la moarte?

Cititi va rog si:

Parintele Efrem Filotheitul: “În ce te voi găsi, întru aceea te voi judeca”. Cu o moarte toti suntem datori, dar…

Soarta sufletului dupa moarte