Global Research: Tentativă de lovitură de stat neutralizată în Burkina Faso. Naționalizarea industriei aurului

Sursa: https://www.globalresearch.ca/attempted-coup-thwarted-burkina-faso/5885757

Tentativă de lovitură de stat neutralizată în Burkina Faso. Naționalizarea industriei aurului

Pe fondul eforturilor de naționalizare și de dezvoltare economică, Comandamentul Statelor Unite pentru Africa (AFRICOM) calomniază un membru important al Alianței Statelor din Sahel (AES)

De Abayomi Azikiwe, 30 Aprilie 2025, Global Research

Un alt complot de destabilizare a Burkina Faso a fost raportat săptămâna trecută pe rețeaua națională de televiziune din statul vest-african.

Ministrul Securității, Mahamadu Sana, a făcut acest anunț care a provocat o mare consternare și indignare în rândul populației din țară.

Sana a precizat că vinovații implicați în acest complot primeau sprijin din partea unor interese aliate Franței, care acționau din Coasta de Fildeș.

Mai mulți ofițeri din armată, împreună cu foști oficiali guvernamentali, au fost menționați în conspirația de înlăturare a actualului guvern condus de căpitanul Ibrahim Traore.

Mai multe persoane au fost arestate în urma tentativei de lovitură de stat care urma să aibă loc pe 16 aprilie.

De la venirea la putere a căpitanului Ibrahim Traore la 30 septembrie 2022, țara a demarat un proces de recuperare a resurselor naturale și a suveranității naționale a teritoriului și a locuitorilor săi.

Traore conduce Mișcarea Patriotică pentru Salvgardare și Restaurare (PMSR), care a fost înființată la începutul anului 2022 sub conducerea fostului lider, lt.col. Paul-Henri Damiba. PMSR a fost înființată după înlăturarea președintelui civil Roch Christian Kabore.

Kabore și Damiba au fost răsturnați din cauza eșecului administrațiilor lor de a reduce insurgențele rebele care, sub pretextul islamismului, au ucis civili, personal militar și au creat anarhie pe aproximativ 40 % din teritoriul țării. Eșecul soldaților și consilierilor militari francezi și americani, aflați aparent în regiunea Sahel pentru a spori capacitatea de securitate a statelor africane, s-a dovedit a fi un eșec lamentabil.

Burkina Faso s-a unit cu statele vecine fără ieșire la mare, Mali și Niger, pentru a semna Carta Liptako-Gourma la sfârșitul anului 2023. Ulterior, în 2024 a fost formată Alianța statelor din Sahel (AES), care s-a desprins de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), orientată spre Occident.

AES a atras mânia Franței, fosta putere colonială și neocolonială, precum și a Statelor Unite. În statul vecin Niger, forțele franceze și americane au fost forțate să se retragă, în timp ce o stație de drone a Pentagonului a fost dezmembrată sub egida actualului Comitet pentru Salvgardarea Patriei (CNSP) aflat la putere. Aceste evenimente au dat peste cap planurile celor două state imperialiste principale în vederea menținerii dominației lor în regiunea Sahel a Africii de Vest, bogată în resurse.

În ceea ce privește situația din Burkina Faso, liderul militar al Comandamentului SUA pentru Africa (AFRICOM) s-a angajat într-un atac verbal la adresa căpitanului Ibrahim Traore în cadrul unei audieri în fața Senatului. Generalul l-a calomniat pe Traore, susținând că resursele provenite din vânzarea aurului au fost utilizate în mod necorespunzător de către șeful statului.

Gen. Michael Langley

Aceste comentarii ale lui Langley au fost condamnate pe întreg continentul african. Într-un articol publicat de Zimbabwe Mail, se spune despre provocare:

„O furtună de critici a izbucnit în întreaga Africă în urma remarcilor generalului american Michael Langley, șeful Comandamentului Statelor Unite pentru Africa (AFRICOM), care l-a acuzat pe președintele Burkina Faso, căpitanul Ibrahim Traoré, că a utilizat în mod necorespunzător rezervele de aur ale țării pentru protecția personală și nu pentru beneficiul național. Comentariile au fost făcute în timpul unei audieri recente a Senatului SUA, în cadrul căreia generalul Langley a susținut că Traoré a deturnat resurse naționale vitale pentru propriile sale interese de securitate. Declarația, preluată rapid de mass-media și platformele de socializare africane, a stârnit reacții dure din partea cetățenilor, activiștilor și comentatorilor de pe întregul continent. Mulți africani și-au exprimat indignarea pe X (fostul Twitter), acuzând SUA de imixtiune în afacerile suverane ale națiunilor africane și de standarde duble în politica sa externă.”

Aceste afirmații false ale lui Langley trebuie privite în contextul recentei campanii de destabilizare îndreptată împotriva Burkina Faso și a guvernului său revoluționar. Din punct de vedere istoric, SUA au fost ostile față de orice stat anti-imperialist și cu orientare socialistă de pe continentul african.

Naționalizarea industriei aurului

În cursul anului 2024, guvernul din Burkina Faso și-a revizuit codul minier, creând o nouă întreprindere de stat denumită Société de Participation Minière du Burkina (SOPAMIB). Prin intermediul acestei entități publice, administrația PMSR a naționalizat minele deținute de societăți străine.

Într-un discurs rostit la televiziunea națională pe 28 aprilie, prim-ministrul Jean Emmanuel Ouedraogo a anunțat că, în zilele următoare, vor fi naționalizate alte mine pentru a genera mai multe venituri pentru guvern. Aceste noi politici au provocat consternare în rândul întreprinderilor miniere care domină industriile extractive din Burkina Faso. A se vedea asta.

Două mine au fost preluate de SOPAMIB anul trecut, iar confiscările suplimentare sunt menite să furnizeze resursele monetare necesare pentru modernizarea țării. Același model de naționalizare este reprodus în cadrul altor parteneri AES.

Un articol publicat de mining.com spune despre situația actuală din Burkina Faso:

„Prețul aurului a crescut cu peste 25% în acest an, alimentat de instabilitatea geopolitică și de politicile comerciale haotice ale președintelui american Donald Trump. Burkina Faso, care luptă împotriva militanților islamiști încă din anul 2015, a produs peste 57 de tone în 2023. Printre companiile miniere care operează acolo se numără IAMGOLD din Canada și West African Resources Ltd din Australia. Noul cod minier acordă prioritate expertizei naționale și furnizorilor locali, făcând parte din ceea ce guvernul numește o revoluție în modul de gestionare a bogăției sale minerale. Relațiile Burkina Faso cu aliații occidentali tradiționali s-au deteriorat de când armata a preluat puterea prin două lovituri de stat în anul 2022 și s-a orientat către Rusia pentru securitate și cooperare economică. Săptămâna trecută, a acordat o licență de minerit industrial companiei ruse Nordgold pentru un proiect aurifer în provincia Kourweogo din regiunea Plateau-Central din Burkina.

Ouédraogo a declarat că inițiativele miniere existente controlate de stat au avut succes, Compania Națională a Substanțelor Prețioase colectând peste opt tone de aur în 2024 și mai mult de 11 tone în primul trimestru al acestui an, în principal din surse artizanale.” (A se vedea asta)

Prim-ministrul Ouedraogo a declarat în discursul său din 28 aprilie că, pentru prima dată în istoria sa, țara a înființat o rezervă de aur. Aceste măsuri îmbunătățesc deja economia, care a fost paralizată de atacurile insurgenților și de ostilitatea față de administrația PMSR.

AES-Algeria, conflict privind doborârea unei drone de supraveghere

La 1 aprilie, o dronă de supraveghere malineză a fost doborâtă de armata algeriană vecină, care a acuzat aparatul de încălcarea spațiului său aerian. Mali a negat că drona a trecut pe teritoriul algerian.

Incidentul a creat o dispută diplomatică nefericită între Alger și AES, afirmând că țara vecină ar trebui să coopereze mai strâns cu eforturile lor de a înăbuși insurgențele. Relațiile dintre Mali și Algeria au fluctuat de la începutul anilor 1960, când Frontul de Eliberare Națională (FLN) ducea un război de independență față de Franța.

Mali, sub noul guvern independent al președintelui Modibo Keita, a jucat un rol esențial în furnizarea unei baze de sprijin pentru luptătorii FLN. Algeria a devenit independentă de Franța în anul 1962.

În anii următori, prezența insurgenților la granița dintre Mali și Algeria a generat tensiuni. Poporul tuareg din nordul statului Mali s-a angajat periodic în acțiuni violente împotriva guvernului central situat în capitala sudică Bamako. Tuaregii sunt răspândiți în mai multe state din Africa de Nord și de Vest, ca urmare a caracterului divizant al moștenirii colonialismului care a divizat națiunile și orașele-stat în interesul imperialismului. În ultimii ani, Frontul pentru Eliberarea Azawadului (FLA) a fost implicat în confruntări militare cu guvernul malinez.

Alte grupări rebele care operează în nordul Mali și care sunt de orientare jihadistă au creat o criză de securitate de la începutul anului 2012. Aceste evoluții sunt rezultatul direct al distrugerii Libiei de către Pentagon și NATO în 2011, care a fost esențială pentru destabilizarea diferitelor zone din Africa de Nord și de Vest.

Într-un articol publicat de Institutul pentru Studii de Securitate (ISS) se afirmă că Uniunea Africană (UA), formată din 55 de membri, trebuie să depună imediat eforturi în vederea unei rezolvări diplomatice a acestui incident recent:

„UA trebuie să utilizeze canalele adecvate pentru a restabili rapid dialogul și a deschide calea pentru o revenire la relații constructive între Algeria și țările AES. Consiliul său de Pace și Securitate ar trebui să se concentreze asupra problemei din nordul Mali, care se află la originea disputei dintre Alger și Bamako. Mali a acuzat Algeria în ultimele luni că servește drept bază de sprijin pentru Frontul separatist de Eliberare a Azawadului (FLA), după ce ostilitățile dintre grup și Bamako au fost reluate când guvernul a recucerit Kidal în noiembrie 2023.”

În cadrul altor evenimente diplomatice din regiune, Regatul Maroc s-a oferit să permită țărilor AES fără ieșire la mare, accesul la porturile sale din Oceanul Atlantic. La 28 aprilie au avut loc discuții între Maroc și miniștrii de externe ai țărilor AES.

Această ofertă a Marocului are implicații regionale din cauza relațiilor tensionate dintre Rabat și Alger cu privire la statutul Saharei de Vest, care rămâne sub controlul Regatului. Deși din 1991 Organizația Națiunilor Unite a mandatat organizarea unui referendum privind independența Saharei de Vest, Marocul nu a permis acest lucru. Problema rămâne o sursă majoră de dezacord în cadrul UA, statele Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC) fiind într-o alianță fermă cu Frontul Polisario, mișcarea de eliberare care dorește independența Republicii Arabe Sahrawi Democrate (RASD).

Aceste dispute și conflicte ilustrează necesitatea de a consolida capacitatea diplomatică și militară a UA. Problemele africane necesită soluții care să consolideze independența și suveranitatea reală a continentului și a poporului său.

*

Abayomi Azikiwe este editor la Pan-African News Wire. Contribuie în mod regulat la Global Research.

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

OPINIE: Niger – Eliberarea de “independență”

Niger: Pleaca militarii SUA, vin militarii Rusiei. Deja intr-o baza militara sunt si unii si altii…