Cumplita amăgire cu șnurul roșu

Orthodox Christianity: THE RED THREAD DELUSION

Amăgirea cu firul roșu

De Artemy Slezkin, 11 Aprilie 2025, Orthodox Christianity

Foto: ru.dalailama.com

În timpul Postului Mare al anului 2017, mi s-a întâmplat să vin la Catedrala Ocrotirii Maicii Domnului din Sevastopol pentru slujba Sfântului Maslu. Oamenii stăteau într-un semicerc în jurul preoților care rosteau rugăciunile necesare. La momentul potrivit, preoții au început să se plimbe în jurul credincioșilor ungându-i pe fiecare cu untdelemnul sfințit, pe fruntea, nasul, obrajii, pieptul și palmele lor pe ambele părți.

Lângă mine stătea o femeie în vârstă de aproximativ cincizeci de ani. Când și-a ridicat mâinile pentru ca preotul să îi ungă palmele, am observat că purta un fir roșu la încheietura mâinii sale stângi. Același lucru l-a observat și părintele Paul.

„Pentru ce ai nevoie să porți acest fir?”, a întrebat-o el sever. „Ești în biserică!”

Femeia a mormăit ceva neinteligibil. Părintele a ales să nu-i mai spună nimic și, după ce a uns-o cu ulei, și-a continuat drumul. Însă eu nu m-am putut abține:

„Scuzați-mă, dar știți că obiceiul de a purta un fir roșu la încheietura mâinii este de la ocultiști, de la cabaliști?”

Deloc rușinată de acest lucru, doamna mi-a răspuns:

„Este împotriva ochiului rău. E bine să-l port, pentru orice eventualitate.”

Nu am putut să tac:

„Dar tu ai venit să participi la o Sfântă Taină, ai venit la Dumnezeu! Iar acest fir al tău este o invenție a vrăjitorilor.”

Ea a chicotit în replică:

„Cum ar putea dăuna? Una nu o împiedică pe cealaltă.”

Crede, dar cercetează

„Una nu o va împiedica pe cealaltă!” Nu putem decât să ne mirăm uneori de analfabetismul duhovnicesc sau chiar de ignoranța totală a oamenilor care se interesează de practici spirituale mistice, practici psihice, „lumi paralele”, „inteligență extraterestră” și altele asemenea. În prezent, acest subiect este promovat pe scară largă ca niciodată înainte, iar cererea este uriașă. De ce? Mulți oameni s-au plictisit de plăcerile pământești „ușor de înțeles”; s-au săturat de cursul natural al lucrurilor și vor ceva „mai suculent”, mai SUPRAnatural decât înainte. Lumea de dincolo, aura, chakrele, clarviziunea, astrologia – de astea au nevoie!

„Aruncând bunul simț și precauția în vânt, oamenii cred în ghicitori și clarvăzători, magicieni și paranormaliști.”

Fără nicio umbră de îndoială, uitând de prudența de bază și de regula „crede, dar verifică”, oamenii ajung sa creadă în ghicitori și clarvăzători, magicieni și paranormaliști. După cum se spune, ei îi cred orbește, adică fără să se gândească sau să testeze, fără să pună întrebări. Urmărim aceste lucruri la televizor – grandomania atent coregrafiată a magicienilor și șamanilor prefăcuți – și astfel, parcă ar însemna că totul este în regulă și că nu există niciun fel de rău în asta. Și astfel, ei se pun în mâinile acestor oameni dubioși fără să se gândească la consecințe.

Așadar, le poți avea pe amândouă?

Această problemă, așa cum se spune, este de fapt o „idee obosită”. Dar pe mine personal mă sperie altceva: lipsa de scrupule sufletești ale oamenilor. În căutarea rezultatelor, mai ales într-o situație disperată, când toate mijloacele lumești au fost epuizate, oamenii sunt dispuși să facă totul și orice: să primească „tratament” de la un medium, să se angajeze în practici yoga – și să meargă în același timp la o biserică ortodoxă, spovedindu-se și primind Sfânta Împărtășanie acolo. Oamenii chiar au încredere în acești șarlatani și iau leacurile lor.

S-ar putea spune, ce ar putea fi rău în asta? Pentru că primirea Sfintei Împărtășanii este bună, nu-i așa? Cât despre firul roșu din jurul încheieturii mâinii – nu rănește pe nimeni, nu? Ar putea Dumnezeu să rănească? Dar Lui nu-i pasă, în mare parte! Și, de asemenea, eu cred în El! În ceea ce privește ața roșie – este ceea ce poartă toată lumea în zilele noastre; și se spune că ajută foarte mult – alungă forțele întunecate, împiedicându-le să-ți facă vrăji! Dar vreau să întreb: de ce mai ai nevoie de Dumnezeu, până la urmă? Ai acest fir care te protejează! Iar răspunsul pe care îl primesc este pur și simplu uimitor: una nu o împiedică pe cealaltă.

„Firul roșu este departe de a fi inofensiv. Este o ‘invenție’ a adepților Cabalei.”

Ce groaznic! Ce oroare! Ajutor! Să-i ceri ajutorul lui Dumnezeu – și apoi, ca măsură de rezervă (dacă Dumnezeu nu te ajută!), să ceri același lucru diavolului. Acel fir roșu al tău nu este atât de inofensiv pe cât ai putea crede. Este o „invenție” a adepților Cabalei – o mișcare mistică ocultă din iudaism sau, în limbaj simplu, este o invenție a Satanei pentru a înșela sufletele oamenilor.

Înșelăciunea cu firul roșu

Despre ce este vorba în această înșelătorie? Este destul de simplu: cel care poartă ața roșie are ideea că această ață are puterea de a bloca „ochiul rău” și de a proteja împotriva „vrăjilor” (acțiunea negativă a spiritelor rele provocată de răuvoitori). Această putere este rezultatul unei anumite vrăji magice, un set de cuvinte „magice” rostite peste fire de către deținătorul „cunoștințelor secrete” – cu alte cuvinte, un vrăjitor care este, desigur, „foarte calificat”. Prin această vrajă magică, vrăjitorul transmite firelor nu propria sa „energie”, deoarece, fiind o creatură biologică, nu o poate poseda, ci „energia” forțelor malefice pe care le slujește după ce a făcut un pact cu diavolul. Acest slujitor al întunericului nu este altceva decât un pion în ghearele demonilor, o conductă între lumea oamenilor și lumea spiritelor întunecate, ostile omului. Astfel, firul roșu este „înmuiat” în „energii” întunecate, satanice.

Așa, și? Care-i șmecheria? Șmecheria este că firul roșu, „încărcat” cu energie demonică, ar trebui să se opună aceleiași energii demonice, în limbaj popular, „ochiului rău” și „vrăjilor”. Pe scurt, un demon este chemat să lupte împotriva altui demon, Satana este chemat să lupte împotriva lui însuși. În Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos spune acest lucru:

Orice împărăție divizată împotriva ei însăși este pustiită; și orice cetate sau casă divizată împotriva ei însăși nu va rezista: Și dacă Satana l-a alungat pe Satana, el este dezbinat împotriva lui însuși; cum va rezista atunci împărăția lui? (Mat. 12, 25-26).

Este foarte simplu: denunțarea, ca să spunem așa, a unui truc inteligent în care oamenii sunt păcăliți atunci când caută naiv ajutor de la diavol – diavolul însuși! Desigur, ați putea cumpăra ață roșie obișnuită de la magazinul local și s-o purtați ca pe o podoabă. Nu putem ști vreodată ce și-ar putea pune femeile noastre la încheietura mâinii… Totuși, viclenia aței roșii „fermecate” constă în faptul că aceasta este purtată ca o amuletă asupra căreia cel ce-o poartă își pune anumite speranțe.

Vraja magică „conținută” în fir nu poate funcționa singură, iar tu nu obții nimic din ea – nu până când puterea demonică, ascunsă în ea, este aprinsă de credința ta în ea. „Cred că firul roșu mă protejează. Cred în puterea lui!” Atunci începe acțiunea directă a forțelor malefice asupra proprietarului firului roșu, care și-a deschis sufletul acestor forțe prin consimțământul său. El parcă spune: „Vreau ca voi, forțe puternice, să mă protejați”. Acesta este momentul în care persoana este luată prizonieră de către demoni. Dar acest lucru nu pare să fie suficient pentru el! El vine la biserică și la Dumnezeu purtând acest fir, pentru a dobândi „energie suplimentară”!

Însă nu este posibil să fii deopotrivă cu Dumnezeu și cu diavolul, sperând să primești ajutor egal „de sus” și „de jos”. Scripturile spun:

Căci ce părtășie are dreptatea cu nedreptatea? și ce comuniune are lumina cu întunericul? Și ce învoială are Hristos cu Belial? (2 Cor. 6:14-15).

Prin urmare, trebuie să ne hotărâm – cu cine suntem? Pentru cine suntem? Sub steagul cui luptăm pentru mântuirea de sub puterea diavolului și a morții?

Răspunsul este evident: Mântuirea este posibilă doar în Dumnezeu, doar în acord cu poruncile lui Dumnezeu. Supunerea față de Belial, adică față de diavol, chiar dacă nu în mod deschis, ci prin vrăjitori și clarvăzători, purtând amulete „fermecate”, sau chiar acel fir roșu, este calea spre pierzanie veșnică, spre despărțirea veșnică de Dumnezeu. Să ne gândim la acest lucru atunci când ne hotărâm să participăm la slujbele bisericești. Să fim credincioși numai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va fi întotdeauna cu noi!

Traducere (în limba engleză) de Liubov Ambrose,

Pravoslavie.ru