Deniile din Săptămâna Patimilor
Sursa: https://www.crestinortodox.ro/paste/saptamana-patimilor/deniile-saptamana-patimilor-118261.html

Deniile se savarsesc incepand cu seara Floriilor, pana in Vinerea Mare, cand se canta . Cuvantul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” si inseamna priveghere sau slujba nocturna. In Transilvania, intalnim cuvantul „straste” pentru denii. Acest termen are semnificatia de „patima”. Expresia „a merge in strasti” insemna „a merge la denii”.
Deniile se savarsesc numai in doua saptamani din timpul unui an bisericesc si anume: in saptamana a cincea si a saptea din Postul Sfintelor Pasti. S-a pastrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Saptamana Patimilor, pentru ca ele se savarsesc seara, potrivit troparului: Iata, Mirele vine in miezul noptii…”.
Chiar daca Denia este o Priveghere, ea difera de ceea ce Tipicul indica prin Priveghere. Denia este doar simpla a zilelor de rand, in vreme ce Privegherea presupunea Utrenia unita cu si Litia. Dar si ca Utrenie simpla, Denia nu se aseamana cu Utrenia din zilele de rand, pentru ca ea cuprinde cantari si rugaciuni specifice doar perioadei Sfintelor Pasti (troparul „Iata, Mirele vine…”, luminanda „Camara Ta, Mantuitorule“, troparul „Cand slaviti ucenici…”).
Specificul Saptamanii Patimilor – slujbe si randuieli
Luni, marti si miercuri se oficiaza . In Joia Mare se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile Cel Mare unita cu Vecernia. Joia Patimilor este ziua in care, pe langa Sfantul Agnet, care se foloseste la Sfanta Liturghie, se mai scoate inca un agnet, care se sfinteste odata cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Sunt asezate pe acelasi disc si impreuna sunt aduse pe Sfanta Masa la Vohodul mare. Al doilea Agnet este pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este pus intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Din acest Agnet, preotul impartaseste in cursul intregului an, pe cei care din motive bine intemeiate nu pot ajunge la biserica. Tot din acest Agnet sunt impartasiti si pruncii nou botezati.
In unele manastiri, in Joia Patimilor are loc ritualul spalarii picioarelor, care aminteste de gestul de smerenie facut de Hristos inainte de Cina cea de Taina – spala picioarele ucenicilor. In manastiri, staretul este cel care spala picioarele monahilor.
Vinerea Mare este o zi aliturgica, nu se savarseste Sfanta Liturghie. In dimineata acestei zile, se scoate Epitaful din Sfantul Altar si se aseaza pe o masa in mijlocul bisericii. Aceasta Masa are in fata Sfanta Cruce scoasa din Joia Mare. Seara se oficiaza slujba Prohodului Domnului, in timpul careia se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf (o panza care reprezinta scena punerii in mormant a Mantuitorului). Dupa aceasta procesiune, preotii vor aseza Epitaful pe Sfanta Masa din Altar, unde va ramane pana in miercurea din ajunul Inaltarii Domnului.
Semnificatia Deniilor din Saptamana Patimilor
Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vandut de fratii sai in Egipt. El este o preinchipuire a lui Hristos, vandut de Iuda.
Tot in timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta realizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.
In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. Miercuri este ziua in care Iuda L-a vandut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginti.
Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului.
Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii si scoaterea solemna a Sfintei Cruci in naosul bisericii. Exista obiceiul ca atunci cand preotul citeste din Sfintele Evanghelii, credinciosii sa aprinda lumanari si sa se aseze in genunchi.
In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul.
In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricaciune pe cei din veac adormiti.
Sambata seara, incepe slujba Invierii. Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere:
„In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”.
Adrian Cocosila
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!


https://basilica.ro/saptamana-sfintelor-si-mantuitoarelor-patimiri-ale-domnului-si-mantuitorului-nostru-iisus-hristos/
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Dar voi nu mă credeți, pentru că spun adevărul ( Ioan 8:45 )
De ce antihristii nu cred in Hristos? Pentru că El este tot Adevărul, Tot Adevărul și spune Adevărul.
Și nu există dragoste pentru Adevăr în ei. Minciunile lucrează în mod constant și le perpetuează, împreună cu toți predecesorii și adepții lor.
Oricât de elaborate dialectic și procesate logic, filozofiile păcatului și scuzele pentru păcat sunt întotdeauna în cele din urmă filozofii ale minciunii și scuzele minciunii. Dar anti-Hristoșii nu văd acest lucru, pentru că sunt educați în minciună și obișnuiți cu minciuna ca atmosfera logicii lor și formatorul gândurilor lor.
Ei au cu adevărat gândire și logică conduse de minciuni și păcat.
Prin urmare, ei sunt fără niciun contact cu Adevărul, nici nu-l cunosc, nici nu-l doresc, pentru că „nu există adevăr în ei”. Iar adevărul este cunoscut prin Adevăr; Adevărul atrage Adevărul.
De aceea, Mântuitorul le adresează antihristilor aceste cuvinte:
„Voi nu mă credeți, pentru că vă spun adevărul”.
Cine dintre voi Mă vadeste de păcat?— Dacă va spun adevărul, de ce nu mă credeti? ( Ioan 8:46 )
Iată o întrebare pe care niciun om nu a putut-o pune vreodată oamenilor:
„Cine dintre voi mă vadeste de păcat?”
A fost exprimat doar de Omul fără de păcat, Domnul Iisus.
Dacă acești dușmani ai Săi ar fi observat vreun păcat în El, oh! L-ar fi aruncat în toate lumile posibile.
Și mai întâi, ei L-ar prinde și L-ar pune sub judecată, sau cel puțin L-ar compromite în fața oamenilor.
Astfel, le este rușine și sunt înecati într-o tăcere asurzitoare și insidioasă.
Ei, pânditorii neadormiți și iscoadele a tot ceea ce face Hristos, pentru că sarcina lor principală era să-l prindă în cuvant, când nu puteau face asta din fapte.
Aceasta este dovada lipsei de păcat a lui Hristos…
Căci, deși această întrebare i-a adus în poziția de a recunoaște public lipsa de păcat a lui Iisus, ei totuși, din cauza păcătoșeniei lor, refuză să creadă în El.
Prin urmare, Domnul are dreptate când imediat îi întreabă:
„Dacă va spun adevărul, de ce nu mă credeți?”
Nu pentru că sunteți sclavi conștienți și dornici ai minciunii.
Căci numai diavolii văd adevărul lui Dumnezeu și se încăpățânează să rămână în minciuna lor și să susțină fără rușine minciuna lor.
Nu mă credeti, pentru că v-ati ingradit tot sufletul crezând o minciună.
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/tumachene-svetog-evandela-po-jovanu/#0_28
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Unul din Sfânta Treime, Dumnezeu Logosul, s-a făcut Om, pentru a ne transmite toate acestea într-un mod pur uman, uman.
Și El a făcut exact asta de-a lungul întregii Sale vieți pe pământ; Și chiar și după înălțarea Sa, El continuă să facă exact asta prin Biserica Sa și din Biserica Sa. Luptătorii lui Hristos cer ca Omul-Dumnezeu să renunțe la toate acestea. Dacă S-ar lepădat de acestea, S-ar lepăda de Sine, ar înceta să mai fie Dumnezeul-Om, ceea ce înseamnă: ar înceta să mai fie Mântuitorul oamenilor de păcat și moarte, ar deveni un om obișnuit, chiar dacă ar fi „cel mai mare înțelept”, „cel mai mare filozof”, „omul cel mai bun”.
Și tocmai la această Omenitate-Dumnezeire, acest Om-Dumnezeu veșnic, este ceea ce Iisus nu poate renunța și nici nu vrea.
De aceea le spune anti-Hristoșilor că tot ceea ce fac ei, fac pentru că nu-L cunosc pe adevăratul Dumnezeu:
„Voi nu-L cunoașteți, dar Eu
IL cunosc”; iar dacă spun că nu-L cunosc, voi fi mincinos ca voi.
Dar IL cunosc și mă țin de cuvânt.”
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/tumachene-svetog-evandela-po-jovanu/#0_21
ApreciazăApreciază
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1108353624622674&id=100063441410842
Acum înțelegeți de ce atacul la Istoria României? Numai asa apar astfel astfel de decerebrati care bat câmpii cu gratie și mai mult sunt și promovați de influentari…
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Dumnezeul-Om dezvăluie ca Mântuitor ceea ce El, ca Creator, a stabilit ca scop în sufletul creației Sale: jertfa de sine ca mijloc de nemurire de sine, de imbogățire de sine, de perpetuare de sine în toată veșnicia.
Acest sacrificiu de sine, aceasta jertfa de sine, este atât dumnezeiasca cât și omeneasca cel mai desăvârșit în Dumnezeul-Om Hristos și, prin urmare, este în primul rând înțelegerea creștină a lumii și a vieții; și mai mult: principiul de bază și forța fundamentală a vieții evanghelice a umanității în lume.
Principiul Dumnezeului-Om, principiul tuturor: sacrifică-te pentru alții; principiul diavolului, principiul tuturor: jertfește-i pe alții pentru tine.
Jertfa de sine este o expresie a iubirii evanghelice, divino-umane pentru toți; Autoconservarea, egoistă și egocentrică, este o expresie a urii diabolice.
Jertfa de sine este metoda divină de viață în toate lumile; autoconservarea – metoda diavolului.
Ca creație și, de altfel, o creație pură, păcatul diavolului este autosuficienta de sus până jos și îi sacrifică întotdeauna pe alții.
După ce au adoptat păcatul ca metodă de a trăi, oamenii au respins principiul divin al vieții: sacrificiul de sine, jertfa pentru alții și au îmbrățișat principiul demonic al vieții: autoconservarea, sacrificarea altora pentru ei înșiși și pentru interesele lor.
Pe aceasta cale, oamenii au devenit atât de demonizați, încât pur și simplu și-au pierdut chipul lui Dumnezeu în ei înșiși; Abia a mai rămas în ei ceva care să semene cu Chipul și să amintească de fosta lor plăcută asemănare cu Dumnezeu.
Mântuitorul îi vede pe toți oamenii, desfigurați, înnebuniți, aiuriți de păcate, pe toți îi vede cu ochiul Său neîntrupat, atotvăzător, și trăiește acest lucru cu o intensitate uimitoare, mai ales în timpul suferinței Sale pe Golgota.
Văzând toate ororile păcatului omenesc, toate cadavrele spirituale, Mântuitorul spune:
„Acum este întristat sufletul meu”.
Caci sfârşitul a tot ceea ce şi-au făcut oamenii, îmbrăţişând păcatul, şi prin el moartea şi diavolul, şi părăsind pe Dumnezeu, şi nemurirea şi viaţa veşnică.
„Sufletul Meu este tulburat” că oamenii au orbit atât de mult, de dragostea păcatului, încât nu văd, nici măcar puțin, că calea către nemurirea lor stă în jertfa de sine, și nu în conservarea egoistă și in adorarea de sine.
Iată, toate morțile oamenilor sunt înaintea Mea și toate ororile pe care le-au comis împotriva rasei umane;
O, cât de greu și dureros și îngrozitor este pentru o persoană să trăiască din cauza tuturor acestor lucruri și în mijlocul tuturor; Din toate părțile, toate morțile omenești Mă atacă, hohotind, devorând tot ce este uman, o: „acum sufletul Meu este întristat”.
Atâtea grozăvii mă lovesc cu vârtejuri și furtuni ale morții: iată, fiecare om este tot o moarte și toți, toți oamenii de toate vârstele, înnebuniți de moarte, răcnesc, strigă, se zvârcolesc, se zbat într-o durere de nespus:
„Și ce să spun? Părinte, izbaveste-Mă de ceasul acesta! unii dintre ei, sunt sclavi, sclavi jalnici și neputincioși ai morții.
Simt asta cu toată ființa Mea: firea Mea umană este într-o febră a fricii de moarte, a atâtor morți, pentru că pentru toți oamenii și în locul tuturor le trăiesc ca pe propriile Mele morți.
Toate acestea sunt prea groaznice: „dar din acest motiv am ajuns in acest ceas”: să simt totul, să le experimentez și cu puterea Mea divină de a salva oamenii de la moarte, de la toate morțile și, prin sacrificiu de Sine iubitor, să le arăt singura cale sigură care îi conduce către nemurire și viața veșnică.
„Părinte, proslăvește Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: L-am proslăvit și-L voi proslăvi din nou! Iar oamenii care stăteau aproape, când au auzit, au spus că a tunat; iar alţii ziceau: Un înger i-a vorbit. Iisus a răspuns și a zis: „Glasul acesta nu a venit pentru Mine, ci pentru voi”. ( Ioan 12:28–30 )
Da, făcând aceasta îl voi slăvi pe Tatăl Meu, care M-a trimis la această lucrare: „Tată, proslăvește Numele Tău!”
– „Atunci s-a auzit un glas din cer: L-am proslăvit și iL voi proslăvi din nou.”
Tatăl Se slăvește pe Sine Insuși prin Fiul, Dumnezeul-Om Hristos: prin iubirea Sa nemăsurată pentru omenire, atot-jertfa pentru oameni, prin care asigură și dă oamenilor nemurirea și viața veșnică.
Și să dai asta oamenilor nefericiți: să-i mântuiești de moarte, păcat și diavol – adică proslăvirea, singura proslăvire adevărată a lui Dumnezeu.
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/tumachene-svetog-evandela-po-jovanu/#0_21
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici
„Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii și și-a arătat slava; și ucenicii Săi au crezut în El.” ( Ioan 2:11 )
„Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii” ( Ioan 2:11 ): un început care explică toate minunile ulterioare ale lui Iisus. „Face”, pentru ca prin minune să creadă în făcătorul de minuni Dumnezeul-Om, căci în acea credință stă mântuirea oamenilor.
Iar mântuirea este scopul întregii activități a Dumnezeului-Om pe pământ, inclusiv toate minunile sale de la prima până la ultima.
Semnificația specială a primei minuni a lui Iisus: căsătoria își câștigă sensul dumnezeiesc, nemuritor, numai cu binecuvântarea lui Hristos care vine din prezența Sa.
Și El este mereu prezent în Biserica Sa.
Și Mântuitorul a făcut prima Sa minune la o nuntă, pentru a arăta cât de importantă este sfințirea Tainei căsătoriei pentru neamul omenesc.
Din Sfânta Taina a căsătoriei – sfântă familie, sfântă viață de familie; Căsătorie binecuvântată – familie binecuvântată, binecuvântată toată viața căsătoritilor.
Iar căsătoria devine o realitate și o bucurie divină atunci când soții îndeplinesc în mod constant sfatul dumnezeiesc al Maicii Domnului:
„Faceti tot ce va spune El”.
Și ceea ce a spus Domnul minunat și le spune mereu tuturor soților și acestor oameni, se găsește în Sfânta Sa Evanghelie și asta în Sfânta Sa Biserică.
Sfântul Ioan Hrisostom relatează vestea bună despre această minune: Iisus a fost cel mai cunoscut în Galileea.
De aceea Îl invită la nuntă și El vine.
El nu S-a uitat la propria Sa demnitate, ci la folosul nostru.
El, care nu refuza să ia chip de slujitor, nu putea refuza să meargă la nunta unui slujitor și să fie printre oficialii la nuntă. Desigur, cei care L-au invitat la nuntă nu știau exact cine este și nici nu L-au invitat ca un om mare, ci pur și simplu ca un om obișnuit și ca o cunoștință.
Acest lucru este oarecum indicat de cuvintele sfântului Evanghelist: mama lui Iisus și frații Săi erau acolo ( Ioan 2:1 ), adică Iisus a fost chemat, precum și mama și frații Săi.
Și când vinul s-a terminat, mama lui Iisus I-a zis:
„Nu mai au vin” ( Ioan 2:3 ).
Aici trebuie să atragem atenția asupra momentului în care Mama Sa a avut un gând atât de înalt, încât să se gândească atât de bine la acest Fiu, când până atunci El nu făcuse încă nicio minune.
Căci Evanghelistul spune:
„Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii” ( Ioan 2:11 ).
Dacă cineva spune că nu există încă suficiente dovezi că minunea din Cana a fost începutul minunilor, întrucât adăugarea: „în Cana Galileii” arată că această minune a fost prima „în Cana”, și deloc prima dintre toate minunile lui Hristos; căci este probabil că Hristos săvârșise mai înainte minuni în alte locuri; … aici este necesar să spun ce a spus Ioan, și anume:
Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit (Ioan 1:31)
Adică prin această minune El a început să fie cunoscut de toată lumea.
https://azbyka.ru/otechnik/Iustin_Popovich/tumachene-svetog-evandela-po-jovanu/#0_4
ApreciazăApreciază
Nu mai pot fi opriți evreii din acapararea muntelui templului. Pt prima data dupa 1948 are loc o slujba oficiala cu foarte multi evrei pe muntele templului.
Patru sute nouăzeci și patru de credincioși evrei au urcat duminică, în prima zi a Paștelui, pe Muntele Templului din orașul vechi al Ierusalimului, o creștere cu 43% față de 2024, când 345 au vizitat cel mai sfânt loc al iudaismului.
Sute de evrei au participat la slujbele de dimineață și după-amiază, precum și la rugăciunile festive Hallel și Musaf, potrivit Beyadenu, un grup de activist religios care monitorizează vizitele evreilor pe Munte.
Un purtător de cuvânt al ministrului securității naționale, Itamar Ben-Gvir, care supraveghează poliția israeliană, a declarat luni pentru Israel National News că creșterea a fost un „rezultat direct al politicii ministrului securității naționale, care este foarte diferită de politicile care au fost urmate în ultimii ani.
„Politica este de a permite închinarea gratuită pentru evrei de pretutindeni, inclusiv pe Muntele Templului”, au spus ei, adăugând: „Muntele Templului este un teritoriu suveran în capitala Statului Israel. Nu există nicio lege care să permită discriminarea împotriva evreilor de pe Muntele Templului sau oriunde altundeva în Israel, iar aceasta este calea pe care ministrul Ben-Gvir o trasează pentru poliție.”
În ultimul an ebraic, numărul vizitatorilor evrei pe Munte a depășit toți anii anteriori de când Ierusalimul a fost eliberat în 1967.
În luna Șevat , care coincide aproximativ cu februarie, peste 3.000 de evrei s-au rugat la cel mai sfânt loc al iudaismului pentru prima dată de la distrugerea celui de-al doilea templu din Ierusalim în anul 70 e.n.
Administrația Muntelui Templului a remarcat că Shevat este în mod tradițional cel mai puțin popular moment pentru vizite la situl din cauza ploii și a frigului. Cu toate acestea, acest Shevat a înregistrat o creștere de 47% a închinătorilor față de 2024.
Pe 11 aprilie, Procuratura Districtului Haifa a depus acuzații împotriva a doi rezidenți din nordul Israelului, acuzându-i că plănuiesc un atac pe Munte cu un grup terorist care operează în Iudeea și Samaria.
14 aprilie 2025 / JNS
https://www.jns.org/first-day-of-passover-sees-43-increase-in-jewish-visits-to-temple-mount/
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
[…] https://saccsiv.wordpress.com/2025/04/14/deniile-din-saptamana-patimilor-3/#comment-580167 […]
ApreciazăApreciază
Mirele Hristos ne-a chemat la ospatul cel de taina al nuntii Sale. De aceea in aceasta zi, El ne daruieste fara economie darurile Sale; si nu numai darurile, ci Insusi pe Sine, izvorul tuturor darurilor.
Patru lucruri mari praznuim in aceasta zi: sfanta spalare, Cina cea de Taina, Rugaciunea din Ghetsimani si prinderea Domnului, intamplari dumnezeiesti pline de taina si necuprinse de minte.
„Sa ne apropiem dar toti, cu frica, de masa cea de taina, sa luam painea cu suflete curate, petrecand impreuna cu Stapa¬nul, ca sa vedem cum spala picioarele ucenicilor si sa facem precum am vazut, plecandu-ne unul altuia, caci asa a poruncit Hristos ucenicilor Sai…”(Icosul peasna a 6-a).
Sfanta spalare ne arata taina cea necuprinsa de minte a sme¬reniei Domnului, “care, din nemasurata Sa bunatate, ne-a ara¬tat calea cea mai buna de urmat -smerenia – cand a spalat picioarele ucenicilor Sai” (Otpustul zilei). Sa ne uitam dar cum spala Stapanul picioarele ucenicilor. Mantuitorul Isi scoate haina, se incinge cu stergarul, toarna apa in spalator si, rand pe rand, spala picioarele colbaite si ostenite ale ucenicilor. Dar de ce nu zic nimic ucenicii? De ce nu se impotrivesc cand le spala picioarele? Cum, acesta era un lucru obisnuit, firesc pentru Invatatorul lor? Numai Petru, cel mai varstnic, isi da seama de nepotrivire: „Nu, Doamne, in veac nu vei spala picioarele mele!“.
Fie, ucenicii primesc sa li se spele picioarele, dar apoi de ce nici unul nu se grabeste sa spele picioarele Mantuitorului? De ce nici Petru? Ucenicii se simt bine cu picioarele racorite, dar pe ale Domnului nu I le racoreste nimeni? Bieti oameni, ce suntem noi! Nu daruieste Domnul atatea mangaieri, atatea bu¬curii necontenit, in tot ceasul si pe El nu-L bucuram cu nimic! Nimeni nu se grabeste sa-I spele picioarele ostenite pentru noi, pacatosii. Numai uitare si nerecunostinta.
De fapt, invatatorul era sluga ucenicilor Sai: „Iata, Eu sunt cel ce slujeste“, zice El si „N-am venit ca sa Mi se slujeasca ci ca Eu sa slujesc‘‘. Necontenit El le purta de grija ca unor copii ai Sai; de aceea si spalarea nu li se va fi parut asa de neobis¬nuita. Totusi aici este si o adanca taina, pe care ucenicii au slujit-o, fara sa-si dea seama. Domnul venise pentru a spala pe toti oamenii de intinaciunea pacatului, iar El, Curatia, Sfintenia cea mai desavarsita, nu avea nevoie de spalare. Omenirea insa, fara de spalarea Lui nu putea avea parte de Dansul: „Daca nu te spal, ii zice lui Petru, nu ai parte de Mine!“
La Cina, deja incep Sfintele Patimi: „Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi…; beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, care se varsa pentru voi si pentru multi…“. Acum incepe trupul sa se franga si sangele sa se verse si nu va conteni pana la sfarsitul veacurilor: „Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea!“ Nesfarsita dragoste si coplesitoarea smerenie a Domnului la Cina cea de Taina! La nastere, la taierea imprejur, pe Golgota, Dumnezeu, desi imbracat cu trup asemenea noua, totusi este vazut prunc in iesle, tinut in brate, „om al durerilor”. In Sfanta Impartasanie insa, este cu totul ascuns; ia chipul painii si al vinului, ca sa ni se poata darui intreg de-a pururi, fara im¬piedicare, „pentru iertarea pacatelor si pentru viata de veci“.
Jertfa de pe Cruce este deplina, rascumpara pentru totdea¬una pe om; totusi acesta poarta semnele stricaciunii aduse de pacat, este supus mortii si de aceea Sfanta Impartasanie sea¬mana in trupul cel stricacios samanta invierii, arvuna vietii vesnice, „leacul nemuririi”, dupa cuvantul Parintilor, caci ne incredinteaza Domnul: „cine mananca Trupul Meu si bea San¬gele Meu, are viata vesnica si Eu il voi invia pe el in ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 54).
Liturghia euharistica este Liturghia smereniei Domnului, Liturghia dragostei Sale, testamentul iubirii Sale de oameni: „Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea!” Şi, in adevar, la fiecare Sfanta Liturghie se reinnoieste jertfa intru amintirea Domnului, Care mereu se jertfeste, ca mereu sa ne sfinteasca si sa ne traga la Sine. Cu adevarat, nu este mai mare lucru pe lume decat acesta. Lucrare dumnezeiasca, minune necontenita, piatra de poticnire: vezi paine si vin si gusti carne si sange; iei o farama si ai intregul neimputinat; este aici pe acest altar si in acelasi timp pe toate altarele crestine din lume!
Minunea dumnezeiasca, ce se savarseste imediat la cererea preotului liturghisitor, Dumnezeu Cel atotputernic este la dis¬pozitia omului! Minune permanenta, dragoste nemasurata, smerenie nea¬junsa a lui Dumnezeu, pe toate le vedem in fiecare zi pe Sfantul Prestol. Şi totusi… slujitorii Sai Il trec cu vederea, il lasa uitat, il nesocotesc, umbland imprejur fara evlavie si fara cutremur, discutand lucrurile cele mai straine de locul si momentul dum¬nezeiesc care se savarseste. Ce se intampla atunci in altar? Ras¬tignim iar si iar pe Iisus Hristos, dar nu spre mantuire, ci spre osanda, spre pierzarea si aruncarea noastra in intunericul cel mai dinafara.
„Biserica Ortodoxa, inalt euharistica, cu totul euharistica, nu poate fi adusa iarasi la frumusetea si puterea ei primara, decat atunci cand preotii ei vor inflori ca merii de iubire catre Hristosul cel Euharistic; cand inimile noastre vor fi candele aprinse si cadelnite inmiresmate de tamaie la picioarele Im¬paratului din Altar“. (Gala Galaction)
„Cinei Tale celei de Taina, astazi Fiule al lui Dumnezeu, partas ma primeste…’‘
Cu rugaciunea din Ghetsimani si cu prinderea Domnului deja am intrat in Vinerea cea Mare a Sfintelor si infricosatoarelor Patimi.
(Uşile pocăinţei. Meditaţii duhovniceşti la vremea Triodului)
https://www.facebook.com/parinti.duhovnicesti.ortodocsi/posts/pfbid0B9rwfbqLnrfEwLA9f9Eu13AWNRW8tKtW5KCJPxHitB7Aext5KjQCVntdw8zDzrTJl
https://altarulcredintei.md/minune-permanenta-dragoste-nemasurata-smerenie-neajunsa-a-lui-dumnezeu-pe-toate-le-vedem-pe-sfantul-prestol/
Azi, avem în fața sufletelor cei patru stâlpi ai Săptămânii Patimilor: spălarea picioarelor apostolilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea Domnului.
Încep cu adevărat Înfricoșătoarele Patimi ale Domnului. Este Joia celor 12 Evanghelii, citite laolaltă, culminând cu răstimpul dintre a cincea și a șasea, răstimp în care Crucea Altarului este adusă în mijlocul bisericii.
De departe, Evanghelia după Ioan, se ridică ca un un Vultur deasupra noastră a tuturor,ca sa ne arate Zborul. Este evanghelia care ne înalță, de o frumusețe covârșitoare, ce te face să simți că pereții bisericii se desfac, simplu, în sunet de toacă si dangăt de clopot, și de Sus, Mântuitorul deschide o spirală în sufletele noastre către Cer. Prin rugăciunea mai presus de fire. Poate una dintre cele mai mărețe rugăciuni care au străbătut veacurile. Dumnezeească!
Rugăciunea care ne face fii de Dumnezei pe noi toți, prin Mântuitorul Iisus Hristos. „De este cu putiință, treacă de la Mine paharul acesta!” Adică, paharul însemnând moartea. Urmate în veci de Cuvintele Cuvântului:”Să fie nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!”
Si aici se închide totul! Cu ascultarea! Față de Tatăl.
Adică tăierea voii personale. Prin ascultare intrăm într-un plan mare, plan care este dincolo de fire și care ne unește pe toți ca un fir roșu. Firul roșu este Iubirea de aproape. Firul roșu este cel ce ne leagă pe toți unul de celălălat, și mai ales Creația. Căci prin Iubire a fost cusută lumea de la Facere. Este singurul fir care ne leagă de Cer și ne face fii ai Celui Preaînalt. „Să vă iubiți unul pe altul, precum eu v-am iubit pe voi!” S-a împlinit Legea! Cea a darului! Și a Cuvântului! Precum! „Precum în Cer, așa și pe pământ!” Zice Rugăciunea Domnească Tatăl Nostru. În acest Precum e ascunsă Taina! Eate Cuvântul care Cuvântă! Este Viu, este Verb! Este în mișcare. Este! Și azi! De-a dreapta Tatălui.
Tot azi, primim un dar ceresc: suprema putere a Smereniei. Este cea care ne face asemeni Lui. Darul darurilor, care odată adus în suflet, te ridică la Ceruri, și te face să-ți crească aripi. Spălarea picioarelor înseamnă gestul suprem de putere duhovnicească prin smerenie și iubire:”Cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic și căpetenia ca acel care ne slujește.” Nu întâmplător, Mântuitorul începe spălarea picioarelor cu Iuda. Față către față sfințenia prin smerenie, iubire si lepădare de sine și păcatul.
Vulturul și șarpele!
Viața și moartea sufletului. Zborul și căderea. Veșnicia și neființa. Bucuria și tânguirea. Diferența dintre Iertare și lipsa cererii de iertare. Căci nu putem fi iertați dacă nu o cerem. Împotriva voii noastre. Aici vine Mântuirea.
Tot azi, Mântuitorul ne lasă pentru veșnicie Taina. Pe care se ridică lumea în Legea nouă. Cea a iubirii! Prin Cina cea de Taină! Cină la care nimic nu se taie. Pâinea Vieții se rupe și se împarte! Tuturor celor ce se mărturisesc, se leapadă de păcate și drept mărturie prin Cuvânt primesc Trupul și Sângele Domnului. Pâinea Vieții și Vinul! Mărturisire făcută în genunchi. Înaintea Lui Hristos. Nu e totuna îngenunchierea la rugăciune cu îngenunchierea spiritului. Cu lipsa de demnitate. Genunchii ce ating pământul cu fruntea ridicată la Cer, te înalță!
Și avem Vinul! Strugurele care are în el apa și focul. Un altfel de Botez prin care trecem toți la Împărtășania cu Sfintele și Înfricoșătoarele Taine. Este Botezul spre mântuirea sufletelor noastre. Și spre Viata Veșnică în Împărăția Cerurilor. Adică, acasă! Prin Sfânta Euharistie care a fost încununarea Lucrării lui Hristos în lume. Este testamentul Domnului, ca o moștenire lăsată nouă tuturor. În lipsa ei, a Cinei, Crucea ar fi fost doar un instrument de tortură.
Prin Taina lăsată la Cină, Mântuitorul a împlinit Scriptura și ne-a lăsat Crucea ca armă împotriva răului. Spre Biruință!
Astfel, între Alfa și Omega, ca o simplă zbatere a inimii, prin tăcerea dintre cele două bătăi a venit Veșnicia. Poate acolo se și ascunde! Cine poate ști Taina Vieții?! Este clipa în care un om își poate ascultă inima. Și vocea sufletului. În tăcerea dintre cele două bătăi ale inimii de carne. Acolo este Yod ul! Litera din alfabetul ebraic care are ca și valoare numerică 10. Ca o virgulă, între trup și aripi. Între Cer si pământ. Ca o lacrimă de sânge care se prelinge de pe fruntea cu încununată cu spini.
Clipa care cuprinde Totul! Prin nimic!
Tot azi, avem vânzarea Domnului de către Iuda. Printr-un sărut pe obraz. Pentru 30 de arginți! Atât valorează păcatul de moarte. Atât valorează Țarina Sângelui. Atât valorează vânzarea, trădarea de către aproape. Iuda, apostol și el, vindecător în dar și el, dar, fără conștiință. Fără înțelepciune și mai ales fără înțelegere. Iubitorul de arginți! Ne-a lăsat prin gând, gest și faptă definiția completă a vrajmașului! A vicleanului care întinde în farfurie cu tine, cel care-ți zâmbește în față și te vinde pe la spate. Bestia tot bestie rămâne!
Orice ar face Iubirea! În fața propriului interes, nu vede nimic. Doar câștigul imediat. Cu care cumpără o frânghie și o ramură de copac uscat dintr-un pământ fără de apă. Ca să înțelegem de ce Crucea a reușit să facă să frunzească tufișul cu spini prin Sânge. Tot lemn, tot ca un copac uscat.
Pentru că Unul era Viața prin toate ale Sale, iar celălalt era moartea. În toate ale sale.
S-a Împlinit Scriptura spre ruperea ușilor iadului spre Viața Veșnică! Prin Lemn!
Și azi e Joia Mare.
A patra zi din Săptămâna Patimilor. Când omenirea pășește deja pe Drumul Golgotei.
Joia în care răsună cele 12 Evanghelii și Joia care ne cheamă la Jertfa supremă: lepădarea de noi, smerenia, ascultarea și iertarea vrăjmașilor. Totodată și iubirea lor! Dacă vrem să fim ca El! Și să urcăm Golgota în speranța Veșniciei. Prin Iubirea aproapelui și a Tatălui. Oricât de prigoniți am fi! De cei apropiați sau vânduți de cei pe care-i iubim:”Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”. Doar astfel putem înțelege și trăi Taina.
Căci ce este de înțeles la o Taină?!
Ea doar se trăiește! Restul sunt doar arginți!
Să-i mulțumim pentru toate! Și pentru cele bune și pentru cele grele! Pentru tot ce ne-a dat și pentru tot ce ne-a luat! Căci:
„Ale Tale dintru alte Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”, Îți Mulțumim! Și Te slăvim!
Iertați-mă si rugați-vă si pentru mine, păcătoasa!
Domnul să vă miluiască!
https://www.activenews.ro/opinii/Zoe-Dantes-Astazi-S-a-spanzurat-pe-lemn-Cel-ce-a-intins-pamantul-pe-ape-196541
Ziua când a Dumnezeu a zis:”Să dea pământul în sine verdeață: iarbă care face sămânță, după felul și după asemănarea ei și pomi roditori cu sămânță, după fel pe pământ(…)”. Ziua a treia când la Facerea Lumii s-a pus sămânța pentru pământul de azi.
Acum 2025 de ani, Mântuitorul a arătat sămânța credinței. Ca să se cunoască omul după rod. După gând, cuvânt și faptă. Ziua seminței poate a fost ziua în care El ne-a arătat nouă vindecarea. Și nu orice vindecare, ci vindecarea de cele grele: de păcat, de egoism și de moarte. Adică, ne-a pus sămânța nemuririi. Și pentru asta a ales femeia păcătoasa care a adus mirul de nard. Ca să se plinească Scriptura și ca să fie ca un pod peste lume, să lege mirul adus de magi, pentru că venise vremea să plece. Să plece, să rupă ușile iadului să dea viață vesnică drepților Lui de acolo.
Atunci a venit femeia păcătoasă să împlinească. Cu mirul într-un vas de alabastru, cu miros de nard, poate cel mai scump în timpul acela. A venit la picioarele Lui și s-a lepădat de sine. De păcat. Cum? A spart vasul! Spargerea vasului este lepădarea de sine ca să Fie ca o renaștere. În suflet și trup. Ca să vină vindecarea prin credință.
Si e tot ziua, în care apele se despart, și unul din apostolii Săi va rămâne în istoria lumii cu un nume similar cu Trădarea: Iuda. Din egoism, din lașitate și avariție pentru tot ce e material. Tot o sămânță și ea. Trădarea prin vânzare! Pentru arginți.
Fiecare a ales să intre în Veșnicie într-un fel.
Credința și trădarea. Ascultarea și neascultarea. Un altfel de șarpe al Raiului. O sămânță a răului care a traversat veacurile. O vedem și azi printre noi. La fiecare pas. Și da! Împărtășirea lui Iuda la Cina cea de Taină a fost spre osândă, a fost vânzarea. A luat Trupul și Sângele Mielului după care a plecat să vândă. La timpul prezent! Pentru că și Iuda a lăsat sămânța trădării.
Nu degeaba vine Lumina Sfântă în fiecare an și nu degeaba avem ziua a treia din Săptămâna Patimilor în Veșnicie cu noi! Nu! Le avem ca să privim trădarea în față! A celor mai apropiați oameni. Cum ar fi altfel tradare dacă nu ai mânca din aceeași farfurie tu, vândut și tu, trădător?!
Traversează veacurile și se repetă aceeași poveste! Pentru că Domnul nostru ne-a lăsat tipologiile oamenilor prin apostolii săi și vindecarea sufletelor în nemurire prin pocăință și credința păcătoșilor Săi.
Noi doar avem de ales! Ca cine să fim! Să ne lepădăm de noi si să ne luăm Crucea, să mergem pe Calea Golgotei, sau să alegem calea păcatului și să alegem trădarea? Ca Iuda. Care nu a înțeles că e vorba despre suflet în eternitate și nu de lucrurile materiale. Căci vasul de alabastru spart la picioarele Mântuitorului avea mir de bard care costa atunci cât plata unui om pentru un an de lucru.
Prețul Veșniciei! Munca si pe tine ca om! Când vine vremea pentru fiecare dintre noi, să alegem! Pe ce Cale pășim! Pe cea grea a Credinței sau pe cea ușoara a pierzaniei.
Acolo a fost pusă sămânța! Credinței! Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut!
Pentru că aceea au în ei sămânța care-i face nemuritori. Prin pocăință! Cea asumată a cunoștinței păcatului!
Si azi e abia miercuri! A treia zi a Săptămănii Patimilor. Când omenirea se pregătește de Golgotă.
Să ne lepădăm de noi, ca femeia pacatoasă de vasul de alabastru plin de mir de nard. Ca să reînviem în suflet și trup pe acest drum ca Om Nou! Botezat prin apă și foc! Cu pecetea Duhului Sfânt ca mărturie că ai ales o Cale! O Cale spre Biruință asupra păcatului!
Domnul să vă binecuvânteze!
https://www.activenews.ro/opinii/Zoe-Dantes-Si-a-fost-seara-si-a-fost-dimineata-ziua-a-treia.-196540
ApreciazăApreciază