SACCSIV – blog ortodox

Operațiunea militară lansată de Volodimir Zelenski în Kursk a eșuat

Posted in razboi, RUSIA, Ucraina by saccsiv on martie 7, 2025

Sursa: https://www.stiripesurse.ro/video-operatiunea-militara-lansata-de-zelenski-a-esuat-majoritatea-trupelor-ucrainene-din-kursk-sun_3605663.html

Zeci de mii de soldaţi din forţele armatei ucrainene care au ocupat în august anul trecut o porţiune de teritoriu în provincia rusă de graniţă Kursk sunt aproape încercuiţi de trupele ruse şi au principalele linii de aprovizionare tăiate, relevă hărţile militare din surse deschise, relatează vineri Reuters, scrie Agerpres.

Situaţia trupelor ucrainene în regiunea Kursk s-a deteriorat accelerat în ultimele trei zile, arată aceleaşi hărţi, după ce contraofensiva armatei ruse aproape a rupt în două gruparea de forţe ucrainene.

Ucraina ia în considerare o retragere din regiunea Kursk, scrie și POLITICO. „Trupele ucrainene sunt atacate cu înverșunare din partea unei contraofensive ruse care se avântă, iar comandanții vor trebui în curând să facă o alegere grea dacă să continue lupta sau să se retragă”, scrie Politico.

    • O retragere de acolo ar afecta moralul armatei ucrainene şi ar fi neconvenabilă din punct de vedere politic, mai ales pentru preşedintele Volodimir Zelenski, care încă mai crede că acel teritoriu ar putea fi o monedă de schimb în tratative cu Rusia, în timp ce creşte presiunea din partea preşedintelui american Donald Trump pentru o încetare a focului şi încheierea ulterioară a unui acord de pace.
    • Pe de altă parte, o eventuală încercuire completă a soldaţilor ucraineni în Kursk ar presupune capturarea sau uciderea acestora.
    • Mai rămâne opţiunea ca armata ucraineană să încerce o operaţiune contraofensivă pentru restabilirea şi consolidarea legăturii cu trupele sale ce sunt acum semi-încercuite.

„Situaţia (pentru Ucraina) este foarte proastă” în Kursk, a declarat pentru Reuters un analist militar din Finlanda, Pasi Paroinen. „Nu mai este mult până când trupele ucrainene fie vor fi încercuite, fie vor fi forţate să se retragă. Iar retragerea ar însemna fuga pe un teren periculos, în care forţele ucrainene ar fi ameninţate constant de dronele şi artileria rusă”, explică analistul citat. „Dacă trupele ucrainene nu reuşesc să restabilească rapid situaţia, acesta ar putea fi momentul în care buzunarul din Kursk începe să se închidă şi în cele din urmă va fi încercuit”, adaugă Pasi Paroinen.

https://twitter.com/nypost/status/1898047778149777821

Circa două treimi din trupele ucrainene din regiunea Kursk sunt aproape încercuite

Potrivit hărţilor de front publicate vineri de platforma ucraineană de analiză militară „DeepState”, circa două treimi din trupele ucrainene din regiunea Kursk sunt aproape încercuite de trupele ruse. Această grupare semi-încercuită mai poate comunica cu efectivele armatei ucrainene dislocate în apropierea graniţei doar pe un coridor terestru cu o lungime de circa un kilometru şi o lăţime de sub 500 de metri. Armata rusă încearcă în prezent să taie şi acest coridor.

Aceeaşi platformă de analiză militară a anunţat joi seara că forţele ruse au avansat în apropierea aşezării Kuriilovka din apropiere. La rândul său, Iuri Podoliak, un influent blogger militar rus, afirmă că forţele ruse au pătruns în oraşul Sudja prin sudul acestei localităţi situate în buzunarul aproape încercuit al trupelor ucrainene.

Context

În acest timp, nici Rusia şi nici Ucraina nu au oferit public detalii despre ultimele evoluţii de pe frontul din Kursk. Statul Major al armatei ucrainene a declarat vineri doar că forţele sale au respins 32 de atacuri în această provincie rusă.

În ofensiva lansată pe 6 august în provincia rusă de graniţă Kursk trupele ucrainene au ocupat iniţial o suprafaţă de aproximativ 1.300 de km pătraţi, profitând de desfăşurarea slabă a armatei ruse acolo. În timp ce armata ucraineană a angajat în această operaţiune unele dintre cele mai bune unităţi ale sale, numeroşi soldaţi ruşi tineri recruţi au fost luaţi uşor prizonieri în ziua atacului.

În urma acţiunilor contraofensive ruseşti, susţinute şi de soldaţi nord-coreeni, care au suferit pierderi grele, la începutul lunii martie armata ucraineană mai controla în Kursk doar aproximativ o treime din teritoriul iniţial.

Un obiectiv al acestei incursiuni ucrainene a fost să forţeze Rusia să diminueze presiunea pe frontul din estul Ucrainei, însă armata rusă şi-a continuat înaintarea pe acest front şi ameninţă avanposturi ucrainene cheie.

Tagged with: , , ,

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Avatarul lui mircea.v mircea.v said, on martie 8, 2025 at 8:14 am

    off

    Sfantul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti – vol. 2

    Puterea credinţei

    – Părinte, care este pecetea Mielului?

    – Cine este Mielul?

    – Hristos.

    – Care este pecetea Lui? Atunci când se botează creştinul, preotul îl pecetluieşte în chipul Crucii pe frunte spunând: “Pecetea darului Sfântului Duh”. Apoi, de fiecare dată când creştinul îşi face Cruce, se închină Patimii celei mântuitoare a Domnului şi cere puterea Sfintei Cruci, care este puterea morţii pe Cruce a lui Hristos. Când spunem: “Cruce a lui Hristos, mântuieşte-ne cu puterea ta”, chemăm puterea jertfei de pe Cruce a Domnului. De aceea Crucea are mare putere! Dacă, de pildă, plouă şi trăzneşte, se poate ca o cruce mare de fier de pe o clopotniţă să fie lovită de trăznet. Iar dacă acolo jos se află un creştin care are o cru­ciuliţă atât de mică şi spune: “Cruce a lui Hristos, mântuieşte-mă cu puterea ta” – nu-l loveşte trăznetul. Acolo lucrează legile naturale şi cade trăznetul pe cruce şi o dă jos. Aici păzeşte pe credincios o cruciuliţă atât de mică, pentru că a fost chemată în ajutor puterea Crucii.

    – Părinte, deşi cer ceva cu credinţă, de ce nu-mi dă Dumnezeu?

    – Crezi, ceri, dar dacă nu ai smerenie sau ai pre­dispoziţie spre mândrie, nu dă Dumnezeu. Poate avea cineva credinţă nu numai cât un “grăunte de muştar”[Mt. 17,20 si Lc. 17,6], ci cât un kilogram de muştar, dar dacă nu are smere­nia corespunzătoare nu lucrează Dumnezeu, pentru că nu-i va folosi. Atunci când există mândrie, nu lucrează credinţa.

    Când cineva călătoreşte în această viată cu cre­dinţă, fără a se îndoi, şi cere ajutorul lui Dumnezeu, la început va avea, încet-încet, evenimente mici, apoi mai mari şi va deveni mai credincios. Trăind Tainele dumnezeieşti de aproape, unul ca acesta se face teolog, deoarece nu le prinde numai cu mintea, ci le trăieşte în realitate. Credinţa lui se măreşte mereu, deoarece se mişcă prin fapte dumnezeieşti în altă dimensiune. Dar pentru ca să trăiască cineva tainele lui Dumnezeu trebuie să-şi omoare omul cel vechi, să revină într-un fel la starea de dinainte de cădere. Să aibă nevinovăţie şi simplitate, pentru ca astfel şi cre­dinţa lui să fie nezdruncinată şi să creadă cu convin­gere că nu există nimic pe care să nu-l poată face Dumnezeu. Atunci, când ar auzi despre un om care nu crede sau se îndoieşte de unele lucruri ce au legătură cu ajutorul lui Dumnezeu, ştiţi cât suferă?

    – Părinte, dacă cineva crede, numai prin rugăciu­nea sa poate schimba cursul unei situaţii?

    – Dacă are credinţă mare, poate schimba multe lu­cruri. Chiar de îşi va fi zidit casa în mijlocul unui torent şi torentul aduce multă apă, dacă va crede cu tărie şi îl roagă cu căldură pe Dumnezeu, torentul se va întoarce îndărăt. Trebuie însă să aibă o astfel de credinţă încât, dacă ar auzi, să presupunem, că s-a făcut o minune şi s-a golit marea şi o ară cu tractorul, iar peştii îi cară cu camioanele, să creadă. Şi nici să nu meargă să vadă. Chiar de ar locui la o sută de metri distantă de mare şi n-ar vedea-o de acolo de unde se află, nu merge să se încredinţeze dacă este adevărat, pentru că nu se îndo­ieşte. Ştie că toate sunt cu putinţă la Dumnezeu, că puterea dumnezeiască nu se poate limita, şi de aceea nu se interesează mai mult. Atât de mare este credinţa lui. Numai credinciosul adevărat trăieşte în chip ade­vărat şi este cu adevărat om al lui Dumnezeu.

    Apreciază

  2. Avatarul lui sorin sorin said, on martie 8, 2025 at 9:38 am

    Pentru cine are timp, cred ca merita: https://forbiddenknowledgetv.net/dr-carrie-madej/

    Despre ce e vorba in ce luam din mediul inconjurator, plus pastile, radiatiile de la turnurile de telefonie, etc. In ce vor sa ne transforme. Ei spun ca cei credinciosi ar fi imuni (aici as fi mai precaut; Dumnezeu te ajuta cand, credincios fiind, nu stii si/sau nu poti cu conditia sa vrei, dar daca stii/poti dar nu te intereseaza….nu mai stiu) Cam la fel spunea parintele Elpidie referitor la Sf impartasanie, ca ar anihila treburile astea. In ceea ce ma priveste, nevaccinat fiind, m-am uitat la microscop la o picatura de sange (al meu) si l-am dat si unui specialist. Concluzia a fost aceiasi: aveam hidrogel. Aceasta idee e sustinuta si de dr Mihalcea: atat vaccinatii cat si ceilalti au in corp cam aceleasi „imbunatatiri”.

    Cei interesati de solutii pt a scapa de chestiile astea, gasiti in comentariul la articolul asta: https://forbiddenknowledgetv.net/the-internet-of-bodies-crypto-mining-a-hidden-connection/

    Doamne ajuta!

    Apreciază

  3. […] Comentariul fratelui Mircea postat la Operațiunea militară lansată de Volodimir Zelenski în Kursk a eșuat: […]

    Apreciază

  4. […] Comentariul fratelui Mircea postat la Operațiunea militară lansată de Volodimir Zelenski în Kursk a eșuat: […]

    Apreciază

  5. Avatarul lui Geo Geo said, on martie 9, 2025 at 6:27 pm

    Ha?

    https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=29498736589713608&id=100000119722747

    Alde bolo si gasca ce faceți acum

    Apreciază

  6. Avatarul lui geo geo said, on martie 10, 2025 at 11:26 am

    Apreciază

  7. Avatarul lui geo geo said, on martie 11, 2025 at 11:22 am

    După ciocnirea de la Casa Albă dintre Trump și Zelensky, pe 28 februarie, toți liderii Uniunii Europene, principalele state membre și Regatul Unit s-au grăbit să proclame sprijinul Europei pentru Ucraina, indiferent de costuri. Din partea liderilor unor țări fără bani, deja îndatorate dincolo de orice rațiune, cu economii stagnante și populații cărora le este din ce în ce mai greu să se descurce, este aceasta o reacție foarte rezonabilă?

    Cu atât mai mult cu cât europenii nu au stocuri militare, nu au capacitate de producție și nu au armate capabile să facă față unui conflict intens cu Rusia. După „dividendele” de la sfârșitul Războiului Rece, ceea ce a mai rămas din armata Europei de Vest nu sunt în primul rând câteva forțe speciale și o capacitate de proiecție în străinătate pentru conflicte cu adversari slab echipați? Nu este un fapt că Franța, de exemplu, este capabilă să apere doar mai puțin de 100 de kilometri de front în Europa timp de o săptămână sau chiar, potrivit unor analiști, nu mai mult de două zile?

    Prin sprijinul acordat Ucrainei, Europa și-a aplicat o serie de sancțiuni urmând calea propusă prin NATO de Statele Unite ale lui Biden. Pasul a fost făcut fără să se gândească la interesele Europei pe termen scurt sau lung, sau la diferitele scenarii de ieșire: totul s-a întâmplat ca și cum ar fi fost evident că Ucraina, susținută de NATO, va câștiga. Ceea ce era îndoielnic de la început și din ce în ce mai puțin probabil pe măsură ce trecea timpul. Nu a existat niciun plan B în cazul în care Rusia zdrobește încet, dar sigur, Ucraina din punct de vedere militar sau dacă Trump va fi ales. Dar situația reală este o combinație a acestor două scenarii, fiecare dintre ele fiind în mod evident ignorat. Iar cele două mari puteri implicate în criza ucraineană sunt cele care sunt în curs de a-și rezolva disputa globală fără o prezență europeană. Așadar, înainte de a ceda tentației de a continua aventura susținerii solo necondiționate și oarbe a regimului de la Kiev, iată „pedeapsa cu nouă” pe care această nebunie pură o reprezintă pentru Europa.

    1. Boicotul economic și financiar unilateral impus Rusiei (și Belarusului) a avut drept scop, după cum spunea Bruno Le Maire în februarie 2022, să „provoace prăbușirea economiei ruse”; a dus la renunțarea la piețe de expansiune europeană naturală, unde întreprinderile se bucurau de cote de piață puternice și de filiale construite cu răbdare de-a lungul deceniilor. Aceste renunțări conduc la o pierdere a activității economice în Europa și la pierderi financiare pentru companiile sale și pentru investitorii vizați de neplata datoriei Ucrainei la mijlocul anului 2024. În schimb, economia rusă se bucură de o creștere de invidiat într-o Europă care stagnează și se supraîndatorează.
    2. Dorința de a destrăma economia rusă se reflectă în decizia Europei de a reduce livrările ieftine de petrol și gaze rusești, un factor-cheie pentru competitivitatea bazei de producție a Europei, de la agricultură la industrie, și pentru costul scăzut al energiei pentru gospodării. Măsurile voluntare de reducere a aprovizionării, accentuate de explozia Nord Stream, au fost contrabalansate de aprovizionări mult mai scumpe, în special din partea Statelor Unite, care sunt încântate să își furnizeze gazele de șist, atât de criticate în trecut în Europa. Întreprinderile sunt incapabile să absoarbă aceste costuri suplimentare; companiile mari se pot reloca, desigur, în Asia sau America, dar rezultatul final este distrugerea bazei industriale a Europei; iar gospodăriile pierd și mai multă putere de cumpărare.
    3. Confiscarea activelor rusești – 300 de miliarde de euro, inclusiv peste 200 de miliarde de euro de la banca centrală – depuse în Uniunea Europeană, urmată de planurile – parțial puse în aplicare – de a utiliza aceste active pentru a finanța nevoile Ucrainei, au creat suspiciune în rândul tuturor investitorilor internaționali; din punct de vedere juridic, în afara perioadelor de război, ele constituie într-adevăr un furt flagrant de active suverane: pierderea capitalului de încredere de care se bucurau Europa și moneda euro va dura fără îndoială mult timp. Europa, cu sărăcia sa energetică și deficitele sale publice, are nevoie de economiile lumii pentru a finanța aceste deficite.
    4. Europenii au cheltuit deja 135 de miliarde de euro pentru a sprijini Ucraina, atât în arme (48 de miliarde de euro), cât și în ajutor civil pentru o țară care și-a pierdut o mare parte din substanță și a cărei economie se prăbușește an de an. O mare parte din această sumă s-a pierdut în labirintul corupției. După ce au renunțat la stocurile de armament mai mult sau mai puțin vechi, europenii au trebuit să facă comenzi, cel mai adesea în Statele Unite, la prețurile ridicate care caracterizează armamentul american. Aceștia au fost nevoiți să își limiteze cheltuielile interne și să facă compromisuri bugetare în detrimentul populației lor pentru a putea efectua transferuri financiare către Ucraina.
    5. După ce au suportat cea mai mare parte a efortului, Statele Unite – sub administrația Biden și mai ales sub administrația Trump – cer acum Europei să își sporească partea dintr-un efort destinat să crească. Rata de 5% din PIB dedicată cheltuielilor militare recomandată de secretarul NATO înseamnă mai mult decât o dublare. Dar economiile europene stagnează, iar datoria publică crește constant; NATO ne recomandă să luăm bani din cheltuielile sociale, în special din pensii. Unde se vor duce cifrele acum că Statele Unite le cer europenilor să suporte singuri costul securității Ucrainei, fără umbrela NATO, și intenționează să își retragă multe dintre trupele staționate în prezent în Europa, în special în Europa de Est, sau chiar să părăsească NATO?
    6. Infrastructura și economia Ucrainei au fost în mare parte distruse, populația sa a scăzut și un număr considerabil de soldați au fost invalizi. Cine va plăti sute de miliarde de euro pentru reconstrucția unei țări falimentare? Probabil nu Rusia, care va fi ocupată cu reconstrucția noilor sale oblasturi, așa cum a făcut deja la Mariupol; și cu siguranță nu Statele Unite, care se gândesc mai degrabă la rambursarea costurilor sale, 350 de miliarde de dolari, sub formă de taxe pe resursele naturale locale. Mai mult, potrivit unor analiști, „britanicii” și-au asigurat accesul la aceste resurse ucrainene prin acordul de securitate pe o sută de ani semnat la mijlocul lunii ianuarie, cu doar câteva zile înainte de inaugurarea lui Trump. Cine ar rămâne atunci să plătească, în afară de Uniunea Europeană?
    7. UE joacă un rol-cheie în angajamentul statelor sale membre față de Ucraina; acest angajament total, explicat populației prin raționamente sumare și demonizarea Rusiei și a președintelui său, contribuie la subminarea imaginii construcției și guvernanței europene în ochii populației: Europa nu mai este pace!
    8. Europa s-a aliniat Statelor Unite ale lui Biden, ca un vasal zelos și mândru, în susținerea totală a unui regim corupt, controlat de cercuri „naționalist-integraliste”, cu o ideologie apropiată de fascism și nazism, și care se îndepărtează pe zi ce trece de democrație (interzicerea partidelor politice și a Bisericii Ortodoxe; un președinte care rămâne în funcție „fără titlu”, în ciuda dispozițiilor constituționale). Comportamentul docil, supus (față de SUA lui Biden) și războinic (față de Rusia) al liderilor UE și al multor alte țări: Regatul Unit, Franța, Polonia, țările baltice și nordice, și chiar Germania (care va fi condusă în curând de un fost director al Blackrock, un investitor major în Ucraina), a subminat imaginea Europei pe scena mondială.
    9. Ca și în cazul Covid, libertatea de gândire a fost subminată în Europa din cauza Ucrainei, principalele mass-media acordând un monopol „bine-pensanților”; această tendință a fost accentuată de ostracizarea forțelor politice nealiniate și de tentația de a interveni din exterior atunci când rezultatul unei alegeri naționale nu este pe placul cuiva; Acest lucru este ilustrat de anularea în România a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, care urma să fie câștigat de un adversar al liniei europene privind Ucraina, și de anunțarea posibilității unei alte intervenții „dacă va fi necesar” în Germania, pe 22 februarie. În ciuda componentei sale ipocrite, discursul vicepreședintelui american de la München, în care a făcut constatarea tristă că Europa a trădat valorile democrației și ale libertății de exprimare, că liderii săi se tem de populațiile lor și că există o divergență de valori între cele două părți ale Atlanticului, ar trebui să dea de gândit Europei!

    Politica actuală a liderilor europeni de a continua să sprijine liderii ucraineni va duce la o ruptură cu Statele Unite, la dispariția NATO, la menținerea unui conflict cu Rusia pe cât de inegal, pe atât de nerealist, la o reînarmare pe termen lung a Europei (zece ani pentru a reconstrui o industrie și o capacitate de apărare?) pentru a o aduce la nivelul amenințării rusești percepute și la sărăcirea populațiilor sale. De asemenea, aceasta ar tinde să accentueze divergențele dintre statele membre și, în cele din urmă, ar duce la destrămarea UE.

    Această cale sinucigașă necesită o alternativă, una care este de neconceput astăzi… pentru elitele care și-au condus țările acolo.

    Surse:

    Cheltuielile Uniunii Europene pentru Ucraina – 135 de miliarde începând din 2022: Solidaritatea UE cu Ucraina – Consilium

    Cheltuielile SUA pentru Ucraina : – Cât de mult ajutor a acordat SUA Ucrainei? –Full Fact SUA ar fi cheltuit cu 200 de miliarde de dolari mai mult decât Europa, potrivit lui Trump

    Naționaliștii integri Cine sunt naționaliștii integri ucraineni, de Thierry Meyssan

    Libertatea de exprimare – Discursul vicepreședintelui Vance la Munchen: Discurs integral: JD Vance îi face de rușine pe liderii europeni în fața lor și părăsește sala uimit| Munchen| SUA| Trump

    https://opozitia.net/2025/03/08/uniunea-europeana-si-criza-ucraineana-o-pedeapsa-de-noua-ori-mai-mare/

    Orice progres în relațiile ruso-americane i-ar dezamăgi inevitabil pe entuziaștii multipolari care au crezut în cele mai dogmatice narațiuni ideologice ale Noului Război Rece și, în consecință, au crezut că Rusia va evita pentru totdeauna dolarul din principiu.

    Războiul prin procură NATO-Rusia din Ucraina, care a durat trei ani, a contribuit la convingerea că comunitatea internațională s-a bifurcat în Occident și, respectiv, în majoritatea mondială, iar rezultatul conflictului menționat anterior va determina care tabără va modela cel mai puternic tranziția sistemică globală. Această paradigmă i-a predispus pe observatori să își imagineze că BRICS, care reprezintă majoritatea mondială, coordonează în mod activ politicile de de-dolarizare pentru a se decupla din ghearele financiare ale Occidentului.

    Percepția persistă până în prezent, în ciuda faptului că summitul BRICS din octombrie anul trecut nu a avut nicio semnificație tangibilă, inclusiv în ceea ce privește de-dolarizarea, iar membri importanți precum India și Rusia au confirmat ulterior, ca răspuns la amenințările tarifare ale lui Trump, că nu creează o nouă monedă. Se pare că, chiar înainte ca Trump să inițieze „noua detensionare” ruso-americană, comunitatea internațională nu a fost atât de divizată în ultimii trei ani pe cât credeau mulți entuziaști ai multipolarismului.

    Interdependențele complexe au ținut împreună majoritatea actorilor principali, inclusiv Rusia și Occidentul, după ce Rusia a continuat să vândă Occidentului petrol, gaze și minerale esențiale, precum uraniul, în ciuda războiului lor prin procură. Interdependențe similare explică de ce ministrul indian al afacerilor externe, Dr. Subrahmanyam Jaishankar, a declarat la mijlocul lunii noiembrie că „India nu a fost niciodată pentru de-dolarizare” și apoi și-a reafirmat poziția săptămâna trecută când a spus că „nu avem absolut niciun interes în subminarea dolarului”.

    El a mai spus: „Nu cred că există o poziție unificată a BRICS cu privire la [de-dolarizare]. Cred că membrii BRICS, și acum că avem mai mulți membri, au poziții foarte diverse cu privire la această chestiune. Așadar, sugestia sau presupunerea că undeva există o poziție unită a BRICS împotriva dolarului nu este confirmată de fapte.” Este important să atragem atenția asupra ultimelor sale cuvinte în contextul global în care acestea au fost împărtășite în ceea ce privește „Noua detensionare” ruso-americană.

    Recenta invitație a lui Putin adresată companiilor americane de a coopera cu Rusia în legătură cu resursele strategice, inclusiv energia din Arctica și chiar mineralele de pământuri rare din Donbass, va duce la utilizarea de către Rusia a mai multor dolari în comerțul internațional, dacă se va întâmpla ceva. Proiectul comun ar discredita, la rândul său, percepția împărtășită anterior, conform căreia Rusia se de-dolarizează în mod activ. Ceea ce Putin însuși a spus întotdeauna că a fost forțat de sancțiuni să o facă și, prin urmare, nu s-ar fi întâmplat în mod normal.

    Un dezgheț al tensiunilor dintre cele două părți, cauzat de faptul că SUA au pus capăt războiului lor prin intermediari într-un mod care satisface majoritatea intereselor Rusiei, ar determina în mod natural Rusia să utilizeze din nou dolarul. Desigur, va sprijini în continuare crearea unor platforme precum BRICS Bridge, BRICS Clear și BRICS Pay, dar ele ar avea ca scop prevenirea dependenței de dolar mai mult decât promovarea de-dolarizării per se. De asemenea, rubla va continua să fie utilizată ca monedă preferată a Rusiei în comerțul internațional.

    Cu toate acestea, orice progres în relațiile ruso-americane îi va dezamăgi inevitabil pe entuziaștii multipolari care au crezut în cele mai dogmatice narațiuni ideologice ale Noului Război Rece și, prin urmare, au crezut că Rusia va evita pentru totdeauna dolarul din principiu. Cei care au criticat anterior abordarea pragmatică a Indiei față de această monedă, în special comentariile lui Jaishankar de la jumătatea lunii noiembrie, ar trebui să fie mulțumiți dacă Rusia va sfârși prin a-i urma exemplul.

    Chiar dacă Rusia este doar parțial readusă în ecosistemul global al dolarului prin ridicarea sancțiunilor SUA pentru a facilita acordurile privind resursele strategice pe care Putin tocmai le-a propus, noile realități ar determina probabil și restul BRICS să își modereze politicile de de-dolarizare, dacă le au. China singură ar putea continua să facă cele mai mari progrese în această privință, dar chiar și ea a ezitat, de asemenea din cauza interdependențelor sale complexe cu Occidentul (inclusiv a participațiilor sale la Trezoreria SUA).

    Observațiile cu privire la opiniile diferite ale Rusiei, Indiei și Chinei față de dolar arată că de-dolarizarea a fost întotdeauna mai mult un slogan politic decât un fapt pecuniar, în privința căruia doar Rusia a făcut progrese tangibile. Dar numai pentru că a fost forțată, deși s-ar putea reechilibra în curând, așa cum s-a explicat. Cele trei state formează împreună RIC, nucleul BRICS, astfel încât tot ceea ce spun sau fac va influența alte țări relativ mai mici. Totuși, nu este nimic rău în asta, nici în general, nici în acest context.

    Țările mici nu pot avea un impact major asupra sistemelor economice sau financiare globale pe cont propriu. Și, în acest context particular, aproape toate, cu câteva excepții, au încă legături comerciale strânse cu SUA, care le obligă să rămână în ecosistemul global al dolarului. În mod realist, nu ar putea să se de-dolarizeze în modul imaginat de ideologii cei mai dogmatici fără costuri imense pentru ele însele sau fără a-și înlocui dependența de SUA/dolar cu China/yuanul.

    Cea mai pragmatică abordare a fost întotdeauna cea inițiată de India, prin care țările se străduiesc să utilizeze mai mult monedele lor naționale în comerț, diversificându-și în același timp coșurile de valute străine pentru a evita dependența de una singură. Abordarea le permite să își consolideze suveranitatea într-un mod semnificativ și realist, fără a risca furia principalilor actori prin abandonarea activă a monedei lor și/sau adoptarea activă a celei a rivalilor lor. Acest echilibru va ajunge să definească procesele de multipolaritate financiară.

    https://opozitia.net/2025/03/07/de-dolarizarea-a-fost-intotdeauna-mai-mult-un-slogan-politic/

    Apreciază


Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.