SACCSIV – blog ortodox

Video: Ion Cristoiu despre cea mai dură cenzură postdecembristă, pregătită de Marcel Ciolacu

Posted in cenzura, Ion Cristoiu, JD Vance, MARCEL CIOLACU, Romania by saccsiv on martie 5, 2025

Luna trecuta JD Vance acuza Uniunea Europeana de cenzura:

Discursul INTEGRAL al vicepreședintelui american JD Vance la conferința pentru securitate de la Munchen

Ca atare, Guvernul Ciolacu se grabeste sa … nu-l contrazica, pregatind cea mai dura cenzura postdecembrista:

@ioncristoiu

#cezicecristoiu#stiricomentate #marcelciolacu

♬ sunet original – ioncristoiu

Documentul la:

Incredibil! Marcel Ciolacu pregătește cea mai dură cenzură postdecembristă

 

Tagged with: , , ,

11 comments

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Avatarul lui Oarecare Oarecare said, on martie 5, 2025 at 7:51 pm

    Să reținem: avem de ales între doi draci! Dacă nu suntem cu sistemul, nu suntem nici cu Georgescu!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Avatarul lui scortisoara scortisoara said, on martie 5, 2025 at 9:05 pm

    Ce face ,ma , Bucurestiul…???? :)))))))))))))))))) Lesin de ras….. Lasconi nr 2 ….

    https://www.capital.ro/romania-a-dat-ordin-bucurestiul-ii-da-sah-mat-lui-vladimir-putin-decizia-oficiala-luata-azi-5-martie.html

    Apreciază

    Răspunde
  8. Avatarul lui geo geo said, on martie 6, 2025 at 8:00 am

    Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării (1949 – 1962)

    https://jurnalul.ro/thumbs/big3/2018/01/18/povestea-incredibila-a-unui-barbat-care-a-stat-ascuns-sub-pamant-22-de-ani-de-frica-securitatii-18601762.webp

    Un documentar dureros, încă mustind de sângele celor care nu voiau decât să-şi muncească pământul. Pentru acest pământ luptaseră înaintaşii lor la 1907, în cele două Războaie mondiale…

    Colectivizarea a fost Apocalipsa lumii ţărăneşti din România. S-a distrus proprietatea, s-au distrus elitele, s-a ucis libertatea, s-a ucis viitorul. În 13 ani, satul românesc a fost trecut prin încercări inimaginabile: tortură, crime, deportări.

    Sufletul ţăranului român, cel care crea cântece, dansuri, ştergare, poale, cămăşi înflorate, a fost jupuit, a fost călcat în picioare. Lumea satului s-a schimbat dramatic.

    Totul se pare că a început de aici. “Directiva NKVD NK/003/47 (emisă în 1947 pentru toate ţările lagărului comunist) stipulează la punctul 13: «Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască să fie acoperit prin import».”

    A fost o misiune dureroasă, aceasta de a aduce în faţa noastră imaginea lumii ţărăneşti distruse de comunişti. “Muzeul Naţional al Ţăranului Român îşi împlineşte astăzi o datorie istorică, aceea de a crea o expoziţie pe tema colectivizării, care este experienţa-limită a ţărănimii române în secolul XX., ne spune doctor Mihai Gheorghiu, director general adjunct al MŢR. Ţărănimea română, atât de greu încercată din punct de vedere istoric, a fost destinată de Stalin, Pauker, Gheorghiu-Dej, Nicolski şi alţii malaxorului societăţii comuniste. Ţărănimea trebuia să dispară, trebuia să fie aneantizată. Dar procesul acestei dispariţii proiectate a fost unul care s-a dovedit imposibil de realizat, imposibil de finalizat conform comandamentelor leniniste şi staliniste asumate. Comunismul a învins la sate în măsura în care şi-a impus formele de producţie şi de proprietate, în măsura în care a creat hibrizi umani fără identitate, care au asigurat industrializarea masivă a unei Românii agrare, dar atât. Satul, ţărănimea, a rezistat asaltului comunismului într-un chip plin de tenacitate. Desigur, nimic nu a mai fost ca înainte, satul românesc s-a transformat iremediabil, dar şi comunismul a trebuit să accepte o limită peste care nu a putut trece.(…) Istoria noastră recentă trebuie privită cu curaj şi cu luciditate, numai astfel vom mai avea poate şansa unei victorii împotriva a tot ceea ce ne trage în jos, în apele tulburi ale unei neputinţe generale, ale unei falsificări a tuturor normelor şi valorilor.”

    Iată câteva etape ale terorii (prezentate de Cosmin Budeancă, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului)
    “Unele dintre cele mai importante momente şi măsuri în domeniul colectivizării, cu efecte majore asupra lumii tradiţionale româneşti, au avut loc în martie 1949. Astfel, Decretul nr. 83 din 2 martie prevedea “naţionalizarea pământurilor moşiereşti rămase în urma reformei agrare din 1945”. Practic, toate proprietăţile de peste 50 de hectare care mai existau au fost expropriate, pământul fiind preluat de stat, iar foştilor mari moşieri şi familiilor acestora li s-a fixat domiciliu obligatoriu pe o perioadă nelimitată, chiar dacă măsura deportării nu era prevăzută de document. Actul normativ prevedea, în schimb, luarea de măsuri dure împotriva celor care s-ar fi opus exproprierii, respectiv pedepse cuprinse între 5 şi 15 ani de muncă silnică şi confiscarea averii. Conform statisticilor Securităţii, 2 000 de familii au fost afectate de aceste deportări.( …)”

    Au fost emise tot felul de legi, decrete care identificau o infracţiune aproape în orice activitate a ţăranului. De exemplu, Decretul nr. 183 din 30 aprilie 1949, care “califica drept infracţiune dosirea, distrugerea ori denaturarea produselor sau mărfurilor, pedepsele variind de la 5 la 15 ani de muncă silnică şi amendă între 50 000 şi 100 000 de lei.” Tentativa se pedepsea ca infracţiunea consumată. “Complicii şi tăinuitorii se pedepsesc ca şi autorii.”
    “Acest decret a reprezentat, de altfel, baza pentru o serie întreagă de condamnări care s-au pronunţat în acei ani pentru nepredarea cotelor, iar lui i s-a adăugat ulterior Decretul nr. 312/1949, care prevedea confiscarea averii şi în baza căruia s-au efectuat o serie de rechiziţii de produse, bunuri şi confiscări de pământuri, în cazul nepredării cotelor”, arată Cosmin Budeancă.

    Etapele colectivizării
    Din studiul domnului Cosmin Budeancă aflăm :”În procesul de transformare socialistă a agriculturii din România se pot distinge trei etape majore, cuprinse în următoarele perioade: 1949 – 1953; 1953 – 1956, 1957 – 1962.
    Între 1949 şi 1953, s-a încercat impunerea structurilor colectiviste în special prin măsuri violente sau persuasiune, dar din cauza reacţiei populaţiei, au existat şi momente în care autorităţile au manifestat prudenţă. Rezistenţa populaţiei s-a dovedit mult peste nivelul aşteptărilor şi în vederea intensificării colectivizării s-a apelat la Miliţie şi Securitate, care s-au implicat în mod deosebit în sprijinirea activiştilor de partid. Potrivit documentelor de arhivă, doar în vara anului 1950, aproximativ 30.000 de familii de ţărani au fost obligate să se înscrie în colective şi, odată cu consolidarea acestora, foarte mulţi alţii au fost nevoiţi să îşi părăsească proprietăţile, ele fiind absorbite de noile structuri. Dar (…) în perioada 1949 – 1953 rezultatele nu au fost spectaculoase. (…)”

    În a doua etapă (1953 şi 1956) a existat o oarecare relaxare în privinţa implementărtii colectivizării, spun cercetătorii, dar era o altă faţetă a terorii. “(…)la şedinţa Biroului politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 19 noiembrie 1952, când s-a aprobat “în unanimitate propunerea ca cei arestaţi pentru fapte fără caracter politic – pentru că n-au însămânţat la timp, n-au plătit la timp impozitele, n-au achitat cotele de colectare la timp, nu s-au priceput să mânuiască gestiunea la cooperative, au comis mici delicte silvice şi de păşunat, precum şi micii meseriaşi arestaţi – să fie puşi în libertate.” Dar a venit Hotărârea nr. 4172 din decembrie 1953, privitoare la cotele de carne, lapte şi lână,«(…) care îi avantaja pe membrii întovărăşirilor sau ai gospodăriilor agricole colective, în timp ce ţăranii aflaţi în afara acestora şi care deţineau peste două hectare de pământ trebuia să predea obligatoriu o parte din cote în carne de porc, indiferent dacă aveau sau nu porcine.»(…) Chiar dacă violenţele au scăzut ca intensitate, starea de spirit a populaţiei din mediul rural era permanent monitorizată de Miliţie şi Securitate.”spune Cosmin Budeancă.

    Ultima etapă, 1957 – 1962 “s-a caracterizat în special prin folosirea unor mijloace violente pentru atingerea scopului final, înregimentarea definitivă a ţărănimii. (…) La 30 martie 1959, se publica Decretul nr. 115, prin care se interzicea darea «în parte» sau în arendă a terenurilor, iar terenurile care nu vor mai putea fi cultivate urmau să treacă în «folosinţa gospodăriilor agricole colective sau a altor organizaţii agricole socialiste». Acest nou act normativ instituia o presiune suplimentară asupra celor care nu se înscriseseră în gospodăriile agricole colective, viaţa acestora în afara sistemului fiind din ce în ce mai dificilă. După 13 ani în care lumea rurală a fost supusă la multiple violenţe şi diferite măsuri legislative cu vădit caracter coercitiv, în 1962 comuniştii au reuşit să îşi atingă obiectivul.
    (…)În sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale (27 – 28 aprilie), Gheorghe Gheorghiu-Dej anunţa în mod oficial încheierea procesului de colectivizare a agriculturii. (…)”

    Ţăranii deveniseră muritori de foame, dar cotele trebuia să le dea. Ajungeau să se sutragă de la predarea acestora, metodele fiind diverse: “Ascunderea produselor agricole în gropi săpate în diverse locuri din apropierea casei, mituirea celor care se ocupau de colectarea cotelor, pentru a fi impuşi cu o cantitate mai mică de produse, udarea cerealelor pentru a cântări mai mult sau amestecarea lor cu diverse impurităţi, recoltarea în timpul nopţii.

    Toate aceste încălcări ale regulilor presupuneau asumarea unor riscuri majore, întrucât atât reprezentanţii Partidului, cât şi Securitatea, principala forţă represivă a regimului comunist, manifestau un interes deosebit asupra acestei probleme.(…) În mod concret, ţăranii puteau fi pedepsiţi cu mulţi ani de închisoare pentru diverse acţiuni considerate drept acte de sabotaj, cum ar fi: lansarea de zvonuri, nepredarea cotelor sau instigarea la nepredarea cotelor, predarea de cereale infestate, declararea unei suprafeţe mai mici de pământ, transportul de cereale pentru a fi treierate acasă, defectarea intenţionată a maşinilor agricole.»

    Printre cele mai importante măsuri cu caracter represiv îndreptate împotriva ţăranilor s-au numărat deportările şi dislocările de populaţie. (…) Măsura deportării şi a dislocării s-a folosit adesea, în special ca măsură represivă în urma revoltelor şi a mişcărilor de protest ale ţăranilor. Spre exemplu, în vara anului 1949, au fost evacuate 236 de familii din regiunile Arad, Bihor, Baia Mare şi Sibiu, iar în vara anului următor, alte 94 de familii din judeţele din sudul ţării, ca urmare a revoltelor de aici.

    Dar cel mai mare val de deportări a avut loc în iunie 1951, când peste 12.000 de familii, respectiv peste 43.000 de persoane, din peste 250 de localităţi din zona frontierei de vest a României, au fost deportate şi li s-a fixat domiciliu obligatoriu în Bărăgan. (…) Chiar dacă nu se cunosc cifre exacte, numărul celor care au fost deportaţi în Bărăgan, în Dobrogea sau în alte zone din ţară în perioada 1949 – 1962 este estimat la aproximativ 200.000 de persoane.”

    Iată colectivizarea-represivă în cifre: “Pentru o mai bună ilustrare a nivelului la care a ajuns represiunea politică îndreptată împotriva ţăranilor în acei ani, menţionăm că între 1 septembrie 1948 şi 7 noiembrie 1949, Securitatea reţinuse 23.597 de persoane, 10.152 de ţărani (4.518 de mijlocaşi, 2.979 de săraci, 2.655 de chiaburi), iar între 1951 şi 1952, Ministerul Afacerilor Interne efectuase în rândurile ţăranilor un număr de 34.738 de arestări. Dintre aceştia, 22.088 erau chiaburi, 7.226 aveau gospodărie mijlocie, iar 5.504, gospodărie mică.

    Din păcate, nu se cunoaşte cu exactitate numărul de ţărani care, datorită opoziţiei la colectivizare, au fost arestaţi şi trimişi în închisoare, dar, spre exemplu, istoricul Dennis Deletant aproximează la 80.000 numărul acestora, dintre care 30.000 ar fi fost judecaţi public.

    În această perioadă au existat şi numeroase răscoale ţărăneşti şi mişcări de revoltă, când Securitatea şi Miliţia au intervenit, de cele mai multe ori violent, rezultatul fiind morţi, răniţi, numeroşi arestaţi şi deportaţi. Cele mai cunoscute astfel de reacţii violente din partea ţăranilor au fost cele din judeţele Bihor, Arad, Suceava (1949), Giurgiu (1950), Vrancea şi Argeş (1960), Olt (1961), Dâmboviţa (1962).

    (…) Între anii 1949 şi 1962, au fost şi multe cazuri de execuţii demonstrative, numeroşi ţărani fiind ucişi de Securitate fără a fi fost condamnaţi, doar pentru că se declarau împotriva regimului şi a colectivizării agriculturii. În majoritatea cazurilor, victimele erau expuse în mod public, execuţiile având un evident rol de a intimida populaţia”, ne arată acelaşi studiu al lui Cosmin Budeancă.

    https://jurnalul.ro/special-jurnalul/razboiul-impotriva-taranimii-anii-colectivizarii-1949-1962-631589.html

    https://satulromanesc.iiccmer.ro/wp-content/uploads/2020/12/1.pdf

    https://www.memorialsighet.ro/3-5-martie-1949-rezolutia-plenarei-cc-al-pmr/

    https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/istorica/gospodaria-agricola-colectiva-id59832.html

    https://www.facebook.com/LectiaIstorie/posts/pfbid02guMe934tP2U1bepKYPkHfPrBA1irKsdaG5s2GaYEzrCcS6zxAqiC3bcTeSZJHdcal

    Apreciază

    Răspunde
  9. Avatarul lui geo geo said, on martie 6, 2025 at 8:15 am

    https://www.stiripesurse.ro/ambasadorul-frantei-in-vizita-la-ccr-discutii-despre-democratie-si-nevoia-de-reguli-pe-internet_3603443.html

    Din 25 martie avem o nouă lege, cea a Cenzurii Online de care se va ocupa Soros prin Expert Forum, ActiveWatch, si Funky Citizens, 😨🤔ce vor colabora cu autoritatile pentru „combaterea dezinformarii online” prin semnalarea si eliminarea de continut.
    Funky Citizens au terorizat oamenii în timpul plandemiei. Au cenzurat toate mediile online, „au distrus” familii și vieți. Tot timpul au fost plătiți de USAID.
    Factual.ro „rupe” conturile românilor cu cenzura!
    Apropo, CristoiuTV e anchetat azi de CNA. Să știți ce ne așteaptă!

    https://www.facebook.com/bobbydtiktok/posts/pfbid0LSF562MkbNMG26xD9hTAsXoL3C8pUqbyQ62upeNpfyHH7DCRdjgVMCoz9iouEprWl

    https://ortodoxia.ro/post/acest-clip-a-fost-sters-de-pe-yotube-deoarece-a-deranjat-sistemul

    Apreciază

    Răspunde
  10. Avatarul lui geo geo said, on martie 6, 2025 at 11:51 am

    La zi, cam singurul lucru la care se pricepe UE este reglementarea. Mai precis, supra-reglementarea, care cauzează incredibile poveri administrative și birocratice și autostrăzi de „oportunități” de abuz și pervertire a spiritului legilor într-un stat de drept.
    Un exemplu este Regulamentul Serviciilor Digitale (Digital Services Act, DSA). Conceput pentru a proteja consumatorii de servicii digitale și a combate concurența neloială sau monopolistă/cartelară, acest DSA a fost din start pervertit prin faptul că a desemnat 7 așa-numiți gatekeepers (Meta, Microsoft, Alphabet, Apple, Amazon, booking.com și Byte Dance) care au fost obligați la cenzurarea conținutului, a opiniei și a informațiilor în spațiul online. De asemenea, DSA a consolidat mizerabila industrie a fact checking – ului și a turnătoriei (wistleblowering), îndrituind niște anonimi, cu nimic calificați să spună „adevărul”, imuni la răspundere și apărați de orice obiecțiune în instanțele de judecate. Practic, a concesionat adevărul către niște agenți totalitari, care au distrus liberul acces la informație și libertatea de exprimare și opinie în numele unor țeluri stabilite de oficialități și elite ne-alese de nimeni pentru a ne reprezenta și a ne face binele …
    Ministerul de Interne al Germaniei a lansat recent un plan de re-educare a populației, intitulat „Busola de consiliere pentru gândirea conspiraţionistă”, cu puncte de contact la nivel național, deschis tuturor celor afectați și celor care caută sfaturi.
    Cine sunt „cei afectați”? Oamenii simpli care, acasă ori în conversațiile cu familia, rudele și vecinii sunt „victime” ale teoriei conspirației și nu se pot apăra singuri… Mai mult chiar, planul nemțesc are în vedere oamenii care, sub impactul mârșavei teorii a conspirațiilor, nu mai știu care le sunt nevoile reale și nici soluțiile la aceste nevoi.
    Acest plan nemțesc este, cred, primul din lume care a reușit să dea de gândirea conspiraționistă, să o izoleze pentru a fi analizată la microscop și să o dreseze … Pardon, să o reglementeze …
    Nu vă gândiți că planul se referă la adevărații conspiraționiști (adică uneltitorii, regizorii din umbră ai loviturilor de stat, ai contra-revoluțiilor, ai asasinatelor economice, ai crizelor inventate și ai războaielor programate). Nu. E vorba, de fapt, de teoreticienii conspirațiilor, adică de cei care încearcă, în mod mai mult sau mai puțin eficient, să devoaleze conspirațiile… Știți, vorbesc despre acele chestii vechi de când lumea, care au generat toate serviciile secrete ale lumii și ale istoriei.
    Ministra de Interne a Germaniei, Nancy Faeser a declarat: „naraţiunile conspiraționiste merg mână în mână cu minciunile și dezinformarea, fiind răspândite în mod deliberat pentru a diviza societatea noastră și a distruge încrederea în știința independentă, mass-media liberă sau instituțiile democratice. Narațiunile conspiraționiste pot genera ideologii extremiste […]; victimele iau contact cu teoria conspirațiilor mai ales din familie; un dialog deschis, faţă în faţă, pare adesea imposibil, pentru că cealaltă persoană nu este deschisă la argumente; înființarea centrului de consiliere la nivel național este, prin urmare, o componentă importantă în lupta holistică (???!!) împotriva extremismului și a dezinformării”.
    Planul prevede că prima întâlnire cu autoritățile tămăduitoare pe care o va avea individul persecutat conspiraționist acasă și supus pericolului de a avea legături emoționale prea tari cu familia va fi o consultare inițială anonimă, unde se va face evaluarea nevoilor individuale. Dacă nevoia de consiliere e pe termen lung (deci, persecutatul nu se poate elibera de sub jugul conspiraționist prea rapid), atunci se va apela la un centru local de consiliere, unde sfaturile vor fi confidențiale. (mă întreb în ce ar consta un astfel de sfat – oare ca omul să plece de acasă ori să închidă comunicațiile cu familia, pentru a nu mai primi teorii conspiraționiste?)
    Așadar, oamenii sunt infantilizați și debilizați din start, căci ei nu mai știu nici măcar care le sunt nevoile individuale și nu mai sunt capabili să discearnă între adevăr și teoria conspirației. Pentru a scăpa de sub asaltul familiei și din jugul teoriei conspirației, individul trebuie să meargă la sfat și terapie.
    Fundamentul personalității individului, adică, educația și suportul emoțional al familiei, este torpilat. Familia este o valoare fundamentală a construcției juridice europene, dar iată că devine un risc pentru sufletul imaculat al celui care crede doar în știința independentă, mass – media liberală și instituții „democratice” …
    Ca notă intermediară, să ne întrebm ce mai înseamnă azi știința independentă… Când știința este sponsorizată de corporații, iar teoriile și aplicațiile științifice concordă 100% cu ceea ce își dorește finanțatorul, mai vorbim de știință?
    Oare mai există mass-media liberă, când Comisia Europeană plătește presa cu 132 de milioane de euro, cu ocazia alegerilor din 7-9 iunie, cu scopul de a da știri pozitive despre establishment și știri negative ori cenzură despre opozanți?
    Ce încredere în instituții mai poate fi imaginată când s-a mințit oficial în toate crizele suprapuse și sudate una de la altă din ultimii 5 ani și, sub acest pretext, aproape toate resursele au fost aruncate în gaura neagră a corporațiilor finance, tech, pharma și, mai nou, militare?
    Culmea ironiei este că aceasta busolă anti – gândire conspiraționistă, finanțată consistent de statul german, s-ar putea extinde ca model în întreaga UE. De altfel, UE este plină acum de busole – una pentru competitivitate, una contra gândirii conspiraționiste, una pentru schimbarea climatică, una pentru război. Și UE aruncă miliarde de euro în gardieni și judecători ai adevărului, numiți fact checkers ori wistleblowers …
    Aceasta este noua STASI. În fosta Germanie Democrată (DDR), la fiecare 82 de cetățeni exista un turnător. Pe vremuri, vechiul KGB îndemna copiii să își denunțe părinții pentru conspirație contra orânduirii socialiste și negaționism. La fel făcea și Partidul Comunist Chinez de pe vremea lui Mao Tze Dun, la fel făcea și Securitatea comunistă din România.
    Când vorbim de adevăr trebuie să vorbim și de comptența de a stabili adevărul. În justiție, această competență aparține judecătorului, care se folosește de probe și de dreptul de apărare pentru a stabili adevărul judiciar. Hotărârile sale sunt supuse căilor de atac și scrutinului public. Există, deci, o responsabilitate. În schimb, sistemul propus de orice totalitarism este bazat pe verificatori ai faptelor anonimi și imuni la răspundere și pe turnători (wistleblowers). Un „adevăr” stabilit în asemenea condiții este departe de adevăr, fiind pradă tuturor riscurilor de erori, greșeli și iluzii.
    În altă ordine de idei, în legislația protecției consumatorilor, inducerea intenționată în eroare a consumatorilor (dezinformarea, disinformation) și ascunderea intenționată a unor informații cruciale pentru consumator (misinformation) sunt practici comerciale incorecte ale comercianților, capcane în care pică aproape orice consumator, iar aceste practici sunt sever sancționate. Numai că, la zi, acest mecanism de protecție a consumatorilor este aproape uitat, întrucât autoritățile se concentrează pe obsesia totalitară privitoare la teoriile conspirațiilor. Alături de termenii utilizați în legislația consumatorilor – disinformation și misinformation – a apărut un termen de-a dreptul orwelian. Mă refer la malinformation – este atunci când „conspiraționistul” spune adevărul, dar adevărul nu trebuie spus, întrucât ar putea face rău. În locul adevărului trebuie spusă „minciuna nobilă” (termen utilizat ca atare de Macron), căci doar aceasta ar putea face binele … Ex – președintele Comisiei Europene Jean Paul Yunker, a spus textual: „când lucrurile devin serioase, trebuie să îi minți” … Evident, s-a întâmplat să ne fie livrate minciuni nobile în pandemia de covid, în așa-zisa luptă contra schimbărilor climatice și, la zi, în cazul războiului din Ucraina, dar practica vine de departe, din vremea în care birocrația UE a decis să salveze bancile sistemice, cu prețul falimentului populației și al statelor membre ale UE, iar asta s-a întâmplat pentru că această birocrație a concentrat accelerat puterea și competențele, pe care le-au răpit statelor membre, cu încălcarea principiului subisidiarității și a principiului deciziilor luate cât mai aproape de cetățeni.
    Este de aceea de o covârșitoare importanță să restabilim urgent dreptul la liberă exprimare. Ceea ce nouă, europenii din fostul lagăr sovietic, ne-a lipsit cel mai mult în perioada totalitară comunistă a fost chiar libertatea de exprimare. Se pare că vest – europenii, care nu au avut această experiență în ultimii 80 de ani, nu văd deloc pericolul mortal al suprimării libertății de expresie. Ronald Reagan i-a avertizat totuși, atunci când a spus că totalitarismul este mereu la o generație distanță. Iată ca acum acest tip de totalitarism are fața „globalitarianismului”.
    De aceea, devine esențială reamintirea acestui verset din Evanghelia după Ioan : „și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” …

    https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid0Z8Rr1Sfca9n5xxR5nYfnde3HZe4yikwcHxucE1eYhazcyX38XLfESDHWRQhYszr8l

    https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid0XYupeqqaSXheQLqSM691kDFKKePw7fPjpPPx3oT3ViiW3Twt11JhuVHGY47Q7BDVl

    Apreciază

    Răspunde

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. vă revine în exclusivitate.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.