OPINIE: Atenție mare! În realitate, Donald Trump nu este un om al păcii

Global Research: Hold the Applause for Trump, the “Peacemaker.” Edward Curtin

Păstrați-vă aplauzele pentru Trump, ‘Pacificatorul’

De Edward Curtin, 21 Februarie 2025, Global Research

Există o istorie care merită reamintită în timp ce Trump este lăudat în anumite cercuri ale așa-numitei „drepte” și „stângi” ca un pacificator cu Rusia în legătură cu războiul prin procură al SUA/NATO împotriva Rusiei prin Ucraina: Președintele Richard Nixon, care a fost prezentat drept candidatul păcii în 1968 cu un „plan secret” pentru pace în Vietnam, care era de fapt un plan pentru și mai mult război, a vizitat China în februarie 1972 pentru a exploata ruptura dintre sovietici și chinezi și, cu toate acestea, războiul SUA împotriva Vietnamului a continuat până la 30 aprilie 1975, când SUA au fost scoase din Vietnam.

Cred că este recomandată prudență extremă în ceea ce privește planurile lui Trump de a pune capăt războiului prin procură al SUA împotriva Rusiei, care, urmând scenariul Nixon-Kissinger, pare să vizeze divizarea parteneriatului ruso-chinez care amenință acum dominația mondială a SUA.

Trump, la fel ca predecesorul său Joseph Biden, care a prezidat războiul proxy împotriva Rusiei și genocidul palestinienilor de către Israel, nu este un om al păcii. El sprijină pe deplin dispariția palestinienilor și sprijină scopurile de război ale Israelului în Orientul Mijlociu. Prin urmare, atunci când vine vorba de recentele sale deschideri către Rusia și de o rezolvare a războiului prin procură al SUA și NATO împotriva Rusiei, trebuie să reflectăm la istorie și la înclinația lui Trump de a încheia „o înțelegere”. Omul, la urma urmei, a fost un star al televiziunii de reality-show și s-a bucurat mult timp de răsturnări radicale ale declarațiilor și intențiilor anterioare. De exemplu, în primul său mandat, el a vorbit adesea despre retragerea din NATO, dar nu a făcut-o niciodată; NATO, de fapt, s-a extins sub conducerea sa. A vorbit despre încetarea sprijinului SUA/NATO pentru bombardarea de către Ucraina a zonelor rusofone din estul Ucrainei, pentru ca apoi să se retragă din acordurile de la Minsk și să trimită echipament militar Ucrainei pentru a bombarda acele zone.

Cei care îl laudă acum spun că este un om schimbat după timpul petrecut „în sălbăticie” în ultimii patru ani (ne amintim de zilele de rătăcire în sălbăticie ale lui Nixon din 1960-1968). Un om schimbat l-ar avea ca mână dreaptă pe Elon Musk sau ca vicepreședinte pe JD Vance, a cărui carieră a fost susținută de Peter Thiel de la Palantir Technology?

Jurnalista de investigație Whitney Webb a relatat pe larg despre legăturile lui Thiel și Vance și interconexiunile dintre aceștia și alți susținători ai statului de supraveghere asociați democraților, cum ar fi fostul CEO al Google, Eric Schmidt, printre alții. Dacă presupuneți că războiul de suprafață dintre Trump și democrați este real, munca lui Webb vă va pune pe gânduri. Ei au diferențele lor, desigur, dar o lectură a istoriei ar sugera că ambii susțin pe deplin panopticonul de supraveghere care a furat libertatea și viața privată a americanilor în numele a ce altceva – libertate și viață privată.

Acum, Trump-Musk-Vance își etalează dedicarea față de libertatea de exprimare și opoziția față de cenzură, care sunt în mod clar obiective admirabile. Dar trebuie să ne amintim zicala lui Marshall McLuhan conform căreia mediul este mesajul, iar mediul promovat de Trump – în față și în centru – este reprezentat de omniprezența lui Elon Musk, al cărui chip simbolizează mașina zâmbitoare și utilizarea tehnologiei digitale pentru acumularea și exercitarea puterii. În era digitală, tehnica tehnologică este Regele Propagandei, iar tehnica transformă tot ceea ce atinge într-o mașinărie.

La fel ca în „Through the Looking Glass” (Prin oglindă) a lui Lewis Carroll, frații Tweedledee Democrat și Tweedledum Republican se luptă pentru zornăitorul lor, iar publicul se concentrează asupra luptei lor, în timp ce zornăitul lor comun rămâne fără atenție.

„Știu la ce te gândești”, spune Tweedledum, „dar nu este așa, în niciun caz”.

„Contrar”, a continuat Tweedledee, ”dacă ar fi așa, ar putea fi; și dacă ar fi așa, ar fi; dar cum nu este, nu este. Asta e logica.

„Mă gândeam, spuse Alice foarte politicos, care este cea mai bună cale de ieșire din pădurea asta: se întunecă așa de tare. Vrei să-mi spui, te rog?”

S-a întunecat. Desigur, calea de ieșire este să nu mai reacționăm și să facem ceea ce presa este obligată să facă: să fim sceptici, să punem la îndoială autoritatea și să nu fim majorete pentru nimeni de la putere, fie că este Biden sau Trump sau altcineva.

Opusul unui astfel de scepticism a avut loc, iar mulți din presa alternativă, care [inclusiv eu] l-au acuzat corect pe Biden și pe democrați de crime de război, minciuni, cenzură, propagandă Russiagate etc., sunt acum îmbibați cu laude grandioase pentru Trump, mulți numindu-l un revoluționar în sensul bun. Acest lucru este absurd.

O astfel de hiperbolă este destul de naivă, așa cum a fost calificat discursul vicepreședintelui JD Vance de la Conferința de Securitate de la Munchen drept istoric și ciceronian. A fost un discurs bun [text aici] în multe privințe, dar…

A criticat pe bună dreptate europenii pentru cenzurarea disidenților și reprimarea vocilor alternative, deși exemplele sale au fost slabe și limitate.

Declarația sa, deși cu siguranță partizană, a fost corectă:

„Recunosc că uneori cele mai puternice voci pentru cenzură nu au venit din Europa, ci din propria mea țară, unde administrația anterioară a amenințat și a intimidat companiile de social media pentru a cenzura așa-numita dezinformare.”

Apărarea sa pentru mandatele democratice a fost puternică atunci când a spus:

„Nu poți câștiga un mandat democratic cenzurându-ți oponenții sau băgându-i în închisoare, indiferent dacă este vorba despre liderul opoziției, un creștin umil care se roagă în propria casă sau un jurnalist care încearcă să relateze știrile. De asemenea, nu puteți obține un mandat prin desconsiderarea electoratului dvs. de bază cu privire la chestiuni precum cine are dreptul să facă parte din societatea noastră colectivă.”

Când i-a criticat pe liderii europeni pentru că permit migrația în masă în țările lor, ipocrizia sa a ieșit în evidență. După cum ar trebui să recunoască orice persoană corectă, politicile de imigrare sunt de mult timp o problemă care are nevoie de reformă. Dar crearea în masă de oameni care își părăsesc țările pentru a se refugia în siguranță în Europa este rezultatul direct al politicilor de război ale SUA/NATO în Afganistan, Irak, Libia, Serbia, Siria etc., politici susținute de republicani și democrați deopotrivă și sprijinite de lacheii lor din Europa.

Același lucru este valabil și în cazul imigrației aici, în SUA, unde politica de imigrație necesită de mult timp o reformă pe care niciun partid nu o va întreprinde, dar principalul contingent de imigranți care intră în această țară vine aici pentru a scăpa de condițiile îngrozitoare din țările lor de origine, în mare parte din cauza politicilor externe ale SUA de sprijinire a regimurilor represive și a politicilor economice care îi favorizează pe cei bogați pe fondul eforturilor SUA de a controla America Latină. Fără acești imigranți, economia Statelor Unite s-ar prăbuși.

Dar discursul lui Vance este o parte minoră a argumentului meu aici.

Adevărata problemă este Trump și întrebarea dacă este sau nu serios în eforturile sale pentru pace în Ucraina. Eu sunt foarte sceptic și cred că pe bună dreptate.

Sunt convins că războiul SUA/NATO împotriva Rusiei nu se va încheia decât dacă NATO va fi dizolvat, ceea ce Trump nu propune. El dorește doar să consolideze NATO cu bani europeni, nu cu cei ai SUA. Singura rațiune de a fi a NATO este să distrugă Rusia ca țară independentă și să creeze o schimbare de regim acolo prin multiple mijloace. Așa a fost întotdeauna. Acesta este motivul pentru care NATO a existat atât de mult timp și s-a extins. Războiul deschis din Ucraina este doar unul dintre multele mijloace pe care le-au folosit de-a lungul anilor. Puteți pune capăt războiului declarat și să-l continuați pe cel ascuns.

Dacă NATO nu este dizolvat, subminarea Rusiei va continua sub Trump, care pare să recunoască faptul că războiul prin procură este pierdut pe câmpul de luptă, un fapt evident de ani de zile, în ciuda propagandei contrare a guvernului SUA și a presei mainstream – o propagandă atât de flagrant falsă încât ridică semne de întrebare cu privire la credulitatea oamenilor. Câți lideri străini trebuie să fie catalogați drept noii Hitleri de către mass-media pentru ca oamenii să înțeleagă?

Cu toate acestea, bufoneriile teatrale ale lui Trump vor persista, iar Trump și Putin se vor întâlni probabil în cele din urmă și s-ar putea ajunge la o înțelegere în termenii Rusiei, dar dacă Rusia nu vrea să fie păcălită din nou, ar trebui să se ferească de posibilitatea unui cal troian al lui Trump.

Apropo de zilele noastre, în 1964 și apoi în 1965, marele sociolog francez Jacques Ellul și-a publicat studiile clasice. Mai întâi a apărut Societatea tehnologică pentru a fi urmată rapid de Propaganda, cărți legate între ele în care a aruncat cu brio o lumină timpurie asupra a ceea ce găsim acum peste tot – o lume digitală în care propaganda este vitală pentru funcționarea statului și în care cuvinte precum democrație, adevăr și realitate cedează în fața baghetei magice a tehnicianului.

Un alt gânditor social francez, Paul Virilio, a vorbit despre bomba informațională, excesul de informație produs de mediile digitale și de internet. Un aspect-cheie al acestui mariaj este viteza, specialitatea lui Virilio fiind dromologia, studiul vitezei. Este demn de remarcat cât de repede a acționat Trump în prima sa lună în funcție. Acest lucru este, fără îndoială, ajutat și încurajat de mâna sa dreaptă, Elon Musk, dl X., dl Space Shot, dl Digital World în persoană, care este afișat proeminent alături de Trump la fiecare ședință foto. Spre deosebire de belicoșii lui Biden, care se prezentau într-un mod mai circumspect în timp ce făceau propagandă publicului american, Trump spune foarte clar că tehnologia digitală este cheia domniei sale. Iar inundarea autostrăzii informaționale cu o serie de ordine și declarații rapide este prezentată drept cea mai bună eficiență guvernamentală. Dar lucrurile se întâmplă atât de repede încât nu se poate ține pasul cu ele.

Elon Musk și Peter Thiel sunt doi miliardari din domeniul tehnologiei care ar trebui să fie considerați cruciali pentru planurile lui Trump. După cum arată clar lucrarea lui Ellul, astfel de oameni sunt cheia unei propagande eficiente. Cum poate cineva să-i considere pe acești oameni susținători binevoitori ai democrației și justiției?

Cred că discursul despre o revoluție Trump în favoarea păcii și democrației este hiperbolic iresponsabil. Este nedemn de un jurnalism bun, care necesită prudență și răbdare atunci când cei puternici își prezintă afacerile. Propaganda administrației Biden și a complicilor lor din presa mainstream ar fi trebuit să ne învețe pe toți acest lucru. Dar apelul unui salvator este foarte puternic.

Știți, „dacă ar fi așa, ar putea fi; și dacă ar fi așa, ar fi; dar cum nu este, nu este. Aceasta este logica”.

*

Acest articol a fost publicat inițial pe pagina de internet a autorului, Behind the Curtain (În spatele cortinei).

Edward Curtin este un scriitor cunoscut, cercetător și sociolog stabilit în Western Massachusetts. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare asupra Globalizării (CRG).

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Iluzia periculoasă conform căreia guvernele, inclusiv BRICS, sunt suverane și pot opri păpușarii ce transformă întreaga lume într-o tehnocrație mondială populată de sclavi transumani