Cuviosul Paisie Aghioritul: cel nemulţumitor este întotdeauna întristat

Cel nemulţumitor este întotdeauna intristat

– Gheronda, de ce mulţi oameni, deşi au de toate, simt nelinişte şi întristare?

– Când vedeţi un om foarte neliniştit, întristat şi mâhnit, deşi nu-i lipseşte nimic, să ştiţi că aceluia îi lipseşte Dumnezeu. Cel care le are pe toate, şi bunuri materiale şi sănătate, dar în loc sa fie recunoscător lui Dumnezeu, are pretenţii nesăbuite şi cârteşte, unul ca acesta se va duce în iad cu papuci cu tot. Insă, cel care are recunoştinţă este mulţumit de toate. Se gândeşte la cele pe care i le dă Dumnezeu in fiecare zi şi se bucură de toate. Dar atunci când este nerecunoscător, nu este mulţumit de nimic, ci cârteşte şi este chinuit de toate, Daca. de pildă, nu preţuieşte lumina soarelui, ci carteste, vine apoi Vardarul si-l îngheaţă… Nu vrea căldura soarelui, ci tremuratul pe care-l provoacă Vardarul.

– Ce vreţi să spuneţi cu asta?

– Vreau sa spun ca, de nu suntem recunoscători pentru binecuvântările pe care ni le dă Dumnezeu, ci cârtim, vin apoi încercările care ne fac să ne strângem ghem. Adevărat va spun, cel care este obişnuit sa cârtească va primi o pălmuţă de la Dumnezeu, ca să achite măcar puţin în aceasta viaţă. Iar dacă nu vaprimi o pălmuţă, va fi şi mai rău, caci atunci le va plăti pe toate o dată în cealaltă viaţă.

– Adică cârtirea poate deveni obişnuinţă?

– Da, poate ajunge obişnuinţă, căci cârtirea aduce după ea altă cârtire şi nefericirea altă nefericire. Cel care seamănă nenorocire secera nenorociri şi adună nelinişte. In vreme ce acela care seamănă doxologie primeşte bucuria dumnezeiască şi binecuvântarea veşnică. Cel care e cârtitor, oricâte binecuvântări i-ar da Dumnezeu, nu le recunoaşte. De aceea se îndepărteazăde el Harul lui Dumnezeu şi se apropie ispititorul. Il vânează continuu ispititorul şi-l bagă in tot felul de încurcături, in vreme ce pe cel recunoscător il vâneazăDumnezeu cu binecuvântările Sale.

Nerecunoştinţa este un mare păcat, care a fost înfierat de Hristos: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?”, l-a întrebat pe leprosul care se intorseseca să-I mulţumească. Hristos nu pentru Sine a cerut recunoştinţă de la cei zece leproşi, ci pentru ei înşişi,căci recunoştinţa le- ar fi fost lor de folos.

 

Vardarul – vânt foarte puternic şi rece, care suflă din partea nord-vestica a orasului Tesalonic, de-a lungul râului Axjos.

 

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicesti, Patimi si Virtuti, volumul V, Editura Evanghelismos, Bucuresti 2017

Cititi va rog si:

Cuviosul Paisie Aghioritul: Bucuria este de la Hristos, întristarea este de Ia diavol

Cuviosul Paisie Aghioritul: Egoismul aduce întotdeauna întristare si nelinişte