Biroul de Presă al Patriarhiei Române: Punct de vedere referitor la declarația Papei Francisc cu privire la stabilirea unei date comune de celebrare a Învierii Domnului
În urma declarației recente a Papei Francisc referitoare la stabilirea unei date comune a celebrării Învierii Domnului facem precizarea că orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod pan-ortodox, prin participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe surori.
Așadar, și prezenta inițiativă se înscrie în același parcurs de lucru, ținând cont și de recomandarea foarte importantă a Sinaxei Întâistătătorilor și Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, întrunită între 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, în cursul căreia s-au precizat următoarele: „în ceea ce privește tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviință pentru formarea duhovnicească a enoriașilor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paștilor de către toți ortodocșii”.
Prin urmare, orice inițiativă referitoare la data de sărbătorire a Paștelui poate fi discutată doar în cadrul unui Sinod pan-ortodox.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Vatican News: Papa cheamă Bisericile să facă un pas decisiv către o dată comună a Paștelui
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Data Paștilor nu se schimbă după voia papei: „orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod pan-ortodox, prin participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe surori.”
Mai bine ar vedea papa de pedofilii ajunși în funcții și protejați în instituția pe care o patronează: https://www.g4media.ro/raport-aproximativ-3-000-de-pedofili-au-actionat-in-biserica-catolica-franceza-incepand-cu-1950-o-ancheta-a-concluzionat-ca-aceasta-cifra-reprezinta-minimul-estimat.html
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parintele Epifanie Teodoropoulos
despre CONDITIILE DIALOGULUI si UNIREA CU romano catolicii
Uniţii aveau și ei tipicul „ortodox” de săvârşire a Tainelor.
Ce folos aduce asemănarea exterioară, dacă ei cred că harul necreat transmis prin Taine este zidit (creat) ?
(…)
Dar cine va asculta?
Glasurile „marilor trâmbiţaşi” vor răsuna cu fală la televizor, la radio, în ziare, în reviste, în cărţi, în sălile de conferinţe, şi vor înăbuşi orice împotrivire…
Atunci ne vor numi fanatici, înguşti la minte, urâcioşi, oameni ataşaţi de tipice, care nu doresc unirea etc.
Dimpotrivă papistaşii vor fi oamenii iubirii, spirite luminate, care percep mesajele vremurilor, adevăraţi ucenici ai lui Iisus etc.
Şi dacă lucrurile vor ajunge până acolo, răul nu va fi mic, fiindcă reprezentanţii noştri, prin simpla lor participare la acest „Dialog teologic”, le vor da papistaşilor prilejul de a face acest gest spectaculos, provocând mare tulburare şi sminteală.
Dar lucrurile se vor opri doar acolo, sau vom ajunge în situaţii şi mai tragice?
Nu cumva reprezentanţii noştri ortodocsi, pentru a nu părea „mai prejos” şi pentru a evita eventualele strigăte generale şi furtunoase ale lumii, „ale lumii cuprinse de viclenie”, sau şi datorită ameţelii pricinuite de „evoluţiile neaşteptate”, vor înainta şi ei un pas?
Adică vor fi de acord cu împărtăşirea euharistica reciprocă cu romano catolicii?
Ce se va întâmpla dacă se va face o asemenea „Înţelegere” ruşinoasă?
În primul rând:
Romano Catolicismul va triumfa, chiar dacă superficial.
Este îndoielnic că va mai avea dispoziţie pentru alte discuţii. Nu sunt lipsiţi de inteligenţă.
Ei ştiu că dacă au reuşit odată împărtăşirea reciprocă euharistica, va fi uşor să-i absoarbă încetul cu încetul pe ortodocşi.
Astfel „unirea” cu papistasii va veni automat şi de facto.
De ce ar mai vrea şi alte discuţii?
Vor găsi mii de căi, pentru ca „Dialogul” să slăbească şi să pălească…
Trebuie să înţelegem că pentru catolicism două lucruri sunt importante:
Primatul papal şi infailibilitatea papală!
Acolo are o sensibilitate maximă. Acolo este durerea mare.
Pentru toate celelalte (poate cu excepţia lui Filioque), va arăta multă îngăduinţă şi toleranţă.
În al doilea rând: Biserica Ortodoxă va fi greu încercată.
Vom fi separaţi în „susţinătorii unirii” şi „potrivnicii unirii”.
Reprezentanţii din tabăra noastră să nu creadă că e suficientă o astfel de „Înţelegere”, pentru ca Biserica Ortodoxă să-i urmeze.
Vor gusta o amară dezamăgire.
Îi va aştepta soarta celor care au semnat falsa unire de la Ferrara – Florenţa.
Să arunce o privire în istorie.
Să nu spună că atunci erau alte vremuri, alte situaţii. Sigur că erau altele, dar Dumnezeu este Acelaşi!
Iar Dumnezeu nu va îngădui dispariţia Moştenirii Lui.
Dacă reprezentanţii taberei noastre nu doresc să arunce Biserica Soborniceasca în furtuna nimicitoare, să fie foarte atenţi.
Pericolul este mare.
Ori vom păstra „buna mărturisire” până la sfârşit şi vom fi slăviţi, ori vom face compromisuri în problemele credinţei ortodoxe şi vom cădea în prăpastie ereziei.
Acestea nu sunt spuse, desigur, de acei reprezentanţi care au dovedit deja că ei cred în ecumenism şi nu în Ortodoxie.
Sunt spuse de ceilalţi.
Să nu uităm nicio clipă că, din pricina oportunităţilor lumeşti, adevărul credinţei ortodoxe suferă!
Şi că „nu încape îngăduinţă (concesie) în cele ale credinţei” conform Sfântului Marcu al Efesului!
Să stăm departe de orice teamă, de orice împuţinare sufletească, de orice dispoziţie de a ne face plăcuţi oamenilor, atunci când vine vorba de păstrarea adevărului.
Sfântul Duh grăieşte:
„Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi” (Isaia 51, 7).
* * *
Aşadar să zădărnicim „Dialogul” cu papistaşii?
Da, dacă va continua în condiţiile actuale şi în indiferenţă totală faţă de sfintele canoane patristice.
Nu, dacă se va desfăşura într-un mod cu adevărat dogmatic şi canonic şi atunci, pe lângă altele, trebuie să-l direcţionăm pe acesta spre început: nu la periferie, ci în centru, nu la margini, ci în inima romano catolicismului:
La primatul şi infailibilitatea papală!
Dacă acolo se vor vedea unele cedări, dacă se va constata dispoziţia de îndreptare, dacă se va manifesta voinţa de renunţare la aceste două rătăciri, atunci, cu piciorul înainte şi cu inima deschisă, vom înainta mai departe; vom discuta şi celelalte chestiuni, iar la urmă problema Tainei Sfintei Euharistii, care a fost pusă prima în catalogul de „Dialog”.
Neîndoielnic, n-a fost pusă prima din întâmplare.
Doar cei naivi nu discern care a fost scopul pentru care a fost pună prima pe lista de discuţii.
Este foarte limpede motivul pentru care a fost întocmită aşa lista de teme pentru discuţii.
Să cădem de acord în privinţa Sfintei Euharistii, să ajungem degrabă la Potirul comun, şi apoi vom avea timp să discutăm… până la sfârşitul veacurilor despre diferenţele dogmatice dintre noi…
* * *
Este tragic să vedem unirea ca pe o adunare aritmetică a creştinilor… pentru a înfrunta mai eficient tabăra puterilor adverse!
Unirea (repet, unirea întru adevăr, nu cea întru rătăcire), nu este un mijloc de izbândă al vreunui scop, fie el şi sfânt.
Unirea, ca reîntoarcere a fiilor rătăcitori în braţele mântuitoare ale Tatălui, este scop în sine!
Adunarea aritmetică a creştinilor este urmarea firească a unirii, este rezultatul care vine automat.
În niciun caz nu poate constitui motivul şi scopul acesteia.
* * *
Dacă papistaşii se vor întoarce la Sfânta Credinţă a Sinoadelor Ecumenice, îi vom primi pe aceştia cu braţele deschise şi cu inimă bună.
Asta nu pentru înmulţirea puterilor creştinilor (să încetăm odată să cădem în a treia ispită cu care a fost ispitit Hristos!), ci pentru împlinirea voii Domnului, care a fost şi dorinţa tuturor ucenicilor adevăraţi ai Acestuia, adică pentru plinătatea Casei Părinteşti.
Dacă romano catolicii vor menţine rătăcirea lor, dacă vor continua să susţină născocirile demonice ale primatului şi infailibilităţii papale, atunci săraca şi smerita Ortodoxie să rămână unde este.
Îi este suficientă comoara nestricăcioasă a adevărului.
„Şi adevărul este mai mare şi mai puternic decât toate. Tot pământul cheamă adevărul şi cerul îl binecuvântează pe acesta, şi toate lucrurile se cutremură şi tremură, şi nedreptate nu este întru el… iar adevărul rămâne în veac şi trăieşte şi stăpâneşte în vecii vecilor… Binecuvântat este Dumnezeul adevărului”
(Parafrază la I Ezdra 4, 35 şi urm.). Amin.
(„Orthodoxos Typos”, 17-10-1980)
https://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-epifanie-teodoropoulos-despre-conditiile-dialogului-si-unirea-cu-catolicii/
ApreciazăApreciază
Viclenia si disperarea cacatolicilor a ajuns la cote maxime: la ei nu vine Sfanta Lumina si “îi lasa” pe ortodocși sa aleaga ce data a Pastelui voi ei, la final vă spun parerea mea de ce.
Utopic scriind, daca ortodocșii vor accepta propunerea, atunci sigur vor face calcule astfel incat data fixata sa nu cada odata cu pastele evreiesc, etc. si drept urmare cred ca Dumnezeu v-a continua sa le trimita Sfanta Lumina.
Si fiind data comună, cacatolicii vor spune: iată Sfanta Lumină vine si la noi, iată n-ar fi rau sa facem si slujbe comune, ca doar “suntem acceasi”
Strict Parerea mea, nu stiu daca am dreptate
Oricum cert e ca sunt disperati cacatolicii prin asta, ce explicatii dau ei la enoriasii lor ca nu vine Sfanta Lumina si la ei? Si nu pot sa o ascundă sau sa spuna un neeadevar, e in vazul liber -transmis live international – îi deranjeaza enorm.
ApreciazăApreciază
Nu cred că, de 970 de ani (plecarea lor pe arătură fiind mai devreme de anul 1054, dar luăm ca reper data oficială), asta le e grija – ce cred enoriașii lor. Nu, deși „bisericile” lor sunt mai mult goale, închise sau transformate-n localuri cu diverse destinații. Grija lor e să fie „și Ortodoxia”, printre altele, ca restul, nu „doar Ortodoxia”.
Lumina Sfântă n-a venit în anul 1101, când clerul grec și latin au participat împreună la slujbă. Abia după ce grecii s-au rugat în lipsa latinilor, care au părăsit biserica, a apărut Lumina.
După care, în 1579, s-a văzut cum stau lucrurile, din nou – de data asta și cu „urme”. Dar ei nu și nu. Așadar, scopul le e altul.
La cât de generalizat e ecumenismul, nu m-aș mira să se apeleze la artificii la Mormântul Sfânt, dacă va fi cazul. O parte dintre cei îngrădiți au îndoieli că, după 2016, Lumina Sfântă ar mai fi coborât.
Sper ca Dumnezeu să le stea-mpotrivă, dacă mintea le va fi (fost) brăzdată de astfel de idei!
De-a lungul vremii, am întâlnit papistași în diferite contexte, și am sesizat că, ce aveau toți în comun, e o mândrie pe care îmi e greu s-o compar cu ceva. Sunt extrem de mândri! Mândria asta definitorie, sfidătoare, n-am întâlnit-o la nimeni; am întâlnit și baptiști, penticostali, martori ai lui iehova, etc., dar nimeni nu a fost ca ei. Cu astfel de oameni, care sunt cuceriți de propriul orgoliu, nu cred că e loc de discuții, d-apăi de izbândă. În general.
ApreciazăApreciază
Patriarhia a dat un raspuns plin de viclenie. Folosesc aceiasi viclenie ca si mai mari nostril conducatori laici, de egzemplu, suntem informati ca peste sase luni se scumpesc gazelle cu 50% dar peste sase luni se scumpesc doar cu 25% iar oameni acepta aceasta scumpire oarecum multumiti si zic, bine ca nu a fost 50% cu totul ca scopul conducatorilor ar fi fost poate de15%,
Aceiasi viclenie au folosito si de praznicul Sfantului Dimitrie, Izvoratorul de Mir cand au introdus pe usa din spate schisma ucrainiana.
Vrea patriarhia sa ne linisteasca si sa ne arate ca vegheaza asupra canoanelor biserici. Dă un raspuns fenomenal ,,facem precizarea că orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod pan-ortodox……. Adica ei strecoara ideia ca daca un Sinod pan-ortodox s-ar intruni poate sa calce in piceare ce au hotarat Sfinti Parinti la cum trebuiesc calculate data Pastilor pana la sfarsitul veacurilor.
În concluzie, ne momesc ca vecheaza asupra faptului ca nu sunt oarecum de accord cu data comuna a pastelui, ne da increderea ca sunt veghetori, dar nu sulfa o vorba de liturghia in comun a ortodocsilor cu papa, liturghie promisa de Bartolomeu anul asta de Pasti.
ApreciazăApreciază
ICum ne raportam la Papa?
Desi suntem o țară majoritar ortodoxă, observ că presa românească se raportează la Papa ca la o autoritate care ar avea un cuvânt de spus în Ortodoxie. De fapt, ca și în cazul ,,vaccinurilor”, se încearcă o spălare pe creier a ortodocșilor români. Trădările succesive ale Ortodoxiei din interior acum sunt îmbrăcate în poleială. Ni se insuflă încet și sigur un fel de condescendență periculoasă față de acest impostor: ,,Papa a zis…”, ,,Papa a propus…” etc.
Dar cine e Papa? În calitate de eretic, Papa e dușmanul lui Hristos. Simplu. Nu o spun eu, ci a spus-o însăși Maica Domnului. Și atunci de ce ne interesează atât de mult ce spune dușmanul lui Hristos?
Autoritatea supremă la care ne raportăm este Hristos. Și ne mai raportăm la ierarhii care drept învață cuvântul Adevărului. De ieri și de azi. Atâția câți au mai rămas neatinși de erezia ecumenistă.
Hristos este Capul Bisericii. Hristos nu a lăsat pe pământ niciun locțiitor. Nici chiar în Ortodoxie. Dacă Hristos a spus că mama și frații Lui sunt cei care fac voia lui Dumnezeu, atunci toate aberațiile papale pică. Cum face Papa voia lui Dumnezeu? Cum?
Cocoțat pe jilțul papal cu cruce întoarsă, pe criterii lumești, Papa Francisc își bate joc pe față de creștini prin afirmații penibile și greu de reprodus în scris și prin ereziile periculoase cunoscute.
Dacă manifestăm condescendență necuvenită față de dușmanul lui Hristos înseamnă că slujim la doi domni. Iar Hristos ne spune clar: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”
(Matei, 6, 24)
De fapt, cred că se dorește să ascultăm mai mult de autorități decât de Dumnezeu. Papa are susținere politică, dar pentru noi acest lucru nu contează. Patriarhul Bartolomeu îi încurajează obrăznicia în loc să-l cheme la pocăinţă și la Botezul ortodox prin întreită afundare. Hristos nu a fost om politic, deci se vede clar că Papa nu-L urmează pe Hristos, ci are dorințe și propuneri absolut lumești. Politicul ar trebui să se subordoneze lui Hristos, nu invers!
Ce unire există între apă și ulei? Ce unire poate fi între Adevăr și minciună? Slujitorii minciunii au alt stăpân, nu pe Hristos. Și atunci ce să prăznuim împreună?
Dușmanii lui Hristos pot face propuneri valabile pentru subordonații lor, nu pentru noi, ortodocșii. Noi avem ascultarea de Dumnezeu, iar papistașii au supunerea oarbă față de Papa. Acum se dorește ca și în spațiul ortodox să se înlocuiască ascultarea de Dumnezeu cu supunerea oarbă față de ierarhi și chiar față de Papa! Asistăm la o încercare de idolatrizare a omului în detrimentul cinstirii lui Dumnezeu, încălcându-se astfel cea dintâi poruncă evanghelică.
Papa nu este interesat de mântuirea subordonaților săi, ci urmărește anumite puncte dintr-o agendă care are punct final înscăunarea lui Antihrist și închinarea la acesta. Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!
Ortodocșii trebuie să-și cunoască bine credința și să o mărturisească în aceste vremuri de cernere. Desacralizarea lumii prin erezia ecumenistă aduce întregii omeniri prejudicii grave pe plan duhovnicesc. Așadar să nu-i permitem Papei să ne dicteze când să prăznuim Sfânta Înviere!
Sfântul Sfințit Mucenic Cosma Etolianul, la Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 a spus: „Pe Papa să-l blestemați, fiindcă el este cauza… Noi avem o poruncă ce spune să anatemizăm pe oricine adaugă sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Părinții Bisericii noastre.”
Dumnezeu să ne ajute să facem ascultare de Dumnezeu și de Sfinții Parinți! Amin.
Sora Pelaghia
https://ortodoxiaincatacombe.ro/cum-ne-raportam-la-papa/
ApreciazăApreciază
Alt sinod tâlhăresc! Doamne ferește!
ApreciazăApreciază
Ne-au fost furate toate rezervele naturale, mare parte din drepturile noastre sfinte, ultimul chiar și dreptul de vot, dar Poporul Român continuă să existe și mai ales nu oricum, ci putând să-și demonstreze obârșiile și continuitatea de milenii și cu ajutorul unor astfel de comori , care iată , se pare că nu convin unora dintre cei ce se visează stăpânii noștri.
E ca și cum i-ai fura cuiva documentele personale, lăsându-l fără identitate, „o frunză-n vânt” , cum se spune și drept urmare la cheremul celor ce nu-l vor într-un anumit loc ! 😎
Culmea ironiei este să aștepți să ți se facă dreptate, mai ales într-un caz flagrant de uzurpare a unui drept de vot săvârșită cu scopul clar de a împiedica un candidat suveranist de a ajunge în funcția statului, de către birocrații de la UE !
Uităm că ăștia, o mână de șmekerași , ce se consideră aleși, dar de nimeni aleși , recunoscând suveranitatea își recunosc inutilitatea, deoarece ei sunt acolo tocmai limitând acest drept sfânt al națiunilor de a-și hotîrî singure soarta, nu după dictatul unei instituții efectiv condusă de o mână de birocrați ce stăpânesc după bunul plac , mai niciodată în favoarea celor prinși în aceste chingi globaliste !
E ca și cum te-ai aștepta de un șef de trib, să fie de acord să-i plece supușii și să-și piardă statutul ! 😎
ApreciazăApreciază
Nu mai bine Patriarhia nu-l baga in seama pe “spurcatul parinte”?
Cine-i papa ca sa necesite un raspuns?
Pe principiul “câinii latră, ursul merge”
Poate “păpuța” se bazează ca or fi lacomi si corupți Inaltii Prelati Ortodocși-nu stiu de unde atat curaj la el- dar un factor nu ia calcul: Dumnezeu. EL nu v-a permite.
Dumnezeu ne-a desparțit de “catolici” din cauza ereziilor lor.
Acum “păpuța” vrea unitate, deci crede ca Dumnezeu a gresit?
Dar nu mai bine sa nu-l mai bage nimeni in seama?
A debitat un prost o prostie si toti ochii pe el, in trecut nu l-ar fi bagat nimeni in seama, maxim primea o noua anatema ca raspuns…
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Sfântul Ioan Casian ne vestește adevărul dumnezeiesc spunând:
„Fără îndoială, cine nu păstrează credința dreapta a Bisericii este în afara Bisericii”. [7]
La fel ca Sfinții Apostoli, Sfinții Părinți și Învățători ai Bisericii mărturisesc unitatea și unicitatea Bisericii Ortodoxe cu înțelepciune heruvimică și râvnă serafimica.
Prin urmare, râvna de foc a Sfinților Părinți ai Bisericii la fiecare despărțire și depărtare de Biserică și atitudinea lor strictă față de erezii și schisme este de înțeles.
În acest sens, Sfintele Sinoade Ecumenice și Sinoadele Locale au o importanță dumnezeu omeneasca excepțională.
Privind cu duhul și atitudinea înțeleaptă in Hristos, Biserica nu este doar una, ci și singura.
Așa cum nu pot exista mai multe trupuri în Domnul Hristos, tot așa nu pot fi mai multe Biserici în El.
După ființa sa Dumnezeul-Om, Biserica este una și unica, așa cum Dumnezeul-Om Hristos este unul și unic. Prin urmare, divizarea, împărțirea Bisericii este ontologic, în esență imposibilă.
Nu a existat niciodată o despărțire a Bisericii și nici nu poate exista, ci au existat căderi din Biserică, la fel cum mlădițele fără rod au căzut ofilite de la Dumnezeul-Om care este mereu viu – Domnul Iisus Hristos. [8]
Din singura și unica Biserică indivizibilă a lui Hristos, în diferite vremuri ereticii și schismaticii s-au separat și au căzut, și astfel au încetat să mai fie membri ai Bisericii și membre ale trupului ei Dumnezeu-Omenesc. Așa că au căzut mai întâi gnosticii, apoi arienii, apoi nestorienii, apoi monofiziții, apoi iconoclaștii, apoi romano-catolicii, apoi protestanții, apoi uniații, apoi… toți ceilalți membri ai legiunii eretico-schismatice….
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/155/
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Biserica este întruparea și întruchiparea Adevărului întreg = Dumnezeu (LOGOSUL) Cuvântul
Aceasta este Evanghelia sa de bază = Vetea cea buna. „Evanghelia nu este după om” [1] ci după Dumnezeul-Om. A mărturisi aceasta prin Sfintele Taine și prin sfintele virtuți și prin aceasta și de dragul acesteia a trăi nemuritor și veșnic, este credința adevărată, credința apostolică, credința patristică, credința în Dumnezeul-Om, credința ortodoxă. Tot ceea ce corupe, distorsionează, desfigurează sau distruge această credință dumnezeu-omeneasca este erezie.
Plin de această credință, Sfântul Teodor Studitul declară marturisind:
Noi, urmând învățătura apostolică, și de asemenea învățătura Sfinților noștri Părinți — căci ei, de comun acord cu Apostolii, spun același lucru — să ne abținem de la împărtășire euharistica cu ereticii și cu cei rătăciți ca ei și trădători și ținând tare adevărata mărturisire a credinței, în care stăm și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu, [2] împlinind poruncile și toate celelalte desăvârșiri, ca să fim: desăvârșiti și întregi, fără cusur, [3] și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, pentru va păzi inimile noastre în Hristos Iisus, Domnul nostru. [4] Fiecare ortodox îl anatemizează pe fiecare eretic în orice modalitate, prin faptele sale, dacă nu prin cuvânt. [5] Un altar profanat de eretici nu este altar sfânt al lui Dumnezeu, ci o casă obișnuită, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, deoarece îngerul care este prezent în fiecare biserică (altar), desi era prezent în ea, s-a îndepărtat de ea. Prin urmare, jertfa liturgica care se face în „biserica” eretica nu este primita de Dumnezeu. [6] Domnul Hristos interzice războaiele, vărsarea de sânge și uciderea; De aceea nici ereticii nu ar trebui uciși.
Și nu numai că nu este permis să ucizi pe eretici, dar nici măcar nu avem voie să le dorim ceva rău. Dimpotrivă, ar trebui să ne rugăm pentru ei, așa cum a arătat Domnul Însuși la vremea suferinței Sale pe cruce, spunând Tatălui Său: Iartă-le păcatele, că nu știu ce fac. [7] Biserica nu este sfințită prin sabie. [8] Da, nu se cuvine ca Biserica lui Dumnezeu să se răzbune cu biciuiri, persecuții și închisori. Legea Bisericii nu amenință pe nimeni cu un cuțit, sabie sau bici. [9] Din punct de vedere eretic, pâinea din altarul eretic nu constituie trupul lui Hristos. [10] Este necesar ca creștinii să fie uniți în dragoste, mai ales când trupul lui Hristos (adică, Biserica) este tăiat de diavol cu sabia ereziei. [11]
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/34/
ApreciazăApreciază
[…] Biroul de Presă al Patriarhiei Române: Punct de vedere referitor la declarația Papei Francisc cu … […]
ApreciazăApreciază