Vatican News: Papa cheamă Bisericile să facă un pas decisiv către o dată comună a Paștelui
Vatican News: Papa cheamă Bisericile să facă un pas decisiv către o dată comună a Paștelui
Sâmbătă, 25 ianuarie a.c., papa Francisc a prezidat rugăciunea vesperelor în sărbătoarea Convertirii Sfântului Apostol Paul, oficiată în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor. La omilie, papa a reînnoit îndemnul de a găsi un acord privitor la o dată comună a Paștelui. Sugestivă, intenția de rugăciune rostită în limba română.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
25 ianuarie 2025 – Vatican News. Întrebarea pe care Isus o adresează Martei înainte de a-l învia pe Lazăr din mormânt, ”Crezi tu aceasta?” (In 11,26), a fost în centrul omiliei prezentată de papa Francisc la rugăciunea vesperelor din bazilica papală din Roma ”Sfântul Paul din Afara Zidurilor”, oficiată în cursul serii de sâmbătă, 25 ianuarie a.c., la sărbătoarea Convertirii Apostolului Neamurilor. Au luat parte, alături de mii de romani și pelerini, reprezentanți ai mai multor confesiuni din Urbe.
În dialogul mișcător dintre Isus și Marta, pe când fratele ei era mort de patru zile, papa a remarcat că ”Isus vestește învierea din moarte nu doar ca un eveniment care va avea loc la sfârșitul timpurilor, ci ca ceva care se întâmplă deja în prezent pentru că El însuși este învierea și viața”. Apoi, Domnul îi adresează acea întrebare – ”Crezi tu aceasta?” – care a inspirat anul acesta Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.
”Este o întrebare scurtă, dar angajantă”, a observat papa la omilie, iar ”întâlnirea emoționantă dintre Isus și Marta ne învață că nici în momentele de dezolare nu suntem singuri și că putem să sperăm în continuare. Isus dăruiește viața chiar și atunci când pare că orice speranță a dispărut. După o pierdere dureroasă, o boală, o dezamăgiră amară, o trădare îndurată ori unele experiențe grele, speranța poate să se clatine, dar dacă fiecare dintre noi poate să trăiască momente de disperare sau să întâlnească persoane care și-au pierdut speranța, Evanghelia ne spune că împreună cu Isus speranța se renaște întotdeauna, pentru că din cenușa morții El întotdeauna ne ridică din nou, ne dăruiește tăria de a porni din nou la drum și de a începe din nou”.
Această certitudine, a reluat papa, ”este importantă și pentru viața Comunităților creștine, a Bisericilor noastre și a relațiilor noastre ecumenice. Uneori, suntem cuprinși de oboseală, descurajați pentru rezultatele angajamentului nostru, ne pare că chiar și dialogul și colaborarea dintre noi ar fi fără speranță, ca și cum ar fi destinate morții și, toate acestea, ne fac să simțim aceeași angoasă a Martei. Dar Domnul vine. Credem noi aceasta? Credem că El este învierea și viața? Că adună ostenelile noastre și că ne dăruiește întotdeauna harul de a relua împreună acest drum? Credem aceasta?”.
Mesajul de speranță este, de altfel, în centrul Jubileului care a început de curând, iar apostolul Paul spunea odinioară creștinilor din Roma că ”speranța nu dezamăgește pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit” (Rm 5,5).
”Duhul Sfânt este fundamentul drumului nostru ecumenic”, a reluat papa Francisc, remarcând că Anul jubiliar al speranței coincide cu ”o aniversare de mare semnificație pentru toți creștinii: 1700 de ani de la primul mare Conciliu ecumenic, de la Niceea”. Crezul stabilit atunci de Părinții conciliari ”merge dincolo de toate dezbinările care, în decursul veacurilor, au rănit Trupul lui Cristos”, iar aniversarea acestuia reprezintă pentru toți creștinii o importantă oportunitate: ”să redescoperim rădăcinile comune ale credinței și să păstrăm unitatea”.
”Credința pe care o împărtășim este un dar prețios, dar și o provocare”, a afirmat episcopul Romei, iar ”aniversarea nu trebuie să fie sărbătorită doar ca memorie istorică, dar și ca angajament de a da mărturie pentru comuniunea crescândă dintre noi. Trebuie să facem în așa fel încât să nu o pierdem din mână, ci să construim legături trainice, să cultivăm prietenia reciprocă și să fim țesători de comuniune și fraternitate”.
”În această Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, a subliniat papa Francisc, ”putem trăi aniversarea Conciliului de la Niceea și ca un apel de a persevera pe drumul către unitate. În mod providențial, anul acesta, Paștele va fi celebrat în aceeași zi în calendarele gregorian și iulian, chiar în timpul acestei aniversări ecumenice. Reînnoiesc chemarea mea pentru ca această coincidență să fie o rechemare a tuturor creștinilor de a efectua un pas decisiv către unitate, în jurul unei date comune pentru Paști (cf. bula Spes non confundit, nr. 17), iar Biserica catolică este dispusă să accepte data pe care toți vor să o facă, o dată a unității”.
Mulțumind, în fine, reprezentanților confesiunilor creștine care au luat parte la rugăciunea vesperelor, papa l-a menționat nominal pe mitropolitul ortodox Policarp, din partea Patriarhiei Ecumenice, și pe arhiepiscopul anglican Ian Ernest, care își încheie slujirea îndeplinită la Roma și se întoarce în patrie.
În contextul jubileului și a rugăciunilor pentru unitatea creștinilor, merită o mențiune specială, de asemenea, intenția de rugăciune rostită în limba română la vesperele prezidate de papa Francisc în bazilica paulină: ”Tu, care l-ai trimis pe Fiul să semene sămânța Cuvântului, fă ca, semănând Cuvântul cu trudă, să adunăm roadele cu bucurie”.
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
Ce va fi in 2025? Ce vom face dupa?
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Astia sant pe aratura total. E nebunia nebuniilor. Sinodul 1 ecumenic de la Niceea a stabilit Crezul. Orice Sinod spunea la sfarsit ca cine nu respecta hotararile acelui Sinod, cine modifica ce s-a stabilit la Sinod sa fie anatema; adica in afara Bisericii. Si catolicii au modificat Crezul.
Deci, de la infiintarea lor – 1054, ei sant in afara Bisericii. Sant organizatie, stat, ong… orice, dar nu Biserica. La revedere.
Unirea e doar trecand ei la Ortodoxie, la Adevar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
Dacă se dorește cu adevărat o dată comună și o reîntregirea, nu este nimic de calculat sau de negociat … reveniți cu toții la cum fost cu1700 de ani în urmă, adică pe stil vechi și va fi bine așa. Altfel,nu este nimic de negociat, doar de răstălmăcit și rătăcit …
ApreciazăApreciază
Ia să stăm puțin și să analizăm lucrurile. Dacă respectăm canoanele ortodoxe, vedem că Papa e dus cu pluta rău de tot.
Noi credem în ,,Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Nu există mai multe biserici. Un eretic nu poate să spună ce să facă Biserica lui Hristos. Ereziile sunt erezii, nu sunt biserici. Și atunci ce e cu fantasmagoriile pe care le debitează?
Ușurel, impostorule care te crezi infailibil și bun de dat ordine! Ușurel! Ascultă de Dumnezeu și de Sfintele Canoane Ortodoxe, nu de puterea politică lumească! Vino mai întâi tu însuți în Biserică și apoi vom mai vedea! Vino prin Sfântul Botez realizat prin întreita afundare. Tu ești în erezie, nu în Biserică. Cum îndrăznești să ne propui spurcarea credinței ortodoxe? Dumnezeu să-ți stea împotrivă, dușman al lui Hristos ce ești!
E culmea nesimțirii ca un eretic să impună ortodocșilor ce să facă. Dar, dacă ereticul a fost încurajat, acum se crede și el în Biserică și chiar mai sus de-atât! Doamne, ajută-l să-și vadă lungul nasului!
ApreciazăApreciază
Adevarat ce spui,dar cati ortodocsi stiu dogmele si canoanele,marea majoritate sunt ortodocsi de carton,habar nu au de cele scrise de Sfantul Iustin Popovici despre cele 3 caderi ale omenirii:Adam,Iuda si Papa,sa stam bine,sa stam cu frica,nu ne va lasa Hristos de izbeliste daca vom fi in adevar!https://youtu.be/L08krD9RRsQ?si=fLSLFExcMVGd2FAA
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Pr Dan Badulescu a festelit iacaua acum la bătrânețe….
Intr o emisiune difuzata recent pe canalul youtube „calea spre mântuire” pr dan badulescu afirma cu nonsalanta ca la 1054 n a avut de fapt loc o schisma….
Argumentul sau popesc constă în faptul ca schisma este atunci când cineva pleacă de bunăvoie, bla… bla…
Tema emisiunii a fost reforma calendarului și ecumenism…
Aparent argumentează corect în favoarea menținerii calendarului însă spre finalul convorbirii introduce diversiunea de pion al opoziției controlate:
„la 1054 n a avut loc o schisma și de fapt n a pățit nimeni nimic….”
Corolar:
„Felul adaugirii lui Filioque în Crezul Bisericii poartă în sine pecetea anarhiei trufasa și iubitoare de sine, ceea ce este egal cu lepadarea romano catolicismului de Trupul Bisericii Sobornicesti.”
Sursa:
Sfântul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, Iași, 2017, vol. 1, p. 299.
ApreciazăApreciază
Parintele Dumitru Staniloae scria:
Cum ar putea romano-catolicii sa se unească într-o împărtășire din Potirul comun cu ortodocșii din moment ce ei cred ca sunt uniți mai mult prin Papa decât prin Dumnezeiasca Euharistie, Dumnezeul-Om?
Ar putea dragostea sa se reverse dinspre Papa înspre lumea credincioșilor?
Acea dragoste care se revarsă numai din Hristos Dumnezeul-Om, adică din Euharistie?
Creștinii ar ajunge sa-și piardă conștiința unirii lor cu Hristos, a vietuirii lor în Hristos, pentru a accepta ideea ca Hristos și-ar fi lăsat pe pământ un locțiitor, un vicar – iata cum se va face trecerea de hristocentrism la papocentrism!
Mărturisirea credinţei ortodoxe, criteriu esențial al Bisericii
Sfântul Maxim Marturisitorul insistă în mod deosebit şi în repetate rânduri asupra mărturisirii dreptei credinţe, făcând din aceasta un criteriu al Bisericii esenţial.
Mărturisirea dreptei credinţe condiţionează apartenenţa sau neapartenenţa la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică, şi deci comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea – tăierea sau excomunicarea din Trupul Bisericii!
Pentru Sfântul Maxim Marturisitorul, comuniunea este comuniune cu Hristos şi în Hristos, iar această comuniune se face mai întâi prin mărturisirea comună a credinţei celei adevărate în Dumnezeul-Om.
Dacă Hristos nu este mărturisit aşa cum se cuvine, comuniunea cu Dumnezeul-Om şi cu cei care-L mărturisesc în chip drept devine imposibilă.
Impărtășirea euharistică cu Trupul şi Sângele lui Hristos presupune încă şi mai mult marturisirea dreaptei credințe nestirbite, pentru că, dacă nu se mărturisește în mod deplin dreapta credinţă, „se răstoarnă şi se desfiinţează marea, luminoasa şi prealuminata și slăvita taină a ortodoxiei creştinilor”(Sfântul Maxim Marturisitorul, Th. pol., 11, PG 91, 140B.) invocarea Sfântului Duh în epicleza Sfintei Liturghii rămâne fără de răspuns şi, prin urmare, darurile ce se pun înainte nu mai sunt sfinţite, așadar nu se mai realizează o comuniune euharistica adevărată (Sfântul Maxim Marturisitorul, Rel. mot., VI, CCSG 39, pp. 31-33) astfel mântuirea se pierde de către creștini!
Extras din volumul: Jean-Claude Larchet, Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere, (Colecția Patristica, seria Studii, nr. 3), Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 262-268.
###
Biserica Universală (Catholicească) este mărturisirea dreaptă şi mântuitoare a credinţei în Dumnezeul-Om.
Dacă Roma mărturiseşte cu toate celelalte biserici o credinţă eterodoxă (eretică), atunci înseamnă că nici o biserică din Pentarhie (cele cinci Patriarhii) nu poate pretinde să aparţină Bisericii Soborniceşti şi Apostoleşti şi să se identifice cu ea, să fie cu adevărat Biserică.
Biserica pământească nu mai este prezentă prin urmare decât în conştiinţa credincioşilor care mărturisesc încă Dreapta Credinţă. (pag.188)
Bisericile care Mărturisesc Credinţa Ortodoxă aparţin, sau mai precis sunt Biserica Sobornicească (Catholicească), iar cele care nu o mărturisesc sunt în afara acesteia. Biserica Sobornicească (Catholicească) se găseşte acolo unde este mărturisită Credinţa Ortodoxă şi fiecare Patriarh sau Episcop care este în fruntea unei biserici trebuie să fie garantul acestei drepte credinţe. (pag.196)
Ceea ce determină unirea şi comuniunea cu Biserica Sobornicească (Catholicească) este Mărturisirea Credinţei Ortodoxe, iar ceea ce cauzează şi menţine ruptura/schisma de această comuniune este mărturisirea unei credinţe eterodoxe (eretice). (pag. 198)
Dacă Hristos nu este mărturisit corect, atunci comuniunea cu Dumnezeul-Om şi cu cei care Îl mărturisesc în mod ortodox devine imposibilă, căci cel care nu Îl mărturiseşte pe Hristos în mod corect, adică în conformitate cu Tradiţia Duhului Sfant, se plasează în afara Lui. Acela care nu primeşte pe Apostoli, pe Prooroci şi pe Învăţători, ci nesocoteşte expresiile şi glasurile lor, acela dispreţuieşte pe Hristos Însuşi. (pag. 200)
Dreapta Credinţă ca şi criteriu al apartenenţei la Biserică nu este definită de o biserică oarecare, de clerul său, de Patriarhul şi de credincioşii ei, ci de întreaga Tradiţie a Bisericii Sobornicesti.
Criteriul Credinţei Ortodoxe este acordul cu Tradiţia Duhului Sfant, aşa cum este ea exprimată de învăţăturile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor, Sinoadelor şi ale Sfinţilor Părinţi.
Dar, chiar şi Sinoadele trebuiesc primite şi aprobate în relaţie cu Credinţa Ortodoxă, aşa cum este ea definită în Tradiţia Duhului Sfant în toate componentele ei. (pag. 201)
Mărturisirea adevăratei credinţe condiţionează apartenenţa la Biserică, împărtăşirea, primirea Sfântului Duh, unirea cu Hristos şi apartenenţa la Trupul Său Dumnezeu Omenesc. Mărturisirea dreptei credinte ne responsabiliseaza, deci, pe toţi în mod vital. Iar mântuirea noastră depinde de aceasta. De aceea, apărarea Dreptei Credinţe nu reprezintă pentru Sfîntul Maxim doar o discuţie de dogmatică abstractă, ci o problemă de viaţă şi de moarte. (pag. 203)
Biserica Sobornicească (Catholicească) este Trupul Dumnezeului-Om. Biserica Sobornicească (Catholicească) este Mărturisirea dreaptă şi mântuitoare a credinţei în Dumnezeul-Om (pag. 204) Cei care mărturisesc idei eretice se opun Bisericii Soborniceşti şi lucrează pentru nimicirea ei. (pag. 206)
Termenul de Biserică Sobornicească (katholiki ekklisia) nu este folosit în sens cantitativ, pentru a desemna expansiunea geografică a Bisericii, ci mai curând intergitatea Credinţei Ortodoxe sau a dogmei, fidelitatea Bisericii faţă de întreaga Tradiţia Duhului Sfant.
Katholikos (καθολικός) nu înseamnă universal (Οικουμενικός/ Oikoumenikós), catholic însemnând mai degrabă „orotodox” decât „universal”. Catholicitatea este de fapt distinctă de universalitate, care este totuşi inclusă, într-un oarecare sens.
Dacă Biserica Sobornicească (Catholicească) este Universală, universalitatea ei nu este o universalitate geografică, nici jurisdicţională sau de autoritate, ci o universalitate care înglobează, în timp şi spaţiu, ansamblul adevărurilor care totdeauna şi pretutindeni constituie Credinţa Ortodoxă…, şi, de asemenea, pe toţi cei care oriunde şi oricând continuă să mărturisească această Credinţă Ortodoxă.
Numai prin această dreapta Mărturisire comună a aceleiaşi Credinţe în aceeaşi Treime şi acelaşi Hristos, Bisericile Locale şi credincioşii lor sunt uniţi în aceeaşi Biserică Sobornicească (Catholicească).
Doar prin această Mărturisire care uneşte creştinii de peste tot din lumea întreagă şi de peste timp, Biserica Sobornicească adună „tot pământul de sub cer…” şi a arătat că unul este sufletul şi una limba tuturor de la o margine a pământului la alta prin Duhul Sfânt, în unitatea de cuget şi de grai a Credinţei. (pag 207-209)
La un moment istoric dat, când erezia s-a răspândit în toate bisericile, Biserica Sobornicească s-a redus la un mic număr de credincioşi, chiar putem spune, la unul singur… Fiecare parte, chiar şi cea mai mică a Bisericii, fie şi un singur credicios, poate fi numit Biserică Sobornicească. Celor care voiau să-l silească pe Sfântul Maxim să se împărtăşească cu monoteliţii, le răspunde: “chiar dacă întregul univers (Oikoumeni) s-ar împărtăşi cu voi, eu unul nu mă voi împărtăşi”. El opune catholicitatea sa unei ecumenicităţi eretice. (pag. 209)
Mărturisind şi apărând Credinţa Ortodoxă, Sfîntul Maxim are conştiinţa faptului că apără şi mărturiseşte ”Dogma comună Bisericii Soborniceşti (Catholiceşti)”, adică credinţa pe care Apostolii, Părinţii, Sinoadele, Clerul şi credincioşii au mărturisit-o mereu şi pretutindeni. Cel care mărturiseşte Credinţa Ortodoxă se integrează sau se reintegrează în Biserica Sobornicească (Catholicească) şi în comuniunea sa. Cel care propovăduieşte o dogma eretica care nu este conformă cu Dreapta Credinţă se exclude singur din Biserica Sobornicească şi chiar trebuie exclus din aceasta. (pag. 209-210)
Acest principiu este valabil pentru persoane dar şi pentru biserici. Ele aparţin Bisericii Soborniceşti sau, mai curând se identifică cu aceasta în măsura în care mărturisesc Dreapta Credinţă şi sunt excluse din ea (din Biserică) – chiar dacă ele continuă din punct de vedere instituţional să fie biserici şi să poarte numele de biserică – dacă mărturisesc dogme străine Credinţei Ortodoxe, aşa cum a fost ea definită de Apostoli, Părinţi şi Sinoade. (pag. 210)
Dacă „porţile iadului nu vor putea birui Biserica” întemeiată de Hristos, aceasta nu înseamnă că o anumită Biserică Locală nu ar putea cădea niciodată în erezie, din pricina unei harisme, unei puteri sau unui privilegiu, pentru că nicio biserică particulară nu se identifică „a priori” şi definitiv cu Biserica. (pag. 211)
Toate bisericile au căzut într-un moment sau altul în erezie şi deci s-au aflat în afara Bisericii Soborniceşti (Catholiceşti). În anumite momente chiar toate bisericile au căzut în erezie, şi Biserica Sobornicească n-a mai existat decât prin câţiva credincioşi care nu încetau a mărturisi integral Credinţa Ortodoxă. (pag. 211)
Sursa:
Jean-Claude Larchet,
Sfăntul Maxim Marturisitorul.
Mediator între Răsărit şi Apus,
Editura DOXOLOGIA,
Iaşi 2010
Deja Vu:
În anul 1419, Cuviosul Iosif Vryenios, în timp ce aștepta sa sosească vicarul Romei, a ținut un cuvânt sfatuitor despre „unirea” ortodocsilor cu Roma.
Să vedem unul din cele mai semnificative pasaje ale acestui cuvânt rostit:
Unii au cutezat sa trambiteze ca îndată după unire va sosi ajutor din partea Papei de la Roma și ca unirea se va săvarși fără se schimbe dogmele ortodoxe.
Și au dat, chiar, cu părerea că nu este deloc lipsit de cuviință să-l pomenim pe Papa….
Aceasta este, așadar, unirea celor cinci patriarhate pe care o puneți la cale de atâția ani?
În acest chip socotiți să vă uniți, chipurile, cu ortodocșii, câtă vreme adaosul (Filioque) rămâne neîndreptat?
Oameni buni, aceasta nu este îndreptare, nici unire a Bisericilor, ci schisma și mai rea ca cea dintâi, este dezbinare, taiere, înșelăciune și nimic sănătos.
Aceasta nu este unire a Romei cu ortodocșii – departe de noi o asemenea idee! -, ci o nesăbuita supunere față de Papa a celor patru patriarhate ale Bisericii Ortodoxe, care vor fi înșelate cu deșarte nadejdi.
(Cuviosul Iosif Vryenios Cuvânt sfatuitor, vol. 1, pp. 409-410).
În concluzie, ințelegem din poziția Sfântului Maxim Marturisitorul ca de pilda, pomenirea la Liturghie a Papei de la Roma de către patriarhii ortodocși ai patriarhilor, respectiv ai Bisericilor locale autocefale, are următoare tragică consecință dogmatica:
din momentul în care Papa Romei este pomenit la Liturghie de către un patriarh ortodox, patriarhia respectiva sau Biserica locala respectiva se taie din Trupul Bisericii Sobornicesti, cade din
Dumnezeul-Om în erezie!
De ce?
Pentru că Papa de la Roma împreună cu patriarhia Romei este sub anatematizarea Sinodului de la anul 879, prezidat de Sfântul Fotie cel Mare, care taie din Trupul Bisericii prin Anatema pe oricine modifica Crezul sau Simbolul Credinței!
Iata cum exprima Sfântul Maxim Marturisitorul aceasta pozitie:
„Cata vreme anatematizatii sunt pomeniți la Sfânta Liturghie, nu ma împărtășesc euharistic cu voi căci ma tem de osânda anatemei”.
Nu rămâne fiecărui creștin ortodox decât sa delibereze dacă va mai rămâne în comuniune euharistica cu patriarhia din care face parte din momentul în care patriarhul începe sa l pomenească pe Papa Romei la Liturghie – dacă rămâne în comuniune euharistica după începerea pomenirii Papei la Liturghie, credinciosul ortodox devine eretic invederat, lipsit de Har și de mântuire!
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici:
Dar întocmai precum „arta de dragul artei” este un nonsens, tot astfel este un nonsens să spui „omul de dragul omului”. Calea duce spre un jalnic iad, acolo unde este supremul idol – și nicăieri nu există un idol mai jalnic decât el.
Cel dintâi adevăr al Ortodoxiei este acela că omul nu există de dragul omului, ci pentru Dumnezeu, sau, mai bine spus, pentru Dumnezeul-Om. Prin urmare, noi stăm cu Dumnezeul-Om în numele omului. Doar într-însul este cu putință înțelegerea ființei omului; doar în El este cu putință îndreptățirea existenței omului.
Toate tainele cerului și ale pământului sunt adunate în acest adevăr, toate valorile tuturor lucrurilor pe care omul le poate contempla, toate bucuriile tuturor desăvârșirilor la care poate omul ajunge.
Indirect și direct, Dumnezeul-Om este totul în Ortodoxie. Astfel, omul se află într-însul, doar în erezie există doar omul.
În chiar esența sa, Ortodoxia nu este nimic altceva decât Personalitatea Dumnezeului-Om Hristos perpetuată de-a lungul tuturor veacurilor, perpetuată în cadrul Bisericii. Ortodoxia își are propria sa pecete și semn prin care ea se delimitează și se distinge. Ea este persoana strălucitoare a Dumnezeului-Om, Hristos.
Tot ceea ce nu cuprinde acea Persoană nu este ortodox.
Tot ceea ce nu are Dreptatea, Adevărul, Dragostea și Veșnicia Dumnezeului-Om nu este ortodox.
Tot ce dorește să împlinească Evanghelia Dumnezeului-Om în această lume, cu metodele acestei lumi și prin metodele împărățiilor acestei lumi, nu este ortodox, ci înseamnă înrobirea față de cea de-a treia ispitire a diavolului.
Dumnezeul-Om este axul central al tuturor lumilor, de la lumea atomului, la lumea heruvimilor.
Orice ființă care se rupe de această axă, se cufundă în groapă, în chinuri, în agonie.
Lucifer s-a rupt și a devenit satana; îngerii s-au rupt și au devenit diavoli; omul s-a rupt în cea mai mare parte și a devenit neom („non-om”).
De la Întruparea Domnul Hristos S a făcut realitatea cea mai vădita și mai fără de moarte și mai veșnică a tuturor lumilor.
Euharistia – Trupul lui Hristos.
Identitate de esenta: Biserica în Euharistie, Euharistia în Biserică
Însuși Dumnezeul Om, Hristos, Capul Bisericii, singurul ei Cap este transmis prin dreapta credință deplin în Trupul Bisericii.
Dacă nu se transmite lucrul acesta, succesiunea apostolica nu mai este apostolica, nu mai există ierarhie apostolica, nu mai există Biserica apostolica.
Iar acolo unde Hristos, Dumnezeul Om, este înlocuit cu un om, fie acesta de o suta de ori infailibil – Papa – acolo I Se taie Capul Dumnezeului-Om și nu mai e Biserica.
Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu este Biserica; iar unde nu este Biserica, acolo nu există Euharistie.
În afara acestora, totul este erezie, nebiserica, antibiserica.
După cum în Hristos nu sunt mai multe trupuri, tot asa nu pot fi în El mai multe Biserici.
În ființa ei Dumnezeu omenească Biserica este una și unica, tot asa cum Hristos Dumnezeul-Om, este unul și unic.
De aceea, separarea ori scindarea Bisericii este ontologic imposibilă.
N a existat niciodată divizare a Bisericii și nici nu poate fi; dar au fost și vor fi căderi în afara Trupului Bisericii, mlădițe uscate, rupte din vita Dumnezeu omenească veșnic vie care este Hristos.
Din Biserică cea una și nedespărțit, de a lungul vremii s au rupt și au căzut ereticii și schismatici, care au încetat sa mai fie madulare ale Bisericii și părți din Trupul ei Dumnezeu-Omenesc.
Astfel au căzut mai întâi gnosticii, apoi arienii, nestorienii…, iconoclastii, romano catolicii, protestanți, uniații… și pe rand toți ceilalți care aparțin legiunii eretico-schismatice.
ApreciazăApreciază
Ajutati-ma sa inteleg. E doar o coincidenta sa sarbatorim Pastele la 20 aprilie si noi si papistasii? Pastele ortodox oricum ar fi cazut pe 20 la noi, sau a fost modificata data Pastelui ortodox ca sa coincida cu cel al papistasilor? Sau, asa s-a intamplat sa coincida calendarele si acuma ei vor sa faca permanent o data comuna? Sincer acuma, cati dintre noi am stat sa calculam cand e prima duminica dupa prima luna plina dupa echinoctiu de primavara si sa nu coincida cu pastele evreilor?! Pe cat incepe postul?
ApreciazăApreciază
Sfantul Iustin Popovici ne incredinteaza:
Sfantul Grigorie Palama, ne aduce Buna Vestire Apostolica:
Pacatul ne desparte, fara indoiala, de Biserica, si numai pocainta ne impaca cu Biserica;
Iar păcatele împotriva Adevărului Bisericii sunt grave pentru toți.
Chiar și pentru episcopii eparhiilor, învățătorii autorizați ai Adevărului, nici ei nu sunt scutiti de acest canon: dacă rămân credincioși Tradiției Duhului Sfant și lucrează în armonie cu întreaga invatura de credinta a Bisericii si dacă marturisesc credinta ortodoxa nestirbita în eparhiile lor, atunci ei sunt în Adevăr.
Dar dacă episcopii se abat de la credinta ortodoxa a Bisericii Sobornicesti, își pierd nu numai harul arhieriei, ci și însăși calitatea de creștini, iar anatemele lor nu mai au nicio valoare.
Nu numai episcopii, ci chiar Biserici locale întregi pot cadea de la Adevăr, astfel încât Confesiunea Franco-Latină (Romano-Catolicismul) nu s-a întors încă la Ortodoxie.
Biserica, Stâlpul și Temelia Adevărului, nu este mai puțin statornică și fermă, bazându-se temeinic pe cei care marturisesc adevărul dogmatic ortodox – numai acestia fac parte din Trupul Bisericii Sobornicesti.
Toți cei partasi in Trupul Bisericii Sobornicesti marturisesc adevărul lui Hristos, iar cei care au abandonat adevărul marturisirii de credinta ortodoxa s-au taiat, prin urmare, din Trupul Bisericii.
Minunea infailibilității Bisericii se realizează doar în comuniune de credinta ortodoxa cu Trupul întregii Biserici Sobornicesti.
Aceasta înseamnă că infailibilitatea Bisericii rămâne, în cele din urmă, privilegiul exclusiv al lui Hristos, dreptul lui Hristos, Capul Bisericii, care le dă oamenilor darurile Duhului Sfant — în special harul arhieriei apostolice — de care unii pot fi nevrednici, insa continua să trăiască și să se manifeste în Trupul Său ca un întreg sobornicesc.
Biserica, Trupul lui Hristos, îmbrățișează în egală măsură îngerii și oamenii curatiți prin pocainta din toate timpurile.
Noi, cei din lumea pământească, știm, de la Dumnezeul-Om: Adevărul este Dumnezeul-Om.
Adevărul este Logosul Dumnezeului întrupat; Adevarul este Trupul Dumnezeului-Om Hristos = Biserica. Această veste bună a fost vestită de Dumnezeul Atotputernic și de Însuși Domnul Hristos și s-a arătat împlinita în lumea pământească, care se îneacă în marea fără țărm a minciunilor: „Eu sunt Adevărul”.
Și acesta este Adevărul, care este singura cale spre viața veșnică și viața veșnică însăși, cu toate lucrurile sfinte și frumusețea divină, la care ochiul omului nu a privit, și urechea nu a auzit, și inima omului nu a ajuns.
Tot ceea ce este Dumnezeul-Om este infinit și nelimitat din toate punctele de vedere.
Iar Dumnezeul-Om – Adevărul eliberează ființa umană de toate limitările ucigașe.
Acestea sunt păcatul, moartea și diavolul.
Acestea trei se străduiesc cu toată puterea lor să limiteze infinitatea asemănătoare lui Dumnezeu a omului și a dorului de Dumnezeu, să slăbească, să abata, să captureze, să paralizeze, să distrugă, să reducă pe om la stadiul de non-ființă și astfel să-l arunce pe om în iadul lor teribil care luptă cu Dumnezeu, în care nu există sfârșit nici in chinuri, nici in orori, nici in hule, nici in răutate.
Eliberarea de aceasta cum o dobandim?
Numai prin Domnul Hristos și prin libertatea Dumnezeului-Om care este in Hristos.
El a spus:
„Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera.”
De cine ne elibereaza? — de păcat, de moarte și de diavol.
Într-adevăr, Domnul Hristos Atotmilostiv a eliberat neamul omenesc de cele trei cumplite,
antihristice: păcatul, moartea și diavolul.
Și eliberează în mod constant pe oricine dorește.
De aici vestea bună a Sfântului Apostol și porunca:
„Stați în libertatea cu care Hristos ne-a eliberat și nu vă mai lăsați prinși din nou în jugul sclaviei”.
Și acest lucru este posibil pentru oricine crede.
Potrivit promisiunii Atotmilostivului Domn Iisus Cel Milosard și Atotcuprinzător: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede”.
Dogmatika Pravoslavne Crkve – Tom III (drugi deo) – Strana 40 – Svetosavlje
https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-2/40/
Sfântul Iustin Popovici scria despre căderea fostului patriarhului ecumenic dar ramane valabil și pentru cel actual:
„Patriarhul Constantinopolului?
Acesta prin comportamentul său neo-papistaş, atât în gânduri cât şi în fapte, de vreo zece ani încoace sminteşte conştiinţele ortodoxe, negând Adevărul unic şi prea drept al Credinţei şi Bisericii Ortodoxe recunoscând catolicismul şi alte erezii ca având aceeaşi cinste şi valoare cu Adevărul, cât şi pe pontiful suprem, cu toată mândria lui demonică şi anti-eclezială.
Şi pregăteşte de mai înainte cu o uşurătate şi rapiditate sinucigaşă, după modelul Vaticanului, acest aşa-numit «Mare Sinod Panortodox», nu pe o temă de bază evanghelică şi sfânt-tradiţională a mântuirii omului şi a lumii, ci pe o tematică scolastico-protestantă limpede.
Îl pregăteşte bineînţeles, ca un turn Babel al lumii contemporane anarhiste şi nihiliste, fără participarea adevăraţilor mărturisitori ortodocşi, purtători ai Credinţei, Teologiei, Tradiţiei şi Eclesiologiei Ortodoxe.
În ultima vreme, patriarhul Atenagoras a devenit obârşia anarhismului şi nihilismului în lumea ortodoxă.
Aghioriţii îl numesc, pe drept cuvânt, eretic şi apostat, în epistolele lor adresate către el deschis prin intermediul presei.”
Sfântul Iustin Popovici mai scria:
„Ce să mai zicem de tendința ortodocșilor de a se împărtăși din Potirul comun la fel de gravă ca şi vânzarea lui Iuda, de intercomuniunea cu romano-catolicii, ce este împotriva tuturor Dogmelor şi Canoanelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe?
Prin această decizie de intercomuniune cu ereticii învederaţi – nemaiauzită în istoria şi tradiţia dogmatică şi canonică a Bisericii Ortodoxe – întreg trupul Dumnezeiesc –Omenesc al Ortodoxiei va fi rănit adânc.
Toţi Sfinţii Părinţi şi toate Sinoade le vor fi dispreţuite.
Dogmele şi Canoanele Bisericii vor fi călcate în picioare.
Biserica lui Hristos, Mireasa cea fără prihană, va fi aruncată în mocirla înveninată a ereticilor.
Astfel de fapte şi manifestări, prin neruşinarea lor ieşită din comun, vor uimi lumea.
Să nu îngăduie Dumnezeu o astfel de grozăvie apocaliptică.”
ApreciazăApreciază
Sfântul Iustin Popovici mai scria:„Ce să mai zicem de tendința ortodocșilor de a se împărtăși din Potirul comun la fel de gravă ca şi vânzarea lui Iuda, de intercomuniunea cu romano-catolicii, ce este împotriva tuturor Dogmelor şi Canoanelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe?
Cum a făcut mitropolitul nicolae corneanu când s-a împărtășit la catolici….și a mai și spus „gestul rămâne, nu ma pocaiesc”.
ApreciazăApreciază
iată cu cine vor să ne unească …
https://t.me/gandeste/8147
ApreciazăApreciază
https://basilica.ro/punct-de-vedere-referitor-la-declaratia-papei-francisc-cu-privire-la-stabilirea-unei-date-comune-de-celebrare-a-invierii-domnului/
ApreciazăApreciază
[…] Vatican News: Papa cheamă Bisericile să facă un pas decisiv către o dată comună a Paștelui […]
ApreciazăApreciază
Pe Papa sa-l blestemați, zice un Parinte grec contemporan.Acesta(Francisco) este antemergatorul lui antihrist, zice un alt Parinte grec.Noi putem spune ca Arhanghelul: Sa-l mustre Dumnezeu pe Papa!
ApreciazăApreciază