Despre relația AUTISM – VACCIN – ALUMINIU. Creștere dramatică a numărului de tulburări din spectrul autist (ASD), diagnosticate în prezent la 1 din 36 de copii. Ce s-a schimbat fundamental în sănătatea copiilor noștri în ultimele trei decenii?

Global Research: Autism, Made in the USA

Autismul, un produs ‘Fabricat in SUA’

De Richard Gale și Dr. Gary Null, 18 Decembrie 2024, Global Research

În ultimele decenii, creșterea dramatică a numărului de tulburări din spectrul autist (ASD), diagnosticate în prezent la 1 din 36 de copii, a fost adesea atribuită îmbunătățirii definițiilor pentru ASD și a instrumentelor de diagnosticare. Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra statisticilor guvernamentale relevă tendințe alarmante în ceea ce privește sănătatea copiilor, care depășesc cu mult îmbunătățirea diagnosticelor. De la începutul anilor 1990, s-au înregistrat creșteri uluitoare ale mai multor afecțiuni cronice: ratele ADHD au crescut cu 890%, diagnosticele de autism cu 2094%, boala bipolară la tineri cu 10833% și boala celiacă cu 1011%. Aceste cifre ridică întrebarea – ce s-a schimbat fundamental în sănătatea copiilor noștri în ultimele trei decenii?

În ciuda acestor tendințe îngrijorătoare, cultura noastră continuă să ridice știința la rang de autoritate supremă în materie de sănătate și realitate, respingând adesea bunul simț, rațiunea și observația directă bazată pe dovezi științifice. În mod ironic, medicii apelează la pacienți pentru a-și descrie simptomele – o dovadă a importanței observațiilor individuale – în timp ce agențiile federale de sănătate și organizațiile influente precum Academia Americană de Pediatrie resping factorii de mediu în favoarea teoriilor subiective, cum ar fi predispozițiile genetice sau dezechilibrele chimice ale creierului ca fiind cauzele principale ale majorității tulburărilor mentale și comportamentale ale copiilor.

Această dependență de ideologie în detrimentul analizei empirice se extinde la dezvoltarea vaccinurilor, unde testele placebo dublu-orb standard, standardul de aur pentru aprobarea medicamentelor de către FDA, lipsesc în mod flagrant. Vaccinuri precum vaccinul împotriva hepatitei B pentru sugari și vaccinul împotriva HPV Gardasil pentru adolescenți au fost aprobate cu o rigoare științifică minimă, însă sunt promovate intens și, în multe cazuri, sunt obligatorii.

Mass-media agravează problema prin amplificarea relatării oficiale, eliminând în mod sistematic vocile discordante. Această lipsă de transparență a permis agențiilor federale de sănătate precum CDC, NIAID și HHS să se sustragă de la răspundere. Aceste instituții, care ar trebui să protejeze sănătatea publică, au devenit în schimb capturate ideologic și politic de interese private. Legăturile lor strânse cu companiile farmaceutice au dus la aprobarea vaccinurilor insuficient testate, la patologizarea comportamentelor normale ale copilăriei și la furnizarea de asistență medicală de calitate inferioară – toate acestea la un cost uluitor de 5 trilioane de dolari pe an.

Autoritățile noastre medicale ne asigură că nu ar permite niciodată ca micuții noștri să fie expuși la ceva nedovedit sau cunoscut ca fiind periculos. Acestea susțin că vaccinurile, chiar și atunci când sunt administrate mai multe injecții într-o singură zi, sunt sigure și „nu provoacă probleme cronice de sănătate”. Mai mult, ei susțin că ingredientele conținute în vaccinuri sunt fie inofensive, fie se găsesc în cantități atât de mici încât nu prezintă niciun risc pentru sănătate. De asemenea, sistemul medical afirmă fără echivoc că nu există nicio legătură între vaccinare și incidența în creștere a ASD. Oricine pune la îndoială siguranța vaccinării este imediat etichetat drept iresponsabil sau un vraci adept al pseudoștiinței.

În ciuda stării dezastruoase a sănătății copiilor și a rezultatelor asistenței medicale, nu au fost depuse eforturi semnificative de reformă. Există o nevoie urgentă de a ne reevalua prioritățile și de a aborda eșecurile sistemice care au lăsat copiii și familiile lor din ce în ce mai vulnerabile într-un sistem medical defectuos.

Imagine: NaturalNews.com

În fiecare an, zeci de milioane de copii americani sunt vaccinați în conformitate cu programul de vaccinare stabilit de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). Programul actual al CDC recomandă peste 27 de vaccinuri până când un copil împlinește vârsta de doi ani și până la șase vaccinuri într-o singură vizită. Majoritatea părinților sunt de bună credință și respectă asigurările medicilor lor și ale CDC conform cărora vaccinurile sunt sigure și eficiente. Pentru a proteja copilul și populația națională împotriva bolilor, trebuie să urmăm recomandările lor.

Având în vedere că vaccinurile sunt obligatorii pentru majoritatea copiilor din școlile publice, ar părea rezonabil ca acestea să fie dovedite științific a fi sigure. Cu toate acestea, în urma unei analize atente a mai multor sute de articole din literatura de specialitate în domeniul toxicologiei și imunologiei, nu găsim nicăieri dovezi că aceste afirmații privind siguranța vaccinurilor se bazează pe un standard de aur al cercetării clinice: studii pe termen lung, dublu-orb, controlate cu placebo. Ceea ce lipsește cu desăvârșire este cercetarea care examinează impactul toxicologic cumulativ al programului de vaccinare al CDC pe o perioadă lungă de timp. Niciodată nu a fost publicat un studiu epidemiologic concis care să compare rezultatele pe termen lung asupra sănătății unui grup de sugari și copii cărora li s-a administrat programul de vaccinare recomandat de CDC și o cohortă de copii nevaccinați. Din moment ce o astfel de cercetare nu a fost efectuată niciodată, oficialii noștri medicali se bazează pe date neconcludente, care nu au o bază științifică și sunt extrem de deficitare pentru crearea politicilor de sănătate publică. Între timp, an după an, generație după generație, părinții americani își duc copiii la vaccinări regulate, confundând propaganda pură cu dovada științifică.

Toți oamenii posedă o biochimie unică care îi face mai mult sau mai puțin sensibili la diferite tipuri de toxine. În timp ce un copil poate rămâne cu un sistem imunitar compromis după expunerea la o toxină din mediu, un alt copil poate avea probleme de învățare sau defecte cerebrale ușoare. Siguranța vaccinurilor nu este dovedită prin afirmația evidentă – că nu toți copiii care primesc programul standard de vaccinare al CDC suferă de autism. Pe măsură ce asistăm la o creștere rapidă a numărului de copii vaccinați care suferă de afecțiuni precum tulburări autoimune, autism, alergii alimentare, encefalită, diabet de tip 1, boala Crohn etc., este esențial ca toxinele de mediu să fie analizate în detaliu în ceea ce privește sănătatea copiilor, pentru a înțelege mai bine patologia acestora. Iar atunci când analizăm datele științifice independente privind siguranța vaccinurilor, este evident că multe dintre ingredientele găsite în vaccinuri sunt toxice, chiar și în cantități mici, iar acestea contribuie probabil la o varietate de boli, printre care și autismul, pe măsură ce tot mai multe vaccinuri sunt adăugate la programul de imunizare al CDC.

După ce am analizat fără compromisuri instituțiile și cadrele medicale care susțin că vaccinurile sunt sigure pentru copiii noștri, am constatat că doar o scurtă trecere în revistă a sistemului nostru medical dezvăluie o rețea coruptă, plină de conflicte de interese și scandaluri, ceea ce arată clar că pur și simplu nu putem avea încredere în oficialii noștri din domeniul sănătății în ceea ce privește siguranța vaccinurilor.

Propaganda federală în domeniul sănătății neagă categoric faptul că vaccinurile sunt un factor cauzal pentru creșterea numărului de tulburări neurologice grave la copii. Cu toate acestea, studiile pe care își bazează convingerea sunt doar studii retrospective observaționale. Astfel de studii nu îndeplinesc în mod categoric niciun standard de aur și sunt adesea criticate pentru că sunt prea vulnerabile la prejudecățile cercetătorilor și la utilizarea variabilelor confuze pentru a distorsiona intenționat rezultatele. Fiecare studiu important citat de apărătorii vaccinului pentru a argumenta împotriva unei relații autism-vaccin este un studiu observațional sau de cohortă.

Creșterea numărului de cazuri de autism, începând cu sfârșitul anilor 1980, a fost considerată în mare parte ca fiind genetică – și acest mit continuă în ciuda lacunelor biologice serioase care dovedesc că o astfel de cauzalitate este solidă din punct de vedere științific. În ciuda afirmațiilor CDC, Institutul de Medicină a publicat un raport în care se afirmă că programul CDC de vaccinare a copiilor nu a fost niciodată studiat din punct de vedere al siguranței. Încă din 1991, IOM a îndemnat insistent Departamentul de Sănătate și Servicii Umane să efectueze astfel de studii. [1]

Argumentul împotriva unei legături între autism și vaccinuri cade la pământ atunci când luăm în considerare faptul că Programul de Compensare a Daunelor cauzate de Vaccinuri (VICP) al guvernului SUA a acordat familiilor despăgubiri bănești pentru copiii care au devenit autiști în urma imunizării. Trei cazuri despăgubite de VICP evidențiază o legătură între vaccinuri și autism în anumite circumstanțe. Hannah Poling a dezvoltat ASD după ce a primit nouă vaccinuri într-o singură zi; familia sa a primit despăgubiri de peste 1,5 milioane de dolari din cauza tulburării mitocondriale subiacente agravate de vaccinuri. În mod similar, familia lui Ryan Mojabi a primit despăgubiri după ce vaccinurile i-au provocat leziuni cerebrale grave care au dus la apariția simptomelor autismului, deși valoarea despăgubirii nu a fost încă dezvăluită. Aceste cazuri ilustrează complexitatea siguranței vaccinurilor în cazul persoanelor vulnerabile. Cazul Bailey Banks a implicat o hotărâre judecătorească conform căreia vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă) a cauzat encefalomielită acută diseminată (ADEM), o inflamație a creierului care a dus la o întârziere de dezvoltare generalizată, o afecțiune din spectrul autismului. Din nou, suma exactă acordată drept despăgubire nu este specificată public în majoritatea dosarelor, deoarece astfel de înțelegeri includ dispoziții privind îngrijirea pe viață și alte beneficii care sunt dificil de cuantificat. În afara acestor cazuri, un studiu care a examinat cazurile soluționate în cadrul VICP a arătat că 83 de copii cu autism au fost despăgubiți pentru leziuni cerebrale cauzate de vaccinuri. Majoritatea acestor cazuri au implicat diagnosticul de encefalopatie sau tulburări convulsive însoțite de regresie a dezvoltării și simptome autiste. Aceste cazuri contestă afirmațiile publice ale agențiilor federale de sănătate potrivit cărora nu a fost recunoscută o astfel de legătură. [2]

Timp de câteva decenii am criticat literatura științifică care susține și avertizează atât programul de imunizare al CDC, cât și numeroasele vaccinuri și ingredientele lor toxice pe care le primesc copiii înainte de a împlini șase ani. Ani de zile, mercurul sau timerosalul a fost principalul vinovat și, într-adevăr, dovezile privind contribuția mercurului la creșterea numărului de cazuri de ASD nu ar trebui să mai fie dezbătute. În ciuda faptului că timerosalul a fost eliminat din majoritatea vaccinurilor, în afară de vaccinurile antigripale, includerea aluminiului ca adjuvant în vaccinuri continuă să fie omniprezentă. Aluminiul perturbă homeostazia creierului prin inducerea stresului oxidativ, a disfuncției mitocondriale și a inflamației cronice, prezentând riscuri semnificative pentru copiii susceptibili genetic.

Biblioteca Națională de Medicină enumeră peste 3 000 de referințe privind toxicitatea aluminiului pentru biochimia umană. Pericolele aluminiului, care se găsește adesea sub formă de alaun sau hidroxid de aluminiu în vaccinuri și preparate alimentare, sunt cunoscute încă din 1912, când primul director al FDA, Dr. Harvey Wiley, a demisionat mai târziu dezgustat de utilizarea comercială a aluminiului în conservele alimentare; de asemenea, el a fost printre primii oficiali guvernamentali care au avertizat cu privire la riscurile de cancer din cauza tutunului în 1927. [3]

Compușii de aluminiu – sub formă de hidroxid de aluminiu sau fosfat de aluminiu – sunt cei mai comuni adjuvanți din vaccinuri, inclusiv vaccinurile împotriva hepatitei A și B, DTP, Hib, Pneumococcus și vaccinul HPV sau Gardasil. JB Handley a observat că, la mijlocul anilor 1980, un copil complet vaccinat ar fi primit 1250 mcg de aluminiu înainte de a împlini 18 ani. În prezent, aceluiași copil complet vaccinat i s-ar fi injectat peste 4900 mcg, o creștere de patru ori. [4] În plus, expunerea reală a unui copil la aluminiu este probabil mult mai mare, deoarece sulfatul de aluminiu este utilizat în purificarea apei municipale. Neurotoxicitatea aluminiului la copiii prematuri după alimentația intravenoasă, care la un moment dat conținea alaun, a fost observată în 1997 și raportată în New England Journal of Medicine. Treizeci și nouă la sută dintre sugarii care au primit soluții cu conținut de aluminiu au dezvoltat probleme de învățare la intrarea în școală, comparativ cu cei care au primit soluții fără aluminiu. [5]

Dr. James Lyons-Weiler de la Institute for Pure and Applied Knowledge (Institutul pentru Cunoștințe Pure și Aplicate) a observat că nivelurile de aluminiu din vaccinuri se bazează pe creșterea eficacității imunitare și ignoră siguranța greutății corporale a unui copil, în special a sugarilor și copiilor mici. Chiar mai neglijent, codurile de siguranță pentru dozele de aluminiu din vaccinuri se bazează, de asemenea, pe studii dietetice la șoareci și șobolani, nu la copii umani! Lyons-Weiler notează: „În prima zi de viață, sugarii primesc de 17 ori mai mult aluminiu decât ar fi permis dacă dozele ar fi ajustate în funcție de greutatea corporală”. [6]

Unele dintre cercetările pentru a descoperi nivelurile toxice ale vaccinurilor cu adaos de aluminiu și efectele lor adverse au constatat următoarele:

• Aluminiul provoacă o neurotoxicitate puternică asupra neuronilor primari. [7]
• Vaccinurile cu conținut de aluminiu cresc nivelurile de aluminiu în țesutul cerebral murin, ceea ce duce la neurotoxicitate. [8]
• Hidroxidul de aluminiu, cea mai comună formă de adjuvant utilizat în vaccinuri, se depune mai ales în rinichi, ficat și creier. [9]
• Expunerea pe termen lung la hidroxidul de aluminiu derivat din vaccinuri (care este astăzi un ingredient în aproape toate vaccinurile) duce la leziuni de miofastită macrofagică. [10]

Consecințele alarmante ale aluminiului asupra sănătății au fost raportate într-un studiu publicat în 2011 în Journal of Inorganic Biochemistry condus de Dr. Lucija Tomljenovic de la Universitatea British Columbia. Acest studiu a arătat că ratele de ASD în rândul copiilor sunt mai mari în țările în care copiii sunt expuși la cele mai mari cantități de aluminiu din vaccinuri. Autorii au remarcat, de asemenea, că „creșterea expunerii la adjuvanții Al [aluminiu] se corelează semnificativ cu creșterea prevalenței ASD [tulburări din spectrul autismului] în Statele Unite observată în ultimele două decenii”. Un articol ulterior al Dr. Tomljenovic, publicat în revista Immunotherapy, a discutat despre efectele neurotoxice ale aluminiului asupra sistemului nervos central. Studiul documentează capacitatea aluminiului de a declanșa răspunsuri autoimune și inflamatorii, de a altera expresia genetică și, prin urmare, de a contribui la tulburările de neurodezvoltare. [11]

Atunci când Christopher Exely de la Universitatea Keele a analizat țesutul cerebral de la copii și adolescenți diagnosticați cu ASD, el a descoperit niveluri ridicate și constante de aluminiu, unele dintre cele mai ridicate concentrații înregistrate în țesutul cerebral uman. Aluminiul a fost detectat în principal în interiorul celulelor inflamatorii non-neuronale, cum ar fi celulele de tip microglia, în diferite regiuni ale creierului, inclusiv în lobii occipital și frontal. Aceste constatări indică direct prezența aluminiului în neuropatologia ASD la populațiile tinere. De asemenea, Exley a revizuit și analizat sistematic 59 de studii pentru a evalua relația dintre expunerea la aluminiu, cadmiu și mercur și ASD. Au fost găsite asocieri semnificative, nivelurile de aluminiu și mercur din păr și urină fiind legate pozitiv de ASD. Din nou, constatările sale subliniază impactul potențial neurotoxic al aluminiului asupra neurodezvoltării. Studiul pledează ferm pentru reducerea expunerii la aluminiu din vaccinuri în rândul femeilor însărcinate și al copiilor mici, ca măsură proactivă de atenuare a incidenței în creștere a ASD. [12]

Un studiu al Universității din Buffalo a subliniat în continuare necesitatea urgentă de a elimina sărurile de aluminiu din vaccinuri din cauza potențialului lor neurotoxic și a posibilei asocieri cu ASD. Autorii subliniază că înlocuirea adjuvanților de aluminiu din imunizări cu alternative mai sigure ar trebui să fie prioritară cât mai curând posibil pentru a reduce daunele neurologice pe termen lung și a proteja copiii vulnerabili. [13]

În anul 2002, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Utah au efectuat un studiu serologic al anticorpilor antirujeolici crescuți și al autoanticorpilor proteinei de bază a mielinei (MBP) la 125 de copii autiști și la 92 de copii dintr-un grup de control normal. MBP a fost identificată ca având un rol semnificativ în apariția autismului. Nouăzeci la sută dintre copiii autiști pozitivi la anticorpii ROR erau, de asemenea, pozitivi pentru autoanticorpii MBP. Cercetătorii au concluzionat că „un răspuns inadecvat al anticorpilor la ROR, în special la componenta rujeolică a acestuia, ar putea fi legat de patogeneza autismului.

În ciuda negării constante de către CDC a unei relații autism-vaccin, cercetătorii de la Imperial College London au examinat creșterea bruscă a cazurilor de ASD și tulburări de vorbire în SUA pe o perioadă de șase ani. Lucrarea lor din anul 2017, publicată în Metabolic Brain Disease, a identificat o legătură semnificativă din punct de vedere statistic între ratele mai ridicate de vaccinare și prevalența crescută a acestor afecțiuni. Acesta a constatat că o creștere de 1% a ratelor de vaccinare a corespuns cu 680 de cazuri suplimentare de ASD, ridicând astfel preocupări urgente cu privire la componentele vaccinurilor ca potențiali declanșatori de mediu pentru autism. [14]

Un alt caz tulburător de cunoaștere de către guvern și industrie a unei legături între vaccin și autism a fost un document divulgat în anul 2011 de la GlaxoSmithKline, unul dintre cei mai mari producători de vaccinuri din lume. Relatat de Christina England de la VacTruth, textul admite că corporația a fost conștientă de riscurile pentru autism asociate cu vaccinul său Infanrix, care combină difteria, tetanosul, pertussisul acelular, hepatita B, virusurile inactivate ale poliomielitei și haemophilus influenza. Raportul detaliază efectele adverse asociate cu autismul, inclusiv encefalita, întârzierile în dezvoltare, stările modificate de conștiință, întârzierile în vorbire și alte reacții adverse. [15]

Lucrările Dr. Roman Gherardi de la Universitatea din Paris au arătat că atunci când un adjuvant din aluminiu este injectat unui șoarece, metalul va ajunge la creier un an mai târziu. Semnificația acestei descoperiri confirmă incidența progresiei treptate a ASD, iar simptomele nu apar neapărat imediat după vaccinare. Gherardi și colegii săi au descoperit, de asemenea, că adjuvantul de aluminiu rămâne în țesuturi mult mai mult timp decât se presupunea inițial. Studiul Universității din Paris ridică o îngrijorare serioasă cu privire la biopersistența aluminiului, pe care Gherardi o numește „mecanismul calului troian”. Adjuvantul se poate depune și acumula în țesutul cerebral timp de ani, decenii sau poate o viață întreagă [16], ceea ce ridică o preocupare suplimentară cu privire la neuroinflamarea creierului cauzată de acumularea plăcii de aluminiu. Dr. Carlos Pardo-Villamizar de la Universitatea Johns Hopkins și-a publicat lucrarea „Neuroglial Activation and Neuroinflammation in the Brain Patterns of Patients with Autism” (Activarea neuroglială și neuroinflamarea în modelele cerebrale ale pacienților cu autism). Concluziile sale: creierele autiștilor sunt permanent inflamate. Acesta a fost primul studiu independent care a analizat practic creierele persoanelor cu autism. [17]

Chiar și atunci când imunologul de la CDC, Dr. William Thompson, trage un semnal de alarmă și furnizează mii de pagini de date și cercetări științifice care dovedesc legătura dintre vaccin și autism, chestiunea este rapid împinsă sub masă. În cazul publicării de către Dr. Thompson a documentelor confidențiale către un subcomitet al Congresului, CDC a ascuns în mod intenționat dovezile conform cărora băieții afro-americani sub 36 de luni prezentau un risc mai mare de autism după administrarea vaccinului împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei, sau ROR. Documentele au dovedit că CDC știa de ani de zile că ticurile neurologice, care indică tulburări cerebrale, erau asociate cu vaccinurile care conțin timerosal, în special vaccinul antigripal.

Deși toate aceste dovezi ar putea justifica ca agențiile noastre de sănătate să fie acuzate de infracțiuni penale pentru punerea în pericol a sănătății publice, acestea nu au avut niciun efect asupra schimbării politicii naționale privind siguranța vaccinurilor. Mai degrabă, negarea oficială a unei posibile asocieri între vaccinuri și autism a devenit acum o dogmă absolută. Până în prezent, nu există nicio publicație de referință care să infirme cu certitudine legătura dintre vaccin și autism. Cu toate acestea, un lucru este sigur. Sănătatea americanilor este în declin dramatic. În fiecare an statisticile se înrăutățesc. Sănătatea copiilor americani se situează pe ultimul loc în rândul națiunilor dezvoltate. Și o mare parte din această clasare negativă este atribuită sănătății precare a copiilor americani cu tulburări de neurodezvoltare, care includ autismul și ADHD.

*

Richard Gale este Producător Executiv al Progressive Radio Network și fost analist principal de cercetare în industriile biotehnologiei și genomicii.

Dr. Gary Null este gazda celui mai longeviv program public de radio din țară privind sănătatea alternativă și nutrițională și un regizor de filme documentare multipremiat, printre care recentul său Last Call to Tomorrow (Ultimul apel către mâine).

Aceștia contribuie în mod regulat la Global Research.

Note:

[1] https://childrenshealthdefense.org/cdc-who/

[2] https://ahrp.org/federal-court-compensated-83-vaccine-injured-autistic-children/

[3] https://www.fda.gov/AboutFDA/History/FOrgsHistory/Leaders/ucm2016811.htm

[4] Handley JB.  How to End the Autism Epidemic. Sky Horse: New York, 2018

[5]  “Aluminum Toxicity in Infants and Children,”   Pediatrics. 1996 Mar; 97(3)  114(4):1126  http://pediatrics.aappublications.org/content/97/3/413

[6] [13] Lyons-Weiler J, Ricketson R.  Reconsideration of the immunotherapeutic pediatric safe dose levels of aluminum  J Trace Elements Med Biol. 2018 Jul;48, 67-73

[7] Kawahara M et al. Effects of aluminum on the neurotoxicity of primary cultured neurons and on the aggregation of betamyloid protein. Brain Res. Bull. 2001, 55, 211-217

[8] Redhead K et al. Aluminum adjuvanted vaccines transiently increase aluminum levels in murine brain tissue. Pharacol. Toxico. 1992, 70, 278-280

[9] Sahin G et al. Determination of aluminum levels in the kidney, liver and brain of mice treated with aluminum hydroxide. Biol. Trace. Elem Res.  1994. 1194 Apr-May;41 (1-2): 129-35

[10] Gherardi M et al. Macrophagaic myofastitis lesions assess long-term. Brain. 2001. Vol. 124, No. 9, 1821-1831

[11]Tomljenovic L, Shaw CA. “Do aluminum vaccine adjuvants contribute to the rising prevalence of autism?” Journal of Inorganic Biochemistry.  2011 Nov;105(11):1489-99.

[12] Ibid.

[13] Sulaiman R, Wang M, Ren XF. Exposure to aluminum, cadium and mercury and autism spectrum disorder in children: a systematic review and meta analysis. Chem Res Toxicol. 2020 Nov 16;33(11):2699-2718. doi: 10.1021/acs.chemrestox.0c00167

[14] Morris G, Puri BK, Frye RE. The putative role of environmental aluminum in the development of chronic neuropathology in adults and children. Metab Brain Dis. 2017 Jul 27;32(5):1335–1355. doi: 10.1007/s11011-017-0077-2

[15]  https://vactruth.com/2012/12/16/36-infants-dead-after-vaccine/

[16] Gherardi M et al. Macrophagaic myofastitis lesions assess long-term. Brain. 2001. Vol. 124, No. 9, 1821-1831

[17] Pardo CA, Vargas DL, et al. “Neuroglial Activation and Neuroinflammation in the Brains of Patients with Autism,” Ann. Neurol. 2005; 57:67-81