Sfântul Ioan Gură de Aur: Săracul nu trebuie să mai mănânce pentru că a mâncat o dată?
Sfantul Ioan Gura de Aur:
„Noi, insa, nu numai ca nu-l miluim pe sarac, dar mai adaugam si cuvinte pline de cruzime, spunandu-i: „Nu ti-am dat o data, de doua ori?”. Ce spui omule? Nu trebuie sa mai manance pentru ca a mancat o data? De ce nu pui si stomacului tau aceasta lege? De ce nu-i spui: „ Te-am umplut ieri si alaltaieri, nu-mi mai cere acum!” Dar stomacului nu-i spui asa, ci-l umpli pana sa crape, pe cand saracului ii intorci spatele, desi iti cere atat cat sa-si astampere foamea. Ar trebui sa-l miluesti tocmai pentru ca se nevoieste sa vina in fiecare zi la tine. Daca nu te indupleca alta pricina, asta ar trebui sa te induplece si sa-l miluiesti. Nevoia saraciei il sileste s-o faca si tu nu-l miluiesti! Aude sudalmile si batjocurile tale si nu se rusineaza, pentru ca nevoia e mai puternica. Cruzimea ta, insa, merge si mai departe. Nu numai ca nu-l miluiesti, dar il mai faci si de ras. Dumnezeu ti-a poruncit sa dai intr-ascuns milostenie; tu, insa, il spui la toata lumea pe nenorocitul care ti-a batut la usa; il ocarasti cand ar trebui sa-l miluiesti. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce il mai certi si-i strivesti nenorocitul si ticalosul lui suflet? A venit la tine ca la un liman, cautandu-ti mainile. Pentru ce pornesti valurile si-i faci si mai cumplita furtuna? Pentru ce osandesti pe cel lipsit de libertate? Crezi, oare, ca ar mai fi venit la tine daca ar fi stiut ca aude unele ca acestea? Iar daca a venit, desi stia mai dinainte asta, apoi tocmai de aceea merita sa fie miluit, iar tu sa te cutremuri de cruzimea ta, ca nici asa, vazandu-i nevoia lui constrangatoare, n-ai ajuns mai bland; sa te cutremuri ca nu socotesti teama lui de foame indestulatoare aparare pentru lipsa lui de rusine, ci-l certi ca-i un nerusinat, desi tu de multe ori ai fost mai nerusinat ca el, chiar pentru lucruri mai grozave. Nerusinarea saracului are o scuza; noi n-avem nici una facand de multe ori fapte de rusine si vrednice de pedeapsa. Ar trebui, gandindu-ne la acelea, sa ne smerim. Dar nu; in loc sa ne smerim, tabaram pe acesti nenorociti; ei ne cer leacuri, iar noi le inmultim ranile. Daca nu vrei sa-i dai, pentru ce-l mai lovesti? Daca nu vrei sa-i daruiesti, pentru ce-l mai ocarasti?”
Cititi va rog mai multe la:

Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!


Ne-a zis Domnul Hristos: „pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi” (Ioan 12,8). Deci, sunt ajutor spre mantuire: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”….Dar, fericirea multora de aici se cladeste pe nefericirea altora, mult mai multi, prin parghii si capilarii foarte fine, invizibile, statutate de catre entitatea veacului acesta, numita STAT (dintotdeanuna). Iar disparitia proprietatii va consacra saracia.
ApreciazăApreciază