Un comentariu despre IUBIRE

Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:

 

Doamne ajuta!

L-am ascultat un pic pe Calin Georgescu si pe sotia sa, si am vazut ca vorbesc mult despre Dumnezeu, iubire, asa iubire mai cu toata lumea (mi s-a parut mie)… Mi s-a dus gandul spre ecumenism si mi-a trecut prin cap ideea: da daca in premiera, in varianta ca iese presedinte, va fi un presedinte jucator si pe teme religioase? Ca vine acum 2025 cu Paste la comun cu cei ce se numes catolici, si apoi se vrea sa se mearga tot asa, la aceiasi data, a ortodocsilor. Adica ecumenism, pregatirea pentru venirea antihristului…

 

In romana folosim un singur cuvant “iubire” si pentru iubirea copilului, si pt iubirea prietenului, si pt iubirea vrajmasului…

In limba greaca exista patru termeni care definesc iubirea.

Mult timp m-am framantat cum e posibil sa-l iubesc si pe dusman, si pe musulman ca si pe prietenul meu ortodox. Ma depasea sa fac asa ceva. Nu puteam. Acum vreo zece ani am gasit linkul de mai jos si m-am linistit.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Termeni_grece%C8%99ti_referitori_la_iubire

De la link:

„Philia a fost asociată în general cu prietenia, cu afecţiunea. Philia este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este o legătură puternică, o iubire liniştită, netulburată de pasiunea lui eros şi plină de virtuţi. Ea înseamnă loialitate faţă de prieteni, virtute, egalitate şi bucuria de a face ceva împreună. Φίλος este prietenul, de care suntem legaţi prin dragoste reciprocă, în preajma lui suntem mereu bine-dispuşi, pentru că în lipsa acestei bune dispoziţii, Φίλος încetează să fie pentru noi ceea ce este.”

“Agape: Spre deosebire de pasiunea lui ἔρως, de tandreţea lui φιλία, sau de ataşamentul din στοργή, agape (ἀγάπη) este acea dragoste raţională, care ţine în primul rînd de caracteristicile celui iubit. Ea nu este nici pasională, nici tandră, şi nu provine din înclinaţii directe către cineva, ci din convingeri.

Ἀγαπάω (ἀγαπᾶν) se apropie foarte mult de „a stima”, „a aprecia” şi ţine de o dirijare selectivă a voinţei.”

„În Sfînta Scriptură, ἀγάπη, impregnat de viaţă spirituală, devine dragostea vibrantă, universală, dragostea libertăţii spirituale superioare. Ea se manifestă atît faţă de Dumnezeu cît şi faţă de semenii noştri, inclusiv faţă de duşmani, spre deosebire de φιλία care se foloseşte doar faţă de cei apropiaţi şi care nu poate fi folosită în cazul iubirii vrăjmaşului.”

„Pe lîngă ἀγάπη, iubirea universală adresată oricui, φιλία este prietenia individualizată.”

„Diferenţa dintre ἀγάπη şi φιλία se observă cel mai bine în dialogul dintre Iisus Hristos şi Petru (Ioan 21, 15-17). Întrebarea lui Iisus este: „ἀγαπᾷς με”, iar răspunsul lui Petru: „φιλῶ σε”. De două ori. Iisus foloseşte ἀγαπᾶν pentru a semnifica iubirea general umană, care se oferă tuturor oamenilor, chiar şi vrăjmaşilor. Întrebarea adresată lui Petru nu este de fapt legată de ἀγάπη, ci de φιλία, de prietenia pe care Petru a rupt-o cînd s-a dezis de El, dovadă că în a treia întrebare verbul este φιλεῖν. În acest caz, diferenţa dintre cele două cuvinte devine clară. Întrebarea lui Iisus, repetată şi a doua oară, înseamnă că Petru a încălcat iubirea prietenească, φιλία, şi că acum nu i se mai poate cere decît acea iubire pe care el o are pentru toată lumea, acea ἀγάπη lipsită de căldura şi apropierea iubirii prieteneşti. Este o încercare prin care apostolul trebuie să treacă pentru a-şi reînnoi prietenia cu Iisus, pentru a da o nouă dovadă a iubirii lui.”