Ce citim?

Cateva dintre comentariile la articolul Comentariul zilei: De ce trebuie sa citim. Si, de ce trebuie sa citim si nu sa ascultam de pe net, sau audio-carti, sau sa ne uitam pe ecrane la un cineva care ne vorbeste:

Alin:

„Sunt curios ce parere aveti despre citirea altor carti, in afara celor duhovnicesti.

Ma refer aici la carti de fictiune, beletristica: politiste, nuvele, romane, povestiri etc.?

Ar fi mai bine sa ne rezumam strict la cartile ortodoxe, duhovnicesti?

Multumesc.”

Adriana M.:

„Și eu sunt curioasă.”

Alin:

„Sper sa citeasca si fratele Mircea si sa isi spuna parerea. Si tu frate, Saccsiv, te rog frumos!”

Intrebarea e simpla insa raspunsul complex. Imi navalesc in minte sumedenie de idei dar, din pacate, n-am acum timp pentru ceva laborios. Insa nici nu vreau sa aman, asa ca voi incerca un soi de rezumat. Nu stiu daca va fi si suficient de lamuritor…

Asadar:

Cum le definim mai exact? Unde incadram diverse carti, nuvele, editoriale, analize, articole?

E limpede ca la duhovnicesti intra Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor, Patericul, Sfantul Ioan Gura de Aur, etc.

Dar interviul de mai jos unde il incadram?

CARTE: Parintele Adrian Fageteanu – ”Viata mea. Marturia mea”

Dar Nicolae Steinhardt?

Dar Dostoievski?

Razboi si pace de Tolstoi? La https://humanitas.ro/assets/pdf/Lev-Tolstoi_Evanghelia-pe-scurt.pdf ni se spune ca:

„În 1880, Lev Nikolaevici Tolstoi începe să critice în scrierile sale Biserica Ortodoxă, acuzând-o că e preocupată numai de ritualuri şi dogme, fără să-i pese de învăţătura originară a lui Isus. Deşi cenzura împiedică publicarea cărţilor în care îşi exprimă aceste idei, poziţia lui Tolstoi e bine – cunoscută, ceea ce face ca în 1901 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse să-l excomunice. În scrisoarea de răspuns la decizia Sinodului, Tostoi spune: „Am început prin a iubi credinţa mea ortodoxă mai mult decât liniştea mea, apoi am iubit creştinismul mai mult decât biserica mea, acum însă iubesc adevărul mai mult decât orice pe lume. Şi chiar şi acum pentru mine adevărul se suprapune cu creştinismul, aşa cum îl înţeleg eu“. Tolstoi moare în 1910, după ce refuzase ferm să se întoarcă în sânul Bisericii. E înmormântat fără fast într-o pădure lângă Iasnaia Poliana”

Cred ca mai bine e sa folosim cuvantul folositor. Iar intrebarea sa fie reformulata: Ce carti sunt folositoare?

In acest caz, consider ca sunt carti folositoare, precum ”Viata mea. Marturia mea”. Si carti partial folositoare, precum „Razboi si pace”. Pentru a doua categorie trebuie sa avem discernamant, ca sa nu picam in vreo plasa.

Si din scrierile partial folositoare, avem ce invata: istorie, stiinta, geografie, biologie, etc.

La partial folositoare am trecut deci si enciclopedii despre plante, de exemplu. Nu le poti numi duhovnicesti, insa sigur sunt folositoare pentru hrana si vindecare (daca, evident, sunt scrise bine). Dar uneori sunt doar partial folositoare, deoarece multi autori nu se lasa pana nu o mai baga si pe aia cu evolutionismul.

Un roman istoric poate fi iar folositor, ca sa aflam lucruri si astfel si pricepem pe ce lume suntem. Dar acolo putem gasi si balarii deci per total poate fi doar partial folositor, asadar trebuie discernamant.

Bune pot fi si unele editoriale si unele articole de tip enciclopedic, etc.

Cu alta ocazie, voi dezvolta tema.

Iertare.

Doamne ajuta!