De ce 6?

Am primit pe e-mai de la fratele Mircea:

saccsiv,

Daca consideri ca sunt interesante cele de mai jos, poate faci un articol pe tema asta. Sant lucruri reluate dintr-un comentariu mai vechi, dar atunci nimeni nu a zis nimic, si am ramas (eu) cam in aer cu aceasta idee. A fost un risc si atunci, imi asum acest risc si acum, dar neavand pregatire teologica, am circumstante atenuante daca vor fi aberatii in cele spuse de mine.

In Hronograf (am citit despre aceasta carte la parintele Cleopa si m-a facut curios; „cea mai veche carte din lume, s-a scris de catre caldei pe vremea lui Avraam, la anul 3500 dupa zidirea lumii”), care face parte din Sfanta Traditie, se spune ca Adam a cazut in pacat in ziua 6, la ceasul 6, in aceiasi zi fiind si izgonit din Rai.

Se mai spune ca Adam a murit in ziua 6, ceasul 6.

In privinta momentului caderii in pacat a lui Adam mai sant prezentate si alte variante, dar se accentueaza varianta cu ziua 6, ceasul 6. (ceasul al saselea era mijlocul zilei- ora 12, ceasul al 3-lea – ora 9, ceasul al 9-lea – ora 3 p.m.)

Atrage atentia aparitia frecventa a cifrei 6. Am fost foarte surpris de acest aspect.

Stim din Biblie ca Dumnezeu l-a creat pe om in ziua sase. Iar Iisus Hristos a fost rastignit in ziua sase, ceasul 6.

Cele ce urmeaza sunt simple speculatii personale.

M-a framantat semnificatia lui 666 dpdv al omului creat de Dumnezeu.

Numarul 666 se stie ca are o semnificatie in zona materiei, bogatiei lumesti, a economicului, are o semnificate in zona manifestarii admiratiei, respectului, supunerii prin aducerea de cadouri materiale, datorita faptului ca:

„15.    Si era cumpanitura aurului ce venea lui Solomon intr-un an, sase sute sasezeci si sase de talanti de aur.

16. Afară din birul celor supusi si al negutatorilor ce negutatoreau, si al tuturor imparatilor celor de dincolo si al domnilor pamantului.„ – Biblia 1914, Cartea a 3-a Imparatilor, cap 10.

Faptul ca in Apocalipsa se spune ca:

„16.    Şi ea face pre toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este numărul omului [asa este in Biblia 1688}. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

sugereaza ca acest numar ar mai trebui sa aiba o semnificatie, ca doar se vrea sa se puna acest numar pe fiecare om. Ar trebui sa aiba si o semnificate legata de om, de existenta lui, o semnificatie legata de diavol (pt. ca a diavolului e lucrarea).

Acest numar este numarul diavolului. Diavolul l-a ales in asa fel incat sa transmita un anumit mesaj. Mesajul lui. E lucrarea diavolului si nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne instiinteaza despre existenta acestui numar, ne spune sa ne ferim de el, dar nu Dumnezeu il alege, nu Dumnezeu stabileste semnificatia lui, mesajul ce se vrea a fi transmis. Rezulta ca acest numar nu ar trebui sa aiba sensuri  duhovnicesti prea inalte.

Momentul de glorie al diavolului, „realizarea” lui cea mai mare, este momentul inselarii lui Eva si Adam. In acel moment a inselat toata umanitatea. Mandria si orgoliul lui au fost satisfacute. A introdus pacatul si moartea in lume, a scos pe om din rai, a despartit pe om de Dumnezeu. Nu se poate uita un asemenea moment.

Faptul ca acest numar este prezentat pentru prima data in Vechiul Testament sugereaza  ca semnificatiile lui in acele vremuri trebuie cautate, pina la (inclusiv) momentul Solomon, cand apare pentru prima data. Din moment ce a aparut e clar ca deja se hotarase mesajul ce se vroia a fi transmis.

Deci: Dumnezeu l-a creat pe Adam in ziua sase; Adam a cazut in pacat in ziua sase, la ceasul 6 si a fost izgonit din Rai in ziua sase; Adam a murit in ziua sase, la ceasul 6.

O semnificatie data de diavol numarului 666 ar putea fi:

„Dumnezeu a creat omul in ziua 6, dar eu l-am inselat si l-am rupt de Dumnezeu si l-am facut sa piarda Raiul si am introdus pacatul si moartea in lume in ziua 6, ceasul 6.”

Sau „Dumnezeu a facut pe om nemuritor in ziua 6, dar eu l-am facut sa moara in ziua 6, ceasul 6.”

Sau „Dumnezeu l-a facut pe om nemuritor si fara de pacat in ziua 6, iar eu l-am inselat, l-am facut sa piarda raiul si am introdus pacatul si moartea in lume in ziua 6, si primul om creat de Dumnezeu a si murit in ziua 6 ca urmare a faptului ca l-am inselat”.

samd

Sau, pe scurt: „Dumnezeu te-a facut pentru El, insa acum esti al meu”.

Un astfel de mesaj satisface mandria si orgoliul diavolului. Nimic nu e mai ametitor pentru el decat amintirea momentului de glorie de la inceputuri. Moment care se vrea reeditat si la sfarsit – inselarea intregii umanitati; pierderea raiului de catre intreaga umanitate.

In sensul celor de mai sus, la afirmatia de ”666” a diavolului, crestinul ar putea raspunde cu ”6666” sau ”66666”. Cu siguranta ”cel mai fin teolog” va intelege. ”666” ar reprezenta: momentul creerii omului – victoria diavolului asupra omului; ”6666” sau ”66666” ar reprezenta: momentul creerii omului – victoria diavolului asupra omului – victoria lui Iisus asupra diavolului si repunerea omului in postura de a castiga raiul; Iisus Hristos a fost rastignit in ziua sase, ceasul 6.

In  PĂTIMIRILE MÂNTUITORULUI descoperite de Îngerul Domnului, în vedenie, Sfântului Dimitrie al Rostovului se spune:

„A primit lovituri 6666; iar deosebite răni au fost 5000, şi încă peste acelea I s-au mai adăugat altele mai cumplite, încât de multe ori după fire ar fi urmat să moară precum s-a mai zis, Însă Dumnezeirea I-a întărit omenirea, ca după aceea prea multe şi grele pătimiri, pe Cruce să aibă.”

Ceea ce ma face sa cred ca poate exista o samanta de adevar in cele de mai sus.

Inca o data, sunt simple speculatii personale, care sper sa nu sminteasca pe nimeni.

Pentru mine e destul de lamuritor (fiind Toma necredinciosul, am nevoie de astfel de lamuriri, chiar daca prezentarea din Apocalipsa era suficienta) si consider ca ideile desprinse din Apocalipsa nu intra in conflict cu cele desprinse din Hronograf. Ramane de vazut insa daca aceasta conexiune este si in spiritul ortodoxiei. Poate preotii care mai scriu pe blog, cei cu studii teologice ar putea sa spuna ceva in sensul lamurii acestei probleme si chiar ii rog sa intervina, mai ales daca considera ca aceste idei sunt smintitoare.

Pentru mine sunt importante aceste informatii judecate si prin prisma faptului ca asa cum stim din Apocalipsa ca 666 este numarul diavolului, deci ceva foarte rau, iar purtatorul de cuvant al Patriarhiei ne-a comunicat ca este un numar obisnuit [2009 – cu ocazia Pasapoartelor biometrice, cu cip; iar mai nou, IPS Teodosie a zis ca nu e nici o problema cu 666, ca doar e scris si in Apocalipsa], nu m-ar mai mira deloc sa vina cineva si sa spuna ca acest numar e chiar foarte bun, pentru ca reprezinta momentul creatiei omului si momentul rastignirii lui Iisus, fapt ce a avut o insemnatate imensa pentru binele omului.

Hronograf (extrase): Cartea cuprinde si comentarii ale istoricului Gheorghe Chedrinul, cel care a tradus Hronograful in limba greaca la anul 1000 dupa Hristos, si comentarii ale Sfantului Dimitrie al Rostovului care apoi il traduce in limba rusa.

 

„Este a multora iubitoare de iscodire cercare: Cît a petrecut Adam în Rai, şi în care zi şi ceas a fost căderea lui şi izgonirea? Şi feluri de cercetători în multe chipuri de aceia umbros se asemuiesc. In Triodul postului la Duminica Brînzei în Sinaxar, se scrie aşa: în ziua a şasea s-a zidit Adam cu Mina lui Dumnezeu, şi luînd porunca, a vieţuit în Rai pînă la al şaselea ceas, apoi călcînd porunca, s-a izgonit de acolo.

Sfîntul Teofilact în tîlcuirea Evangheliei cea de la Matei cap. 27 grăieşte aşa: „în ziua a şasea (adică Vineri) omul zidit fu, şi în ceasul al şaselea a mîncat din pom, pentru că acesta este ceasul mîncării. Iar Domnul înnoind pe om şi greşeala lui îndreptînd-o, în ziua a şasea şi în ceasul al şaselea, pe Lemn se pironeşte”.

Gheorghe Chedrinul scriitorul de istorii ţarigrădeanul (Constantinopol) scrie aşa: Unii povestesc cum că în ceasul al treilea (în ziua a şasea) (adică Vineri) Adam zidit a fost, în ceasul al şaselea a greşit, iar întru al nouălea ceas s-a izgonit. Şi cei ce o povestesc aceasta îşi întăresc părerea lor cu aceasta, că adică în ceasul al şaselea Domnul nostru pironit fiind pe Cruce, în ceasul al nouălea a murit pentru noi. încă îi socotesc pe aceia că şi din aceasta s-au adus întru acea părere, că adică întru amiazăzi a venit Domnul la Adam şi la Eva, fiind ei ascunşi. Ci vremea cea de trei ceasuri, în care Adam în Rai a petrecut, este foarte scurtă şi nu-i de crezut. Căci cum putea Adam ca în acele trei ceasuri să pună numele tuturor fiarelor şi dobitoacelor, păsărilor şi tuturor jivinelor? Şi cînd a putut ca în vreme de trei ceasuri să cerceteze toată frumuseţea Raiului şi să se îndulcească din hrana tuturor pomilor pînă la saturare şi să doarmă? Cît şi femeia, dormind el, zidită din el a fi, ci şi diavoleasca pizmuire cea asupra omului şi meşteşugită venire a şarpelui la Eva şi vorbirea, şi amăgirea? La toate acestea mai multă vreme trebuia decît trei ceasuri. Aceasta adevărată este, cum că în ziua a şasea, adică Vineri şi în ceasul al şaselea a fost greşeala Strămoşilor noştri în Rai, şi în ceasul al nouălea izgonirea, ci nu chiar întru aceeaşi Vineri întru care şi zidiţi au fost, ci mai pe urmă în altă Vineri a fost aceea”.

Acelaşi Gheorghe Chedrinul grăieşte: „Unii din cei mai vechi ziseră că în anul al şaptelea se făcu greşeala lui Adam, ca şi cum şapte ani vieţuind în Rai, au călcat porunca lui Dumnezeu, în luna şi în ziua aceea întru care mai înainte de acei şapte ani fu zidit”.

în Sinaxarul ce s-a zis mai înainte a lăsatului sec de brînză, se pomeneşte de Filon evreu, care a scris că o sută de ani a fost petrecerea lui Adam în Rai.

Iar din apuseni oarecare umbros socotesc, cum că a doua zi Adam după zidirea sa a greşit şi s-a lipsit de Rai: Vineri zidit fu, iar Sîmbătă a căzut şi s-a izgonit.

Alţii scriu că în ziua a opta, Adam după zidirea sa, Porunca lui Dumnezeu călcînd-o, s-a şi izgonit, zicînd ei cum că o săptămînă întreagă s-a îndulcit de bunătăţile Raiului. Vineri zidit fu, iar în cealaltă Vineri amăgindu-se a căzut.

Alţii ziseră că la patruzeci de zile după zidirea lui Adam i-a fost greşeala lui în Rai, drept aceea şi Hristos Domnul patruzeci de zile a postit, pentru neînfrînarea cea din Rai a lui Adam, care ca şi cum se făcuse la patruzeci de zile,

Iar alţii spun, că a fost aceea după treizeci şi trei de ani, precum mai pe urmă şi Hristos Fiul lui Dumnezeu, Născîndu-se din Prea Curata Fecioară, atîţia ani a petrecut pe pămînt scoţînd pe neamul omenesc din căderea lui Adam.

Deci noi cea atîta de multă neunire a celor mulţi văzînd-o, nu ispitim mai mult tainele pe care Duhul Sfînt în Dumnezeiasca Scriptură le-a tîlcuit.”

„Deci împlinindu-se arşii vieţii lui 930, prin dumnezeiasca descoperire a cunoscut că i se apropia sfîrşitul său şi chemînd pe ajutătoarea sa Eva şi fiii şi fiicele, nepoţii şi strănepoţii săi chemîndu-i, îi învăţa pe ei ca să petreacă cu fapte bune, întru împlinirea Voii Domnului, sîrguindu-se în tot chipul ca să-i placă Lui. Şi înainte le-a spus lor cele ce vor să fie, ca unul ce întîi a fost Prooroc pe pămînt. Şi pace şi binecuvîntare tuturor dîndu-le, a murit cu moarte, la care de la Dumnezeu s-a osîndit pentru călcarea Poruncii. Iar sfîrşitul lui a fost într-o zi de Vineri (după mărturia Sfîntului Irineu) întru care cînd în Rai a călcat Porunca lui Dumnezeu, în ceasul al şaselea din zi, întru care a gustat mîncarea cea cu Poruncă oprită care i s-a dat lui din mîinile Evei. Lăsînd după sine fii şi fiice multe, a făcut bine părinteşte la tot neamul omenesc întru toate zilele vieţii sale.”