Ofițerul ucrainean Ihor Hryb a preferat să se sinucidă decât să execute ordine care ar fi dus la moartea oamenilor săi

Marius Tuca: Ofițerul ucrainean Ihor Hryb a preferat să se sinucidă decât să execute ordine care ar fi dus la moartea oamenilor săi

Locotenent-colonelul Ihor Hryb, care a comandat batalionul 186 proiectat în Donbass, a preferat să se sinucidă decât să execute ordinele care ar fi dus inevitabil la moartea oamenilor săi, sub echipați și prost pregătiți împotriva rușilor, scrie Le Monde.

Pentru a salva viețile oamenilor săi, și-a pierdut viața. Era 2 octombrie. Cu cinci zile mai devreme, locotenent-colonelul Ihor Hryb și soldații din batalionul său au primit ordin să părăsească regiunea Herson din sudul Ucrainei spre Donbass, în estul țării. „Trebuia să ținem un sat cu orice preț, a fost haos ”, explică Ivan, subofițer aparținând batalionului 186, vorbind sub rezerva anonimatului, întors din această misiune. Soldații fuseseră dislocați peste noapte pe un teren necunoscut. Mai presus de toate, batalionul era lipsit de personal și suferea de o lipsă drastică de echipament. „Aveam doar mitraliere, dar nici artilerie, nici tancuri [pentru a limita avansul rusesc], continuă subofițerul. Ihor știa ce înseamnă asta, că toată lumea avea să moară. »

Pe 2 octombrie, potrivit lui Ivan și a unui alt subofițer, comandantul batalionului 186 ^a trimis o recomandare finală privind o buclă de mesaje: „Luați-vă deciziile, salvați viețile oamenilor.” El dispare în aceeași zi. Vestea morții sale, în împrejurări încă neclarificate oficial, s-a răspândit printre toți militarii, care în cele din urmă și-au părăsit pozițiile a doua zi. Pentru mulți, nu există nicio îndoială: comandantul s-a sinucis după ce a refuzat să urmeze ordinele.

Locotenent-colonelul Ihor Hryb s-a înrolat în armată la începutul războiului din Donbass în 2014. Decorat de două ori, era căsătorit și tatăl unei fetițe. Brigada 123 Apărare Teritoriala, la care este atașat Batalionul 186 a anunțat deschiderea unei anchete interne asupra împrejurărilor morții unui „soldat devotat cauzei militare și țării sale”.

Specificul corpului militar căruia îi aparțin toți acești militari de apărare teritorială, majoritatea provin din orașul și regiunea Mykolaiv, din sudul Ucrainei. În primele zile după invazia rusă din 24 februarie 2022, sute de civili din toate categoriile socio-profesionale s-au prezentat la centrul de recrutare al batalionului 186, situat în orașul vecin Pervomaisk, pentru a proteja regiunea. „Ihor a fost cel care a creat acest batalion”, își amintește Viktor, un alt subofițer care cere anonimatul, care evocă un comandant iubit și respectat de soldații săi.

Val de indignare

Dincolo de moartea comandantului, împrejurările în care membrii mai multor batalioane ale brigăzii 123 au fost dislocați în Donbass au provocat un val de indignare în regiune. Potrivit mai multor interlocutori Le Monde care luptă în cadrul acestei brigăzi, batalioanele 186 și 189 au fost trimise la Vouhledar la sfârșitul lunii septembrie, fără pregătire sau echipament suficient. Deși soldații au rămas de atunci în Donbass, unitățile au înregistrat numeroase cazuri de dezertare.

Batalionul 186 al lui Ihor Hryb a fost chemat să ia poziții în satul Bohoiavlenka, la aproximativ zece kilometri de centrul orașului Vouhledar. După ce au părăsit regiunea Herson pe 28 septembrie, bărbații au sosit în timpul nopții. O parte din batalion și-a luat pozițiile, Ihor Hryb nu era departe în spate, într-un centru de comandă. „Ordinul era să se asigure apărarea la 360 de grade”, explică Ivan, în timp ce brigada a 72-a mecanizată, care deținea Vouhledar, se pregătește să se retragă. „Rușii erau deja acolo și făceau curățenie în centrul orașului”, asigură Viktor, celălalt subofițer.

Din start, Ihor Hryb a înțeles că nu va putea ocupa pozitiile, asigură cei doi subofițeri întâlniți la înmormântarea sa. „De aceea a rezistat ordinelor, pentru că nu a vrut ca oamenii să moara”, explică unul dintre ei.

Restul poveștii a fost relatată de doi militari din batalion, prezenți în centrul de comandă pe 2 octombrie, dar supuși secretului anchetei. „Ihor a spus că iese afară să fumeze o țigară”, explică Ivan, care povestește mărturia lor. Apoi s-a auzit o explozie. A doua zi, soldații au părăsit poziția.
„Ihor îi cunoștea pe toată lumea”, mărturisește Ivan. Unii îl cunoșteau din copilărie, alții erau destul de mari încât să-i fie tată. Știa că nu s-ar fi putut întoarce niciodată acasă dacă s-ar fi supus.”
„Nu suntem copii. Am înțeles imediat că a fost doar o călătorie dus-întors”, explică un comandant adjunct al unei unități a batalionului 189, întâlnită la Mykolaiv pe 7 octombrie. „De-a lungul timpului s-au acumulat o mulțime de greșeli, iar când soldații au ajuns acolo, au înțeles că nu vor scăpa”, adaugă Serhiy Kourychenko, din același batalion, acum demobilizat.

Cei doi bărbați susțin în continuare că comandantul lor a fost amenințat cu o pedeapsă cu închisoarea de către reprezentanții comandamentului operațional pentru regiunea Donețk.

Ihor este un erou 
Sâmbătă, 5 octombrie, mulți militari din Batalionul 186 s-au dus la înmormântarea lui Ihor Hryb în locul său natal, Kryve Ozero, în sudul țării. La sfârșitul dimineții, în fața casei soției sale, a cărei intrare a rămas deschisă, toată mulțimea părea să se cunoască. Locuitorii se salută cu un semn din cap și o strângere de mână. Soldații, care vin și intră înăuntru cu flori pentru a aduce un omagiu celui decedat, vorbesc în stradă și schimbă îmbrățișări profunde. Câțiva bărbați răniți, amputați, trec prin fața mulțimii cu priviri plictisitoare. „În Kryve Ozero [7.500 de locuitori înainte de război], am pierdut 76 de bărbați”, spune Mykhaïlo, un pensionar care l-a cunoscut pe Ihor Hryb. Dar uite câți sunt răniți…”

Departamentul de Poliție din Khortytsia a etichetat informațiile despre moartea lui Hryb drept „secret de stat”, scrie The New Voice of Ukraine

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Dezertări în masă în armata ucraineană