O interesanta comparatie intre cele petrecute in 1969 si cele ce se petrec astazi

Global Research: The Preposterous Nature of “Reality”: Digital Madness, Spying on Americans, Massive Drug Use, “No Peace Movement as War Rages”. Edward Curtin

Natura absurdă a ‘realității’: nebunia digitală, spionarea americanilor, consumul masiv de droguri și ‘nicio mișcare pentru pace pe măsură ce războiul se întețește’

De Edward Curtin, 11 Octombrie 2024, Global Research

Farfurie zburătoare de la National Archives and Records Administration / Administrația Națională a Arhivelor și Documentelor (Din domeniul public)

Nu este ceva ieșit din comun să te ocupi cu ceva aparent lipsit de sens atunci când ești inundat de gânduri nebunești, cugetări ocazionale aparent fără rost, care nu duc la vreun rezultat. Idei care ne pun pe gânduri. A le respinge, însă, este o greșeală. În cazul meu, acești oaspeți nepoftiți mă vizitează de obicei atunci când mă plimb sau când stau în pat chiar înainte de culcare.

Recent, în timp ce traversam din nou râul Housatonic pe podul acoperit din lemn din Sheffield, Massachusetts, mi-a venit în minte cuvântul ‘preposterous’, care de obicei este înțeles ca însemnând ceva absurd, foarte prostesc sau stupid. Fiind un fericit excentric și obsedat de limbă, m-am gândit la etimologia sa, care din latină înseamnă înainte-înapoi sau înainte-după, ceea ce face ca ‘preposterous’ să fie în sine un cuvânt despre absurd, fără sens, ceea ce părea potrivit gândurilor care se apropiau de mine din sens opus în timp ce eu mergeam mai mult înapoi decât înainte spre a le confrunta. Am vrut să arunc mai întâi o privire pentru a mă asigura că nu mă împiedic de ceva mai absurd decât un cuvânt.

Când am ieșit de pe pod, am trecut pe lângă o placă comemorativă a unei observații OZN raportate de 40 de persoane și a unei presupuse răpiri la 1 septembrie 1969 a lui Thomas Reed, care susține că atunci când avea nouă ani, el și familia sa au fost luați pentru scurt timp la bordul unui OZN în formă de disc, în timp ce conduceau pe drumul de țară dintre lanurile de porumb și mlaștinile de care se apropiau. Deși această poveste ciudată și fascinantă nu este punctul central al reflecțiilor mele, dacă vă interesează, puteți citi despre ea aici.

Am menționat-o din cauza a ceea ce a evocat placa în mine și a naturii aparent absurde a afirmației lui Reed și a ciudățeniei acelor mulți oameni care au spus că au văzut același OZN. Nu îi judec, pentru că eu cred că cei 40 de oameni au văzut ceva, dar ce anume au văzut nu știu. Trebuie să recunosc că mă bucur că nu am fost teleportat în timpul plimbării mele recente, pentru că nu aș fi fost îmbrăcat corespunzător pentru o astfel de întâlnire.

Ceea ce mă intrigă la poveștile lor este că s-au întâmplat pe vremea când, la fel ca astăzi, lumea părea că scapă de sub control.

Richard Nixon își sărbătorește victoria în alegerile din 1968. A fost el ajutat de CIA? [Sursa: theconversation.com]

În 1969, o magie neagră seculară plutea în aer în timp ce războiul Statelor Unite împotriva Vietnamului făcea ravagii, condus de „candidatul păcii” în alegerile prezidențiale din 1968, Richard Nixon.

Pe atunci domina o contracultura care folosea pe scară largă consumul de droguri (introducerea LSD de către CIA etc.), orientată către religiile orientale și ezoterismul New Age pe fondul unei crize a religiei tradiționale și al reînvierii practicilor păgâne.

A avut loc pe atunci asasinarea lui Sharon Tate și a altor persoane de către banda lui Charles Manson (profund implicată în satanism, nazism și ocultism) undeva pe la începutul lunii august, urmată la scurt timp de festivalul de muzică Woodstock, ambele precedate de Apollo 11, urmat de dezvăluirile lui Seymour Hersh despre masacrul de la My Lai.

Pe tot parcursul acelui an și al celor care l-au precedat și urmat, operațiunile COINTELPRO ale FBI, CHAOS și MKULTRA ale CIA au fost în plină desfășurare, spionând americanii, creând haos și dezordine în mințile lor și pe străzi, ca parte a unui efort vast de control politic al minții și de disociere a personalității prin cele mai malefice mijloace.

Și ‘în mod ironic’, în decembrie 1969, Proiectul Blue Book al Forțelor Aeriene ale SUA – investigația sa de zeci de ani asupra OZN-urilor – s-a încheiat oficial cu concluzia că nu existau dovezi care să indice că aparițiile clasificate drept ‘neidentificate’ erau vehicule extraterestre sau se aflau în vreun fel în afara domeniului de aplicare al științei tehnologice moderne.

În octombrie, ca și în înainte și după, programul ARPANET al Departamentului american al Apărării – Advanced Research Projects Agency Network (acum DARPA) – predecesorul internetului, a realizat prima sa comunicare între două computere.

Apoi, ca și cum ar fi culminat un deceniu de asasinate și absurdități, în ciuda unei mișcări pentru pace foarte vocale, în decembrie, festivalul de muzică Altamont a fost devastat de crime și haos, ca și cum ar fi sugerat, contrar melodiei ‘American Pie’ a lui Don McLean din 1971, că aceasta a fost ziua în care muzica a murit.

Lista poate continua la nesfârșit. Să spunem doar că acele vremuri erau psihedelice, ca și cum societatea ar fi fost într-o călătorie non-stop cu acid iar preluarea de către CIA a controlului asupra țării era aproape completă.

Salt înainte cu o jumătate de secol până în prezent.

Acum avem Internetul planificat pe termen lung – copilul lui ARPANET și al Pentagonului – și nebunia digitală cu narațiuni contradictorii asemănătoare călătoriilor cu acid (sub influenta LSD). Disociere mentală la cel mai înalt nivel.

Nixon s-a dus de mult, însă succesorii lui au continuat politica nemiloasă a războiului din Vietnam în stil tradițional cu războaiele americane perpetue (El Salvador, Irak, Serbia, Afganistan, Libia, Siria etc.), cu războiul împotriva Rusiei prin Ucraina, cu susținerea genocidului israelian al palestinienilor și cu războiul agresiv împotriva vecinilor săi, cu insistența pentru un război cu China – toate acestea conducând la cea mai mare șansă de război nuclear de după 1962.

Rapoartele media reînnoite despre OZN-uri (numite acum ‘fenomene anormale neidentificate’) și negațiile Pentagonului sunt menținute în viață de experți în tehnologii precum Elon Musk, în recenta sa discuție glumeață cu Tucker Carlson. Știi, avem o mulțime de sateliți acolo sus, dar să nu discutăm despre controlul minții de către Pentagon.

Avem acum inteligență artificială (IA) și un consum masiv de droguri care depășește cu mult consumul din anii 1960, care este promovat oficial, în timp ce realitatea se evaporă în fața și în spatele ochilor a tot mai mulți oameni.

Pentru creșterea masivă a problemelor psihice, LSD, vechea metodă de luptă, este acum susținută de mass-media ca fiind o terapie excelentă, în timp ce transformarea bolilor în arme cu ajutorul propagandei Covid se desfășoară pe măsură ce lumea așteaptă promulgarea virusului frunzei căzătoare și apelul de a tăia toți copacii.

Spionarea americanilor și cenzurarea libertății de exprimare este regula zilei, mult mai profundă și mai amplă decât imaginația cea mai înflăcărată ar putea concepe.

Există un sistem electoral distrus care a devenit o glumă, cel puțin pentru cei care pricep.

Controlul minții MKULTRA la scară largă înflorește, în ciuda tuturor negărilor, prin intermediul internetului și al dispozitivelor digitale menite să creeze confuzie, să promoveze îndoiala și speculațiile nebunești.

Există un leitmotiv care persistă de 60 de ani, declinul continuu și batjocorirea credințelor religioase tradiționale împreună cu promovarea ‘spiritualității’ New Age legate de consumerism. Cumpărăturile fiind acum adevărata religie.

Și, ca să nu uit, avem promovarea mediatică și educațională a confuziei sexuale și identitare sub pretextul unor noi definiții, cum ar fi semnificația cuvântului ‘gen’.

În cele din urmă, nu există o mișcare de pace pe măsură ce războaiele se întețesc, cu excepția studenților care protestează împotriva genocidului palestinienilor comis de Israel și a câtorva grupuri dispersate.

Puteți completa cu ușurință ceea ce am omis, deoarece nu există nicio îndoială că simțiți această „realitate” tulburătoare de a trăi într-o societate a spectacolelor pe ecran și a creierelor răvășite.

Cu alte cuvinte, nebunia socială ‘de după’ la ‘înainte’ de 1969 – absurditatea repetându-se, este regula zilei sau, mai exact, continuă de 55 de ani.

O scenă absurdă.

Ciudățenia și haosul sunt cuplul celebru al zilelor noastre, pe măsură ce oamenii sunt supuși, și se supun ei înșiși, fumului și oglinzilor și controlului minții prin dependența de telefoanele mobile, instrumentul perfect de propagandă. Este suficient doar să bagi mâna în buzunar oriunde te-ai afla și ‘ei’ sunt cu tine, în mâna ta, în capul tău, partenerul tău constant, corupându-ți mintea și sufletul.

Toată această poveste juxtapusă nu mi-a venit în minte în mod specific în timp ce mergeam pe frumosul drum de țară pe lângă placa OZN; mi-a venit în termeni mai generali. Dar într-o clipă. Detaliile relatate aici provin din faptul că am trăit în anii 1960 și din cunoștințele mele de istorie, a căror predare a căzut în dizgrație, la fel ca universitățile, în cuvintele profesorului Rashid Khalidi de la Universitatea Columbia, recent pensionat:

„De ceva timp, sunt atât dezgustat cât și îngrozit de modul în care învățământul superior s-a transformat într-o casă de marcat – în esență, o operațiune care produce bani, un MBA, condus de avocați, un fond speculativ imobiliar, cu o mică latură în educație, unde banii au determinat totul, unde respectul pentru pedagogie este minim.”

În cartea sa, Scorched Earth Beyond the Digital Age to a Post-Capitalist World (Pământul pârjolit: de după era digitală către o lume post-capitalistă), Jonathan Crary rezumă foarte bine situația:

„Una dintre cele mai importante realizări ale așa-numitei economii a cunoașterii este producția în masă de ignoranță, prostie și ură. Ininteligibilitatea programată și duplicitatea.”

O rudă apropiată a mea, un om strălucit, foarte sceptic, cu înclinații științifice și foarte logic, un tip care ia în derâdere afirmațiile nebunești și pe care le supune unor analize atente, se afla recent într-un zbor spre aeroportul LAX. Avea un loc la fereastră și, în timp ce avionul cobora lung, la aproximativ 4500 de metri înălțime, a văzut un obiect agitat în formă de disc la aproximativ 150 de metri depărtare de aripa avionului. Speriat peste măsură, a regretat că nu l-a fotografiat înainte să dispară. Cu toate acestea, imediat ce a aterizat, l-a întrebat pe pilot dacă l-a văzut. Pilotul a spus că nu, dar că probabil a fost o dronă, ceea ce ar însemna că a fost o dronă care putea zbura foarte sus. Ruda mea m-a sunat imediat pentru a-mi spune. Mi-a spus că era de mărimea unei mașini mici și că tremura ca o monedă aruncată pe un blat. A spus că nu semăna cu nicio dronă pe care o văzuse vreodată și, deși uimit, a concluzionat în mod caracteristic că nu avea habar ce anume era.

Am menționat acest lucru pentru că astfel de apariții nu sunt doar imaginațiile nebunești ale unor oameni predispuși să creadă orice. Acestea fac parte din ‘realitatea’ noastră actuală, văzute de mulți oameni, dar învăluite în mister. Autoritățile guvernamentale resping aceste apariții ca fiind produse ale imaginației oamenilor sau baloane meteorologice, drone etc. Orice dovadă contrară este respinsă, la fel ca multe altele, ca fiind gândirea conspirativă a unor oameni nebuni. Cu alte cuvinte – ‘preposterous’, adică ceva absurd. Asta face parte din jocul de control al minților care se desfășoară de zeci de ani, un efort de a crea nevroză socială și confuzie în întreaga societate.

V-am împărtășit aceste gânduri doar pentru că am fost derutat de un cuvânt – preposterous – care mi s-a urcat la cap. Dacă nu m-am ținut de subiect, oricare ar fi acesta sau orice v-ați fi așteptat, este pentru că, după cum spune psihologul Adam Philips, ‘în acest tablou, digresiunea este o revelație seculară, ținerea de subiect este cel mai bun mod pe care îl avem de a ne ține departe de subiect’. Așadar, voi încheia cu câteva cuvinte ale marelui poet mistic și politic, Czeslaw Milosz, fost diplomat polonez, care ridică o întrebare care atinge inima dilemei noastre actuale.

Majoritatea oamenilor se rușinează, a scris Milosz, să își pună anumite întrebări pe care infinitatea fierbinte a relativității moderne ni le-a lăsat moștenire. Această relativitate se află în centrul crizei noastre spirituale moderne, care este și cea politică. Spațiul și timpul și-au pierdut toate dimensiunile; experiența prăbușirii spațiului și timpului ierarhic este generalizată. Pentru cei care încă se mai numesc credincioși religioși, ‘atunci când își împreunează mâinile și își ridică ochii, -sus- nu mai există’, spune pe bună dreptate Milosz. Harta și teritoriul sunt una, deoarece toată metafizica este aproape pierdută. Și odată cu pierderea ei dispare și capacitatea noastră de a vedea steagul care înaintează al regelui iadului, de a înțelege natura bătăliei pentru sufletul lumii care este acum în curs. Sau, dacă preferați, lupta pentru controlul politic.

Ceea ce a fost înainte este acum după sau ce este înainte este acum după. Este absurd, dar adevărat.

Acest articol a fost publicat inițial pe blogul autorului, Behind the Curtain.

Edward Curtin este un scriitor, cercetător și sociolog proeminent cu sediul în Western Massachusetts. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare asupra Globalizării (CRG).

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

Ierom. Serafim Rose: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

Scoala de la Frankfurt

Origini și tehnici de control al minții: PROGRAMAREA MONARCH – o continuare a proiectului MK-ULTRA

Agentul Oranj – ARMA CHIMICĂ letală împrăștiată peste VIETNAM: 24 fotografii cutremurătoare ale unor CRIME DE RĂZBOI ale SUA trecute sub tăcere

Vigilant Citizen: Simbolismul mult ignorat din filmul lui Roman Polanski „The Ninth Gate” (A noua poartă)