Ludovic Orban apartine de Biserica Unitariana dar s-a dus la Sfanta Parascheva ca sa ne spuna lucruri. Unitarienii nu cred ca Iisus este Dumnezeu, nu cred in Inviere si nu cred ca exista draci
Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, candidat la prezidenţiale, a declarat duminică la Iaşi că un candidat care vine să se afişeze de Sfânta Parascheva doar în an electoral face o greşeală gravă, precizând că el a venit la Iaşi ca un pelerin oarecare şi că face acest lucru aproape în fiecare an.
Întrebat la Iaşi cum comentează prezenţa la manifestările religioase de la Iaşi a mai multor candidaţi la alegerile prezidenţiale, Ludovic Orban a spus într-o conferinţă că el a venit la Iaşi ca pelerin şi că ajunge la Catedrala Mitropolitană ieşeană aproape în fiecare an pe 14 octombrie.
„Orice candidat la preşedinţie care îşi imaginează că va culege voturi venind la Sfânta Parascheva numai în anul electoral face o greşeală gravă. Eu vin la Iaşi aproape în fiecare an, cum vin aproape în fiecare an şi de 24 ianuarie. Aici nu se culeg voturi. Nu cred că cine are păcate se poate considera absolvit numai că vine în pelerinaj. Nu astfel va lua un candidat mai multe voturi. Trebuie să se căiască, să nu mai păcătuiască. Românii vor urmări această campanie, vor urmări şi candidaţii la preşedinţie şi vor acorda votul în funcţie de câtă încredere au în fiecare candidat. Eu sunt la Iaşi ca un pelerin oarecare”, a declarat Ludovic Orban, conform news.ro.
Totodată, Orban a precizat că nu face parte dintre acei candidaţi care îşi imaginează că dacă vin la Iaşi de Sfânta Parascheva pot să câştige vreun vot.
Mai mulţi candidaţi la alegerile prezidenţiale vor fi prezenţi luni la manifestările religioase de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, printre aceştia numărându-se Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, Mircea Geoană, Ludovic Orban şi Cristian Diaconescu.
Sfânta Liturghie este programată luni dimineaţă pe un podium amplasat pe pietonalul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în dreptul Altarului Catedralei Mitropolitane din Iaşi.
Autorităţile se aşteaptă ca la această slujbă să asiste câteva mii de persoane.
Comentariu saccsiv:
Ludovic Orban s-a născut la data de 25 mai 1963, în municipiul Brașov, mama romanca, tatal maghiar, Emerich (Imre) Orban, fost ofiter de securitate in perioada cea mai neagra a bolsevismului din Romania, 1948-1956.
Este fratele mai mic al lui Leonard Orban, fost comisar european pentru multilingvism si fost ministru.
Susţinea vaccinarea obligatorie:
„Nu sunt medic, nu pot emite o opinie profesională, dar evident că pledez în favoarea vaccinării obligatorii”.
A urmat studii post-universitare la SNSPA, în anul 1993. Însă, cu un an înainte, în 1992, a participat la un program internațional de instruire denumit “Cunoașterea sistemului politic și electoral american”, realizat de Agenția de Informații a Statelor Unite (USAID) și finanțat de George Soros. Orban a obținut, atunci, diploma “Arkansas Traveler”, care i-a fost înmânată de către Bill Clinton, care ocupa, la acel moment, funcția de guvernator al statului Arkansas.
Fratele său, Leonard Orban, a fost consilier prezidențial al lui Klaus Iohannis și a condus Departamentul de Afaceri Europene al Administrației Prezidențiale.
Cititi va rog mai multe la:
Ii place sa danseze pe manele:
Video: Cum se distreaza liberalii (ca sa intelegem cum gandesc)
Prin comportament, dovedea ca nu credea in Covid:
O fotografie care spune totul: lideri PNL in biroul lui Ludovic Orban, de ziua sa
Insa a implementat cu sarg dictatura Covid impotriva romanilor:
Ludovic Orban a pornit razboiul impotriva tinerilor
(Video) Ion Cristoiu: Ludovic Orban a cerut ca România să fie controlată până și ginecologic
Jurist, despre Legea pandemiei propusă de Guvern: Cel mai odios atac la adresa drepturilor omului
Iata si alte exemple, care dovedesc ca nu-i alaturi de popor:
Guvernul Orban va ataca la CCR legea privind dublarea alocaţiilor copiilor
„România normală” nu suferă porcii
Si, in primul rand, sa ne amintim ca:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Man, unitarienii nu-s biserică, sunt cu extratereștrii!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
adica aerieni ….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Una este doar Biserica Ortodoxă, Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc „biserici” nu sunt biserici, ci sămânța stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos.”
– Sfântul Lavrentie al Cernigovului
ApreciazăApreciază
Atentionare publica.Luand act de nenumaratele actiuni teroriste,ilegale si de sabotaj la manifestarile religioase cu prilejul pelerinajului la Iasi a multor credinciosi pentru a se inchina la Sfintele Moaste ale Cuvioasei Parascheva ce se afla acolo atragem atentia ca actele teroriste savarsite impotriva celor care merga sa se inchine la Iasi exprimate prin fapte de natura sa defaime acest act religios crestin ortodox,sa calomnieze,sa distruga acest act divin si ameninta securitatea fizica si psihoemotionala personala a credinciosilor si deserventilor cultului ori pazei actiuni exprimate vadit in mediul online se pedepseste conform legii :
PORTAL LEGISLATIV
LEGEA nr. 489 din 28 decembrie 2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
EMITENT
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 11 din 8 ianuarie 2007
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I Dispoziţii generale
Articolul 1
(1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Articolul 2
(1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Articolul 3
(1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi aleagă singur religia.
Articolul 4
Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau grupări religioase şi cu organizaţiile intercreştine şi interreligioase, la nivel naţional şi internaţional.
Articolul 5
(1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
Articolul 6
(1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi.
Capitolul II Cultele
Secţiunea 1 Relaţiile dintre stat şi culte
Articolul 7
(1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Articolul 8
(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Articolul 9
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege.
Articolul 10
(1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Articolul 11
Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Articolul 12
Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
Articolul 13
(1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Articolul 14
(1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Articolul 15
Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Articolul 16
(1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba română.
(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba română.
Secţiunea a 2-a Recunoaşterea calităţii de cult
Articolul 17
(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numărul lor de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Articolul 18
Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului respectiv.
Articolul 19
(1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Articolul 20
(1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasă poate solicita reluarea procedurii de recunoaştere a calităţii de cult, numai dacă prezintă dovezi din care să rezulte că au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Articolul 21
Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Articolul 22
(1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.
Secţiunea a 3-a Personalul cultelor
Articolul 23
(1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Articolul 24
(1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
Articolul 25
Personalul clerical şi cel asimilat, precum şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar.
Articolul 26
(1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional.
Secţiunea a 4-a Patrimoniul cultelor
Articolul 27
(1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu.
Articolul 28
(1) Unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege.
(2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.
Articolul 29
(1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Articolul 30
Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi.
Articolul 31
(1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.
Secţiunea a 5-a Învăţământul organizat de culte
Articolul 32
(1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin.
Articolul 33
(1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Articolul 34
(1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele de învăţământ se elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobă de senatele universitare.
Articolul 35
(1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în şcoli trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 36
(1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei lor religioase.
(2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Articolul 37
Salarizarea personalului didactic şi administrativ din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora.
Articolul 38
Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor de studii teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege.
Articolul 39
(1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializările, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular, confesional, organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) În învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora, corespunzătoare propriei religii sau confesiuni.
Capitolul III Asociaţiile religioase
Articolul 40
(1) Libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul.
Articolul 41
(1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie, alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să cuprindă: structura sa de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale, drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
Articolul 42
(1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul asociaţiilor religioase.
Articolul 43
Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42.
Articolul 44
(1) Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28.
Articolul 45
Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Articolul 46
Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005.
Articolul 47
(1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase şi care doresc să dobândească statutul de asociaţie religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii, însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei, arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât şi asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult recunoscut.
Articolul 48
(1) În toate cererile şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de asociaţie religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Încheierile sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.
Capitolul IV Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 49
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 50
(1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizează cu consultarea prealabilă a cultelor recunoscute şi cu respectarea normelor legale privind transparenţa decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie şi de învăţământ confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele.
Articolul 51
La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 28 decembrie 2006.
Nr. 489.
Anexa
LISTA
cultelor recunoscute în România
Nr. crt. Denumirea cultului
ApreciazăApreciază
a mers si individul asta, progenitura secu (a se vedea cine a fost orban sr), sa cerseasca niste voturi…nimic mai mult. Trebuia sa ramana la sticla de jack si la trabuc, era la el acasa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Art. 373
Împiedicarea desfăşurării unei adunări publice
Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfăşurării unei adunări publice (pelerinajul la Sf.Moaste,Icoane Facatoare de Minuni prin jigniri,ofense,calomnii,blamari publice in scris si audiovizual,campania de blamare,ofensare,discriminare ,jignire a participantilor la pelerinaje la Sf.Moaste,la Icoane Facatoare de Minuni,la manastiri in scris si audiovizual sau cu pancarte ofensatoare impotriva Sfantului sarbatorit,ori a persoanei reprezentata in Icoane,ori a manastirii la hramuri) care a fost autorizată potrivit legii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 381 Noul Cod Penal Împiedicarea exercitării libertăţii religioase Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Noul Cod Penal actualizat 2024 – Legea 286/2009
CAPITOLUL III
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 381
Împiedicarea exercitării libertăţii religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 382
Profanarea lăcaşurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea unui lăcaş sau a unui obiect de cult (prin actiuni profanatoare precum:murdarirea,lovirea,ciopartirea obiectului de cult,aruncarea pe jos,jignirea credinciosilor care se roaga,tamaiaza in fata acelui obiect de cult,blamarea publica prin viu grai si scris a pelerinajelor si persoanelor care merg si se roaga la Sfinte Moaste si Icoane facatoare de minuni) aparţinând unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
ApreciazăApreciază
Atentionam Washingtonul sionist reprezentat de Ambasada SUA la Bucuresti sa inceteze amenintarea credinciosilor participanti la pelerinaje la Sfintele Moaste si la Icoanele Facatoare de Minuni din Romania cu „posibile actiuni teroriste” cu scopul anularii libertatii religioase din Romania,in caz contrar se va face raport scris la forurile internationale competente.
Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
Art. 373
Împiedicarea desfăşurării unei adunări publice
Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfăşurării unei adunări publice (pelerinajul la Sf.Moaste,Icoane Facatoare de Minuni prin jigniri,ofense,calomnii,blamari publice in scris si audiovizual,campania de blamare,ofensare,discriminare ,jignire a participantilor la pelerinaje la Sf.Moaste,la Icoane Facatoare de Minuni,la manastiri in scris si audiovizual sau cu pancarte ofensatoare impotriva Sfantului sarbatorit,ori a persoanei reprezentata in Icoane,ori a manastirii la hramuri) care a fost autorizată potrivit legii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 381 Noul Cod Penal Împiedicarea exercitării libertăţii religioase Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Noul Cod Penal actualizat 2024 – Legea 286/2009
CAPITOLUL III
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 381
Împiedicarea exercitării libertăţii religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 382
Profanarea lăcaşurilor sau a obiectelor de cult
Profanarea unui lăcaş sau a unui obiect de cult (prin actiuni profanatoare precum:murdarirea,lovirea,ciopartirea obiectului de cult,aruncarea pe jos,jignirea credinciosilor care se roaga,tamaiaza in fata acelui obiect de cult,blamarea publica prin viu grai si scris a pelerinajelor si persoanelor care merg si se roaga la Sfinte Moaste si Icoane facatoare de minuni) aparţinând unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 397
Acţiuni împotriva ordinii constituţionale
(1) Acţiunea armată întreprinsă în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat se pedepseşte cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Întreprinderea de acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-397
CAPITOLUL III
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 399
Acţiunile ostile contra statului
Faptele prevăzute în art. 394 şi art. 396, săvârşite de un cetăţean străin sau apatrid (atentie apatrizii care posteaza in spatiul online indemnuri de profanare de Sf Moaste,biserici,alte obiecte de cult si care profaneaza in scris si viu grai cinstea credinciosilor ortodocsi care aduce prejudiciu moral ,individual si material contra libertatii exercitarii cultului religios) se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Tulburarea ordinii și liniștii publice Art. 371
Art. 371 Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității …
Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase Art. 372
Art. 372 (1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări culturalsportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau …
Împiedicarea desfășurării unei adunări publice Art. 373
Art. 373 Împiedicarea, prin orice mijloace, a desfășurării unei adunări publice care a fost autorizată potrivit legii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un …
rt. 368: Instigarea publică
(1)Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârşească infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(2)Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
(3)Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Art. 369: Incitarea la violenţă, ură sau discriminare
Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 370: Încercarea de a determina săvârşirea unei infracţiuni
Încercarea de a determina o persoană, prin constrângere sau corupere, să comită o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Art. 371: Tulburarea ordinii şi liniştii publice
(1)Fapta persoanei care, în public, prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3)Dacă fapta prevăzută la alin. (2) este comisă de o persoană care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanţă sau un animal ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Articolul 10 – Libertatea de gândire, de conștiință și de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecție pe motive de conștiință este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.
EXPLICAŢII
JURISPRUDENȚĂ
DREPTUL CONSTITUȚIONAL NAȚIONAL
LEGISLAȚIA UE
DREPT INTERNAȚIONAL
PRODUSE
Text:
Dreptul garantat la alineatul (1) corespunde dreptului garantat la articolul 9 din CEDO şi, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din cartă, are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi acesta. De aceea, restrângerile acestuia trebuie să respecte dispoziţiile articolului 9 alineatul (2) menţionat anterior, având următorul text: Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Dreptul garantat la alineatul (2) corespunde tradiţiilor constituţionale naţionale şi evoluţiei legislaţiilor interne în acest domeniu.
Source:Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 303/17 – 14.12.2007Preamble – Explanations relating to the Charter of Fundamental Rights:Explicaţiile redate în continuare au fost redactate iniţial sub autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acestea au fost actualizate sub autoritatea prezidiului Convenţiei Europene, având în vedere adaptarea de către respectiva Convenţie a textului cartei (în special la articolele 51 şi 52), precum şi evoluţia dreptului Uniunii. Cu toate că aceste explicaţii nu au valoare juridică în sine, acestea constituie un preţios instrument de interpretare destinat clarificării dispoziţiilor cartei.Despre FRAAflați mai multe despre agenție și activitatea sa aici.
Despre FRA
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Unde puteți solicita ajutor
Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
Libetatea religioasa ,de constiinta si de gandire in Dreptul European.
1. Relația omului cu spiritualitatea (Divinitatea) se află la fundamentul întregii evoluții social-istorice a umanității, precum și a cunoașterii, în general, „relație care contribuie la cunoașterea de sine, la o înțelegere superioară a omului și a lumii în care trăiește, în concordanță cu spațiul și problematica cosmosului”[1].
François-Marie Arouet, zis Voltaire, în al său Dicționar filosofic din anul 1764, definind religia ideală, arăta, printre altele, că: aceasta ar trebui să fie cât mai simplă cu putință; să fie mai mult morală și mai puțin dogmatică; să promoveze numai iubirea de Dumnezeu, dreptatea, toleranța și omenia[2]. În ceea ce ne privește, așa cum am relevat în cartea noastră – Dialogul continuu –,„religia este un ansamblu de dogme și rituri care s-a născut din nevoia omului de a umple golul ontologic din cunoașterea sa, de a orândui, într-un fel sau altul, lucrurile din viața lui care-i lăsau impresia că nu sunt în regulă, și care în sine vizează mântuirea omului”[3]. La rândul său, un mare gânditor al vremurilor actuale, este vorba de Mario Vargas Llosa, arată că, într-o societate deschisă, „religia ține de domeniul privatului și nu trebuie să uzurpe funcțiile statului, care trebuie să se mențină laic tocmai pentru a evita monopolul în domeniul religiei, acesta fiind întotdeauna o sursă de abuzuri și de corupție… Atâta timp cât religia rămâne în cadrul privatului, ea nu reprezintă un pericol pentru democrație, ci mai degrabă fundamentul și complinirea de neînlocuit ale acesteia”[4].
Conștiința umană, în ambele ei forme – individuală și socială –, face parte din conștiința universală. Totodată, sub aspect spiritual, conștiința rămâne „sediul unei capacități superioare de înțelegere și judecare a lucrurilor, bazată pe o cunoaștere adâncă a realității, ca și a existenței unui sens în Univers, a unei rațiuni transcendente, pe însușirea Divinității de a fi dincolo de limitele experienței umane, în lumea semnificațiilor și a esențelor, în domeniul religiei. De unde rezultă încă necesitatea religiei, a lui Dumnezeu, pentru a explica și a înțelege lumea, privită însă contextual, ca element al Cosmosului, dar și ca un Univers al Sinelui, încă insuficient cunoscut și, ca urmare, valorizat. Este vorba de o înțelegere etică superioară a unei dimensiuni invizibile, în spirit, un fel de maieutică, de descifrare a adevărului existenței și rolului omului în Univers”[5].
Cu referire la spațiul juridic european contemporan, religia constituie o problemă semnificativă, dar și o provocare, în împrejurările în care ea trebuie să joace un rol de pace, securitate și stabilitate. De aici, și importanța consacrării și garantării în documente juridice internaționale, regionale și naționale a libertății de religie a persoanei, dar și a prevederii prin lege a unor limite privind exercitarea acestui drept fundamental, această libertate fiind caracteristică drepturilor omului în societate.
2. În art. 9 par. 1, Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția) prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor”.
Așa cum reiese din textul mai sus citat, între cele trei libertăți există o strânsă conexiune, fiind, sub aspectul importanței lor, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare denumită „Curtea Europeană„ sau „CEDO”), unul dintre fundamentele unei societăți democratice în sensul Convenției. Deopotrivă, Curtea Europeană a menționat că statele au o obligație pozitivă de a asigura exercitarea liniștită a drepturilor garantate de art. 9 din Convenție[6].
În plus, trebuie remarcate cele două dimensiuni ale acestor libertăți și anume, pe de o parte, dimensiunea individuală propriu-zisă (a avea opinii și convingeri), iar, pe de altă parte, dimensiunea socială și politică (manifestarea acestora).
În legătură cu a doua dimensiune, art. 9 par. 2 din Convenție prevede măsurile necesare, într-o societate democratică, de restrângere a acestor libertăți, când aceasta este cerută de nevoia ocrotirii siguranței publice, de protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Astfel, în doctrină[7] se susține că libertățile consacrate și garantate în art. 9 din Convenție prezintă atât un forum internum (adică un aspect intern), cât și un aspect extern. Dacă ideile sau convingerile profunde, care se află în forul interior al persoanei, nu pot aduce atingere ordinii publice, libertatea fiind absolută, în schimb, pe plan extern, libertatea nu este decât relativă, întrucât, prin manifestarea convingerilor, se poate aduce atingere sau se poate amenința ordinea publică. Prin urmare, libertatea de a avea convingeri sau credințe este absolută, în timp ce libertatea de a le manifesta este relativă[8].
3. Libertatea de religie implică dreptul persoanei de a adera sau nu la o religie, de a o practica sau nu sau de a o schimba.
De o importanță aparte pentru demersul nostru este definirea conceptului de cult. Astfel, termenul cult are două înțelesuri. Într-o primă accepțiune, prin cult se înțelege o asociație, o organizație religioasă, iar într-un alt înțeles, cultul este chiar ritualul practicat.
Însă în ambele accepțiuni, cultul religios desemnează exteriorizarea unei credințe religioase atât prin unirea celor de aceeași credință într-o asociație religioasă, cât și prin organizarea de procesiuni, adunări religioase ș.a.[9].
Mai trebuie precizat că organizarea cultelor religioase este liberă, fiecare dintre aceste culte având statutele sale proprii.
Cu toate acestea, nici Convenția și nici jurisprudența organelor sale nu au dat o definiție a noțiunii de „religie” sau de „cult”; „de asemenea, acestea nu permit identificarea unor criterii de ordin general potrivit cărora anumite reprezentări spirituale să poată fi calificate ca având semnificația unei religii sau a unui cult”[10].
La rândul ei, Curtea Europeană a relevat că nu toate opiniile constituie convingeri în sensul art. 9 din Convenție. Exempli gratia, într-o cauză[11], instanța de la Strasbourg a considerat că amenințarea cu o posibilă urmărire penală a soțului reclamantei pentru participarea acestuia la activitatea de sinucidere asistată nu constituie o încălcare a prevederilor art. 9 din Convenție, întrucât opinia reclamantei cu privire la noțiunea de sinucidere asistată nu reprezintă o formă de manifestare a religiei sau convingerilor.
În legătură cu exercitarea controlului respectării libertății de religie, apartenența unei persoane la marile religii sau confesiuni tradiționale, cum ar fi creștinismul, islamul, iudaismul, hinduismul ori budismul, nu ridică vreo problemă. Însă credințele religioase nu se limitează doar la cele menționate mai sus[12], problemele care necesită o prudență sporită punându-se cu privire la religiile minoritare și la noile grupări religioase. Astfel, problema sectelor se pune în mod inevitabil, mai ales că pe plan european există o neîncredere generală în privința sectelor și a acțiunilor acestora.
Este necesar să subliniem faptul că nici fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului (în continuare denumită „Comisia Europeană”) și nici Curtea Europeană nu au utilizat în geneal, în hotărârile și deciziile lor, termenul de „sectă”[13]. Totodată, aceste organe ale Convenției apreciazăcă toate grupările religioase și adepții lor beneficiază de o protecție egală a Convenției, cu o condiție, și anume ca reclamantul, pentru a beneficia de protecția art. 9, să dovedească apartenența sa la o anumită religie sau credință[14].
Însă prevederile art. 9 din Convenție trebuie interpretate din perspectiva art. 11 din același document internațional regional îndomeniul drepturilor omului, ce garantează și protejează viața asociativă contra oricărei imixtiuni nejustificate a statului, deoarece comunitățile religioase tradiționale își desfășoară activitatea sub forma unor structuri organizate. Așa fiind, dreptul credincioșilor la libertatea religiei, care cuprinde dreptul de a manifesta religia colectiv, presupune ca credincioșii să poată să se asocieze liber, fără imixtiunea arbitrară a statului. În mod real, autonomia comunităților religioase este indispensabilă pluralismului într-o societate democratică avându-și locul chiar în centrul protecției oferite de art. 9 din Convenție[15].
La aceasta se adaugă posibilitatea de a asigura protecția jurisdicțională a comunității religioase,a membrilor și a bunurilor sale – aceasta constituind unul dintre mijloacele de a exercita dreptul de manifestare a religiei pentru o comunitate religioasă, în totalitatea colectivului său. Prin urmare, respectarea dispozițiilor art. 9 din Convenție este asigurată nu numai în lumina art. 11 din Convenție, dar, în egală măsură, și în temeiul art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din același act normativ.
Nesocotirea prevederilor art. 9 din Convenție a fost invocată în mai multe cauze soluționate de Curtea Europeană de-a lungul timpului.
Relevăm, cu titlu de exemplu, cauzele: Kokkinakis contra Greciei sau Manoussakis ș.a. contra Greciei, CEDO statuând că statul nu poate să impună condiții rigide sau chiar prohibitive exercitării anumitor culte neortodoxe, cum ar fi cel al „Martorilor lui Iehova”; Larissis ș.a. contra Greciei, cu referire la acte de prozelitism săvârșite de unii ofițeri ai armatei elene, adepți ai bisericii protestante, pe de o parte, asupra unor ostași din subordinea acestora, precum și asupra unor civili, pe de altă parte; Leyla Șahin contra Turciei, cu privire la portul voalului islamic în instituțiile publice de învățământ superior și semnificația politică a acestuia.
În literatura de specialitate[16] s-a mai arătat că transfuziile de sânge efectuate împotriva obiecțiilor de ordin religios sunt justificate, întrucât constituie măsuri necesare pentru siguranța publică și pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Tot astfel, potrivit fostei Comisii Europene, necesitatea asigurării sănătății publice justifică o ingerință în libertatea de religie, și anume în cazul în care legislația prevede obligația pentru conducătorii de motociclete de a purta cască (în speță, între 1973 și 1976, reclamantul, resortisant indian, care locuia pe teritoriul Marii Britanii, credincios sikh, a fost amendat de 20 de ori pentru faptul că nu a purtat casca de protecție), iar o religie impune adepților ei portul turbanului[17].
Aceeași Comisie Europeană, într-un alt caz, a relevat că, interpretat din perspectiva art. 4 par. 3 lit. b) din Convenție [nu se consideră muncă forțată sau obligatorie în sensul art. 4 din Convenție (Interzicerea sclaviei și a muncii forțate), orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conștiință, în țările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu], art. 9 nu recunoaște celor care refuză să satisfacă un serviciu militar din motive de conștiință dreptul de a fi scutiți de îndeplinirea unui serviciu civil în locul celui militar[18].
4. În vederea asigurării respectării drepturilor prevăzuteînart. 9 din Convenție, statelor membre ale Consiliului Europei le revin două tipuri de obligații: obligații substanțiale negative și obligații substanțiale pozitive, acestea din urmă presupunând luarea unor măsuri adecvate în scopul mai sus menționat.
În îndeplinirea obligațiilor pozitive de către stat, incriminarea blasfemiei reprezintă un mijloc corespunzător de a preveni atacurile fundamentate pe teme religioase[19].
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a considerat că statele au și obligația procedurală de a desfășura o anchetă în mod efectiv atunci când dreptul prevăzut de art. 9 din Convenție este nesocotit.
În acest cadru, într-o speță[20], s-a reținut că rolul autorităților nu este acela de a înlătura cauza tensiunii dintre membrii unor culte diferite între care există rivalitate, prin eliminarea pluralismului, ci acela de a se asigura că grupurile rivale se tolerează unele pe altele. Prin urmare, lipsa oricărei reacții a autorităților împotriva actelor de violență la care au fost supuși membrii comunității religioase a Martorilor lui Iehova de către membrii comunității creștine (întemeiată pe argumentul că victimele agresiunii erau percepuți ca o amenințare împotriva ortodoxiei creștine) a fost considerată de către Curtea Europeană ca încălcând art. 9 din Convenție.
5. Având în vedere cele de mai sus, putem desprinde câteva concluzii asupra libertății de religie în spațiul juridic european contemporan.
Mai întâi, rolul important pe care îl are relația omului cu spiritualitatea (Divinitatea) atât pentru întreaga evoluție social-istorică a umanității, cât și pentru cunoaștere.
Apoi, libertatea de religie, alături de celelalte două libertăți consacrate și garantate de art. 9 par. 1 din Convenție – libertatea de gândire și libertatea de conștiință –, prezintă două aspecte esențiale: un aspect intern (forum internum) și un aspect extern. Astfel, libertatea de a avea convingeri sau credințe este absolută, întrucât ideile sau convingerile profunde aflate în forul interior al persoanei nu pot aduce atingere ordinii publice, în timp ce libertatea de a le manifesta este relativă, deoarece, prin exteriorizarea convingerilor, se poate aduce atingere sau se poate amenința ordinea publică.
În al treilea rând, nici Convenția și nici practica judiciară a organelor sale nu au dat până în prezent o definiție a noțiunii de„religie” ori de „cult” și nu s-au identificat încă unele criterii de ordin general în baza cărora anumite reprezentări spirituale să poată fi calificate ca având semnificația unei religii sau a unui cult.
De asemenea, din jurisprudența organelor Convenției a rezultat că religiile minoritare și noile grupări religioase creează probleme ce necesită o abordare prudentă, problema sectelor devenind una inevitabilă, pentru că, pe plan european, există o neîncredere generală în privința acestora. Mai mult, atât fosta Comisie Europeană, cât și Curtea Europeană s-au ferit să folosească termenul de „sectă” în hotărârile lor.
În altă ordine de idei, și Comisia Europeană, și Curtea Europeană s-au pronunțat pentru un tratament egal al tuturor grupărilor religioase din Europa în temeiul art. 9 par. 1 din Convenție, atât timp cât o persoană poate să facă dovada apartenenței la o anumită religie sau la o anume credință. Totodată, s-a decis că libertatea de religie poate fi exercitată neîngrădit, ea putând fi limitată numai în baza art. 9 par. 2 din Convenție.
În sfârșit scopul asigurării respectării art. 9 din Convenție, statelor membre le revin obligații substanțiale negative și pozitive, acestea din urmă constând în luarea măsurilor adecvate în acest sens.
* Acest editorial a fost publicat în nr. 2/2019 al revistei LEGAL POINT. Click aici pentru ABONAMENT LEGAL POINT 2019!
[1] V. Stănescu, Globalizarea – Spre o nouă treaptă de civilizație…, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009, p. 227.
[2] A se vedea O. Predescu, Dialogul continuu, Ed. Neverland, București, 2011, p. 199.
[3] Ibidem, p. 197.
[4] M.V. Llosa, Civilizația spectacolului, Ed. Humanitas, București, 2017, pp. 153-154.
[5] V. Stănescu, op. cit., pp. 480-481.
[6] A se vedea CEDO, Hotărârea din 20 septembrie 1994, în cauza Otto-Preminger contra Austriei, par. 47. Menționăm că toate hotărârile sau deciziile fostei Comisii Europene a Drepturilor Omului ori ale CEDO la care facem referire sunt accesibile pe site-ul Curții Europene, http://www.echr.coe.int.
A se vedea și M. Udroiu, O. Predescu, Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român (Tratat), Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 92.
[7] A se vedea J.-F. Renucci, Traité de Droit Européen des droits de l’homme, p. 193, apud M. Udroiu, O. Predescu, op. cit., p. 222 (nota de subsol nr. 3).
[8] Ibidem, p. 222 (nota de subsol nr. 4).
[9] M. Constantinescu ș.a., Constituția României comentată și adnotată, apud M. Udroiu, O. Predescu, op. cit., p. 225.
[10] C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi și libertăți, apud M. Udroiu, O. Predescu, op. cit., p. 225 (nota de subsol nr. 2).
[11] A se vedea CEDO, Hotărârea din 29 aprilie 2002, în cauza Pretty contra Marii Britanii, par. 82.
[12] Pentru detalii, a se vedea Ph. Gaudin (coordonator), Marile religii, Ed. Orizonturi, București.
[13] A se vedea CEDO, Hotărârea din 26 septembrie 1996, în cauza Manoussakis contra Greciei, par. 39.
[14] În acest sens, a se vedea și B. Selejan-Guțan, Protecția europeană a drepturilor omului, Ed. All Beck, București, 2004, p. 168.
[15] M. Udroiu, O. Predescu, op. cit., p. 226.
[16] J.L. Charrier, Code de la Convention européenne des droits de l’homme, Litec, 2005, apud M. Udroiu, O. Predescu, op. cit., p. 230.
[17] A se vedea Comisia Europeană, Decizia din 12 iulie 1978, în cauza X contra Marii Britanii, par. 1-4 (în fapt), par. 1-2 (în drept).
[18] A se vedea Comisia Europeană, Decizia din 14 octombrie 1985, în cauza Johansen contra Norvegiei, par. 1 (în fapt), 1, 4 (în drept).
[19] A se vedea R. Clayton, H. Tomlinson, The Law of Human Rights, Oxford University Press, 2000, p. 976.
[20] A se vedea CEDO, Hotărârea din 3 mai 2007, în cauza celor 97 de membri ai Congregației Glandi a martorilor lui Iehova contra eorgiei, par. 132-134.
JURISPRUDENȚĂ
Solicitare în vederea obligării pârâților la anularea deciziei de concediere a reclamantului. Respingerea recursului declarat ca fiind inadmisibil
Retrage apelul declarat. Declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere
Probarea, de către reclamanţi, a condiţiei existenţei faptei ilicite a pârâtelor, prin răsturnarea prezumţiei de bună-credinţă şi dovedirea lipsei de profesionalism. Respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate
Invocarea săvârşirii unor fapte de discriminare întrucât părţile reclamate, aflate într-o poziţie de superioritate ierarhică faţă de petent, au dispus măsuri având ca efect dislocarea acestuia din locul de muncă anterior. Respingerea recursurilor declarate ca fiind nefondate
Criticarea faptului că instanţa de recurs în casaţie nu a dispus reţinerea cauzei de reducere a pedepsei şi nu a procedat la schimbarea de încadrare juridică a faptei. Respingerea contestației la executare ca fiind nefondată
Competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi
Vezi tot
PARTENERI INSTITUȚIONALI
.
ApreciazăApreciază
Pe tiktok : Expert ONU : Crestinii care nu accepta legalizarile legate de LGBTQ+pedofilie vor fi exclusi din societate. Expertul ONU Victor Emanuel Borloz spune ca libertatea religioasa poate fi tolerata doar daca oamenii religiosi imbratiseaza pe deplin agenda globalista , inclusiv ideologia radicala LGBTQ+….
Cam multe conditionari : daca nu acceptam plata cu cardul suntem exclusi din societate , daca nu acceptam LGBT… suntem exclusi din societate s.a.m.de p.
ApreciazăApreciază
https://doxologia.ro/de-ce-o-iubesc-romanii-pe-sfanta-parascheva
https://doxologia.ro/mami-sfanta-parascheva-are-manuta-asa-calda-moale-parca-e-vie
https://doxologia.ro/o-minune-cu-sfanta-parascheva-istorisita-de-alexandru-c-cuza
https://www.napocanews.ro/2024/10/opera-nationala-romana-din-iasi-canta-gratis-la-hramul-sfintei-cuvioase-parascheva-credinciosii-nemultumiti.html
Revenind la discuţia de zilele acestea, în care unii încearcă să acrediteze ideea că psalţii sînt doar nişte lăutari de care Biserica se poate oricînd descotorosi, înlocuindu-i cu alţi cîntăreţi, trebuie să se ştie că:
Psalţii sînt parte din cler şi este de datoria lor să slujească prin cîntare la TOATE slujbele Bisericii, aşa cum preoţii şi arhiereii slujesc prin rugăciune.
Psalţii sînt parte din cler. Citiţi pe Sfîntul Dionysie Areopagitul şi pe toţi Sfinţii Părinţi, căci aceştia sînt temeiul liturgicii Bisericii…
https://www.facebook.com/filotheu.monahul/posts/pfbid0yiJe4ELtcfd16ginRDUFfsv7cvqnUXZ7bywJvDL9nFTToz39XFz2mSS9X4hETtyGl
https://www.ziaristionline.ro/2020/10/12/sfanta-cuvioasa-maica-parascheva-taina-cuviintei-la-multi-ani/
https://crestinortodox.fandom.com/wiki/Parascheva_de_la_Ia%C5%9Fi
https://paginacudetoatebymd.ro/news/dupa_ce_s_a_inchinat_la_racla_cuvioasei_parascheva_un_copil_de_sapte_ani_a_inceput_sa_vorbeasca_pentru_prima_oara/2023-10-15-1397
https://www.activenews.ro/opinii/Politicienii-care-nu-au-voie-sa-primeasca-Sfanta-Impartasanie-la-hramul-Sfintei-Parascheva-si-la-nici-o-slujba-pana-nu-se-leapada-de-Satana-192567
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Despre faptele trollului „Ioan” vezi aici comentariile IV, VI: https://saccsiv.wordpress.com/2024/09/05/un-studiu-arata-ca-evreii-ashkenazi-descind-din-350-de-persoane/
ApreciazăApreciază
Din cele ce neaga unotarienii se vede esenta lor Saduchei.
Toți asa numiții neoprotestanti sunt de sorginte talmudica,rup din Trupul Bisericii Dreptmaritoare și ar vrea sa rupă din trupul lui Hristos.
ApreciazăApreciază
https://flux24.ro/15-tari-din-caraibe-ar-putea-cere-marii-britanii-sa-plateasca-cel-putin-269-de-miliarde-de-dolari-pentru-daunele-din-comertul-cu-sclavi/
ApreciazăApreciază
Lucovid Unitarianul
Nu lasă să treacă anul
Fără vorbe cu toptanul
La Sfânta noastră, arianul!
Când ne-a năpădit un virus
Cu țepi de scris pe papirus,
Ne-a dezbinat nea Lucovid
La nivel de individ!
Guvernul lui ne-a trântit legi
În plin Postul de Câșlegi,
Ca să nu mai ieșim din case
Nici în zilele frumoase!
Ai legii oameni măgădani
Jupuiau oamenii de bani
Când erau și ei la plimbare
Ziua în amiaza mare!
Măgăreala pe plan intern
A fost girată de Guvern,
Ca să stăm închiși de Paște
Și nici pe la Sfintele Moaște!
Dar cât de mare-a fost prostia,
Tot n-au făcut nemernicia
De a-i goni pe enoriași
De la Sfânta de la Iași!
Și-acum când doarme și Covidul,
Ni s-a trezit Lucovidul
Să meargă la Sfânta noastră
Să-și turuie limba măiastră!
Fă-te ortodox, măi nene!
Că acuși vine Moș Ene
Și-unitarianul răsad
Te va duce drept în Iad!
Ne-am săturat de eretici,
De Dulapi și de bezmetici;
Vrem niște buni politicieni
La Victoria și Cotroceni!
Ia gata cu palavrele,
Ca să nu mai strigăm „Javrele!”,
Fiți voi oameni cumsecade
Precum rața pe butoi șade!
Lasă mata prostiile,
Jaful și ereziile,
Ca s-avem la loc mândria
De a fi în România!
ApreciazăApreciază