Sfântul Iustin Popovici despre dumnezeul acestei lumi – diavolul

Foto: https://doxologia.ro/de-trei-feluri-sunt-capeteniile-diavolilor-care-se-impotrivesc-lucrarii-noastre

Comentariul fratelui Felix postat la articolul Citate celebre. Au spus-o cu gura lor iar altii ne-au avertizat…

Sfântul Iustin Popovici

Despre dumnezeul acestei lumi – diavolul

Păcatele au propriul lor dumnezeu.
Acesta este diavolul.
Diavolul este principalul creator al pacatelor.
Și oamenii care păcătuiesc sunt colaboratori cu diavolul, slujitori și robi.
Păcatele au o împărăție proprie, o lume a lor; Este iadul.
Această lume pământească a noastră este și a lor, dar este a lor prin viața noastră de bunăvoie în păcate;
Și cu atât mai mult dacă noi, oamenii, ne supunem de bunăvoie păcatelor.
Diavolul a intrat în lumea noastră pământească prin om și a început să cucerească această lume cu păcatele; și a biruit cu desăvârșire prin păcate prin oameni; Și prin păcate a stăpânit pe oameni și i-a stăpânit prin moarte; și i-a făcut pe oameni robii săi neajutorați și a devenit „dumnezeul acestei lumi”.
De aceea, Domnul Iisus Însuși îl numește pe diavol – stapanitorul, conducătorul acestei lumi.
De aceea această lume – „zace în cel rău” și este numită – veacul celui rău.
Și toate acestea până la venirea Domnului Hristos în lumea noastră, până la întruparea Sa și infaptuirea laboratorului minunat Dumnezeu-Omenesc (Biserica) al mântuirii.
Mântuirea constă în biruinta Mântuitorului asupra diavolului și asupra întregii Sale puteri — moartea.
Pentru Domnul Hristos, atât în afara Lui, cât și dincolo de El, oamenii trăiesc în păcate și moarte, umblă prin păcate și moarte ca prin zilele și nopțile lor, sau mai degrabă, ca prin nenumăratele lor nopți în împărăția acestei lumi.
Această lume, în care diavolul este adorat prin păcate, are propriul ei mod de viață, propriul său curs, propria sa cale, propriul său parcurs; Păcatul a reușit să devină un mod de viață, un modus vivendi în această lume;
Pacatul a devenit atât de confortabil în lume, atât de natural, atât de înrudit cu ea, atât de adânc pătruns de natura acestei lumi, atât de confundat cu ea și trăit in ea, și de atât de mult timp în urmă, din timpuri imemoriale, încât nu reprezintă ceva momentan sau instantaneu ci ceva de lungă durată, din vechime, și chiar din întreaga eternitate temporală a acestei lumi.
De fapt, paradoxal:
această lume vede în implinirea păcatului viața, nemurirea sa, veșnicia ei.
De aici mesajul înțelept al Sfântului Apostol: a umbla „potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” înseamnă: a trăi iubirea obișnuită și fireasca a păcatului;
Ne aduce în situația sa fim convinsi că păcatul este ceva natural, ceva logic, ceva necesar în această lume și chiar în lumea veșnică.
De fapt, trăind prin păcat, omul se sinucide pentru tot ceea ce este înălțator, sfânt, dumnezeiesc, nemuritor, veșnic și în cele din urmă devine mort sufleteste.
Dar „a umbla potrivit veacului acestei lumi” înseamnă ceva mai precis: a umbla „prin stapanitorul puterii văzduhului”, prin diavol.
Păcatul omenesc nu este ceva care provine în lumea omeneasca: el provine de la diavol cu întreaga sa ființă; pacatul este întotdeauna legat de diavol și depinde foarte mult de diavol.
Păcatul este pura invenție a diavolului;
Mai târziu, oamenii s-au alăturat diavolului, au început să-i folosească invențiile, au devenit asociați voluntari cu dracul.
Și cu fiecare dintre păcatele lor, oamenii chiar sunt colaboratori cu diavolul, indiferent dacă știu treaba asta sau nu știu.
Pentru că păcatul provine de la o ființă incomparabil mai puternică și mai tare decât omul, păcatul este o forță mult mai puternică și mai tare decât omul.
Acesta este motivul pentru care oamenii nu sunt capabili să se elibereze de păcate și fapte rele prin propriile lor eforturi.
Căci diavolul este stăpânitorul întunericului acestui veac care este în văzduh.
Împărăția diavolului este mult mai mare și mai extinsă decât pământul; pământul este doar o insulă în vastul său imperiu.
Ce stăpânește diavolul în împărăția lui? Păcatul.
Ce este de fapt în vazduh?
Din nou păcatul, prin păcatul care este întrupat în îngerii căzuți – în diavoli.
Căci diavolii nu sunt altceva decât îngerii de odinioară, care trăiesc cu toată ființa lor în păcat și de dragul păcatului.
Indiferent unde s-ar afla, ei slujesc păcatului și stăpânesc peste păcat.
„Diavolul nu stăpânește peste vazduh, ci peste duhurile rele necurate.”
De unde știm noi, oamenii de pe pământ, acest lucru?
Din propria experiență cu păcatul.
Care este esența păcatului omenesc?
Ceea ce face diavolul: razvratire și neascultare față de Dumnezeu.
De aceea Sfântul Apostol spune:
„stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării”

https://svetosavlje.org/dogmatika-pravoslavne-crkve-tom3-1/78/?sfnsn=mo