Biserica Ortodoxă Rusă a publicat proiectul „Cu privire la problemele legate de rugăciunea împreună cu creștinii non-ortodocși” pentru dezbateri publice

Orthodox Christianity: RUSSIAN CHURCH PUBLISHES “ON ISSUES CONCERNING PRAYER WITH NON-ORTHODOX CHRISTIANS” DRAFT FOR PUBLIC DISCUSSION

Biserica Ortodoxă Rusă a publicat proiectul ‘Cu privire la problemele legate de rugăciunea împreună cu creștinii non-ortodocși’ pentru dezbateri publice

Publicat pe 02 Octombrie 2024, de Orthodox Christianity

Foto: prichod.ru

Biserica Ortodoxă Rusă a trimis eparhiilor sale proiectul de document ‘Cu privire la problemele legate de rugăciunea împreună cu creștinii non-ortodocși’, pentru dezbateri publice. De asemenea, acesta a fost publicat pentru discuții pe pagina de internet a parohiilor, unde oricine dorește poate lăsa comentarii.

Proiectul a fost alcătuit de comisia Prezidiului Interconciliar de Drept Bisericesc în conformitate cu instrucțiunile date de ierarhia Bisericii în 2018.

Acest document prezintă poziția Bisericii Ortodoxe Ruse privind rugăciunea și interacțiunile cu creștinii non-ortodocși. Acesta subliniază interzicerea rugăciunii comune și a slujirii împreună cu ereticii sau cu cei non-ortodocși, pe baza canoanelor apostolice și a altor canoane. Documentul oferă orientări pentru diferite situații, inclusiv prezența non-ortodocșilor la slujbele ortodoxe sau a clerului ortodox la adunările non-ortodoxe și cinstirea altarelor creștine comune.

Acesta permite căsătoriile mixte în condiții specifice și abordează participarea la ceremoniile de stat în țările în care predomină alte confesiuni. Documentul subliniază importanța menținerii tradițiilor ortodoxe în timp ce se navighează în relațiile intercreștine, permițând o anumită flexibilitate în anumite circumstanțe, dar respingând ferm orice practici care ar putea compromite credința ortodoxă sau care ar putea duce la amestecarea tradițiilor religioase.

Comentariile sunt acceptate până la 1 decembrie.

***

Documentul redat integral:

I. Interzicerea rugăciunii în comun cu ereticii sub amenințarea excomunicării din comuniunea Bisericii sau a depunerii din rangul clerical este conținută într-un număr de reguli apostolice: „Dacă cineva se roagă cu cineva care este excomunicat de la comuniunea Bisericii, chiar dacă este într-o casă: să fie excomunicat unul ca acesta” (Ap. 10); ”Dacă un episcop, sau prezbiter, sau diacon se alătură în rugăciune cu ereticii, să fie suspendat. Dar dacă le permite să îndeplinească vreo slujbă ca clerici, să fie destituit” (Ap. 45); ” Poruncim ca un episcop sau prezbiter care a acceptat Botezul sau jertfa ereticilor să fie destituit. Căci ce acord este între Hristos și Belial, sau ce are de împărțit un credincios cu un necredincios” (Ap. 46). Părinții Conciliului de la Laodiceea în Canonul 6 poruncesc: „Să nu permiți ereticilor care persistă în erezie să intre în casa lui Dumnezeu”. În regula sa, Sfântul Timotei al Alexandriei clarifică faptul că ereticii „nu trebuie să fie prezenți” la Divina Liturghie „decât dacă promit să se pocăiască și să-și abandoneze erezia” (Tim. Al. 9).

II. În Biserica Ortodoxă Rusă, slujirea împreună cu reprezentanți ai altor confesiuni (în special în timpul serviciilor euharistice) este inacceptabilă. Acest lucru se aplică, de asemenea, împărtășaniei comune sau intercomune, care este respinsă definitiv de Plinătatea Ortodoxă.

III. Determinările juridice bisericești cu privire la gradul de admisibilitate a rugăciunilor comune cu non-ortodocșii sunt cuprinse într-o serie de documente ale Consiliilor Episcopale ale Bisericii Ortodoxe Ruse.

Documentul Consiliului Episcopal din 1994 „Cu privire la atitudinea Bisericii Ortodoxe Ruse față de Cooperarea Intercreștină în Căutarea Unității” subliniază necesitatea unei decizii separate cu privire la această problemă în fiecare caz specific, dar această decizie ar trebui să reflecte înțelegerea teologică generală și practica stabilită: „Problema oportunității sau nepotrivirii rugăciunilor cu creștinii non-ortodocși în timpul întâlnirilor oficiale, sărbătorilor seculare, conferințelor, dialogurilor teologice, negocierilor, precum și în alte cazuri este lăsată la discreția conducerii Bisericii în activitățile generale externe ale Bisericii și la discreția episcopilor eparhiali în chestiuni de viață intra-episcopală, care este determinată de structura canonică a Bisericii Ortodoxe și are loc în practica altor Biserici Ortodoxe Locale”. În același timp, s-a considerat necesar ca „în problemele specifice ale relațiilor cu lumea non-ortodoxă să se recomande pastorilor și laicilor Bisericii noastre să aibă înțelepciune și zel pentru Domnul, pentru a nu da motiv de confuzie și ispită credincioșilor Bisericii noastre” (paragrafele 7 și 8).

Consiliul Episcopal din 2008 a afirmat, de asemenea, că „în procesul de dialog, Biserica noastră nu acceptă încercările de a ‘amesteca credințele’, acțiunile de rugăciune în comun care combină în mod artificial tradițiile confesionale sau religioase”[1]. Documentele aceluiași Consiliu Episcopal din 2008 includ o opinie de specialitate a Comisiei Teologice Sinodale a Bisericii Ortodoxe Ruse, care afirmă:

„Biserica Ortodoxă exclude orice posibilitate de comuniune liturgică cu non-ortodocșii. În special, este considerat inacceptabil pentru ortodocși să participe la acțiuni liturgice asociate cu așa-numitele servicii ecumenice sau interconfesionale[2].

Rezultă că ortodocșii care vizitează biserici catolice sau protestante, care sunt prezenți la slujbe non-ortodoxe fără rugăciune explicită sau pe ascuns, și rugăciunea ortodoxă în fața sanctuarelor creștine comune sunt pe deplin permise, în timp ce rugăciunile publice sau private cu non-ortodocșii sunt inacceptabile pentru ortodocși.”[3]

Alte Consilii Episcopale, fără a aborda direct subiectul rugăciunilor, au indicat ca principală sarcină în domeniul relațiilor intercreștine „protejarea comună a valorilor morale creștine, combaterea discriminării împotriva creștinilor și a distrugerii tradiției europene creștine, precum și dezvoltarea, pe cât posibil, a unei atitudini comune față de procesele de secularizare liberală și globalizare.”[4]

IV. Următoarele reguli, dezvoltate prin practica relațiilor dintre clerul și laicii Bisericii Ortodoxe Ruse (inclusiv partea sa străină[5]) cu creștinii non-ortodocși, ar trebui respectate:

1. În ce măsură, când și unde este permisă invitarea specială a non-ortodocșilor de a fi prezenți la slujbele ortodoxe sau modul de a răspunde invitațiilor similare adresate ortodocșilor este stabilit de conducerea Bisericii, pe baza iconomiei Bisericii, a considerațiilor pastorale, a preocupării pentru binele Bisericii, ținând cont de a nu provoca ispită credincioșilor și, în același timp, de a nu-i respinge pe cei care caută apropierea de Biserica Ortodoxă.
2. Prezența respectuoasă a persoanelor non-ortodoxe la slujbele ortodoxe este permisă, deoarece, după cum a remarcat Consiliul Episcopal din 2008, „posibilitatea de a vizita Biserica Hagia Sophia a fost cea care a deschis calea Rusiei de a accepta Ortodoxia prin ambasadorii Marelui Prinț Vladimir”[6]. În același timp, slujirea în comun a clerului non-ortodox sub orice formă este inacceptabilă. Atunci când se invită un cleric non-ortodox la o slujbă într-o biserică ortodoxă, acestuia ar trebui să i se ceară să fie prezent în ținută neliturgică. În același timp, oaspetelui ar trebui să i se ofere un loc onorabil departe de clerul care slujește, astfel încât nimeni să nu poată avea impresia că are loc o slujire în comun. Este inacceptabil ca un cleric ortodox să fie prezent în veșminte liturgice la slujbe non-ortodoxe.
3. Atunci când este prezent la o adunare non-ortodoxă, un cleric ortodox ar trebui să stea în picioare în timpul citirii rugăciunilor de către oricare dintre non-ortodocși, dar nu ar trebui să arate semne externe de participare la această rugăciune. Dacă la o astfel de adunare i se cere unui preot ortodox să binecuvânteze masa, el poate face acest lucru, deoarece ar trebui să citească o rugăciune înainte de masă și să o binecuvânteze și pentru el personal. La întâlnirile organizațiilor caritabile și de altă natură cu participarea non-ortodocșilor, un cleric ortodox poate citi o rugăciune, în timp ce citirea simultană (comună) a rugăciunilor cu non-ortodocșii nu este permisă.
4. „Pentru creștinii ortodocși, a fost întotdeauna permisă venerarea sanctuarelor creștine comune care nu se află în biserici ortodoxe”[7]. În acest scop, pelerinii ortodocși vizitează de mult timp bisericile non-ortodoxe, în special bisericile romano-catolice (de exemplu, Biserica Sfântul Nicolae din Bari, Bazilica Sfântul Petru din Roma și multe alte biserici) unde sunt păstrate altare ale Bisericii Străvechi Nedespărțite. Prezența ortodocșilor și venerarea de către aceștia a sanctuarelor din astfel de biserici în timpul slujbelor oficiate acolo nu este considerată drept participare la rugăciunea comună.

V. Inadmisibilitatea împărtășirii euharistice[8] nu exclude necesitatea, în unele cazuri, ca clerul și laicii Bisericii Ortodoxe Ruse să participe la sărbători de stat sau la ceremonii semnificative din punct de vedere social, însoțite de rugăciuni în acele țări în care alte confesiuni sunt dominante. Cu toate acestea, chiar și în aceste cazuri, creștinii ortodocși nu ar trebui să permită citirea simultană (în comun) a rugăciunilor cu non-ortodocșii sau, mai mult, participarea la rânduieli liturgice comune.

VI. Binecuvântarea unei căsătorii mixte este permisă[9] cu condiția indispensabilă ca partea non-ortodoxă să promită în scris că va boteza copiii născuți într-o astfel de căsătorie în Biserica Ortodoxă și că nu va împiedica educația lor ortodoxă.

„Biserica Ortodoxă Rusă, atât în trecut cât și în prezent, consideră posibilă oficierea căsătoriilor creștinilor ortodocși cu catolici, membri ai Bisericilor Orientale Antice și protestanți care mărturisesc credința în Dumnezeul Treimic, cu condiția ca mariajul să fie binecuvântat în Biserica Ortodoxă și copiii să fie crescuți în credința ortodoxă. Aceeași practică a fost urmată de majoritatea Bisericilor Ortodoxe în ultimele secole”[10]. Participarea unui creștin non-ortodox la ceremonia de căsătorie în cazul unei astfel de căsătorii este implicată de însuși ritualul Sfintelor Taine.

Atunci când se săvârșește Taina Căsătoriei, este inacceptabil ca un cleric non-ortodox să dea o binecuvântare celor care se căsătoresc într-o biserică ortodoxă, precum și prezența unui cleric non-ortodox în veșminte liturgice în timpul săvârșirii Tainei.

VII. Non-Ortodocșilor nu ar trebui să li se permită să fie nași pentru persoanele botezate în Biserica Ortodoxă, deoarece îndatoririle nașilor includ creșterea finilor lor în credința ortodoxă.

***

[1] Rezoluția Sfântului Consiliu Episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 24-29 iunie 2008 „Cu privire la problemele vieții interne și activităților externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse”, paragraful 36.

[2] Această normă a fost inclusă anterior în documentul „Cu privire la atitudinea Bisericii Ortodoxe față de confesiunile non-ortodoxe și organizațiile interconfesionale”, adoptat la o ședință comună a Comisiei Patriarhiei Moscovei pentru dialog cu Biserica Rusă din străinătate și a Comisiei Bisericii Ruse din străinătate pentru negocieri cu Patriarhia Moscovei și aprobat prin deciziile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (20 aprilie 2005) și ale Sinodului Episcopilor Bisericii Ruse din Străinătate (23 mai 2005).

[3] Analiza teologică și canonică a scrisorilor și apelurilor semnate de Preasfințitul Diomid, Episcop de Anadyr și Chukotka. I. Analiza teologică. Relații intercreștine și interreligioase.

[4] Rezoluția Sfântului Consiliu Episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2011 „Cu privire la problemele vieții interne și activităților externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse”, paragraful 48.

[5] A se vedea, în special: Rezoluția Consiliului Episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei din 26 septembrie 1974. Nr. 889 // Legislația Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (1921-2007). Moscova: PSTGU Publishing House, 2014. pp. 187-188.

[6] Rezoluția Sfântului Consiliu Episcopal al Bisericii Ortodoxe Ruse din 2008 „Cu privire la problemele vieții interne și activităților externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse”, alineatul 36.

[7] Ibidem. A se vedea, de asemenea: Epistola Sfântului Teodor Studitul către călugărul Metodie. Întrebarea 5.

[8] „Unitatea Bisericii este în primul rând unitatea și comuniunea în Sfintele Taine. Dar comuniunea autentică în Sfintele Taine nu are nimic în comun cu practica așa-numitei „intercomuniuni”, Unitatea poate fi realizată doar în identitatea experienței și vieții harice, în credința Bisericii, în plinătatea vieții tainice în Duhul Sfânt” (Principiile de bază ale atitudinii Bisericii Ortodoxe Ruse față de non-ortodoxie, 2.12).

[9] Documentul „Cu privire la aspectele canonice ale căsătoriei bisericești”, adoptat la Consiliul Episcopilor al Bisericii Ortodoxe Ruse din 29 noiembrie – 2 decembrie 2017, reglementează obținerea binecuvântării episcopului eparhial pentru oficierea unei astfel de căsătorii mixte: „Binecuvântarea episcopului eparhial pentru încheierea unei astfel de căsătorii poate fi acordată părții ortodoxe ca răspuns la o cerere scrisă, care trebuie să fie însoțită de consimțământul părții non-ortodoxe conform căruia copiii vor fi crescuți în credința ortodoxă” (On the Canonical Aspects of Church Marriage. III. Căsătoriile cu creștinii non-ortodocși).

[10] Bazele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse, X.2.

 

Comentariu saccsiv:

As spune cate ceva insa aman pe alta data. Deocamdata ma limitez la a aborda tema casatoriei mixte.

Ei insista ca o fac pentru copii. Insa cum ramane cu parintii?

Repostez cateva idei dintr-un articol ce l-am postat in 2011 cu titlul CASATORIA MIXTA – o insotire nelegiuita:

Articolul 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane:

„clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie„.

Canonul 72 al Sinodului Trulan, de la Constantinopol (692):

„Sa nu ingadui ca barbatul ortodox sa se lege prin casatorie cu femeia eretica, nici femeia ortodoxa sa se unesca prin casatorie cu un barbat eretic, ci, de s-ar vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (insotirea nelegitima) sa se dezlege (…) iar daca va calca cineva cele hotarate de noi sa se afuriseasca„.

Canonul 10 Laodiceea:

„nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii – adica crestinii ortodocsi, sa impreune, din indiferenta, pe fiii lor cu ereticii prin legatura casatoriei„.

Prin urmare, casatoria cu un eterodox a fost cu desavarsire interzisa. Urmand aceasta randuiala apostolica, „Regulamentul pentru cazuri de afurisenii si anateme”, din anul 1910, in vigoare si astazi, prevede ca:

„…in cazuri de abatere a vreunuia dintre credinciosii crestini ortodocsi sau clerici…, dupa ce se va fi in­trebuintat mijloacele descrise si raul ar fi tot neindreptat, Sfantul Sinod va fi sesizat, prin Chiriarhul Eparhiot, spre a decide. Sfantul Sinod, deliberand asupra cazului adus la cunostinta sa si neafland alt mijloc de in­toarcere si indreptare, va putea da autorizare de anatema si afurisanie, cu rezerva de a se putea primi in adunarea credinciosilor cel blestemat, daca se va pocai deplin” (Art. II-III).

Prin urmare, potrivit invataturii Bisericii, o casatorie mixta – incheiata intre un cres­tin ortodox si o persoana de alta credinta este o insotire nelegiuita, care nu transmite harul Tainei cununiei. In consecinta, in temeiul hotararii luate de Parintii Sinodului trulan – prin canonul 72 – cei care incalca „cele hotarate” sunt afurisiti.

Canonul 31 Laodiceea prevede ca o casatorie mixta intre un crestin ortodox si o persoana eterodoxa se poate tolera numai in cazul in care persoana de alta credinta ar fagadui, solemn, ca va primi si marturisi credinta ortodoxa.

Ar­ticolului 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane:

„clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa inde­plineasca formalitatile de trecere la Ortodoxie.”

Mai mult, intr-o casatorie mixta, daca cei doi vor deveni „un singur trup” intru Hristos, cum vor participa impreuna la impartasirea cu Trupul si Sangele Sau? Sau casatoria mixta e doar primul pas? Apoi ecumenismul venind si cu gaselnita impartasirii la gramada?

 

Comentariu saccsiv 2024:

Din pacate, in 2016 Biroul de Presă al Patriarhiei Române informa opinia publica:

În urma discuțiilor din presă referitoare la poziția Bisericii Ortodoxe Române privind căsătoriile religioase mixte, facem următoarele precizări:

Pentru a păstra unitatea de credinţă şi de viaţă spirituală în familie, tradiția canonică strictă a Bisericii Ortodoxe a formulat explicit interdicția căsătoriei credincioșilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creștină. Totuși, prin iconomie sau pogorământ, din rațiuni pastorale în contexte socio-culturale multiconfesionale, Biserica Ortodoxă îngăduie căsătoria credincioşilor ortodocşi cu persoane de altă confesiune creştină, după obţinerea dispensei (aprobării speciale) de la episcopul ortodox al locului, care are cea mai înaltă responsabilitate pastorală în eparhie.

În acest sens, la cea de-a doua Conferință Panortodoxă Presinodală din anul 1982, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat această practică a iconomiei sau dispensei, menţionând însă condiția ca pruncii care se nasc dintr-o căsătorie mixtă să fie botezați în Biserica Ortodoxă. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe locale pot lua hotărâri în privința aplicării iconomiei după caz și din rațiuni pastorale particulare.

Conform prevederilor art. 88, alin. 1, lit. w din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, numai episcopul conducător al eparhiei (chiriarhul) poate acorda dispensă bisericească pentru căsătorii mixte.

În concluzie, în lumina celor menționate mai sus, episcopul locului (chiriarhul) poate să acorde (ca excepţie de la regulă) dispensă pentru căsătoria religioasă a unei persoane creştin-ortodoxe cu o persoană de altă confesiune creştină.

Sursa: https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/stiri/evenimente-bisericesti/cu-dispensa-aprobare-speciala-casatoria-religioasa-mixta-este-posibila