Comentariul zilei: “Sunt stresat, deci exist”

Foto: https://www.npr.org/sections/health-shots/2014/07/07/323351759/for-many-americans-stress-takes-a-toll-on-health-and-family

Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:

“Sunt stresat, deci exist.”

In vremea Imperiului Bizantin omul era caracterizat de sintagma “Cred, deci exist”. Apoi, odata cu aparitia umanismului si rationalismului sintagma de mai sus s-a transformat in: “Cuget, deci exist”. Iar pentru omul modern, pentru omul zilelor noastre a devenit: “Sunt stresat, deci exit”. Este boala celui ce nu crede, boala omului lumesc, boala omului robit de cele lumesti. “Nu am pantofii x, nu am masina y, concediul z, nu sunt profesor universitar, pilot de formula 1, nu pot sa ajung la Polul Sud, nu e super-curat si ordine in casa…”. Un ortodox nu poate spune “sunt stresat” pentru cele lumesti.

Acest stres mai provine dintr-o sursa, sistemul. Prin toate legile care se dau, sistemul vrea sa robeasca si trupul si sufletul omului. Legile acestea intra in contradictie cu firescul, cu normalitatea, cu legile naturii, ca sa nu mai spunem ca intra in contradictie cu legea divina, si de aici, chiar daca omul nu mai este cu Dumnezeu, rezulta un mare conflict interior. Adica, stres.

Sistemul ne vrea stresati, pentru ca asta ne slabanogeste atat trupeste cat si sufleteste. Pe fond de stres apar bolile cu toate consecintele – medici, bani, timp pierdut, medicamente, big-farma, si deja totul se transforma intr-un cerc vicios menit a distruge omul. Iar cu un om distrus poti face ce vrei.

Asa ca, prima lupta pe care trebuie trebuie sa o dea omul in lupta cu sistemul este sa nu se streseze. Pot sa abordez problemele si de pe o pozitie de ne-stres, adica abordarea ortodoxa. Ma stresez doar pentru pacat, iar restul, “Multumesc Doamne!” si pentru bune si pentru rele, “Faca-se voia Ta!”. Pacat insemnand si cele ce tin de insemnare, adica, a lua acte biometrice, carduri, a merge la pas cu toate e-dracoveniile, vaccinare… Si asa vine linistea.

Este buna si un fel de nesimtire, Sfantul Paisie ii spune “nesimtirea cea buna”. Da ma, nu iau actele voastre, si imi asum consecintele. Nu e asa curat si ordine in casa, care e problema? O sa ajungem in pesteri si sa vezi acolo ordine si curatenie. Spun Sfintii Parinti ca mai intai trebuie sa facem curatenie si ordine in sufletele noastre. Si tot Sfantul Paisie spunea despre femeile din Farasa Capadociei, locul sau natal: “Iar daca le-ai fi intrebat pe femeile din Farsa de ce nu este intinsa bine cuvertura, ti-ar fi raspuns: te deranjeaza la rugaciune?” (citat aproximativ)

A fi nestresat inseamna a fi liber. Iar taina libertatii este sa nu-ti fie frica de moartea – Parintele Nicolae Steinhardt (eseul “Suflet de rob – sau taina libertatii”). La link, un fragment:

https://saccsiv.wordpress.com/2023/04/15/parintele-nicolae-steinhardt-neimpotrivindu-se-la-timp-omul-devine-treptat-incapabil-de-a-se-mai-impotrivi-vreodata/

In cartea “Gura de Aur, Atletul lui Hristos”, autorul, Virgil Gheorghiu, spune:

“Planul de activitate al preotului Gură de Aur era să-i aducă la creştinism pe toţi oamenii şi să-i facă creştini desăvârşiţi. Asta e tot. El le spune credincioşilor: Vreau să deveniţi desăvârşiţi. Pe pământ nu există pentru om decât un singur pericol: păcatul.

Caută, aşadar, să îi scape pe oameni din primejdia pacatului. […] Lupta ca un atlet pentru a-i scăpa pe oameni din păcat şi a-i face virtuoşi. Era singura sa preocupare.”

Cap 6  – Matei; http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6

Cateva lamuriri ale Sfantului Ioan Gura de Aur referitoare la partea in care Dumnezeu vrea sa ne aduca linistea, vrea sa ne faca sa nu mai fim stresati:

(cred ca in limbaj contemporan se poate traduce „ingriji” prin „stresa”.)

Din Omilii la Matei:

„… dupa ce ne-a tinut de rau si ne-a facut atenti asupra vietii noastre, dupa ce ne-a indemnat cu toata taria, vine acum si ne mangaie, spunand:

„Ca stie Tatal vostru ceresc, ca aveti trebuinta de toate acestea” (32)

N-a spus: „ca stie Dumnezeu”, ci: „Ca stie Tatal”, ca sa ne dea si mai mare nadejde. Daca este Tata, – si un astfel de Tata – apoi nu poate sa treaca cu vederea pe fiii Lui, cand sant in cele mai mari nevoi. Nici parintii cei de pe pamant nu fac aceasta cu copiii lor.

Pe langa acest argument, Domnul adauga un altul.

– Care?

– Acesta: „Ca stie ca aveti trebuinta de toate acestea”. Cu alte cuvinte Domnul spune asa: „Hrana, bautura si imbracamintea sunt, oare, lucruri de prisos, ca sa le treaca Dumnezeu cu vederea? Dumnezeu nu trece cu vederea nici pe cele de prisos, de pilda iarba, dar mai ales pe cele de trebuinta”

Deci ceea ce tu socotesti ca-ti este pricina de grija, aceea iti spun ca este indestulator ca sa te indeparteze de aceasta grija. Daca spui: „Tocmai de aceea trebuie sa ma ingrijesc de hrana, de bautura si de imbracaminte, pentru ca sunt de neaparata trebuinta existentei mele!”, apoi eu iti voi spune contrariul: Tocmai de aceea nu trebuie sa te ingrijesti de ele, pentru ca sunt de neaparata trebuinta. Nici daca ar fi de prisos n-ar trebui sa te deznadajduiesti, ci sa ai incredere ca Dumnezeu ti le va da! Dar pentru ca iti sunt de neaparata trebuinta, nicidecum nu trebuie sa te indoiesti. […] El este Creatorul firii noastre si stie foarte bine trebuintele noastre.

Nici aceasta apoi n-o poti spune: „Da, e Tatal nostru si sunt de neaparata trebuinta cele ce-I cer; dar El nu stie ca am trebuinta de ele”. Nu poti spune asta pentru ca fiind Creatorul firii noastre, plasmuind-o asa si cunoscand-o, negresit stie si nevoile ei mai bine decat tine care ai aceste nevoi. Ca El a hotarat ca firea noastra sa aiba astfel de nevoi. Deci Dumnezeu nu se va impotrivi propriilor Lui hotarari, pe de o parte, facandu-te sa ai astfel de nevoi, iar pe de alta parte, lipsindu-te de cele ce satisfac aceste nevoi.

Sa nu ne ingrijim, deci, nici de hrana, nici de bautura, nici de imbracaminte! Nu ne alegem cu nimic altceva decat ca ne chinuim in zadar.

„Cautati imparatia cerurilor si acestea toate se vor adauga voua”. (33)

Dupa ce a liberat sufletul de grija, Domnul vorbeste de imparatia cerurilor. Ca Hristos a venit sa desfiinteze cele vechi si sa ne cheme la o patrie mai buna. De aceea face totul, ca sa ne scape de cele de prisos si de dragostea ce ne leaga de pamant. […] Ca n-am fost facuti sa mancam, sa bem si sa ne imbracam, ci sa placem lui Dumnezeu si sa dobandim bunatatile ce vor sa fie. […]

N-a spus: „se vor da voua”, ci: „se vor adauga voua”, ca sa afli ca darurile date de Dumnezeu pe lumea aceasta sunt o nimica in comparatie cu maretia celor viitoare. De aceea ne si porunceste sa nu le cerem pe acestea cand ne rugam, ci pe celelalte, fiind incredintati ca ni se vor adauga si acestea la celelalte. Cauta, dar, pe cele viitoare si vei primi si pe cele de acum! Nu cauta pe cele vazute, si le vei dobandi negresit! Este nevrednic de tine sa te apropii de Stapan cu niste cereri ca acestea!

„Nu va ingrijiti de ziua de maine” (34)

Ai vazut ca si prin aceste cuvinte Domnul ne-a incredintat ca vom primi negresit si bunatatile din lumea aceasta? Cel ce da cele mai mari, cu atat mai mult va da cele mai mici. „Nu pentru aceasta v-am spus sa nu va ingrijiti si sa nu cereti hrana, bautura si imbracaminte, ne spune Hristos, ca sa n-aveti ce manca, ce bea si sa umblati goi, ci ca sa aveti din belsug si acestea!”.

„Iti poruncesc sa nu ceri hrana, bautura si imbracaminte, pentru ca nu cumva ingrijindu-te de ele si risipindu-te in atatea si atatea griji sa ajungi nevrednic si de aceste daruri pamantesti si de darurile cele duhovnicesti, sa te chinui in zadar si sa pierzi tocmai ceea ce ceri!”.

Singurul stres pe care trebuie sa il aiba omul este acela de a nu se mantui, de a nu ajunge in Rai.

Iar cine vrea cu adevarat sa devina nestresat ca un bebelus in bratele mamei sale, sa citeasca din Sfantul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, volumul 2, partea a 4-a – Dependenta de Cer.

Chilia Cuviosului Paisie Aghioritul. Foto: http://agiosmgefiras.blogspot.ro/2012_03_01_archive.html