CEO al JPMorgan Chase sugerează confiscarea de către guvern și corporații a proprietăților private ale cetățenilor pentru a accelera inițiativele climatice

Henry Kissinger:

„Cine controlează sursele de hrană, controlează oamenii; cine controlează energia, controlează întregi continente; cine controlează banii, controlează lumea întreagă.”

Iata deci ce zice un bancher, conform articolului JPMorgan CEO suggests government seize private property to quicken climate initiatives de pe Fox News:

CEO de la JPMorgan sugerează confiscarea de către stat a proprietăților private pentru a accelera inițiativele climatice

Într-o scrisoare adresată acționarilor, Dimon a scris că ‘este nevoie cu disperare de reforme în materie de autorizare pentru a permite realizarea investițiilor în timp util. S-ar putea să fie nevoie chiar să evocăm [sic] domeniul eminent’.

De Gabriel Hays, 06 Aprilie 2023, Fox News

https://www.foxnews.com/video/6319092397112

Dagen McDowell și Sean Duffy, coprezentatori ai emisiunii „The Bottom Line” de la FOX Business, reacționează la afirmația lui Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase, potrivit căreia munca de la distanță „nu funcționează”, în cadrul emisiunii „Fox & Friends Weekend”.

 

În scrisoarea sa anuală adresată acționarilor, Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase, a sugerat că guvernul SUA și corporațiile preocupate de climă ar putea fi nevoite să pună sechestru pe proprietățile private ale cetățenilor pentru a pune rapid în aplicare inițiative climatice, cat încă mai este timp pentru a evita dezastrele climatice.

Dimon a declarat marți că ‘guvernele, societățile comerciale și organizațiile neguvernamentale’ ar putea fi nevoite să invoce ‘domeniul eminent’ pentru a obține ‘investițiile adecvate suficient de rapid pentru inițiative privind rețelele, energia solară, eoliană și conductele’.

‘Domeniul eminent’ este un termen juridic care descrie utilizarea de către guvern a puterii sale de a expropria proprietatea privată pentru scopuri de interes public, cu condiția ca guvernul să ofere proprietarilor privați compensații corespunzătoare.

Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase, depune mărturie în cadrul unei audieri anuale de supraveghere a Wall Street a Comisiei bancare a Senatului, pe 22 septembrie 2022. (AP Photo/Jacquelyn Martin)

În scrisoarea sa, în care a prezentat succesele companiei de servicii financiare în 2022 și a oferit acționarilor o viziune asupra viitorului acesteia, Dimon a susținut că ar fi timpul să se justifice exproprierea în America pentru a atenua criza climatică. Potrivit CEO-ului, astfel de măsuri drastice ar putea fi folosite deoarece timpul este scurt.

„Fereastra de acțiune pentru evitarea celor mai costisitoare efecte ale schimbărilor climatice globale se închide”, a spus el, menționând totodată îngrijorarea sa cu privire la faptul că ‘războiul actual din Ucraina zdruncină relațiile comerciale din Europa și Asia și redefinește modul în care țările și companiile își planifică securitatea energetică’.

„Necesitatea de a furniza energie la prețuri accesibile și fiabilă pentru ziua de astăzi, precum și de a face investițiile necesare pentru decarbonizare pentru ziua de mâine, subliniază legăturile inextricabile dintre creșterea economică, securitatea energetică și schimbările climatice. Trebuie să facem mai mult și trebuie să facem acest lucru imediat”, a adăugat Dimon.

Activiștii împotriva schimbărilor climatice vandalizează o pictură pentru a atrage atenția asupra schimbărilor climatice. (Letzte Generation)

El a menționat apoi că ‘guvernele, societățile comerciale și organizațiile neguvernamentale trebuie să se alinieze’ cu privire la politicile de accelerare a soluțiilor climatice. Dimon a adăugat:

„Trebuie realizate investiții globale masive în tehnologii energetice curate și acestea trebuie să continue să crească de la an la an.”

El a menționat domeniul eminent ca fiind una dintre aceste politici care ar putea accelera construirea infrastructurii ecologice.

„În același timp, este nevoie cu disperare de reforme în domeniul autorizării pentru a permite realizarea investițiilor în timp util. S-ar putea chiar să fie nevoie să evocăm [sic] domeniul eminent”, a declarat Dimon.

CEO-ul a justificat această potențială confiscare a proprietății de către guvern și corporații, spunând că ‘pur și simplu nu obținem investițiile adecvate suficient de repede pentru inițiative privind rețelele, energia solară, eoliană și conductele’.

Dimon și-a încheiat declarația din scrisoare cu privire la schimbările climatice, spunând:

„Polarizarea, paralizia și lipsa fundamentală de analiză nu ne pot împiedica să abordăm una dintre cele mai complexe provocări ale timpului nostru. Diversele părți interesate trebuie să se unească, căutând cele mai bune răspunsuri prin implicarea în jurul interesului nostru comun.”

Jamie Dimon, director executiv al JPMorgan Chase & Co, vorbește în timpul reuniunii anuale a membrilor Institutului de Finanțe Internaționale din Washington, D.C., pe 18 octombrie 2019. (Al Drago/Bloomberg via Getty Images)

 

Comentariu saccsiv:

Istoric, că să înțelegem mai bine:

Federal Reserve s-a înființat în 1913, în același an în care a murit J. Pierpont Morgan, un mare bancher american, după care s-a înființat Fundația Rockefeller. Casa Morgan a prezidat finanțele americane de la colțul dintre Wall Street și Broad, acționând ca o bancă centrală cvasi-americană încă din 1838, când George Peabody a fondat-o la Londra.

Peabody a fost un asociat de afaceri al familiei Rothschild. În 1952, Eustace Mullins, cercetător al Fed, a avansat ipoteza că Morgan nu erau altceva decât agenți ai familiei Rothschild. Mullins a scris că familia Rothschild: „…a preferat să opereze în mod anonim în SUA în spatele fațadei J.P. Morgan & Company”.

Autorul Gabriel Kolko a declarat: „activitățile lui Morgan din 1895-1896 de vânzare a obligațiunilor americane în aur în Europa s-au bazat pe o alianță cu Casa Rothschild”.

Caracatița financiară Morgan și-a înfășurat rapid tentaculele în jurul lumii. Morgan Grenfell își desfășura activitatea la Londra. Morgan et Ce a condus Parisul. Verii Lambert ai familiei Rothschild au înființat Drexel & Company în Philadelphia.

Casa Morgan s-a ocupat de Astors, DuPonts, Guggenheims, Vanderbilt și Rockefeller. Aceasta a finanțat lansarea AT&T, General Motors, General Electric și DuPont. La fel ca băncile Rothschild și Barings, cu sediul la Londra, Morgan a devenit parte din structura de putere în numeroase țări.

Până în 1890, Casa Morgan acorda împrumuturi băncii centrale a Egiptului, finanța căile ferate rusești, emitea obligațiuni guvernamentale provinciale braziliene și finanța proiecte de lucrări publice din Argentina. O recesiune în 1893 a sporit puterea lui Morgan. În acel an, Morgan a salvat guvernul american de la o panică bancară, formând un sindicat pentru a susține rezervele guvernamentale cu un transport de aur de la Rothschild în valoare de 62 de milioane de dolari.

Morgan a fost forța motrice din spatele expansiunii Vestului în SUA, finanțând și controlând căile ferate care se îndreptau spre Vest prin intermediul unor trusturi cu drept de vot. În 1879, New York Central Railroad, finanțată de Cornelius Vanderbilt și deținută de Morgan, a acordat tarife de transport preferențiale pentru monopolul în devenire al lui John D. Rockefeller, Standard Oil, consolidând astfel relația Rockefeller/Morgan.

Casa Morgan se afla acum sub controlul familiilor Rothschild și Rockefeller. Un articol din New York Herald titra: ‘Regii căilor ferate formează un trust gigantic’. J. Pierpont Morgan, care a declarat cândva: „concurența este un păcat”, apoi a comentat cu bucurie:

„Gândiți-vă la asta. Întregul trafic feroviar concurent la vest de St. Louis plasat sub controlul a aproximativ treizeci de oameni.”

Morgan și bancherul lui Edward Harriman, Kuhn Loeb, dețineau monopolul asupra căilor ferate, în timp ce dinastiile bancare Lehman, Goldman Sachs și Lazard s-au alăturat familiei Rockefeller în controlul bazei industriale a SUA.

În 1903, Banker’s Trust a fost înființat de cele opt familii. Benjamin Strong, de la Banker’s Trust, a fost primul guvernator al Băncii Federale de Rezervă din New York. Crearea Fed în 1913 a unit puterea celor Opt Familii cu puterea militară și diplomatică a guvernului SUA. În cazul în care împrumuturile lor de peste mări nu erau plătite, oligarhii puteau acum să trimită pușcașii marini americani pentru a colecta datoriile. Morgan, Chase și Citibank au format un sindicat internațional de creditare.

Casa Morgan era apropiată de Casa britanică de Windsor și de Casa italiană de Savoia. Kuhn Loebs, Warburgs, Lehmans, Lazards, Israel Moses Seifs și Goldman Sachs aveau, de asemenea, legături strânse cu regalitatea europeană. Până în 1895, Morgan controla fluxul de aur care intra și ieșea din SUA. Primul val american de fuziuni se afla la început și era promovat de bancheri. În 1897 au avut loc șaizeci și nouă de fuziuni industriale. Până în 1899 erau 1.200. În 1904, John Moody – fondatorul Moody’s Investor Services – a declarat că este imposibil să vorbim despre interesele Rockefeller și Morgan ca fiind separate.

Neîncrederea publicului față de această combinație s-a răspândit. Mulți îi considerau trădători care lucrau pentru vechii bani europeni. Standard Oil a lui Rockefeller, US Steel a lui Andrew Carnegie și căile ferate ale lui Edward Harriman au fost toate finanțate de bancherul Jacob Schiff de la Kuhn Loeb, care a lucrat îndeaproape cu familiile Rothschild europene.

În 1912 au avut loc audierile de la Pujo, care au vizat concentrarea puterii pe Wall Street. În același an, doamna Edward Harriman și-a vândut acțiunile substanțiale pe care le deținea la Guaranty Trust Bank din New York către J.P. Morgan, creând Morgan Guaranty Trust. Judecătorul Louis Brandeis l-a convins pe președintele Woodrow Wilson să ceară să se pună capăt blocării consiliilor de administrație. În 1914 a fost adoptată Legea Clayton Anti-Trust.

Jack Morgan – fiul și succesorul lui J. Pierpont – a reacționat solicitând clienților Morgan, Remington și Winchester, să crească producția de arme. El a argumentat că SUA trebuiau să intre în Primul Război Mondial. Îndemnat de Fundația Carnegie și de alte fronturi oligarhice, Wilson s-a conformat. După cum a scris Charles Tansill în America Goes to War:

„Chiar înainte de ciocnirea armelor, firma franceză Rothschild Freres a trimis o telegramă către Morgan & Company din New York, sugerând lansarea unui împrumut de 100 de milioane de dolari, din care o parte substanțială urma să fie lăsată în SUA pentru a plăti achizițiile franceze de bunuri americane.”

Casa Morgan a finanțat jumătate din efortul de război al SUA, în timp ce primea comisioane pentru alinierea unor contractori precum GE, Du Pont, US Steel, Kennecott și ASARCO. Toți au fost clienți ai Morgan. Morgan a finanțat, de asemenea, războiul britanic al boierilor din Africa de Sud și războiul franco-prusac. Conferința de pace de la Paris din 1919 a fost prezidată de Morgan, care a condus atât eforturile de reconstrucție ale Germaniei, cât și ale aliaților.

În anii 1930, populismul a reapărut în America după ce Goldman Sachs, Lehman Bank și alții, au profitat de pe urma prăbușirii din 1929. Președintele Comisiei bancare din Camera Reprezentanților, Louis McFadden (D-NY), a declarat despre Marea Criză:

„Nu a fost un accident. A fost un eveniment atent pus la cale… Bancherii internaționali au căutat să aducă aici o stare de disperare, pentru a putea ieși la conducerea noastră, a tuturor.”

Senatorul Gerald Nye (Dem.-ND) a prezidat o anchetă privind munițiile în 1936. Nye a ajuns la concluzia că Casa Morgan a băgat SUA în Primul Război Mondial pentru a proteja împrumuturile și a crea o industrie de armament în plină expansiune. Ulterior, Nye a elaborat un document intitulat The Next War (Următorul război), care se referea cu cinism la ‘vechiul truc al zeiței democrației’, prin care Japonia putea fi folosită pentru a atrage SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.

În 1937, secretarul de interne Harold Ickes a avertizat cu privire la influența ‘celor 60 de familii din America’. Istoricul Ferdinand Lundberg a scris mai târziu o carte cu exact același titlu. Judecătorul Curții Supreme de Justiție William O. Douglas a denunțat „influența Morgan… ca fiind cea mai periculoasă din industria și finanțele actuale”.

Jack Morgan a răspuns prin faptul că a împins SUA spre cel de-al Doilea Război Mondial. Morgan a avut relații strânse cu familiile Iwasaki și Dan – cele mai bogate două clanuri din Japonia – care au deținut Mitsubishi și, respectiv, Mitsui, încă de când companiile au apărut din shogunatele secolului al XVII-lea. Când Japonia a invadat Manciuria, masacrând țăranii chinezi la Nanking, Morgan a minimalizat incidentul. Morgan a avut, de asemenea, relații strânse cu fascistul italian Benito Mussolini, în timp ce nazistul german Hjalmer Schacht a fost omul de legătură al Băncii Morgan în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, reprezentanții Morgan s-au întâlnit cu Schacht la Banca Reglementelor Internaționale (BRI) din Basel, Elveția.

Cititi va rog mai multe la:

ENCICLOPEDIE. Cartelul Federal Reserve: Cele opt familii

Cum era aia?

„Nu veți deține nimic. Și veți fi fericiți”