Israelienii de la Dimri au preluat controlul asupra terenului fostei fabrici de ulei Muntenia
Miliardarii israelieni au pus mâna pe terenul unei fabrici din România. Proiectul de amploare al dezvoltatorului străin este pregătit pentru demarare
Unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Israel a preluat controlul asupra terenului ce a aparținut unei fabrici importante din România. Miliardarii au planuri mari acolo, bifând o tranzacție cu teren de top pentru ultimii ani.
Vânzarea terenului din București nu a fost simplă. După o primă încercare nereușită, a fost scos din nou la vânzare, cumpărătorii finali fiind israelienii de la Dimri.
Cu o suprafață de 5,7 hectare, terenul ce a aparținut fostei fabrici de ulei Muntenia a fost luat, în februarie 2023, de omul de afaceri Dragoș Vasile. Prețul de pornire al licitației ar fi fost de 22 de milioane de euro, valoare care, cu TVA, s-ar fi ridicat la 26,3 milioane de euro.
După licitație, s-a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile de plată. Astfel, terenul aflat în apropierea parcului central Carol din București a fost scos din nou la vânzare, fiind luat de cei de la Dimri, în iulie 2024, prin intermediul executorului judecătoresc.
Compania din Israel are un proiect ambițios, dorind să construiască un ansamblu cu în jur de două mii de locuințe și centre comerciale.
Compania a fost fondată în 1989. Mai bine de trei decenii mai târziu, Dimri este unul dintre cei mai mari dezvoltatori de locuințe din Israel, unde are active evaluate la peste 1,6 miliarde de euro.
Nu este prima investiție pe care Dimri o face în țara noastră. Înainte de criza economică din 2008, a cumpărat, cu în jur de 25 de milioane de euro, patru terenuri în România – în Ghencea, Pipera și în Ploiești.
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
Mai este vreun dubiu ca suntem colonie?
Pe cei care au facut posibil sa fie vandut pamantul nostru, imbibat de sangele stramosilor …inclusiv toti proprietarii straini, de care nu mai au loc romanii sa miste un deget…cel mai bine i-a descris Mihai Eminescu in poezia sa, Doina, varianta necenzurata….
Nu stiu cum o sa dam ochii cu parintii nostri.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Migration is not the problem of Europe, incompetent political leadership is.
Real stats on EU migration:
https://www.businessinsider.com/south-korea-military-removes-1300-cctv-cameras-china-bases-security-2024-9
https://x.com/zhao_dashuai/status/1836626658759184595
https://x.com/RnaudBertrand/status/1836581558649786861
SUA doresc acum să transfere povara Ucrainei asupra coloniilor sale europene
https://infobrics-org.translate.goog/post/42262?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
https://carnewschina.com/2023/09/13/byd-takes-over-bmw-mercedes-aston-martin-stores-in-china/
Am aflat cu întârziere despre o nouă amendă revoltătoare, dată săptămâna trecută de CNA realizatoarei Gabriela Calițescu de la Nașul TV. Suma echivalentă cu 5.000 de euro e suficient de mare să fie o cenzură economică peste garanția constituțională că publicațiile nu se pot suprima.
Motivul aberant – că au fost spuse lucruri pozitive despre regimul Ceaușescu de către un invitat – a mai fost folosit pentru a amenda alți realizatori TV, despre care am scris. (Cred că era vorba de Anca Alexandrescu.) De astă dată, invitatul era un tânăr doctor în istorie, Florin Șandru, culmea, de la Institutul pentru Studiul Totalitarismului, deci cu o calificare superioară sinecuriștilor din CNA și oricum prea tânăr să fie nostalgic.
Legile cenzurii au fost date la noi inițial cu țintă precisă pentru extrema dreaptă. La vremea respectivă, am tot spus că e o linie de atac greșită doar a remarca ipocrizia dublului standard, care scutea regimul comunist – mai recent, cu durată incomparabil mai mare și număr de victime mai mare. Ipocrizia merita subliniată, dar ideea nu e să cerem mai multă cenzură în compensație ci anularea anormalității cenzurii.
Sunt convins că se insistă acum în mod diversionist pe pedepsirea așa zisei apologii a comunismului, tocmai ca să mascheze țintele reale și să dea o aparență de „dreptate”. Nu există niște milioane de potențiali comuniști în țară, care ar amenința să ia puterea, eventual la braț cu Putin. Trebuie să fii total dus să crezi asta. Pensionarii nostalgici nu sunt nici ei „dușmani ai poporului” pe stil nou. Sunt poate dintre părinții și bunicii noștri, care abia își duc bătrânețile.
La fel cum nici pericolul „extremei drepte” nu există decât în fanteziile înfierbântate ale unor tromboniști de presă. Vrea cineva să treacă la colectivizare, că vede o emisiune la televizor!? Nici pomeneală.
În realitate, linia dominantă e cea a unei globalizări forțate, cu schimbare de populație la nivel de masă și pierderea oricărui control democratic (adică popular) asupra deciziilor. Subordonare totală și inginerie socială. Acest proces poate să nască oarece bombăneli împotrivă de la popoarele cucerite fără luptă. Și atunci cozile de topor au ca obiectiv anihilarea conștiinței istorice și identitare. Asta e toată miza pe care o au de executat funcționarii de la instituțiile cenzurii, să acționeze ca niște comisari ideologici pentru un regim de ocupație.
Doar în acest context, au o problemă cu interbelicii și cu jumătatea naționalistă a comunismului românesc. Altfel, UE și America democraților sunt pline de foști comuniști de albastru, de foști troțkiști, care preferă să vorbească doar de Holocaust, nu de victimele comunismului.
Pe fond, însă, cazul e mai revoltător pentru că amendaților nu li se spune că ar fi spus neadevăruri. Realizările regimurilor totalitare de stânga și de dreapta sunt factual adevărate, observabile, consemnate. Ele nici nu anulează, nici nu sunt anulate de crimele acelorași regimuri. Sunt fapte simultan adevărate.
Pretenția ca televiziunile să prezinte echilibrat lucrurile are sens până la un punct. Mai ales în oferirea unui spațiu egal partidelor parlamentare. Dar nu poți pretinde de la ziariști și invitați să fie lipsiți de subiectivitatea inerentă. Un reporter sau un istoric poate alege un unghi chiar irelevant sau un aspect marginal dintr-o epocă. Dacă unul laudă metroul, industrializarea, într-o seară, și condamnă Canalul în altă seară, tehnic amândouă sunt prezentări părtinitoare, nedrepte, dar reale și nemincinoase.
Omul își poate face o opinie din zeci de cărți, sute de mărturii și documentare. Mărturia unui fost deținut politic nu poate fi aceeași cu a unui copil, care nu are din comunism decât amintirea fericită a grădiniței. Niciunul din ei nu minte și dacă amendezi al doilea tip de emisiune schilodești culegerea de mărturii istorice. O televiziune nu poate face propagandă singură, pentru că va fi contracarată de altele, care o pot ridiculiza. În schimb, o instituție de control poate impune tuturor să facă numai propagandă prin impunerea unui fel strict de reflectare.
Am să dau un exemplu extrem. Dincă, asasinul de la Caracal a fost prezentat tehnic fără obiectivitate de televiziuni, exclusiv ca un criminal. Pot bănui că el a făcut și fapte bune la viața lui, că o fi ajutat vreun vecin, poate și-a crescut copiii cu dragoste, cine știe? Dar pentru cele 5 minute la un jurnal de știri, nu e relevant decât că a făcut crimele în cauză. E un gen de părtinire rezonabilă.
Să ne imaginăm că o televiziune, în goană după audiență, dă și interviuri cu familia lui, care să-l apere. Ar trebui ele cenzurate pentru că spală imaginea unui criminal? Cred că nu, pentru că sunt bazate pe fapte reale, aspecte poate nu esențiale, dar adevărate.
Merg (ca de obicei) și mai departe. Să ne imaginăm că un vecin nebun vine cu mărturii în favoarea lui, născocind niște fapte bune total ireale. Dă un interviu în care spune: „Dincă mi-a donat un rinichi, e un om foarte bun.” Aici deja intrăm în zona mistificării. Dar aș zice că nici măcar aici n-ar trebui să existe cenzură. Adică, atâta timp cât un invitat își asumă afirmațiile, jurnalistul n-are de ce să îi pună pumnul în gură. E treaba altor jurnaliști să îl combată arătând falsul, gen: Dincă are amândoi rinichii….
Singurul context, în care aș putea înțelege o intervenție, ar fi dacă s-ar trece de la portretizarea cu nuanțe la justificarea crimei sau instigare. De genul: „X e bun tocmai pentru că a ucis, faceți și voi ca el!” În rest, nu văd de ce ar trebui să existe tartori ai gândirii și deținători ai adevărului normativ. Crime nu au și alte epoci? Nu cere nimeni să nu mai vorbești de realizările Occidentului fără a pomeni de Hiroshima sau Vietnam. În tot cazul, nu te amendează dacă faci asta.
https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid0w1aLg2FX1ysLHxP9nicD79i5cFCMt3LufaU8UPGJh3LssrXyohZJ19FSdu5JExD6l
Scriitorul Mihai Cantuniari a comentat în apărarea jurnalistei Gabriela Calițescu, amendată violent de cenzorii CNA și chiar reclamată penal pentru o ediție a emisiunii „Să vorbim despre tine” de la Nașul TV în care au fost prezentate comparativ realizări economice din regimul trecut cu cele de astăzi. Un comentator fidel al publicației ActiveNews, distinsul scriitor, între altele și traducător al unora dintre operele lui Mario Vargas Llosa și Vintilă Horia, a oferit un punct de vedere pe care l-a publicat la Art-Emis și care se potrivește situației actuale.
În 1989 aveam un Stat ferm, industrializat, centralizat, puternic, cu o vocaţie certă a viitorului, cu o voce clar-distinctă în concertul naţiunilor. În prezent avem un Stat-fantomă, slab până la anorexie, îndatorat până la insolvabilitate, nedemn, năucit de loviturile concertate ale străinilor neprieteni, ca un boxer sonat şi prăbuşit pe scăunelul lui din colţul ringului. Mai este el capabil de încă o rundă? – iată întrebarea generalizată atât pe plan intern, cât şi extern…
…Vă trimit salutări prieteneşti din bantustanele coloniei euroatlantice numită încă România, ţară de jefuit, ţară de muls, ţară de umilit, ţară cu capitalism de japcă şi cu geografie variabilă din perspectiva perfidelor cancelarii occidentale în care am crezut orbește-prostește, dar ţară independentă-suverană pe vremea hulitului pe nedrept Nicolae Ceauşescu şi aservită în prezent tuturor hulpavilor, procleţilor, hainilor, corupţilor şi mârşavilor trădători de aici şi de pretutindeni. Contra acestora strig din tot sufletul un Anathema sit! care să reverbereze cu ecouri cavernoase în conştiinţa şi în paginile istoriei neamului meu un minut întreg după vecie.
(Din articole mai vechi)
Şi am atins cu câteva rânduri mai sus, aproape fără să vreau, un subiect extrem de delicat şi de controversat, fiindcă nici acum, după mai bine de trei decenii excesiv politizate, inutile, posomorâte, urâte şi încrâncenate, nu s-a făcut lumină, nici dreptate în acest caz: mă refer la personalitatea umană şi politică a lui Nicolae Ceauşescu.
Să ne înţelegem: cât timp a trăit şi a fost la cârma ţării, nu am fost câtuşi de puţin un adept sau un admirator al Preşedintelui multiplu asasinat. Nici pomeneală; nimeni nu-mi era mai străin şi mai antipatic. L-am detestat. Nefiind membru de Partid, nenutrind nici cel mai mic interes de a deveni aşa ceva, judecăţile mele erau, ca ale majorităţii ţării, dictate, influenţate, ba chiar deformate, de situaţia materială tot mai grea din anii de sfârşit ai ceauşismului. Cenuşiul existenţei, absurdul cult al personalităţii la care se dedau tocmai cei care aveau să-l trădeze curând, lipsurile endemice de produse de primă necesitate, cozile interminabile şi înjositoare la care „excelau” amărâţii de pensionari trimişi de restul familiei strâmtorate peste tot unde „se băga” sau „se dădea” ceva, ferocea propagandă anticeauşistă a Europei Libere în limba română, singura agentură care îl denigra cu înverşunare pe Conducătorul respectivei ţări, fiindcă nici emisiunile maghiare, nici cele cehe ori bulgăreşti nu făceau asta cu al lor, lipsa de perspectivă imediată dar şi de viitor, batjocura mocnită a unei întregi societăţi la adresa celui pe care îl judeca pripit, răuvoitor, în necunoştinţă de cauză, responsabilizându-l pentru absolut toate neajunsurile interne şi externe -, ei bine, acestea şi multe altele mi-au indus orbirea de a crede că el era Omul Negru din jocurile copilăriei, şi, alături de femeia lui, singurii vinovaţi de degradarea continuă pe care o trăiam. Simplu, nu? Odată înlăturaţi de la conducere, chiar pe o cale violentă dar care în viziunea mea excludea asasinatul, totul avea să reintre în normalitate, iar românii, oftând uşuraţi, aveau să-şi suflece mânecile şi să îndrepte greşelile trecutului imediat. Doamne, îmi zic acum, cât de naivi puteam fi!
Nimic n-a funcţionat cum se cuvine (din motive pe care le-am disecat şi în volumele anterioare, deci nu le voi relua aici), iar perspectiva mea şi a multora asupra fostului Conducător ucis mişeleşte de o vastă încrengătură de interese şi cârdăşii interne, dar mai ales străine sovieto-ruseşti, ungureşti, sioniste, occidentale…, însă numai după ce-şi plătise datoriile externe până la ultimul sfanţ! e pe cale să se schimbe dramatic. În bine.
Dar hai să analizăm personalitatea umană a mult-iubitului, apoi a mult-hulitului Nicolae Ceauşescu. Peste ce dăm? Întâi, sub raport moral, peste un soţ care nu şi-a înşelat niciodată (cel puţin după ştiuta noastră) nevasta. E puţin lucru, când în situaţia lui îşi putea permite orice încălcare a statutului conjugal, cum făcea majoritatea şefilor de Stat? Nu cunoaştem nici o actriţă, balerină, guristă, nici o pipiţă care să fi împărţit patul cu el. Dacă acestea ar fi existat, fiţi siguri că în beţia de prost gust a dezvăluirilor „incendiare” de după 1989 ar fi apărut şi ele, negreşit. Dar nu, nimic, pentru că nu erau şi n-au fost. Asta n-o poate contesta nimeni. Un prim indiciu că personajul era mult mai moral decât colegii lui de la cârma altor State şi decât majoritatea contemporanilor.
Să mergem mai departe: oricât s-a scotocit cu rea voinţă, cu rea credinţă, în căutarea conturilor lui secrete, acestea n-au fost găsite niciodată, fiindcă nu existau. Sigur, primea totul de la Stat, nu avea nevoie de nimic, însă nici n-a strâns bani albi pentru zile negre, nici nu a acumulat ca hârciogul bunuri peste bunuri din plăcerea strânsului şi ca să se pună la adăpost. Nu era lacom, nu era aservit bunurilor materiale. Ce diferenţă faţă de fostul Prezident naval pe care l-am gonit pe uşă şi s-a întors pe fereastră, l-am izgonit pe geam a revenit pe horn, cel care declara nonşalant că “evenimentele” din decembrie ’89 l-au surprins cu un milion de lei la C.E.C.! Un million ?! Păi ştiţi cât reprezenta suma aceea, când unul ca mine – e drept, un pârlit de intelectual din domeniul redacţional – câştiga lunar maximum 3.100 de lei (ultima sumă trecută în cartea mea de muncă înaintea pensionării), leafă care intra integral în casă pentru cumpărături, impozite, nevoile zilnice, îngrijirea copiilor etc. etc.? De unde să mai economiseşti? Aşa trăia majoritatea oamenilor, cu excepţia, evident, a ciocoilor de lume nouă, a “băieţilor deştepţi”, a celor cu “bibilică”, a unora care ştiau să fure cloşca de pe ouă, a ciorditorilor de meserie, a profitorilor abjecţi, a şmangliilor şi bişniţarilor (portuari) care au ajuns să ne conducă.
Vasăzică, în Ceauşescu nu putem vedea, oricât ne-am strădui, un materialist rapace; categoric, era dezinteresat sub acest raport. Iată că a mai câştigat un punct în ochii noştri. Dacă suntem de acord şi cu asta, putem merge mai departe. Nu doresc să-mi daţi dreptate, ci doar să gândiţi serios la ce vă spun.
Deşi în postura de dictator putea să taie şi să spânzure, fost-a el un tip sângeros? Categoric nu, şi asta i-a scurtat viaţa. Cu excepţia nenorocită a abuzurilor din perioada colectivizării agriculturii, când se pare că nu a fost străin de multe nedreptăţi la adresa ţărănimii (pătură din care se trăgea), în rest comportamentul lui nu înclina spre violenţă, nici spre samavolnicie, nici spre răzbunare. Dacă ar fi fost violent şi răzbunător, ar fi anihilat din timp în anturajul său vectorii de agitaţie, trădare şi răsturnare politică moşiţi şi şcoliţi la Moscova sau în perfidul Occident: un Brucan uneltind în Țară si în cele străinătățuri, un Militaru, un Iliescu şi atâţia alţi duşmani mascaţi, teleghidaţi de alte forţe, nu ar fi fost puşi doar pe linie moartă, ci dispăreau fără urmă de la o zi la alta. Aşa proceda un dictator, un satrap; or, el nu a făcut asta şi a plătit cu capul. Dictonul din străbuni „pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”, s-a mai verificat o dată, o dată și de mii de ori în spațio-timpul românesc. După ce a luat Puterea în anii ’60, porţile închisorilor politice s-au deschis şi mii de oameni nevinovaţi s-au reintegrat în societate, profitând şi de liberalizarea incipientă şi timidă din acei ani. Societatea românească în ansamblul ei a început să-şi recâştige valorile, tradiţiile, patriotismul şi naţionalismul atât de înverşunat negate, urmărite, călcate în picioare în obsedantul deceniu anterior, dar și acum în zilele noastre. Şi cu asta atingem un alt aspect hotărâtor.
Nicolae Ceauşescu, fiu de ţărani, rămas ţăran în fibra sa cea mai adâncă, şi-a iubit cu adevărat Țara şi Neamul. Asta nici măcar acum, în zgomotul şi furia unui prezent năuc care deformează, înjoseşte şi învălmăşeşte totul, n-o mai neagă nimeni. Oamenii simt instinctiv când cineva le vrea binele, chiar dacă împrejurări nefaste de ordin economic silesc la strânsul curelei şi la sacrificii dureroase. Un sondaj de opinie publicat în anii trecuți a dezvăluit surprinzător că peste 60% din cei chestionaţi l-ar fi ales liber pe NC în fruntea ţării, dacă ar mai fi trăit şi şi-ar fi depus candidatura în condiţii de scrutin absolut democratic. Or, asta dă de gândit. În ce mă priveşte, sunt convins că după plata istovitoare a tuturor datoriilor externe, ţara intra cu încetul într-un trend ascendent, recompensându-şi cetăţenii pentru sacrificiile făcute. Ca să nu mai pomenesc că între anii 1990-92, cu el la cârmă, am fi asistat – categoric – la realipirea Basarabiei la patria-mumă! Iarăşi, lucruri clare şi fără echivoc. Mă poate contrazice cineva?
Excepţionala carte a lui Larry Watts, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, vol. 1, Ed. RAO, le-a dezvăluit pentru întâia oară cititorilor români înstrăinaţi de propria lor istorie, pe baza datelor din arhivele secrete, realul context intern şi internaţional în care s-a desfăşurat “domnia” de 24 de ani (1965-1989) a acestui om cu o instrucţie limitată, dar dotat cu o inteligenţă nativă vie şi, mai cu seamă, cu o intuiţie politică ieşită din comun, calităţi care îl circumscriu pe adevăratul om de Stat. Portretul caricatural mâzgălit după 1989 şi adoptat din neştiinţă sau mărginire de cetăţeanul de rând şi de întreaga generaţie care a urmat este cu desăvârşire fals şi neadecvat prin simplificare extremă şi lipsă de imaginaţie. Larry Watts, un istoric cinstit pe care putem să-l credem fiindcă nu are nici un interes personal sau de grup în dezbaterile noastre locale, zugrăveşte un cu totul alt tablou: al comandantului suprem, curajos în împrejurările teribile ale anului 1968, când, după invazia în Cehoslovacia a forţelor Pactului de la Varşovia de care ne-am delimitat cu demnitate, ar fi urmat invadarea României, operaţiune eşuată doar în urma avertismentelor hotărâte ale Chinei (pe care Nicolae Ceaușescu ştiuse să şi-o apropie printr-o genială strategie politică) şi ale Puterilor occidentale interesate pe atunci în reala dizidenţă românească faţă de Moscova şi de acoliţii ei slugarnici, în politica de pace urmărită consecvent în Orientul Apropiat şi în schimburile comerciale cu o ţară emergentă, cu generoase resurse neexplorate sau neexploatate. Cât despre plata până la ultimul cent a datoriei externe, ce pot să vă spun, tocmai eu care nu dorm noaptea dacă am rămas dator cu un leu la magazinul de la parter!? Îi dau dreptate, aşa aş fi făcut şi eu într-o chestiune de cinste şi onoare care antrena întreaga ţară. Desigur, însă, neştiutor cum sunt în meandrele şi complicaţiile economiei naţionale, nu mă pot pronunţa decât din punctul meu de vedere subiectiv, strict individual, privind mai mult onestitatea decât competenţa economică.
Fără îndoială, Nicolae Ceauşescu a fost şi a rămas până la capăt un comunist convins, poate fanatic, un adept neclintit al socialismului real, opţiune discutabilă care i-a limitat dramatic posibilităţile de acţiune în noile condiţii inaugurate de instalarea la Kremlin a lui Gorbaciov cu politicile lui de perestroika şi de glasnost care au zăpăcit şi au fermecat Occidentul, determinându-l să-l abandoneze pe „micuţul tiran” carpatic care până atunci îi fusese aliat de nădejde. Nu mai avea nevoie de el, pentru că intrase deja în relaţii directe cu U.R.S.S. redevenită Rusia ancestrală. Rolul internaţional al românului încetase şi, odată cu el, şi gargariseala entuziastă a Preşedinţilor Carter şi Reagan, şi plimbările în caleaşca regală, care aveau să ne coste gestul incalificabil al Reginei Angliei cerându-şi decoraţiile/tinichelele/zorzoanele înapoi de la „marele prieten” preschimbat de politica mondială în odiosul, sângerosul vampir Dracula din Carpaţi. Nu vă strâmbaţi, aceasta şi nu alta este Istoria, căreia i-am fost martor scârbit. Multora nu le va plăcea ce scriu eu aici, dar acestora nu am ce le face; ca om trăind cu ochii larg deschişi, într-o alertă perpetuă, meandrele unei istorii româneşti boicotate, neînţelese, contradictorii şi rareori exemplare, am dreptul la propria mea scară de valori şi la propriile-mi concluzii, ghidat fiind numai de căutarea şi impunerea adevărului.
Cu toate dificultăţile şi neconcordanţele inerente unui asemenea plan uriaş de dezvoltare, sfertul ceauşist de veac de dinaintea fatidicului ’89 a fost unul de construcţie febrilă economică şi industrială, de dotare a fiecărei regiuni rămase în urmă cu fabrici şi întreprinderi care să asigure mâinii de lucru un salariu adecvat şi un trai decent, de ridicare a zonelor defavorizate la un standard egal întregii ţări. Poate sună a curs de economie politică, deşi nu asta urmăresc, însă adevărul mă sileşte să observ că oamenii au muncit din greu, nu întotdeauna de plăcere, dar n-au cunoscut nici şomajul, nici obsesia banului, nici vexaţiile capitalismului primitiv, sălbatic, intern, sau ale celui atroce, nemilos, extern, nici politicăraia joasă şi stearpă care ne caracterizează, consumându-ne energiile naţionale în fetide jocuri de interese meschine. Iată că demult am depășit şi trei decenii postceauşiste şi nonceauşiste: cu ce rezultate? Deconstrucţia demenţială a ţării în 33 de ani a atins apogeul, oamenii sunt mai nemulţumiţi şi mai învrăjbiţi ca oricând, cei mai mulţi pleacă unde văd cu ochii, iar cei rămaşi sunt pe cale să-şi piardă bruma de respect de sine şi de mândrie naţională, terfelite de josnicia politicaştrilor interni şi de aroganţa de „rahaţi în ciorapi de mătase” (Napoleon dixit despre Talleyrand) a străinătăţii. Ce-ar mai putea compune scriitorii noştri cei mai înzestraţi, dacă nu Cronica unui dezastru anunţat?
Toate datele mele native, familiale, de clasă socială şi caracteriologice mă predispuneau împotriva comunismului autohton ajuns la faza finală, adesea caricaturală, a ceauşismului, cu care n-am făcut niciodată nici cel mai mic compromis. Cu toate acestea, o cinste structurală mă făcea uneori să constat că ceea ce pentru mine şi ai mei era rău, poate că pentru ţară era de multe ori bine. Individualismul meu şi alor mei trebuia să cedeze dinaintea binelui obştesc. Societatea, naţiunea trebuie să treacă înaintea individului. Dacă nu ar fi avut absolut toate resursele în mâna lui, Statul nu ar fi putut alfabetiza populaţia, îmbunătăţi condiţiile de viaţă, electrifica întreaga ţară, înălţa din aproape nimic combinate siderurgice şi petrochimice cum nu mai existau nicăieri în această parte a Europei, construi blocuri de apartamente în care sute de mii de oameni au făcut pentru prima dată cunoştinţă cu un trai decent, asigura locuri de muncă pentru toţi şi fiecare, întări capacităţile de luptă şi de apărare ale forţelor armate, combate gravele fenomene infracţionale antisociale, eradica boli endemice, spori natalitatea şi prelungi speranţa de viaţă, şi nu în ultimul rând edifica giganţi industriali, energetici [Vidraru cu Transfăgărăşanul, Porţile de Fier, Centrala Atomoelectrică, (Bicaz – n.r.), etc. etc.] şi civili precum (Canalul Dunăre-Marea Neagră și Canalul Marea-Neagră – București, construit 70% – n.r.) sau Casa Poporului – Palatul Parlamentului pe care toată lumea îl înjură şi de care toată lumea se foloseşte. Nimic comparabil cu ce s-a construit atunci nu se mai poate edifica acum, şi când spun nimic etichetez cu scârbă semnul distinctiv al prezentului: nimicul, golul, vidul în fapte şi în caractere.
Nu vă lăsaţi înşelaţi: nu sunt un nostalgic; nu simt nici o bleagă melancolie după trecutul construirii şi nici un respect pentru prezentul deconstrucţiei masive, al Statului mafiot lăbărţat dizgraţios în toate domeniile. Dar mă încearcă o apăsătoare temere că mitul nostru inaugural, fondator şi definitoriu, nu e câtuşi de puţin inofensiva, behăitoarea Mioriţă, ci greul de sens Meşter Manole cu toată încărcătura lui de năpaste din senin, nedreptăţi strigătoare la cer, lovituri ale sorţii, eşecuri monumentale, ocazii pierdute şi perpetua reluare de la zero a tuturor strădaniilor.
Când o perioadă de linişte, de acalmie, de adunare a minţilor împrăştiate în prezentul efemer, de non-combat politic, de meditaţie neîncrâncenată – sine ira et studio – va permite reaşezarea valorilor şi o mai adecvată perspectivă asupra istoriei contemporane, locul lui Nicolae Ceauşescu în galeria personajelor şi faptelor celei de a doua jumătăţi a veacului al XX-lea românesc va fi cu siguranţă reanalizat nepătimaş, rescris şi redefinit în context. Nu i se vor trece cu vederea unele scăderi, orbiri şi excese, dar nici patriotismul luminat, nici dorinţa de mai bine pentru cei mulţi şi necăjiţi, nici sacrificiul suprem al vieţii pentru idealuri care azi par desuete, dar care, peste timp, s-ar putea dovedi singurele adevărate. Eu nu voi apuca acea perioadă a redefinirii zăbavnice şi tardive, dar voi să nu vă miraţi dacă unele străzi vor purta numele lui, iar unele scuaruri statuia lui în piatră sau bronz. Va veni şi pentru el momentul dreptăţii, indiferent la patimi şi la contingent. Abia atunci să vă amintiţi profeţia mea, care acum pare doar deplasată, provocatoare, de nu chiar scandaloasă. Prin voinţă divină, Adevărul se impune inexorabil, ca viaţa, ca moartea.
https://www.art-emis.ro/analize/vai-de-mine-ce-am-indraznit-sa-cuget
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La postarea de ieri despre inca o amenda data de CNA pentru laudarea epocii lui Ceausescu, am primit si un comentariu care spunea asa: Amenda e perfect meritata pentru ca, in loc sa spuna de magazinele goale si ca nu se putea pleca din tara, istoricul invitat a spus lucruri de genul: Nicolae Ceausescu a dezvoltat tara, a dat fiecarei familii o bucata de paine sa nu paraseasca tara si sa stea sa munceasca aici; oamenii mergeau la mare, la munte, la fiecare 2-3 case era cate o masina…. Comentatorul a dedus ca asa ceva nu putea spune decat cineva care a fost nomenclaturist in Primaverii deci, amenda de 5.000 de euro pentru gazda e justificata.
Ca urmas de electrician de la marginea orasului, imi permit sa nu fiu de acord. Ba chiar sa spun ca adevaratii urmasi ai mentalitatii comuniste si securiste sunt cei care aplauda amenzile pentru delicte de opinie.
Realitatea despre epoci e ceva mai nuantata. Tehnic, tabloul de mai sus nu e neadevarat, dar nici tot adevarul. Dar cum ar fi sa amendezi ziaristii pentru ca o stire nu reflecta integral si „corect” adevarul despre o epoca sau o guvernare? Pentru ca nu vad de ce ar fi mai periculoasa dezinformarea despre trecut decat cea despre prezent. De ce e un pericol pentru societate sa afle o perspectiva eronata despre ce au trait altii, decat una falsa despre ce traieste el acum!?
E factual adevarat ca pentru o intreaga generatie de copii de tarani, anii 70 au insemnat scoala gratuita asigurata de stat inclusiv poate primul absolvent de facultate din tot neamul, loc de munca garantat in baza meritului la invatatura, primul apartament la bloc cu lift, apa la robinet nu la put, prima baie in cada nu la lighean, primul automobil, primul concediu la mare intr-o statiune nou creata, la pret subventionat prin sindicat. Si o vreme de care isi aduc aminte cu nostalgie ca pensionari, ca vremea cand isi permiteau iesiri la restaurant.
Nimic din toate astea nu e neadevarat si nu merita amendat. Dupa cum e adevarata si sintagma fostului nomenclaturist Tismaneanu ca regimul comunist a fost ilegitim si criminal. E adevarata si crima in masa din anii 50, spolierea prin colectivizare si nationalizarile, si impuscarea celor iesiti in strada in 89 si reprimarea muncitorilor de la Brasov in 87. La fel de adevarata e si achitarea integrala a datoriilor si lipsurile si cozile la orice din anii 80.
E un adevar istoric ca regimul Ceausescu a avut o importanta latura de protectie sociala si o politica nationala, fiind incomparabil mai putin represiv decat etapa comunismului internationalist de ocupatie. A nu spune asta e total necinstit, cum e si interdictia de a vorbi de autostrazile facute de alt regim osandit la damnatio memoriae.
Dar cum ar arata stirile de azi, daca li s-ar aplica aceeasi masura de teroare ideologica? Pentru multi se traieste excelent in noul regim: s-au mutat de la bloc la vila, din dacie 1310 in jeep cu clima pe mai multe zone, s-au plimbat prin marile capitale si pe plaje exotice de care nici n-auzisera inainte. Ar trebui amendati cei care spun ca in aceeasi epoca sunt si oameni care aduna peturi din tomberoane? Marturia lor e mai putin relevanta sau incorecta politic? Ar trebui spusa doar la pachet cu precizari despre dreptul la vot si spatiul Schengen?
Ar trebui amendati cei care spun ca datoriile de peste 180 de miliarde de euro vor trebui si ele returnate candva, cu sacrificii poate nu mai mici decat cele din anii 80? Sau ca disparitia civilizatiei românești prin asimilarea in tarile exilului si colonizare cu milioane de africani, arabi si asiatici e o tragedie mult mai mare la scara istoriei decat orice neajuns economic indurat vremelnic de vreo generatie din trecut.
Sa ne uitam putin la componenta CNA, institutie care se considera in masura sa dea normativul intelegerii istoriei si chiar a propriilor amintiri ale cuiva despre ce a trait. In el sunt exclusiv profitori ai actualului regim, numiti pe niciun alt criteriu decat acela de amicitie cu gastile politice care au guvernat. Sunt convins ca le merge splendid, au un standard de viata mai bun decat al stabilor de pe vremuri, in tot cazul mult peste ce puteau spera fara schimbarea de macaz. Au ei dreptul moral sa ii amendeze pe cei care au tras lozul necastigator la loteria istoriei pentru ca sunt, cum le place sa spuna „niste frustrati”?
Uite, Mircea Toma a facut avere ca angajat al oligarhului Sorin Ovidiu Vantu si al unui ONG sponsorizat de George Soros sa aiba strict o anume linie ideologica. I-a injurat pe unii si laudat pe altii pe bani grei, acum poate sa si muste, nu doar sa latre.
Alti 2-3 din consiliu sunt absolvente si absolventi de Studii Politice pe stil nou, deci au o calificare de activisti, cu care n-ar fi ajuns tocmai bogati in economia privata capitalista. V-o mai amintiti pe Ancuta Pocora, roscata de la PDL sau PNL? (Nu mai stiu.) Fara relatii la partid, ar fi facut mare cariera intr-un call center. Iohannis personal a numit-o pe Ancuta acolo pentru ca numai el stie ce greu e sa-ti gasesti un post pe undeva.
E si Dorina Rusu, vaduva unui lider PNL de prin anii 90. In cazul ei, e un exemplu straniu de sinecura acordata ca pensiile de urmas, din solidaritate de partid cu ruda unui vechi prieten. Chiar sefa CNA e tot o experta in stiinte politice, Monica Gubernat, pentru care PSD a modificat legea special ca sa ramana la inca un mandat. Atat de loiala a fost partidului.
Vedeti ironia? Nu doar ca n-au vreo expertiza ca sa judece istoricii. Dar sunt integral oameni devotati unor partide de acum, care amendeaza opiniile sa zicem favorabile altui partid, care nu mai exista. Sau, putem presupune, si pe cele ce ar fi cumva speculate de alte partide ce le-ar putea face concurenta. Pai nu-i mai bine in democratie?
https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid04sJxayfCXwWt4zec44aGifi5qbCm6usMr7imSnejNQfk6XuxHAP9VdBaKK2MLET5l
De ce mai multa PACE cand se poate MAI MULT RAZBOI???
Azi a avut loc sedinta CSAT, in care s-a discutat despre cum sa ne bagam in razboiul din Ucraina, cum sa strangem relatiile cu Moldova (pentru ca pe presedinte l-a apucat un patriotism turbat) si cum sa mai cheltuim cu inzestrarea armatei. Adica toate trei un singur subiect cu o singura idee fixa si razboinica. Dupa care si-au dat seama ca mai au nevoie de ceva.
Ministerul de Finante a facut azi cel mai mare imprumut, de 5 miliarde de euro intr-o zi. In mai multe valute, un credit pe 7 ani, altul pe 20 de ani.
Desigur, faptul ca un guvern se poate imprumuta cu cateva luni inainte de alegeri pe o durata cat cinci mandate intregi ale guvernelor viitoare e una din frumusetile democratiei. Asta arata ca suntem o mare familie si exista continuitate, un guvern rostogoleste datoriile celor dinainte si copiii le achită.
Tot interesant e ca dobanda e variabila si mascata intr-o formula de calcul greu de deslusit, care depinde de niste instrumente derivate create in lumea offshore a bancherilor internationali. Practic, dobanda poate creste peste cativa ani atata cat vor considera ei. Pardon, atata cat va fi pe pietele lor dereglementate in spatele usilor inchise.
Asa cum ANPC a inchis tot azi niste supermarketuri ca vindeau tigari minorilor, nu cred ca e normal ca bancile sa dea imprumuturi tarilor cu clauze pe care sefii guvernului nu le inteleg. Pe bune, stimati ziaristi, lasati media de la bac, intrebati-l pe Ciolacu sa explice ce e aia dobanda mid-swap… Daca stie, ii iau un bax din pufuletii lui preferati.
E o intrebare infinit mai relevanta decat pier-patratul Vioricai. Deci puneti-i o intrebare: Domnul Marcel, cat e mid-swap-ul la creditul de l-ai semnat pentru noi si cat banuiesti ca va fi in 2044?
https://www.facebook.com/reactiunea/posts/pfbid0RSYFg6Fg4Tdf3vzbZ8CdK9CWgT1xNHk99RXjuj19TFUTtdWGxHrEBTvXM63UqVwKl
Într-o rezoluție adoptată joi, 19 septembrie, cu 425 voturi pentru, 131 împotrivă și 63 abțineri, menționează că, fără ridicarea restricțiilor actuale, Ucraina nu își poate exercita pe deplin dreptul la autoapărare și rămâne expusă atacurilor asupra populației și infrastructurii sale.
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20240913IPR23906/ucraina-trebuie-sa-poata-lovi-tinte-militare-legitime-in-rusia-potrivit-pe
Reactia Rusiei:
Vestul trece la sprijinul deschis pentru atacurile teroriste de la Kiev împotriva civililor — MAE
https://tass-com.translate.goog/politics/1845553?_x_tr_sl=auto&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp
https://www.cotidianul.ro/ursula-tot-un-zambet-a-ajuns-la-kiev/
ApreciazăApreciază
https://www.stiripesurse.ro/jens-stoltenberg-il-calca-pe-bataturi-pe-putin-cu-cat-dam-mai-multe-arme-ucrainei-cu-atat-mai-repede-va-veni-pacea_3438635.html ???
ApreciazăApreciază
https://r3media.ro/calendarul-zilei-20-septembrie-inaugurarea-transfagarasanului-drumul-la-care-au-muncit-peste-50-000-de-oameni/
ApreciazăApreciază
https://fivegunswest.blogspot.com/2022/10/us-conquers-eu-without-firing-shot.html
ApreciazăApreciază
Plătește-ți factura ca și când ar fi emisă chiar de Dumnezeu.
(Ralph Waldo Emerson)
Factura “noastră”:
816.000.000.000 lei datorie publică făcută de establishmentul politic al ultimilor 15 ani, din care peste 60% înseamnă datorii comise în ultimii 4 ani… Iată la ce sunt bune crizele, mai mult sau mai puțin inventate…
Factura globală:
313.000.000.000.000 de dolari.
Din această datorie, 55% este în contul SUA, Franța, Germania.
SUA dețin o frumoasă datorie record de 72 de trilioane de dolari.
Aceste datorii le achităm noi, fie prin simplul fapt al impunerii dolarului ca monedă internațională de plată și de rezervă (cu consecința că orice scădere a puterii de cumpărare a dolarului ne erodează veniturile și averea), fie prin simplul fapt că datoriile se achită din taxele și impozitele noastre.
Mai grav este că experții vieții, cum e Mario Draghi, spun că soluția pentru a ne plăti datoriile și pocinoagele făcute de ei, păpușarii, este să facem și mai multe datorii…
Draghi zice că, pentru a opri “agonia lentă” a UE, trebuie să ne împrumutăm toți, prin euro-obligațiuni, cu 800 de miliarde de euro anual…
La rândul său, Parlamentul European spune că, pentru a susține la infinit războiul din Ucraina, trebuie să decartăm anual 100 de miliarde de euro anual, plus 0,25% din PIB – în cazul României, asta înseamnă 800 de milioane de euro pe an…
Când Dumnezeu vrea să îl piardă pe un om, mai întâi îi ia mințile…
https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid02m1T4JzZSFJHBUVGdZGC6ryj2rTpK8Rnwfabu1RNG4JSiF3vdQhNh2V2p4sXw4NB3l?locale=ro_RO
ApreciazăApreciază
https://www.semafor.com/article/09/19/2024/cern-to-expel-hundreds-of-russian-scientists?utm_campaign=semaforreddit
https://x.com/Megatron_ron/status/1836849802081915338
https://x.com/expatvibes/status/1836118467600437632
https://www.arabnews.com/node/2572085/middle-east
https://www.rfi.fr/ro/fran%C5%A3a/20240919-antony-blinken-la-paris-%C3%AEn-timp-ce-atacurile-din-liban-st%C3%A2rnesc-%C3%AEngrijorare si asta in timp ce Israelul ataca si ucide, inclusiv civili, incalcand Statutul Curtii Internationale de Justitie
– Articolul 8
Crime de război
Nici o prevedere din paragraful 2 lit. c) şi e) nu afectează responsabilitatea unui guvern de a menţine sau restabili ordinea publică în stat ori de a apara unitatea şi integritatea teritorială a statului prin toate mijloacele legitime.
Curtea are competenţa în ceea ce priveşte crimele de război, îndeosebi când aceste crime se înscriu într-un plan sau o politica ori când ele fac parte dintr-o serie de crime analoage comise pe scara larga.
În scopurile statutului, prin crime de război se înţelege:
a) infracţiunile grave la convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, şi anume oricare dintre faptele menţionate mai jos, dacă ele se referă la persoane sau bunuri protejate de dispoziţiile convenţiilor de la Geneva:
(i) omuciderea intenţionată;
(îi) tortura şi tratamentele inumane, inclusiv experientele biologice;
(iii) fapta de a cauza cu intenţie suferinţe mari sau de a vătăma grav integritatea fizica ori sănătatea;
(iv) distrugerea şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesitaţi militare şi executate pe scara larga într-un mod ilicit şi arbitrar;
(v) fapta de a constrânge un prizonier de război sau o persoană protejata sa servească în forţele unei puteri inamice;
(vi) fapta de a priva cu intenţie un prizonier de război sau oricare altă persoană protejata de dreptul sau de a fi judecata regulamentar şi impartial;
(vii) deportarea sau transferul ilegal ori detenţia ilegala;
(viii) luarea de ostatici;
b) celelalte violari grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate internaţionale în cadrul stabilit al dreptului internaţional, şi anume una dintre faptele ce urmează:
(i) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva populaţiei civile în general sau împotriva civililor care nu participa direct la ostilitati;
(îi) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva bunurilor cu caracter civil, adică a celor care nu sunt obiective militare;
(iii) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii conform Cartei Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor armate o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
(iv) fapta de a lansa intentionat un atac ştiind ca el va cauza în mod incidental pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei civile, raniri ale persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de durata şi grave, mediului înconjurător care ar fi vadit excesive în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct asteptat;
(v) fapta de a ataca sau bombarda, prin orice mijloace, oraşe, sate, locuinţe sau construcţii care nu sunt aparate şi care nu sunt obiective militare;
(vi) fapta de a omori sau de a rani un combatant care, după ce a depus armele sau nemaiavand mijloace de a se apara, s-a predat fără condiţii;
(vii) fapta de a utiliza pe nedrept pavilionul parlamentar, drapelul sau insignele militare şi uniforma inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi semnele distinctive prevăzute de convenţiile de la Geneva şi, făcând aceasta, de a cauza pierderi de vieţi omeneşti sau raniri grave;
(viii) transferarea, direct sau indirect, de către o putere ocupanta, a unei părţi a populaţiei sale civile, în teritoriul pe care ea îl ocupa, sau deportarea ori transferarea în interiorul sau în afară teritoriului ocupat a totalităţii sau a unei părţi a populaţiei din acest teritoriu;
(ix) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii sau răniţii sunt adunaţi, cu condiţia ca aceste construcţii sa nu fie obiective militare;
(x) fapta de a supune persoanele unei părţi adverse căzute în puterea sa la mutilari ori la experienţe medicale sau ştiinţifice de orice fel, care nu sunt motivate de un tratament medical, dentar sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane, ci care atrag moartea acestora sau le pun grav sănătatea în pericol;
(xi) fapta de a omori sau rani prin trădare indivizi aparţinând naţiunii sau armatei inamice;
(xii) fapta de a declara că nu va fi indurare pentru invinsi;
(xiii) fapta de a distruge sau de a confisca bunurile inamicului, în afară de cazurile în care aceste distrugeri sau confiscari ar fi imperios ordonate de necesităţile războiului;
(xiv) fapta de a declara stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile cetăţenilor părţii adverse;
(xv) fapta unui beligerant de a constrânge cetăţenii părţii adverse sa ia parte la operaţiunile de război îndreptate împotriva tarii lor, chiar dacă ei erau în serviciul acestui beligerant înainte de începerea războiului;
(xvi) jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luate cu asalt;
(xvii) fapta de a utiliza otrava sau arme otravitoare;
(xviii) fapta de a utiliza gaze asfixiante, toxice sau asimilate şi orice lichide, materii sau procedee analoage;
(xix) fapta de a utiliza gloante care se dilata sau se aplatizeaza cu usurinta în corpul uman, cum sunt gloantele al căror invelis dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de taieturi;
(xx) fapte de a folosi arme, proiectile, materiale şi metode de lupta de natura sa cauzeze daune de prisos sau suferinţe inutile ori de a acţiona fără discriminare cu violarea dreptului internaţional al conflictelor armate, cu condiţia ca aceste arme, proiectile, materiale şi metode de lupta să facă obiectul unei interdicţii generale şi ca ele să fie înscrise într-o anexa a prezentului statut, pe cale de amendament adoptat potrivit dispoziţiilor art. 121 şi 123;
(xxi) atingerile aduse demnităţii persoanei, îndeosebi tratamentele umilitoare şi degradante;
(xxii) violul, sclavajul sexual, prostituţia forţată, graviditatea forţată, astfel cum aceasta a fost definită la art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forţată sau orice alta forma de violenta sexuală constituind o infracţiune grava la convenţiile de la Geneva;
(xxiii) fapta de a utiliza prezenta unui civil sau a unei alte persoane protejate pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forte militare sa nu fie ţinta operaţiunilor militare;
(xxiv) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar şi a personalului care foloseşte, conform dreptului internaţional, semnele distinctive prevăzute de convenţiile de la Geneva;
(xxv) fapta de a infometa în mod deliberat civili, ca metoda de război, privandu-i de bunurile indispensabile supravietuirii, inclusiv impiedicandu-i intentionat sa primească ajutoarele prevăzute de convenţiile de la Geneva;
(xxvi) fapta de a proceda la recrutarea şi înrolarea copiilor de vârsta mai mica de 15 ani în forţele armate naţionale sau de a-i face sa participe activ la ostilitati;
c) în caz de conflict armat care nu prezintă un caracter internaţional, violarile grave ale art. 3, comun celor 4 Convenţii de la Geneva din 12 august 1949, şi anume oricare dintre faptele menţionate mai jos, comise împotriva persoanelor care nu participa direct la ostilitati, inclusiv membrii fortelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase în afară luptei din cauza bolii, ranirii, detentiei sau din orice alta cauza:
(i) atentatele la viaţa şi la integritatea corporală, mai ales omorul sub toate formele sale, mutilarile, tratamentele cu cruzime şi tortura;
(îi) atingerile aduse demnităţii persoanei, mai ales tratamentele umilitoare şi degradante;
(iii) luarile de ostatici;
(iv) condamnările pronunţate şi executiile efectuate fără o judecata prealabilă, date de un tribunal legal constituit şi cu respectarea garanţiilor judiciare general recunoscute ca indispensabile;
d) lit. c) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional şi nu se aplică deci situaţiilor de tulburări sau tensiuni interne, cum sunt insurectia, actele izolate şi sporadice de violenta şi actele de natura similară;
e) celelalte violari grave ale legilor şi cutumelor aplicabile conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional, în cadrul stabilit de dreptul internaţional, şi anume oricare dintre următoarele fapte:
(i) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva populaţiei civile în general sau împotriva persoanelor civile care nu participa direct la ostilitati;
(îi) fapta de a lansa intentionat atacuri împotriva clădirilor, materialelor, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar şi a personalului care utilizează, conform dreptului internaţional, însemnele distinctive prevăzute de convenţiile de la Geneva;
(iii) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul unei misiuni de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, conform Cartei Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional al conflictelor armate îl garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
(iv) fapta de a lansa atacuri deliberate împotriva construcţiilor consacrate religiei, învăţământului, artei, ştiinţei sau acţiunii caritabile, monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde sunt adunaţi bolnavi şi răniţi, cu condiţia ca aceste clădiri sa nu fie obiective militare;
(v) jefuirea unui oraş sau a unei localităţi, chiar luate cu asalt;
(vi) violul, sclavajul sexual, prostituţia forţată, graviditatea forţată, astfel este definită la art. 7 paragraful 2 lit. f), sterilizarea forţată sau orice alta forma de violenta sexuală constituind o violare grava a art. 3 comun celor 4 convenţii de la Geneva;
(vii) fapta de a proceda la recrutarea şi înrolarea copiilor în vârsta mai mica de 15 ani în forţele armate sau în grupări armate ori de a-i face sa participe activ la ostilitati;
(viii) fapta de a ordonă deplasarea populaţiei civile pentru considerente având legătură cu conflictul, în afară cazurilor în care securitatea civililor sau imperativele militare o cer;
(ix) fapta de a ucide sau a rani prin trădare un adversar combatant;
(x) fapta de a declara că nu va exista indurare pentru invinsi;
(xi) fapta de a supune persoanele care sunt împotriva unei alte părţi la conflict, căzute în puterea sa, la mutilari sau experienţe medicale ori ştiinţifice care nu sunt nici motivate de un tratament medical dentar sau spitalicesc, nici efectuate în interesul acestor persoane şi care atrag moartea acestora sau le pun în mod serios sănătatea în pericol;
(xii) fapta de a distruge sau de confisca bunurile unui adversar, în afară de cazul în care aceste distrugeri sau confiscari sunt imperios ordonate de necesităţile conflictului;
f) lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care nu prezintă un caracter internaţional şi nu se aplică deci situaţiilor de tulburări şi de tensiuni interne, cum sunt insurectiile, actele izolate sau sporadice de violenta sau alte acte de natura similară. Lit. e) a paragrafului 2 se aplică conflictelor armate care opun în mod prelungit, pe teritoriul unui stat, autorităţile guvernului acestui stat şi grupuri armate organizate sau grupuri armate organizate între ele.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/34774
ApreciazăApreciază
https://translated.turbopages.org/proxy_u/ru-ro.ru.e030c3d5-66ed1040-07d691b4-74722d776562/https/ria.ru/20240920/sudzha-1973743796.html
https://southfront.press/us-now-wants-to-shift-the-burden-of-ukraine-onto-its-european-colonies/
https://southfront.press/zelensky-openly-calls-for-terrorism-against-ordinary-russians/.
Cam la asta se reduce acum mareata, canda, civilizatie occidentala…
ApreciazăApreciază
candva
ApreciazăApreciază
https://www.g4media.ro/galerie-foto-holocaustul-evreilor-si-romilor-din-banat-povestit-pe-benzi-desenate-istoria-se-invata-mai-usor-astazi-prin-alte-mijloace-de-comunicare-decat-vorbaria-prea-lunga.html#comments
Mult zgomot pentru nimic…chiar ei recunosc ca in Banat nu a fost asa ceva…
ApreciazăApreciază
În concluzie , asta e valoarea reala a terenurilor arabile….. Iar omul care nu știe vinde un hectar cu 3000 euro sau maxim 100 000 euro. Foarte puțin în ambele cazuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aTerenul fostei fabrici de ulei Muntenia nu este teren arabil, ci intravilan construibil, evident cu limitari conform regulamentului de urbanism…ca se fac dupa aceea puz sau pud in care se depasesc este treaba autoritatii locale…si e normal sa fie acest pret, pentru ca este in Bucuresti, urban, aproape ultracentral – cateva minute pana la Piata Unirii…are toate utilitatile posibile…pe cand un teren arabil extravilan are alt pret, in unele zone mai ridicat, in altele mai scazut, in functie de suprafata, de acces, de calitatea solului…si da, este evident ca pretul acestor terenuri arabile extravilane este cu mult sub pretul real dar nu se poate compara cu cele ale terenurilor intravilane urbane…si in orase terenurile nu au aceleasi preturi, chiar daca au toate utrilitatile…sunt terenuri care s-au vandut la preturi mari sau foarte mari dupa cum sunt terenuri care s-au vandut cu preturi mici…si tot in functie de suprafata construibila – daca se puteau construi ansambluri de blocuri de apartamente, spatii de birouri, spatii comerciale, amplasare…
ApreciazăApreciază
lumea doarme. Ei cumpara teren si construiesc locuinte pentru ei insisi. Si profesorul Corvin Lupu a spus ca exista rezidente in Bucuresti (a spus si zona, cartierul, intr-o emisiune la Marvin Atudorei, cred ca pe DisTv) si sigur si in alte orase, cu apartamente mobilate cu tot ce trebuie, pana si servetele…… Zone pazite, nu intra nimeni acolo. Doar pentru ei, caci ei vin incoace. Zilnic! Si nu sunt putini deloc…
ApreciazăApreciază
https://r3media.ro/vehiculele-electrice-problema-grava-dezvaluita-videoclipuri-ingrozitoare-tesla-video/
https://r3media.ro/mircea-platon-descolarizarea-romaniei-a-creat-adulti-romani-imaturi-incapabili-sa-si-stapaneasca-tara-si-s-o-lase-mostenire-ca-patrimoniu-cultural-si-material-copiilor-lor/
https://r3media.ro/romania-educata-elevi-invata-injura-parintii-manual-educatie-sociala-scoala-foto/
Un prim exemplu:
„Potrivit Gândul, cu o zi înainte de data dispariţiei avusese loc o ceartă cu tatăl lor, care îi prinsese jucând la păcănele. A doua zi, gemenii au furat 1.000 de euro din casa părinților și au plecat la școală ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar nu au mai revenit acasă.”
https://adevarul.ro/stiri-locale/targu-jiu/gemenii-disparuti-in-targu-jiu-au-fost-gasiti-2389289.html
ApreciazăApreciază
https://ortodoxinfo.ro/2024/09/20/romanii-se-mai-si-intorc-in-tara-elevi-romani-din-franta-anglia-spania-si-germania-au-revenit-la-scolile-din-romania-in-aceasta-toamna/
ApreciazăApreciază
https://strategic-culture.su/news/2024/09/18/this-aint-no-wwiii-this-is-a-war-of-terror/
https://francegenocidetutsi.org/
https://www.aap.org/en/patient-care/mental-health-minute/suicide/?srsltid=AfmBOooWtJgMYo8q5GB–T5YVuS-s0pHsFH0ZEytiFD1un3cHTxozWEn
https://www.bitchute.com/video/dzoZFyFoqXuF/
https://isgp-studies.com/kay-griggs-colonel-george-griggs-child-sexual-abuse-military
https://julianmacfarlane.substack.com/p/israels-crime-americas-shame
https://julianmacfarlane.substack.com/p/the-me-connecting-dots
https://julianmacfarlane.substack.com/p/buildup-to-war
https://www.zerohedge.com/geopolitical/new-wave-blasts-rock-beirut-2nd-day-hand-held-radios-personal-devices-explode
https://askeptic.substack.com/p/war-reports-2024-09-18
ApreciazăApreciază