In chestiunea Recorder – Nicolae Ciuca, nu se pune punctul pe i: Ce-a cautat Romania in Irak? Ce-a cautat SUA in Irak?

Multa vorbarie in chestiunea Recorder – Nicolae Ciuca:

Lideri de opinie importanți pun la îndoială ancheta Recorder

Nu se pune insa punctul pe i: Ce-a cautat Romania in Irak? Ce-a cautat SUA in Irak?

Referitor la SUA, cititi va rog:

20 de ani de la invazia SUA în Irak / Cum a început administrația Bush un război pe baza unor rapoarte exagerate și afirmații false

Referitor la Romania, cititi va rog integral, cu atentie si rabdare ce scrie la https://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5382&idm=5&idl=1, anume, Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 12 februarie 2003 (sa ne reamintim ca invadarea Irakului a inceput pe 20 martie 2003, presedinte a fost Ion Iliescu, Romania a intrat in NATO la 24 martie 2004 si in UE la 1 ianuarie 2007):

5.

Dezbaterea şi adoptarea Hotărârii Parlamentului privind participarea României la Coaliţia împotriva Irakului.

Domnul Valer Dorneanu: Din partea Comisiilor reunite pentru apărare, domnul senator Sergiu Nicolaescu. Vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul Sergiu Florin Nicolaescu: „Raport comun asupra solicitării preşedintelui României, adresată Parlamentului pentru a aproba participarea României la coaliţia împotriva Irakului. Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au fost sesizate de către Birourile permanente, prin adresele SP-2 din 11.II.2003 şi respectiv BP nr.I/64 din 11.II.2003, spre a analiza solicitarea preşedintelui României, adresată Parlamentului pentru a aproba participarea României la coaliţia împotriva Irakului, în urma solicitării Statelor Unite ale Americii, prin intermediul Ambasadei americane la Bucureşti, în eventualitatea declanşării operaţiunilor militare în zona de criză, cu subunităţi româneşti de decontaminare nucleară, chimică şi biologică, de poliţie miliară, de geniu, precum şi de asistenţă medicală, astfel: 4 ofiţeri de stat major, în cadrul Comandamentului coaliţiei, o companie de apărare NBC cu 70 de militari, un pluton de poliţie militară cu 25 de militari, un detaşament medical cu 30 de cadre, un detaşament de geniu cu 149 de militari. Totodată, se solicită reconfirmarea punerii la dispoziţia Coaliţiei a spaţiului aerian al României şi a elementelor de infrastructură necesare, în cazul unei acţiuni militare împotriva Irakului. Militarii vor participa la misiune cu tehnica de luptă, echipamentul, armamentul şi muniţia din dotare. Din scrisoarea preşedintelui României, comisiile au reţinut că o decizie favorabilă la această solicitare, privind participarea cu personal de stat major şi trupe în cadrul coaliţiei împotriva Irakului, ar constitui un argument în angajarea României pentru promovarea şi apărarea valorilor democratice. De asemenea, se solicită împuternicirea Guvernului României de a reglementa prin hotărâri proprii activităţile de pregătire, finanţare şi de angajare a forţelor ce vor participa la o eventuală misiune. Comisile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţa comună din 11 februarie 2003, au analizat solicitarea preşedintelui României şi au constatat că aceasta respectă prevederile art.5 alin.1 din Legea apărării naţionale a României, nr.45 din 1994, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13 din 2000, aprobată prin Legea nr.398 din 2001. Cu 23 de voturi pentru şi 3 abţineri, comisiile au avizat favorabil solicitarea preşedintelui României şi au hotărât să supună spre dezbatere şi adoptare plenului Parlamentului proiectul de hotărâre anexat”. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu: Şi eu vă mulţumesc. Primul care şi-a manifestat dorinţa să ia cuvântul, domnul senator Ilie Ilaşcu. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Ilie Ilaşcu: Domnilor preşedinţi, Stimaţi colegi, Astăzi, în regim de urgenţă, în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, se discută solicitarea preşedintelui ţării în problema acceptării solicitării Statelor Unite ale Americii privind utilizarea spaţiului aerian românesc şi a infrastructurii necesare în cazul unei intervenţii militare în Irak, ca şi angajarea unei subunităţi româneşti în cadrul Coaliţiei antiirakiene. În afară de această solicitare la părerile noastre, seacă, din partea preşedintelui ţării, noi, parlamentarii nu am mai primit alte motivaţii ori explicaţii asupra problemei în cauză, – fiţi de acord -, a unei situaţii create foarte delicate. Mai mult decât atât, nu ni s-a prezentat la solicitare nici aşa-zisa solicitare a Statelor Unite ale Americii. fiindcă înaintea luării unei decizii de vot, fiecare dintre noi am fi dorit să cunoaştem mai multe elemente, ca de exemplu: care sunt condiţiile de aderare la aşa-zisa Coaliţie anti-irakiană, şi doi, în calitate de ce fel de ţară suntem invitaţi? Ce statut are România în această invitaţie? Ca ţară invitată în NATO? fiindcă, după cum se cunoaşte, acest statut îl are România, şi atunci, corect ar fi fost ca solicitarea să vină din partea cartierului general al NATO, sau ca ţară membră ONU, cu o solicitare, bineînţeles din partea Consiliului de securitate al ONU, şi nicidecum din partea Statelor Unite ale Americii. Ca membru al delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei mă miră oscilaţiile politice din ultima vreme ale diplomaţiei române. La 23 ianuarie a.c., înaintea deplasării noastre spre Strasbourg, membrii delegaţiei române au avut, ca de obicei, cum este la noi, o întâlnire cu domnul Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe, în cadrul căreia domnia sa ne-a explicat clar poziţia României în problema Irakiană. După cum cunoaşteţi, Consiliul Europei, după lungi dezbateri a adoptat o rezoluţie legată de criza irakiană, şi întreaga delegaţie română a votat împotriva declanşării războiului în Irak fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU. Pentru război au votat doar 7 deputaţi din cele 44 de state membre ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, şi după doar două săptămâni, aceleaşi autorităţi române ne solicită contrariul, să votăm pentru război, adică împotriva Rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Această atitudine duplicitară a autorităţilor române în criza irakiană, inevitabil va aduce mari prejudicii poporului român. În primul rând, o vom simţi în sfera politicului şi, bineînţeles, în cea economică, din partea ţărilor vest-europene, ţări care, după cum cunoaşteţi, ne sunt apropiate şi care fac cele mai mari investiţii financiare în economia română. Mă întreb: de ce s-a ajuns până la situaţia în care puterea este gata să sfideze impardonabil regulile democraţiei mondiale, autorităţile ONU, în schimbul unei coaliţii militare neclare cu Statele Unite ale Americii, ţară care a declarat deschis şi ferm că va ataca Irakul cu sau fără consimţământul Consiliului de Securitate al ONU? După părerea mea, răspunsul poate fi doar unul singur: puterea actuală nu este capabilă să redreseze situaţia socială, economică gravă a ţării şi atunci s-a căutat şi s-a găsit o scuză, o justificare a sărăciei şi nivelului scăzut de trai al populaţiei române. Şi se va justifica prin marile cheltuieli de ducere a unui război. Domnilor, Democraţia şi chiar viaţa în România a devenit un lux. Presa, de câteva zile, ne avertizează că România se află de acum în război. Televiziunea prezintă chiar şi unele măsuri de apărare civilă. Cât de puţin cunosc acei ce ne impun azi un război în Irak, ce este de fapt şi cât costă un aşa război? Vă asigur că eu cunosc aceste costuri. Nu-şi merită România şi poporul român soarta de azi de a-şi trimite feciorii pe alte continente să verse sânge pentru nişte interese străine, pentru petrol. Trist şi de neînţeles le este astăzi îndeosebi românilor din Basarabia, români care, la 1992 s-au ridicat în apărarea pământurilor româneşti şi care aşteptau zilnic vreo decizie a autorităţilor române de atunci care, apropo, sunt şi azi aceleaşi, de a le veni în ajutor ca fraţii, în acel război transnistrean nedrept. Pentru apărarea Cetăţii Voievodale de la Tighina, România nu a avut nici surse, nici dorinţe, dorinţă patriotică, nici interes. Uite că, pentru nişte interese străine, aflate pe teritoriul unui alt continent, România a găsit brusc şi surse şi dorinţe de a se angaja într-un război. Istoria, a câta oară, se va răzbuna pe români. Partidul România Mare, în numele căruia eu vorbesc aici, atâta timp cât nu există o decizie legală a Consiliului de Securitate ONU, se va abţine de la vot. Vom fi împotriva unei intervenţii militare în Irak, cu atât mai mult a militarilor români. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare)

Domnul Valer Dorneanu: Şi eu vă mulţumesc. Stimaţi colegi, Să-mi permiteţi un scurt intermezzo protocolar. Este într-o vizită oficială o delegaţie a Senatului Regatului Thailandei, condusă de domnul prim-vicepreşedinte Pichet Attanachote. Vă rugăm să-l salutăm, împreună cu întreaga sa delegaţie. (Aplauze) Vă mulţumesc. În continuare, domnul senator Prisăcaru, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Ghiorghi Prisăcaru: Domnilor preşedinţi, ai Senatului şi Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor miniştri, Ne aflăm într-o situaţie internaţională extrem de complexă şi gravă. Pentru a doua oară într-un deceniu, zona Golfului este pe cale să devină teatrul unor operaţiuni militare de anvergură. Şi, tot pentru a doua oară, regimul dictatorial irakian este la originea crizei respective. În urmă cu câteva zile un ziarist mă întreba cât va dura, după părerea mea, războiul din Irak. I-am răspuns, mai întâi, că încă nu suntem în război, întrucât n-au fost epuizate toate mijloacele de a-l evita. Apoi, această întrebare ar trebui adresată strategilor militari, şi nu oamenilor politici, pentru că datoria noastră faţă de ţară şi de comunitatea internaţională este să găsim, înainte de toate, mijloacele paşnice, căile politice de soluţionare a crizei. Iar, din acest punct de vedere, comunitatea internaţională a făcut eforturi remarcabile şi sperăm că acestea vor continua. Este extrem de important că autorităţile române şi diplomaţia noastră s-au integrat de la început acestor eforturi. România s-a pronunţat în mod constant pentru degajarea în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite a unei soluţii politice a crizei din Golf, pentru ca Irakul să se conformeze în totalitate şi cu bună-credinţă prevederilor Rezoluţiei 1441 a Consiliului de Securitate şi pentru ca echipa de inspectori să-şi poată desfăşura activitatea consacrată dezarmării Irakului în conformitate cu mandatul primit. Noi, în cadrul Partidului Social Democrat, nu ne-am pierdut speranţa într-o soluţie politică şi aşteptăm cu interes viitoarea Reuniune, din 14 februarie, a Consiliului de Securitate, ca va examina un nou Raport al inspectorilor ONU. Acest moment este considerat ca fiind ultima fereastră de oportunitate pentru o soluţie politică. Susţinem, în acest sens, asumarea hotărâtă de către Consiliul de Securitate, de către întreaga comunitate internaţională a responsabilităţii aplicării rezoluţiilor ONU privind dezarmarea Irakului. Şi, pentru că istoria se repetă, aş dori, stimaţi colegi, să ne reamintim cuvintele unui diplomat englez cu prilejul Congresului de pace de la Berlin, din 1878, adresate ministrului de externe din acea perioadă, Mihail Kogălniceanu. Acesta spunea: „Domnule ministru, în politica externă, un stat nu face ceea ce vrea, ci doar ceea ce poate”. În ciuda trecerii timpului, această apreciere este pe deplin valabilă. România şi-a asumat nişte angajamente pe care trebuie să le respecte din perspectiva realizării unor obiective majore de politică externă. Crede cineva că securitatea ţării ne poate fi asigurată şi garantată fără a avea şi obligaţii? De aceea, Grupul social-democrat şi umanist din Parlamentul României susţine solicitările Preşedintelui României, ca urmare a deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Ţara noastră trebuie să răspundă pozitiv solicitării Statelor Unite ale Americii, asumându-şi responsabilităţile ce-i revin pentru promovarea stabilităţii şi securităţii în lume. Ştim din proprie experienţă câte suferinţe şi distrugeri, câte drame umane poate provoca un conflict armat. Dar ştim, de asemenea, că duplicitatea, sau derogarea de răspundere în declaraţii, precum şi în fapte, nu sunt deloc onorabile, iar, mai devreme sau mai târziu, acestea se plătesc. Duplicitatea nu se referă în nici un caz la autorităţile statului, sau la diplomaţia română Stimaţi colegi, Îngăduiţi-mi să evoc şi un alt diplomat, Bruce Lockard, care spunea: „În afacerile externe, doar marile puteri îşi pot permite luxul să facă greşeli”. Noi nu suntem o mare putere, decât poate în dimensiunea sa culturală. Prin urmare, nu ne putem permite să greşim în momente de mare încărcătură emoţională în plan politico-diplomatic şi de uriaşă răspundere faţă de paşii pe care-i avem de făcut într-un asemenea context de criză. Astfel, nu vrem, aşa cum arăta recent premierul Adrian Năstase, să fim puşi în situaţia de a alege între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, între aşa-zisele Europa veche şi cea nouă, între diferite ţări din cadrul Alianţei Nord-Atlantice. Este convingerea noastră că numai o Europă unită, aflată în relaţii transatlantice de strânsă colaborare, numai acţiunea lor solidară poată contribui la combaterea terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă, la promovarea păcii şi stabilităţii în lume. Interesele de lungă durată ale Statele Unite şi ale Europei le cer să colaboreze cât mai strâns şi România poate, prin poziţia sa, să contribuie la aceasta. Valorile comune ale democraţiei, libertăţii, ca şi dorinţa de dezvoltare în securitate, sunt factori care trebuie să unească statele democratice. Să nu omitem şi faptul, la fel de important, că în cazul respectării angajamentelor internaţionale asumate, România va putea avea un cuvânt de spus şi în perioada post-conflict, inclusiv în privinţa recuperării sumelor blocate de către regimul irakian de la începutul anilor ’90. În încheiere, vă rog să-mi îngăduiţi, stimaţi colegi, să vă supun atenţiei două considerente: primul se referă la o anumită panică, o psihoză pe cale să se instaleze în rândul opiniei publice, contraproductivă pentru societatea românească, pentru liniştea cetăţenilor. Aşa cum sublinia domnul Preşedinte Ion Iliescu, după şedinţa CSAT, România nu se află în război. Ţării noastre i s-au cerut lucruri pe care le-a acordat deja pentru Bosnia şi Herţegovina, pentru Kosovo, sau pentru participarea la Coaliţia internaţională antiteroristă, prin Hotărârea Parlamentului de la sfârşitul anului 2001, după atacurile din 11 septembrie. Aşadar, nu vom trimite în Golf, dacă va fi război, nici aviaţia, nici tancurile şi nici navele noastre militare, pe care de fapt nu prea le avem. În acelaşi timp, considerăm important faptul că Guvernul şi CSAT au stabilit măsuri de natură să asigure sănătatea şi liniştea cetăţenilor noştri, ca şi funcţionarea normală a vieţii economice şi sociale. În al doilea rând, ne păstrăm speranţa că soluţia politică va avea în final câştig de cauză, pentru că un eventual război nu va aduce fericirea nimănui. Mijloacele de distrugere proprii unui război modern sunt mai cumplite şi mai ucigătoare ca niciodată. Dar este limpede că răspunderea pentru un eventual război în Golf revine în întregime regimului de la Bagdad. De aceea, stimaţi colegi, Grupul social-democrat şi umanist din Parlament, ţinând seama de interesul naţional pe termen lung al ţării, va vota în favoarea solicitărilor Preşedintelui României adresate, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, Parlamentului. Sperăm, totodată, că şi celelalte grupuri parlamentare vor susţine solicitarea Preşedintelui României. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu: Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale PD, domnul Liviu Negoiţă, liderul grupului din Camera Deputaţilor. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe-Liviu Negoiţă: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Partidul Democrat este de acord cu solicitarea Preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, adresată Parlamentului, privind participarea României la Coaliţia antiirakiană, în eventualitatea declanşării operaţiunilor militare în zona de criză. Aprobăm Hotărârea CSAT, prin care a fost acceptată cererea Statelor Unite ale Americii privind utilizarea spaţiului aerian al României şi a infrastructurilor necesare în cazul unei acţiuni militare îndreptate împotriva regimului dictatorial al lui Saddam Hussein. Gestul de astăzi al României vine ca o continuare firească a unei politici externe coerente dusă de ţara noastră în anii de după răsturnarea dictaturii lui Ceauşescu. România trebuie să-şi respecte angajamentele internaţinale privind apărarea democraţiei şi a valorilor fundamentale ale umanităţii. Ne-am dorit cu toţii ca ţara noastră să fie invitată în structurile NATO. Ne-am dorit această integrare ca fiind singura alternativă de natură să ne garanteze viitorul, ca naţiune democratică. Din această perspectivă, România trebuie să-şi asume atât beneficiile, cât şi obligaţiile pe care le implică calitatea de membru al Alianţei Nord-Atlantice. Astăzi, realitatea politică internaţională nu mai permite un limbaj dublu, iar experienţa trecutului ne arată că poziţia exprimată consecvent de Partidul Democrat în privinţa evoluţiei României spre integrarea în NATO şi Uniunea Europeană a fost corectă şi clară. Partidul Democrat a insistat şi insistă pentru dezarmarea Irakului pe cale paşnică. Când argumentele politice şi diplomatice sunt epuizate, un regim dictatorial trebuie să fie dezarmat printr-o intervenţie militară. Sigur că o intervenţie armată, un război, indiferent de locul unde urmează să se desfăşoare, constituie motiv de îngrijorare pentru orice cetăţean, oriunde ar trăi el. În acelaşi timp, nu este mai puţin adevărat că tolerarea unui regim statal dictatorial, aşa cum este cel din Irak, susţinut la putere de organizaţii teroriste internaţionale, este un serios motiv de nelinişte şi preocupare pentru naţiunile libere şi democratice. Partidul Democrat a susţinut intervenţia NATO în Iugoslavia, în Afganistan, precum şi în alte puncte de pe glob, acolo unde democraţia era pusă în pericol. Este bine că astăzi PSD, partid ajuns la guvernare, a devenit convins de justeţea unui astfel de demers. Saddam Hussein acum, în 2003, este tot atât de democrat, pe cât era Slobodan Miloşevici în 1999. În contextul acutizării crizei irakiene, Partidul Democrat cere instituţiilor statului să ia toate măsurile ce se impun în vederea protejării populaţiei de eventualitatea unor atacuri teroriste sau alte consecinţe negative, pe care le-ar fi implicat participarea României la Coaliţia antiirakiană. Partidul Democrat va vota pentru participarea României alături de Statele Unite ale Americii şi ceilalţi aliaţi în vederea dezarmării regimului dictatorial condus de Saddam Hussein. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Drăgănescu. Aveţi cuvântul, domnule deputat Drăgănescu.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Partidul Naţional Liberal este de acord cu participarea României, alături de coaliţia ţărilor care doresc să sprijine Statele Unite în dezarmarea Irakului. Partidul Naţional Liberal nu poate să ignore argumentele solide în favoarea unei asemenea acţiuni – şi mă refer aici în special la nerespectarea celor 18 rezoluţii ONU pe care Irakul nu le-a respectat. De asemenea, ţinem cont şi de puternica susţinere de care se bucură în rândul opiniei publice din România eventuala intervenţie militară în Irak. Nu se poate uita faptul că Statele Unite ale Americii au fost principalii noştri avocaţi pentru invitarea de aderare la Alianţa Nord-Atlantică. De altfel, toate ţările invitate în 2002 să adere la NATO şi-au exprimat deja solidaritatea faţă de acţiunile Statelor Unite ale Americii. Ca şi în cazul intervenţiei NATO în Iugoslavia, România nu poate şi nu trebuie să respingă solicitarea partenerilor noştri de peste Ocean, de participare de această dată la Coaliţia antiirakiană. Decizia ţării noastre de a acţiona alături de americani este corectă şi în acord cu interesele generale ale cetăţenilor români. Partidul Naţional Liberal demonstrează şi astăzi că face o politică consecventă în folosul României, spre deosebire, din păcate, de actualii guvernanţi. Fiindcă nu putem să nu amintim astăzi colegilor noştri din PDSR că în 1999, PDSR-ul, încalitatea sa de partid de opoziţie, s-a opus susţinerii NATO în criza iugoslavă, punând, astfel, interesele de partid deasupra intereselor naţionale. Prin poziţia de astăzi, actuala guvernare confirmă justeţea deciziei noastre din 1999. Decizia PNL de a susţine alăturarea ţării noastre la coaliţia multinaţională nu înseamnă neapărat că apreciem modul în care Executivul a întreprins şi a gândit toate acţiunile necesare pentru evitarea riscurilor şi efectelor politice nedorite ce pot apărea în perioada următoare. În consecinţă, ne întrebăm de ce oficialii români nu au avut consultări cu statele Uniunii Europene, mai ales cu cele care au rezerve faţă de politica Statelor Unite. În acest fel, opinia şi poziţia României ar fi fost mai bine înţelese de către partenerii noştri din Uniunea Europeană. Dacă, totuşi, au existat unele consultări pe această temă cu reprezentanţii acestor ţări, întrebăm de ce Guvernul României nu le-a adus imediat la cunoştinţa opiniei publice. Totodată, ne întrebăm de ce România nu şi-a exprimat în mod public şi ferm dorinţa de a participa după terminarea crizei la procesul de reconstrucţie politică în regiunea Golfului. În afara acestor chestiuni, care ţin mai mult de politica externă a României, noi, liberalii, considerăm că principala problemă la care autorităţile publice trebuie să răspundă se referă la un răspuns detaliat în faţa opiniei publice vis-a-vis de protecţia populaţiei în cazul în care se declanşează o intervenţie militară în Irak. Aici aşteptăm răspunsul atât al Preşedinţiei, cât şi al Guvernului, cât şi al serviciilor de informaţii care se ocupă cu siguranţa naţională. Declaraţiile, din păcate, făcute până acum de reprezentanţii Puterii ni se par neconvingătoare şi insuficiente pentru asigurarea unui climat de siguranţă cetăţenilor României. Faptul că nu avem un răspuns la această problemă demonstrează că Guvernul Năstase, din păcate, în continuare desconsideră opinia publică şi nesocoteşte pe ceilalţi actori politici din România. Partidul Naţional Liberal solicită Preşedintelui României să demareze cât mai repede posibil o serie de consultări cu partidele democratice, în cadrul cărora să fie dezbătute toate problemele ridicate de implicare a României în criza din Irak. Doamnelor şi domnilor, Preşedintele american Jhon F. Kennedy spunea odată că preţul libertăţii este ridicat, dar americanii l-au plătit întotdeauna cu greu. Privind înapoi cu mândrie la Revoluţia din 1989, putem spune că noi, românii, am plătit cel mai scump preţ pentru a ne cuceri libertatea şi democraţia, am plătit acest preţ cu sângele tinerilor ucişi pe străzile Timişoarei, ale Bucureştiului, Clujului, Sibiului şi altor oraşe. Iată de ce, astăzi, după ce am văzut ce înseamnă dictatura şi totalitarismul, noi, românii, astăzi nu mai putem să fim decât de partea celor care iubesc, preţuiesc şi apără libertatea şi democraţia. Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu: Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Attila Verestoy. Aveţi cuvântul.

Domnul Verestoy Attila: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor, Sigur că se poate pune întrebarea: Pe ce bază legală putem lua o decizie de acest gen? Eu sunt convins că dumneavoastră ştiţi, sunteţi conştienţi că ţara noastră are un parteneriat special cu Statele Unite ale Americii. Acest parteneriat special se reflectă şi în domeniul militar. Iată care este baza juridică, pe lângă baza politică cu care cu toţii suntem de acord, pentru ca, astăzi, Camerele reunite să ia o decizie prin vot pentru a susţine solicitarea domnului Preşedinte. Ţara noastră a devenit cunoscută în lume pentru respectarea obligaţiilor asumate ca ţară angajată într-un proces de integrare în cadrul ţărilor NATO. Nu cred că este bine să punem la îndoială acest statut câştigat al României şi nu cred că este bine să existe cea mai vagă îndoială privind seriozitatea şi consecvenţa ţării noastre la a fi pe momentul critic în locurile unde nu ne va fi uşor. Pentru că nimeni nu crede că soluţia primă este războiul. Războiul este ultima soluţie, ultima raţiune, este continuarea diplomaţiei cu alte mijloace, aşa cum definea Klausevritz. Şi nu este de dorit, nimeni nu doreşte să se ajungă acolo. Lumea civilizată, statele democratice cred încă în posibilitatea succesului diplomaţiei, cred încă că există posibilitatea ca, înainte de arme, să fie mai puternică raţiunea. Noi ştim că în lumea de după septembrie, acum doi ani, îndoiala şi teama unor oameni care n-au nimic de-a face cu terorismul sau cu arme de distrugere în masă a devenit o prezenţă. Această prezenţă trebuie eliminată. Acest sentiment de teamă pe care o au oamenii raţionali în ţările democratice atunci când aud sau când iau cunoştinţă, iau act că se întâmplă în lume ca oameni nevinovaţi să fie victime ale unor atacuri teroriste, care poate să fie oricând şi aproape de noi, este baza pe care eu cred că oamenii din ţara asta susţin acel demers, susţin acel vot pe care am încrederea, marea majoritate a Camerelor reunite îl va da astăzi. Noi trebuie să subliniem un lucru. Nu trimitem Armata română la luptă. Nu suntem parte într-un război. Nici nu s-a cerut aşa ceva. S-a cerut sprijin, s-a cerut protecţie, s-a cerut asigurarea terenului, teritoriului şi eliminarea, pe cât se poate, a unor distrugeri eventuale, pe care, încă o dată precizăm, încă o dată subliniem, nu dorim a se întâmpla. Eu sunt convins că în eventualitatea ca această coaliţie împotriva Irakului va trebui să se recurgă la forţă, va trebui să dezarmeze Irakul cu ajutorul forţelor armate ale SUA, în special. Cei din partea României care vor contribui la diminuarea efectelor distructive care iminent se vor produce îşi vor face datoria. Şi sunt convins că în acelaşi timp noi, cei din ţară, cei care sunt responsabili, vor face tot posibilul ca să diminuăm sau să eliminăm, dacă se poate, riscurile noi care în asemenea situaţii indiscutabil există. În consecinţă, UDMR va vota pentru aprobarea participării României alături de Statele Unite ale Americii la acest efort de dezarmare a Irakului. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, în afara câte unui reprezentant al grupurilor parlamentare, au mai cerut cuvântul domnul senator Petre Roman şi domnul Cornel Boiangiu. V-aş propune să-l ascultăm şi pe domnul senator Petre Roman, chiar dacă a mai vorbit cineva din partea PD-ului, având în vedere şi calitatea dânsului de raportor al Adunării Parlamentare NATO. De asemenea, să-i dăm cuvântul şi domnului deputat Cornel Boiangiu, în numele deputaţilor independenţi. Aveţi cuvântul, domnule Petre Roman. V-aş ruga, însă, să încercaţi să concentraţi ce-au spus ceilalţi.

Domnul Petre Roman: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doresc să iau cuvântul pentru că, de la această tribună, cu câteva minute în urmă, s-au adus obiecţii fundamentale, în aparenţă, acestui demers al României. S-au adus obiecţiuni în plan instituţional şi în planul raţiunii politice. Doresc să afirm, de la această tribună, că există atât raţiuni instituţionale, cât mai ales raţiuni politice izvorâte din cel mai important interes naţional, care este asigurarea securităţii noastre naţionale. Raţiunile instituţionale pe care aş dori să le menţionez sunt cel puţin două: Rezoluţia nr.1441 a Consiliului de Securitate care caracterizează, lucru care a fost trecut cu vederea în cele spuse aici, în mod explicit şi direc, regimul Saddam Hussein, de pericole „Saddam Hussein”, istoria plină de fapte extrem de grave la adresa păcii şi ordinii internaţionale, comise de acelaşi Saddam Hussein şi, în mod cert, ameninţarea clară, cu consecinţe extrem de grave, dacă Saddam Hussein nu dezarmează. Este o raţiune instituţională extrem de puternică şi, dacă ea nu este spusă, înseamnă că facem un deserviciu în informarea propriei noastre naţiuni. În legătură cu cererea venită din partea Statelor Unite, şi aici există o raţiune instituţională importantă. În ianuarie anul 2000, România a stabilit, împreună cu Statele Unite ale Americii, un parteneriat strategic intensificat. Nu sunt multe ţările cu care Statele Unite ale Americii au un parteneriat strategic, şi încă unul stratificat. Atunci ne-am legat să realizăm, împreună cu Statele Unite, orice fel de consultări necesare pentru a ne sprijini reciproc în materie economică, dar şi politică, în dezvoltarea democraţiei şi bineînţeles că aceasta impunea de la sursa politică, impunea şi eventualitatea unui sprijin în situaţii mai grave care privesc cele militare. Iată două raţiuni instituţionale care nu pot fi în nici un fel ocolite. Dar raţiunea politică care izvorăşte din interesul naţional al asigurării securităţii noastre naţionale, aceasta este cea mai importantă şi pe deplin justificată. Vreau să vă reamintesc că în 1991, în ianuarie România s-a alăturat coaliţiei internaţionale conduse tot de SUA care a avut ca scop, e foarte rău că nu amintim acest lucru, înfrângerea agresiunii irakiene a lui Saddam Hussein împotriva Kuweitului. Acelaşi Saddam Hussein care utilizase în războiul din Iran arme de distrugere în masă, chimice şi biologice, şi nu numai împotriva duşmanului, zicem extern, ci şi împotriva propriului popor. Faptele acestea, cetăţenii români, compatrioţii noştri trebuie să le ştie, nu le ocoliţi. Ne-am alăturat atunci coaliţiei internaţionale condusă tot de SUA, am făcut un lucru similar în 1999, când prin hotărârea noastră, a Parlamentului, şi atunci trebuie să reamintesc că a fost înţelepciune inclusiv pe băncile Opoziţiei, conduse de PDSR, ne-am alăturat NATO în intervenţia din Iugoslavia. De fiecare dată raţiunea politică a fost aceeaşi: ne-a adus această alăturare a noastră în 1991 şi 1999, ne-a adus beneficii politice în planul asigurării securităţii noastre naţionale? Evident că da, masiv, din plin. S-a ştiut, de atunci, din 1991 şi ulterior, s-a ştiut fără putinţă de tăgadă, fără umbră de îndoială unde se poziţionează România, cu cine merge alături, împreună cu cine este. Cu lumea occidentală, cu lumea democratică, acolo suntem şi către deplina noastră integrare ne îndreptăm. De aceea, gestul de astăzi nu este un gest întâmplător, este un gest într-o continuitate, este un gest care înseamnă, atât în plan instituţional, cât şi în planul politicii esenţiale, înseamnă asigurarea securităţii noastre naţionale. Orice fel de discursuri care ne plasează în zona, să spunem emoţională, sunt discursuri care nu au ce căuta atunci când este vorba de asigurarea securităţii noastre naţionale. Noi discutăm aici în deplină cunoştinţă de cauză şi în acest fel trebuie să ne recepteze şi compatrioţii noştri, în deplină cunoştinţă de cauză. Toată comunitatea internaţională, şi în primul rând comunitatea democratică consideră că regimul Saddam Hussein trebuie înlăturat. Problema este una singură, dacă intervenţia pentru a se ajunge la acest obiectiv este neapărat militară. Ea poate fi şi militară, dar eu cred că încă mai poate fi vorba şi de o intervenţie masivă a comunităţii internaţionale, condusă tot de SUA, care să determine acelaşi rezultat, înlăturarea acestui regim periculos. Îmi pare rău să spun colegului şi prietenului Ilie Ilaşcu că nu trăim într-o democraţie mondială, nu există încă. Dimpotrivă, lumea în care trăim e crudă, instabilă şi plină de incertitudini şi din acest motiv Guvernul României, Parlamentul României şi orice om responsabil şi patriot din România trebuie să ştie clar unde se plasează şi de ce. De aceea, cererea preşedintelui României este justificată şi eu vă rog să o aprobăm. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc. Ultima intervenţie din partea parlamentarilor, domnul Cornel Boiangiu, membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, vorbeşte şi în numele colegilor independenţi.

Domnul Cornel Boiangiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Fără îndoială că acest moment deosebit pe care îl trăim astăzi, cererea SUA, în baza parteneriatului strategic semnat în 1997, este clar că este în interesul României să se răspundă astăzi, pentru că nu o dată în zborurile aeriene, în tot ceea ce a făcut acest terorism internaţional contra umanităţii nu am avut siguranţă, nu puţini români au fost victime în 11 septembrie, atunci când s-a întâmplat tragedia din Statele Unite şi iacătă, noi, la ora actuală, reconfirmăm o poziţie oficială a României, a aceluiaşi Parlament care în 19 septembrie 2001 a votat acelaşi lucru, adică a pune spaţiul nostru aerian la dispoziţia aliaţilor noştri tradiţionali, către aliaţii de care ne-a despărţit nu hotărârea poporului român, ci, aşa cum ştiţi, o ocupaţie a unei puteri străine pentru atâta şi atâta amar de ani. De aceea, în numele deputaţilor independenţi, câţi suntem noi acum, în numele meu, care am fost, aşa cum ştiţi, în cadrul Senatului României în conducerea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în legislatura trecută şi în această calitate am făcut deplasări împreună cu militarii noştri de la Craiova, cu băieţii de la Neagoe Basarab la Girokaster şi în alte locuri unde trebuia să fim nu numai cu militarii, ci şi cu parlamentarii noştri, pot spune că este o hotărâre foarte bună, este o hotărâre pe linia tradiţiei noastre, este o hotărâre pe linia intereselor naţionale ale României. Felicit din acest punct de vedere Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul actual, pentru că pe linia acestei consecvenţe şi în interesul României păstrează tradiţia pe care noi trebuie să o accentuăm cu fiecare zi, alături de aliaţii noştri, repet, tradiţionali. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu: Vă mulţumesc. Pentru a face câteva precizări suplimentare cu privire la poziţia României, dau cuvântul domnului ministru Mircea Geoană.

Domnul Mircea Geoană: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Doar câteva comentarii. Aş vrea să vă spun că ascultând remarcile şi observaţiile majorităţii celor care au luat cuvântul, pot să spun că avem sentimentul că într-adevăr politica constantă a României de aliniere cu valorile democraţiei şi de apartenenţă la tabăra occidentală se confirmă ca o politică consensuală la nivelul ţării noastre. Este un lucru pozitiv, şi pentru Ministerul de Externe şi pentru Guvernul României aceasta reprezintă un punct important de sprijin. Este firesc pentru România, care a ieşit din dictatură, este firesc pentru România, care îşi vede interesele naţionale apărate, protejate în tabăra occidentală în NATO, în Uniunea Europeană, să avem o astfel de atitudine responsabilă la un moment important. Un test de maturitate politică pe care cred că îl vom trece cu bine şi astăzi. Câteva remarci cu referire la ceea ce domnul senator Ilaşcu, pe care îl respect, a spus în urmă cu câteva minute. Nu este vorba de oscilaţii ale diplomaţiei româneşti. Dacă este ceva care am făcut de-a lungul ultimilor ani cu consecvenţă, cu toţii şi Guvernul nostru, şi guvernele anterioare, a fost să ne ancorăm în mod constant în Occident. Să stabilim o relaţia privilegiată cu America şi să avem o relaţie excepţională cu partenerii noştri vest-europeni. Nu am oscilat niciodată atunci când este vorba de valori şi niciodată nu am oscilat când este vorba de interesul naţional românesc. Nici măcar atunci când au avut loc conflicte la periferia teritoriului naţional, pe care le cunoaşte aşa de bine. Nu putem, aşa cum spunea şi domnul senator Roman, să uităm că Saddam Hussein exercită o dictatură represivă în această ţară de multe decenii. Nu putem să uităm că, la fel ca şi în Transnistria, se găsesc imense cantităţi de arme de distrugere în masă. Nu putem să ignorăm faptul că dacă îl vom lăsa să continue, în următorii câţiva ani de zile va avea capacitatea să transmită inclusiv peste România şi către Europa arme de distrugere în masă la mari distanţe. Sunt riscuri la care un om politic responsabil din România sau din alte ţări europene sau din America trebuie să răspundă. Este important pentru noi să credem şi să acţionăm în spiritul valorilor noastre. Un alt subiect ridicat de domnul Drăgănescu, pe care aş vrea să-l asigur de faptul că am avut consultări extrem de strânse cu partenerii noştri europeni, inclusiv şi în special cu cei care au încă rezerve faţă de modalitatea acţiunii propuse de americani, am avut consultări cu germanii, inclusiv la Consiliul de securitate, la New York, eu am fost în contact cu partea germană, am avut contacte cu Franţa, şi am avut contacte extrem de strânse, aproape zilnice cu Preşedinţia greacă a Uniunii Europene. Ştim să ne protejăm interesele şi ştim că locul României este în Uniunea Europeană, şi în NATO, şi un aliat al Americii în egală măsură. Inclusiv momentul în care venim în faţa dumneavoastră pentru aprobare, pentru această participare, după ce multe alte ţări central-europene deja au aprobat în Parlamentele naţionale contribuţii similare, denotă o anumită prudenţă şi un anumit echilibru pe care dorim să-l imprimăm acţiunii noastre internaţionale, pentru că interesul României este să vedem o Uniune Europeană care are o poziţie coerentă, dorim să vedem o alianţă nord-atlantică care rămâne cu aceeaşi coeziune şi cu aceleaşi garanţii de securitate care funcţionează şi pentru noii veniţi, ca şi România, şi dorim, în egală măsură, să vedem un consiliu de securitate şi o Organizaţie a Naţiunilor Unite care îşi păstrează întreaga lor relevanţă. La Consiliul Europei, domnule senator Ilaşcu, s-a votat participarea la o eventuală acţiune militară, numai pe baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate. Nu s-a votat împotriva unei acţiuni militare, s-a exprimat o preferinţă pentru Consiliul de Securitate, ceea ce este un lucru valabil şi cred că delegaţia noastră a votat aşa cum este firesc să fi votat. Pe scurt, vreau să vă spun că pentru noi ceea ce sperăm că va fi un vot favorabil reprezintă o dovadă în plus de maturitate şi solidaritate în jurul interesului naţional românesc. Şi, pentru acest lucru dorim să vă mulţumim. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu: Domnul ministru Paşcu, ministru al apărării. Şi aş ruga pe toţi colegii prezenţi pe culoare să vină în sală pentru a ne exprima votul final asupra hotărârii.

Domnul Ioan Mircea Paşcu: Domnule preşedinte, vă mulţumesc că au fost ridicate de colegii noştri o serie de probleme care cred că pot să primească un răspuns chiar acum. În primul rând, domnule senator Ilaşcu, noi nu avem posibilitatea să informăm individual pe fiecare dintre parlamentarii noştri. O facem prin intermediul comisiei, ieri am discutat la comisie şi vă asigur că reprezentanţii partidului dumneavoastră au fost foarte activi în această discuţie. E menirea domniilor lor să informeze grupurile parlamentare, după cum discuţia de astăzi este menită să aducă la acelaşi numitor, pe cât se poate, ansamblul Camerelor. Deci, nu suntem în încălcarea vreunei reguli, cutume din acest punct de vedere şi am ţinut să precizez lucrurile acestea pentru că le-aţi menţionat. În ceea ce priveşte măsurile legate de protejarea populaţiei într-o asemenea situaţie, comunicatul CSAT-ului mi se pare foarte clar, sunt trecute acolo o serie întreagă de misiuni care au fost trasate acelor instituţii în drept pentru a rezolva această problemă. Dacă se doreşte o discuţie pe această chestiune, bineînţeles Parlamentul poate să solicite această discuţie şi nu este nici un fel de problemă. Eu nu cred că cei care au ridicat această chestiune condiţionează votul lor de aceste măsuri. În ceea ce priveşte responsabilitatea, îi asigurăm pe colegii noştri care au avut anumite rezerve că indiferent de poziţia domniilor lor, dacă, Doamne-fereşte, sperăm să nu se întâmple lucrurile acestea, se va întâmpla ceva, responsabilitatea va fi oricum a celor care guvernează, deci a noastră, în această perioadă. Dumneavoastră veţi fi scutiţi de această responsabilitate şi, ca atare, puteţi foarte bine să vă arătaţi preocuparea faţă de această chestiune. În ceea ce priveşte Kosovo, vreau să spun că în momentul respectiv am avut o poziţie de a explica cum vedem noi această chestiune, dar când a venit la vot, vă aduceţi aminte, a fost o abţinere. Şi vreau să vă mai aduc aminte un lucru pe care l-am declarat în presă, cu două zile înainte de vot, am transmis generalului Rollestone, venit în România, mesajul că se poate conta pe spaţiul aerian al României chiar dacă noi vom avea această poziţie de abţinere la vot. Deci, din acest punct de vedere, nu are rost să mai dezgropăm morţi şi să umblăm să reinterpretăm fapte, pentru că nu e bine. Că, dacă ar fi să facem lucrul acesta, atunci ar trebui să ne aducem aminte că în urmă cu circa 10 zile un distins reprezentant al partidului dumneavoastră, domnul Meleşcanu, declara, în pur stil balcanic, să sprijinim, dar să nu participăm. Chestiunea este spusă la radio… De asemenea, astăzi, o altă idee, să fim cu SUA, dar să ţinem seama de Europa. Foarte bine, este perfect, să vedem şi noi cum s-ar putea face această chestiune şi practic. Domnul Stoica vine şi, după ce rupe protocolul cu PSD-ul, ne impută nerespectarea protocolului cu PSD-ul. Altă instanţă… Vreau să vă spun, cu tot respectul pe care îl port oamenilor mari de stat ai României, inclusiv celor liberali, cum sunt Brătianu şi ceilalţi care au făcut ţara aşa cum au făcut-o şi au un merit incontestabil, dar îmi aduc aminte, când eram mic, cineva spunea că o vorbă care circula în popor era următoarea. Carol îi mai spunea din când în când lui Brătianu: „Brătiene iarăşi umbli cu o parte a corpului tău în două luntri!” Să fie o continuitate de tradiţie? Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu: Trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre. La titlul proiectului dacă aveţi observaţii? Da. Poftiţi, domnule senator Ilaşcu, probabil invocaţi dreptul la replică.

Domnul Ilie Ilaşcu: Îmi cer scuze, dar mi-a fost pomenit numele de câteva ori. Eu vreau să adaug doar o singură propoziţie. Nu trebuie să mă convingeţi pe mine ori Parlamentul României, trebuie ca ţările, cum este SUA, să convingă Consiliul de Securitate al ONU, unica instituţie care are dreptul de a lua o hotărâre, de a ataca un regim dacă este terorist, ori dacă nu e terorist. Nu s-a dovedit până acum în Consiliul de Securitate al ONU că Irakul deţine acele arme, că Irakul este un regim terorist. Deci, nu s-a primit nici o hotărâre, cu atât mai mult, după cum cunoaşteţi, zilele acestea la sedul NATO de la Bruxelles se duce totuşi o luptă mare între ţările europene şi SUA. Deci nu înţeleg de ce autorităţile române au vrut cu 2-3 zile înainte să ia o decizie care ar fi poate bună, peste 2-3 zile dacă o luam. De aceea, eu am spus că PRM se abţine. O dată ce Consiliul de Securitate va da o hotărâre, atunci poate ne vom schimba şi noi poziţia. Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu: În ce chestiune solicitaţi cuvântul, domnule deputat?

Domnul Puiu Haşotti: S-a pronunţat numele partidului nostru, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu: S-a pronunţat numele dumneavoastră? Am o rugăminte, dreptul la replică vizează nume personale, stimaţi colegi. Poftiţi. Nu, nu că dumneavoastră tot invocaţi regulamentul, dar când trebuie să-l respectăm, nu-l respectaţi. Asta era problema.

Domnul Puiu Haşotti: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Ne aflăm în Parlamentul României şi lacunele de cultură generală trebuie amendate. Domnul ministru Paşcu, pe care îl respect în mod deosebit, a făcut o greşeală care nu se datorează, bineînţeles, culturii cazone. Nu era vorba, domnule ministru, de Brătianu, era vorba de P.P. Carp. Mă bucur, în acelaşi timp, că dumneavoastră invocaţi istoria, invocaţi trecutul naţional, invocaţi personalităţile liberale. Eu, din păcate, nu pot să identific nici o mare personalitate social-democrată, nu care să fie compatibilă cu familia Brătienilor, cu alţii mult mai puţin importanţi. (Vociferări în banca PSD-ului.)

Domnul Valer Dorneanu: Stimate coleg, eram la o scrisoare prin care preşedintele ne solicita…, nu la capitolul de istorie şi de cultură,

Domnul Puiu Haşotti: Prin urmare,

Domnul Valer Dorneanu: …unde nu este cazul să daţi lecţii.

Domnul Puiu Haşotti: Da, domnule preşedinte, Domnule preşedinte, înainte de a fi preşedinte, sigur că dumneavoastră vă puteţi exprima părerile pe care le aveţi de la microfon de aici şi am observat acest lucru, că întrerupeţi discursurile colegilor mei din Opoziţie. Şi, nu este nici elegant, în primul rând. Am venit aici pentru a aduce acest mic amendament la cultura domnului ministru Paşcu. (Aplauze din partea PNL.)

Domnul Valer Dorneanu: Trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre. La titlu, dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Supun votului dumneavoastră titlul hotărârii şi preambulul. Cine este pentru? Vă mulţumesc. 351 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Abţineri? 75 de abţineri. Au plecat din sală doi colegi de-ai dumneavoastră. Deci 351 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi 75 abţineri. La art.1, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră art.1. Cine este pentru? 351 voturi pentru. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 76 de abţineri, că a venit şi domnul Dolănescu. (Râsete în sală.) Cu 351 voturi pentru, nici un vot împotrivă şi 76 de abţineri, s-a adoptat şi art.2. Art.3. Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Cine este pentru? Vă mulţumesc. 351 voturi pentru. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 76 abţineri. 351 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 76 abţineri. Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulţumesc. 351 de voturi pentru. Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă. Abţineri? 74 de abţineri. Cu 351 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 74 de abţineri, s-a adoptat şi acest proiect de hotărâre.

 

Comentariu saccsiv:

Singura voce lucida a fost cea a lui Ilie Ilascu:

„Nu s-a dovedit până acum în Consiliul de Securitate al ONU că Irakul deţine acele arme.”

Restul au tot dat-o inainte cu „armele de distrugere in masa”. Ca de aia se duce SUA peste Irak, asa ca sa ne ducem si noi. Si s-au dus si n-au gasit nimic. Adica a fost o invazie in numele bla, bla, bla.

Cititi va rog si:

Implicarea Romaniei in bombardarea ilegala si neprovocata a Serbiei de catre NATO in 1999