Sfântul Ioan Maximovici: Rusia

Orthodox Christianity: RUSSIA

RUSIA

Publicat pe 30 Iunie 2019, de Orthodox Christianity

De Sfântul Ioan (Maximovici) din Shanghai și San Francisco.

Ziua de comemorare a sfinților care s-au ridicat în țara rusă ne arată raiul duhovnicesc în care a fost creat și locuit ținutul rusesc. Înainte de Sfântul Prinț Vladimir, în pământul rusesc trăiau triburi păgâne disparate, care se războiau constant între ele. Sfântul Prinț Vladimir le-a adus o nouă credință, o nouă stare duhovnicească interioară; le-a dat un spirit de viață nou, care îi unește pe toți, și astfel s-a format o singură națiune.

Însăși existența poporului rus este legată de nașterea în el a vieții spirituale, de asimilarea de către acesta a bazelor unei viziuni creștine asupra lumii. Este lipsit de sens să căutăm un înțeles și scopuri în viața pământească, care se termină cu moartea. Trebuie să ne străduim să asimilăm viața divină, plină de har, veșnică, și apoi să construim și această viață vremelnică, pământească:

„Așadar, nu vă îngrijorați spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? – deoarece pe toate acestea păgânii le caută -; că știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea; ci căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtați deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei! Matei 6: 31-34, Biblia versiunea Anania)”

Credința, Biserica Ortodoxă, a unit triburi disparate într-un singur popor, iar cea mai esențială calitate a poporului rus a devenit credința în Împărăția Cerurilor, căutarea acesteia, căutarea adevărului. De dragul Împărăției Cerurilor, de dragul de a deveni parte din aceasta, de dragul rugăciunii, asceții ruși au părăsit vanitatea lumească pentru a merge în păduri și insule nelocuite. Ei au căutat doar Împărăția lui Dumnezeu, nu au vrut să întemeieze sau să construiască ceva, s-au îndepărtat de oameni, dar oamenii i-au urmat de dragul Împărăției lui Dumnezeu, au trăit pe acele insule și în acele păduri lângă cei drepți și astfel s-au format lavrele și comunitățile monahale.

Căutarea adevărului este firul principal al vieții rusești și nu este întâmplător faptul că prima colecție scrisă de legi, menite să ordoneze viața, a fost numită Russkaya Pravda – ‘Adevărul rusesc'[1]. însă nu numai cei care au părăsit lumea și societatea oamenilor s-au gândit la Împărăția Cerurilor. Tot poporul rus credincios a înțeles sensul vieții. Toți cei care au construit cu adevărat Rusia ca națiune, trăind în lume și îndeplinindu-și îndatoririle, au considerat, de asemenea, că cel mai important lucru era să fie fideli Împărăției Divine și Adevărului Divin.

În Rusia au existat prinți, comandanți, domni și oameni de rând, iar principala lor înțelegere, strădanie și sens în viață a fost, de asemenea, dobândirea Împărăției lui Dumnezeu și devenirea lor ca parte a acesteia. Sfântul Alexandru Nevski și-a petrecut întreaga viață în isprăvi militare și de stat; a călărit de-a lungul Siberiei până la hanul tătar pentru a instaura pacea în Rusia. A fost glorificat prin victoriile sale militare, însă atunci când s-a îmbolnăvit și a fost aproape de moarte, a acceptat moartea ca pe o eliberare de la muncile vieții sale pământești și s-a dedat la ceea ce era mai drag sufletului său. A primit tunderea monahală pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu dorită, nu numai ca un războinic pământesc, ci și ca un războinic al lui Hristos.

Sfântul Ioan (Maximovici) din Shanghai și San Francisco

Prințul Teodor de Smolensk a primit, de asemenea, monahismul înainte de moartea sa. Astfel de lideri spirituali ai poporului rus în lupta lor pentru Împărăția lui Dumnezeu sunt cea mai bună expresie a trăsăturii principale a vieții spirituale a acestui popor – principala forță, care i-a dirijat viața istorică. Asimilarea de către ei a credinței creștine a dat renaștere și prinților ruși.

Autoritatea este întotdeauna expresia conștiinței și a voinței. Autoritatea este întotdeauna ghidată de o filosofie sau alta, de o înțelegere sau alta a scopurilor și a sensului vieții și a activităților sale. Înainte de Sfântul Vladimir, prinții ruși erau căpetenii ale unor triburi războinice și duceau războaie de dragul gloriei militare și al prăzii. După ce au devenit creștini, ei au devenit conducătorii unor părți separate ale unei națiuni. După ce au primit creștinismul, au apărut conștiința și percepția unității. Adevărul sau dreptatea era în frăția prinților, iar războaiele interne au devenit nedreptate.

Sfântul Prinț Vladimir a dat poporului rus un nou sens în viață și o nouă forță vitală. Catastrofele, nenorocirile și înfrângerile sunt neputincioase în fața forței principale a vieții, în fața unei vieți care este una spirituală. Împărăția lui Dumnezeu și bucuria spirituală de a participa la aceasta rămân neatinse. O furtună teribilă trece, iar omul trăiește din nou. Astfel, martirii au zâmbit cu sentimentul de bucurie al harului lui Dumnezeu chiar și în timpul celor mai crude torturi. Aceasta este forța vitală a Rusiei. Calamitățile nu-i înfrâng inima. Tătarii au pus pe jar întreaga Rusie. Kievul a căzut, iar în același an Novgorodul s-a ridicat și marele comandant și conducător al poporului rus, prințul drept-credincios Alexandru Nevski, a ridicat poporul rus la luptă cu tătarii, care sfâșiau trupul Rusiei, și cu suedezii catolici, care profitau de calamitatea Rusiei și doreau să pună mâna pe sufletul poporului rus, să ucidă forța spirituală a poporului rus și a Rusiei. Pentru Alexandru Nevski, nevoia principală era să păstreze această forță spirituală.

Istoria ridicării Moscovei este o confirmare clară a aceluiași gând. La începuturile sale, Moscova a fost un mic grup local de coloniști. Dar în fruntea ei se aflau prinți drept-credincioși care asimilaseră înțelegerea ortodoxă revelată a adevărului; și, prin urmare, atunci când Sfântul Ierarh Mitropolit Petru i-a spus prințului că Moscova va crește și însuși ierarhul va trăi și va fi înmormântat acolo dacă prințul va construi în Moscova Casa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prințul a respectat acea poruncă. Cu alte cuvinte, Sfântul Petru a spus că, dacă vei fi credincios Ortodoxiei până la capăt și vei căuta mai întâi de toate Împărăția Cerurilor și dreptatea ei, atunci toate treburile laice, lumești și de stat se vor adăuga la tine. Acesta a fost planul pentru Moscova, și a fost fidel poruncii Sfântului Petru. Iar apelul militar nocturn de pe zidurile Kremlinului a fost efectuat cu cuvintele: ‘Preasfântă Theotokos, mântuiește-ne’. Aceasta nu înseamnă că viața și oamenii erau sfinți! O, nu! Oamenii sunt întotdeauna păcătoși, dar este important și salvator când există o conștiință a binelui și a răului, când există o luptă pentru adevăr; pentru că atunci este posibil să te ridici din abisul unei căderi. Moscova păcătoasă, capitala Rusiei păcătoase, în viața sa istorică ar fi căzut la fund, dar apoi s-ar fi ridicat, deoarece conștiința adevărului nu murise.

În timpul Perioadei de Restriște, Rusia a căzut atât de jos încât toți dușmanii săi erau siguri că a fost rănită mortal. În Rusia nu exista țar, guvern sau armată. Puterea din Moscova era în mâinile străinilor. Oamenii erau „slabi de inimă”, slăbiți, și căutau salvarea la străini, în fața cărora se înclinau. Decesul era inevitabil, iar Rusia ar fi pierit inevitabil, dacă conștiința Adevărului s-ar fi pierdut complet. Dar Rusia și poporul rus au fost salvate de Sfântul Hermogenes [Germogen]. Dușmanii Rusiei l-au ținut captiv într-o temniță a Kremlinului, l-au batjocorit, l-au torturat și au încercat să-l facă să se supună lor, să schimbe înțelegerea rusă a Adevărului. Sfântul Hermogenes a fost torturat până la moarte, dar nu a cedat niciodată spiritual și a chemat Rusia pe calea sa istorică de națiune creștină cu un guvern creștin; i-a chemat pe toți să își amintească Adevărul și să îi fie credincioși.

Prin credința și mărturisirea sa spirituală și morală, Sfântul Hermogenes a dat renaștere poporului rus, iar acesta a pășit din nou pe calea căutării Împărăției Cerurilor și a dreptății sale – dreptatea de a supune viața statală pământească sursei duhovnicești. Și Rusia a înviat.

Nu este posibil să găsim în istorie o cădere atât de profundă a unei națiuni și o ridicare atât de rapidă, miraculoasă a acesteia în decurs de un an, când poporul s-a ridicat spiritual și moral. Dar așa este istoria Rusiei și calea ei. După Petru I [cel Mare], societatea rusă s-a îndepărtat de calea rusă. Deși nu a făcut-o în întregime, a pierdut claritatea și conștientizarea adevărului, claritatea credinței în adevărul Evangheliei: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui; și toate aceste lucruri vi se vor adăuga.

Suferințele teribile ale poporului rus sunt rezultatul trădării de către Rusia a propriului sine, a propriei sale căi și chemări. Dar aceste suferințe teribile, tânguirea în viață sub puterea unor războinici feroce împotriva lui Dumnezeu spune că poporul rus nu și-a pierdut complet conștiința adevărului, că nedreptatea regimului și guvernului ateu este greu de suportat din punct de vedere spiritual și moral. Rusia se va ridica la fel cum s-a mai ridicat[2]. Ea se va ridica atunci când credința sa va fi aprinsă. Când oamenii se vor ridica spiritual, când credința clară și statornică în adevărul cuvintelor Mântuitorului le va deveni din nou dragă: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Rusia se va ridica atunci când va ajunge să iubească credința și mărturisirea Ortodoxiei, când îi va vedea și iubi pe drepții și mărturisitorii ortodocși.

Astăzi, în Ziua tuturor Sfinților care s-au arătat în Țara Rusă, Biserica arată spre ei, iar ortodocșii cu exaltare duhovnicească văd ce mulțime mare dintre aceștia se află în Împărăția lui Dumnezeu! Și câți mai sunt care nu sunt canonizați – sunt fără de număr.[3] Mitropolitul Vladimir al Kievului a mers liniștit și fără teamă spre moartea sa. Ucigașii l-au scos pe porțile Lavrei [Peșterile Kievului] pentru a-l ucide în afara orașului, așa cum L-au ucis pe Mântuitorul, iar sfântul ierarh în tăcere, ca o oaie la tăiere, a primit moartea pentru Hristos, pentru credință, pentru Biserica Rusă și pentru că a căutat înainte de toate dobândirea Împărăției lui Dumnezeu și a vieții veșnice.
Există o multitudine de martiri și mărturisitori, și din nou vedem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra podvigului lor de credință, din nou manifestarea moaștelor nestricăcioase: trupurile celor drepți care trăiesc deja conform legilor vieții viitoare, unde nu există suferință sau stricăciune, iar nestricăciunea moaștelor lor dă mărturie despre aceasta. Astfel, moaștele nestricăcioase ale Marii Ducese Elisabeta Feodorovna, care se odihnesc în Mănăstirea Ghetsimani, ne dau mărturie despre neprihănirea ei în ochii lui Dumnezeu.

Rusia se va ridica atunci când își va ridica privirea și va vedea că toți sfinții care s-au arătat în pământul rusesc sunt vii în Împărăția lui Dumnezeu, că în ei este duhul vieții veșnice și că noi trebuie să fim cu ei, să ne apropiem duhovnicește și să ne împărtășim din viața lor veșnică. În aceasta este mântuirea Rusiei și a întregii lumi[4].

În Rusia [sub jugul comunist] nu exista spirit de viață sau bucuria de a trăi. Toată lumea se temea de acesta, ca de draci. Rusia a fost, de asemenea, teribilă mai înainte pentru dușmanii săi, iar asta pentru că atrăsese alte popoare spre ea.
Fidelitatea față de porunca: Mai întâi căutați împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, a creat smerenia Rusiei, a smerit autoritățile sale; și în timpul celor mai mari zile de glorie pământească ale Rusiei, guvernul rus, prin buzele împăratului Alexandru I, a mărturisit că era un guvern creștin. Pe monumentul gloriei sale el a scris: Nu nouă, Doamne, ci Numelui Tău (Ps. 113:9).

Raiul rusesc, sfinții ruși ne cheamă să fim cu ei, la fel cum ei sunt cu noi. Ei ne cheamă să participăm la spiritul vieții veșnice, iar întreaga lume este însetată de acest spirit. Restaurarea Rusiei este necesară întregii lumi din care spiritul vieții a plecat și care tremură de frică precum înaintea unui cutremur.

Rusia așteaptă o armată iubitoare de Hristos, un țar și conducători iubitori de Hristos, care vor conduce poporul rus, nu pentru glorie pământească, ci de dragul fidelității față de calea adevărului rusesc. Nu pentru noi, Doamne, ci pentru Numele Tău. În pocăință, în credință și în purificarea sa să se înnoiască pământul rusesc și să se ridice Sfânta Rusie.

Din cartea, Vlădica Ioan – Sfântul Ierarh al Diasporei Ruse (Mănăstirea Sretensky).

Traducere (în limba engleză) de măicuța Cornelia (Rees)

Note:

[1] În rusă, mai ales în rusa veche, cuvântul pravda înseamnă adevăr, dar și dreptate și legalitate.

[2] Această predică a fost ținută, desigur, în timp ce Rusia se afla încă sub jugul comunist, iar cuvintele Sfântului Ioan au fost profetice. Rusia a scăpat într-adevăr de acel jug și se confruntă acum cu o renaștere spirituală.

[3] Aceasta înainte de canonizarea Sfinților Noi Martiri și Mărturisitori ai Rusiei.

[4] Subliniere de O.C.

 

Comentariu saccsiv:

Cititi va rog si:

https://saccsiv.wordpress.com/tag/sfantul-ioan-maximovici/

Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei

“VIKING” (2016) – un film despre Sfantul Vladimir, Luminatorul Rusiei

RUSIA KIEVEANA: Imparateasa Olga, primul Sfant rus. Ba mai mult, intocmai cu Apostolii

Criza moderna de personalitate si maretia exemplului Sfantului Alexandru Nevski

Sfantul ALEXANDRU NEVSKI. Daca n-ar fi existat cei ca el, N-AR MAI FI EXISTAT RUSIA

EDIFICATOR (video): 150 000 de rusi l-au sărbătorit pe Sfântul Alexandru Nevski, ce a ales să se supună mongolilor (ce nu-i cereau sa renunte la Ortodoxie) si sa lupte impotriva cavalerilor Papei de la Roma (care-i cerea o unire spirituală care ar fi distrus credința ortodoxă)

Cum a fost salvata Rusia de Sfantul Mucenic Ermoghen

Despre Marea Ducesa Elisabeta Feodorovna gasiti detalii la:

Faimosul regiment Royal Scots Greys și … Rusia