OPINIE: ignorarea prevenției în favoarea pedepsirii consumatorilor a dus la un număr de aproape un milion de consumatori ocazionali de droguri în România

Sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/cum-a-ajuns-romania-la-un-milion-de-consumatori-ocazionali-de-droguri-expert-indiferenta-nu-se-face-mai-nimic-pe-preventie-agentia-nationala-antidrog-ar-trebui-luata-de-sub-tutela-mai-4939206

Procentul de consumatori ocazionali de droguri în rândul românilor cu vârste cuprinse între 16 și 35 de ani a crescut de 9 ori în perioada 2008-2019, în timp ce autoritățile au alocat, cam în același interval de timp, sume irelevante de bani pentru programele de prevenire antidrog, arată președintele Federației Neguvernamentale Antidrog (FNA), Gigel Lazăr. Subfinanțarea prevenirii consumului de droguri, înăsprirea pedepselor cu închisoare pentru consumatori și menținerea Agenției Naționale Antidrog (ANA) pe lângă „un minister de forță” cum e MAI sunt câteva dintre provocările cu care se confruntă lupta antidrog.
România a ajuns la un număr de aproape un milion de consumatori ocazionali de droguri, a declarat pentru Libertatea.ro președintele FNA, Gigel Lazăr, citând date ale Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (n.r. – European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction – EMCDDA).
Președintele FNA e de părere că la dezvoltarea acestui fenomen a contribuit ignorarea prevenției în favoarea unor politici penale coercitive, prin înăsprirea legislației antidrog, inclusiv prin pedepsirea consumatorilor.

Gigel Lazăr spune că atât timp cât Agenția Națională Antidrog (ANA) va funcționa pe lângă Ministerul Afacerilor Interne (MAI), care e „o instituție de forță”, atunci consumatorii de droguri nu vor avea curajul de a apela la specialiști pentru a primi ajutor.
Libertatea: Cum a evoluat consumul de droguri în România?

Gigel Lazăr: În anul 2008, potrivit EMCDDA, România avea în jur de 1,8% consumatori de droguri ocazionali pe segmentul de vârstă 16-35 de ani, iar în 2019 am ajuns la 16,9%, ceea ce înseamnă undeva între 900.000 și 1.000.000 de consumatori ocazionali de droguri.
– Ce credeți că a dus la creșterea acestui procent?

– Indiferența. A fost vorba de indiferența Administrației Prezidențiale raportat la acest subiect pe care noi îl dezbatem din 2008, apoi poziționarea greșită a Agenției Naționale Antidrog (ANA) în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, situație nemaiîntâlnită în spațiul Uniunii Europene. Aici discutăm de două elemente: partea de combatere a traficului de droguri care aparține unor instituții de forță precum MAI prin BCCO, dar partea de prevenire, evaluare și consiliere nu prea merge la MAI, pentru că niciun părinte n-o să meargă la Ministerul de Interne să i se spună: „sunt comisar-șef de poliție, mă ocup de consilierea copilului dumneavoastră”. Trebuie să fim conștienți și cu privire la ceea ce înseamnă profilul psihologic al poporului român.
– Deci de partea de consiliere spuneți că ar trebui să se ocupe niște ONG-uri?

– Nu neapărat ONG-uri. Trebuie să existe o Agenție Națională Antidrog (ANA), coordonator de politici publice, dar ea trebuie să fie în cadrul unei structuri – dau un exemplu acum – precum Secretariatul General al Guvernului sau ca o componentă subordonată Parlamentului României, pentru că discutăm totuși de o problemă de siguranță națională, sub aspectul traficului și al consumului. Pentru că dacă n-am avea consum, n-am avea nici trafic.
Degeaba tot condamnăm noi și facem tot felul de proiecte legislative, care spre surprinderea mea și trec, în care pedepsim tinerii că dețin în vederea consumului. Deci, noi nu pedepsim în România consumul, dar pedepsim deținerea în vederea consumului. Bun! Atunci vin și eu cu întrebarea: dacă intră toate pedepsele cu executare, cum îi băgăm la pușcărie? Pe rând, în funcție de înălțime, în funcție de numărul de la picior? Pentru că e o problemă destul de dură: la 900.000 de consumatori ocazionali, dacă dețin în vederea consumului propriu și mergem pe legislație, trebuie băgați la pușcărie.
– Am văzut foarte multe procese având ca obiect renunțarea la urmărirea penală cu privire la consumatori…

– Acum, ca urmare a modificărilor legislative, nu se mai poate renunța. Acum două luni a fost o propunere legislativă care a fost adoptată și am înțeles că mai există una adoptată tacit de Senat și va trece la Camera Deputaților. Câte propuneri legislative de genul acesta ați văzut în ultimele luni? Cred că cel puțin 7 sau 8. Bun, nu se face totuși o politică unitară?
Deținerea în vederea consumului propriu se pedepsește cu închisoarea, nu mai există posibilitatea de a primi cu suspendare. Practic, toți consumatorii ar putea ajunge în pușcărie. Pe noi pur și simplu ne-a șocat lucrul ăsta, pentru că ne întrebam cum vor face lucrul ăsta. Complexitatea unui caz de consum este foarte mare. Până nu ajungem la rădăcina motivației pentru care un tânăr a devenit consumator nu vom înțelege niciodată, de fapt, ce s-a întâmplat cu el. Lucrurile nu sunt așa de simple: influența grupului, teribilism și așa mai departe.
Ceea ceea ce eu nu am înțeles și nu voi înțelege niciodată e de unde rezistența asta de a nu se înțelege că ANA nu are ce să caute pe prevenire, evaluare, consiliere și alternative, respectiv tratament, atâta timp cât e la un minister de forță. Câtă vreme vom ține Agenția la un minister de forță, consumul va crește vertiginos.

– Consumatorii nu vor apela la ANA pentru că nu vor avea încredere, spuneți dumneavoastră.
– Da, aici e problema cea mai mare. Nu neapărat că acei oameni n-ar fi specialiști sau nu ar fi de bună credință… – Dar le e teamă consumatorilor să apeleze la ANA și să primească ajutor?
– Absolut. Și mai este un aspect. Strategia Națională Antidrog și planul de acțiune nu sunt aplicate de aproape 16 ani. Ele sunt doar niște documente fără valoare. Deși au fost adoptate prin Hotărâre de Guvern, nicio autoritate publică – centrală sau locală – nu aplică strategia. Și atunci ne întrebăm de ce s-a ajuns la nivelul ăsta? Gândiți-vă că din 2008 până în 2024 pentru prevenire s-au alocat undeva la 100.000 de euro la nivel național.
– Este foarte puțin?

– Este nerelevant. Dacă nu investim în prevenire, dacă nu investim în alternative sau în conștientizarea tinerilor… Mai este un aspect. Toată lumea se duce în școală, cu mâinile în buzunar: hai să le vorbim copiilor despre ce produc drogurile. Nu! Acel copil, după alte 6-7 ore de curs, este plictisit și de colegul din stânga și de profesor și așa mai departe. Cele mai performante programe sunt cele extrașcolare și extracurriculare. Bineînțeles, adaptate pe profilul psihologic al tânărului din secolul XXI. Asta nu înțelege nici Guvernul României, nici Agenția Națională Antidrog. Acolo vorbim de niște posturi călduțe unde nu faci nimic și iei salariu de zeci de mii de lei.
– Deci spuneți că soluția ar fi mutarea ANA.

– Agenția ar trebui să funcționeze în alt sistem, nu la MAI. Ăsta e și motivul pentru care s-a ajuns la nivelul ăsta de consum.
– Credeți că va evolua în continuare consumul?

– Cu siguranță, da. (…) Știți cum e: atâția ani de zile nu te-a interesat despre antidrog, deși aveai toate sesizările făcute de noi. Chiar mai mult, într-o anumită situație ni s-a spus că analizele noastre sunt pentru talk-show-urile de televiziune și nu reprezintă o realitate. Bineînțeles că le-am răspuns: Cum era cu talk-show-urile de televiziune, când vă învederam că o să se ajungă la nivelul ăsta de consum? Bineînțeles că n-a mai răspuns nimeni.
Modificările aduse legii privind combaterea consumului de droguri

Pe data de 31 mai 2024 a apărut în Monitorul Oficial o normă de modificare a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Potrivit art. 4 din Legea 143/2000:

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

În cazul consumatorilor de droguri, procurorii aveau posibilitatea renunțării la urmărirea penală.
Potrivit disp. art. 318 Cod procedură penală, „în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei”.

„Interesul public” se analizează în raport de mai multe aspecte, printre care și „existenţa unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii”.
După modificarea legislației prin Legea 172 din 31 mai 2024, procurorii nu mai pot renunța la urmărirea penală în cazul persoanelor depistate că dețin droguri în vederea consumului propriu.

În schimb, anchetatorii vor face demersuri pentru înscrierea consumatorului într-un program de reabilitare, iar în funcție de rezultate un judecător va aprecia dacă respectivul consumator va beneficia de amânarea pedepsei sau, dimpotrivă, de executarea ei.
Succesiunea articolelor din Legea 143/2000 este următoarea:

Articolul 18: În cazul în care un consumator este condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei alte infracțiuni decât cele prevăzute la art. 4, instanța poate dispune includerea acestuia într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar.
Articolul 19: (1) În cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 4, procurorul poate dispune, atunci când apreciază necesar pentru soluționarea cauzei, evaluarea consumatorului în scopul includerii acestuia în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, în raport cu circumstanțele personale ale consumatorului și cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și dacă acesta nu se află în mod voluntar inclus într-un astfel de circuit integrat de asistență.

Articolul 20: (1) Dacă, până în momentul pronunțării hotărârii, inculpatul menționat la art. 19 respectă protocolul programului integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, instanța de judecată poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. (2) Nerespectarea, pe durata termenului de supraveghere, a programului integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri atrage în mod corespunzător aplicarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) din Codul penal.
Potrivit art. 88, alin 1 Cod penal, „dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei”.

Comentariu saccsiv:

E limpede ca doar inasprirea pedepselor nu rezolva problema.

Trebuie preventie, dar sigur mai trebuie multe. Pana la urma, de ce din ce in ce mai multi tineri se apuca de consum?

Situatia e foarte complexa:

Canabisul și Ortodoxia

Un neamț îndrăgostit de România s-a mutat la noi și s-a botezat ortodox. Thomas Sieber: Tineretul din Germania este extrem de stricat, foarte mulți au boli psihice și consumă droguri. În Germania, credința este ridiculizată

DMT-ul (din Ayahuasca) = drogul care te ajuta sa vorbesti cu DRACII. Asta faceau cei ce veneau la Gelu Oltean (fost şef “Doi ş’un sfert”) si Vanessa Youness

OPINIE. „Imperiul drogurilor”: eradicarea opiului de către talibani scoate în evidență realitatea dură a ocupației americane în Afganistan

În plin război cu Rusia, Kievul legalizează consumul de marijuana!

MARIJUANA – CANABIS LEGALA. Nu exista o alta industrie care sa se dezvolte atat de rapid. Procentul de vanzare este in crestere mai rapida decat cel al smartphone-urilor. ASTA SA FIE MOTIVUL CAMPANIEI ANTI FUMAT?